2ra-906/24 — modificarea pensiei de întretinere a copilului minor

La 12 octombrie 2022, Pavel Cebotaru și Olga Cebotaru, care acționează ca reprezentant legal în interesul copiilor minori XXX, XXX și XXX, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Cebotaru cu privire la anularea titlului executoriu și modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea cererii de chemare în judecată au invocat că, cererea de chemare în judecată este înaintată în apărarea drepturilor și intereselor copiilor minori XXX, născută la XXX, XXX, născut la XXX și XXX, născut la XXX, care sunt lezate prin stabilirea spre încasare de la tatăl acestora, Pavel Cebotaru, al unui cuantum al pensiei de întreținere al copilului minor XXX, care vine în contradicție cu mărimea cotelor stabilite de art. 75 din Codul familiei.

În acest sens, reclamanții au explicat că, prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a admis acțiunea Irinei Cebotaru, s-a încasat de la Pavel Cebotaru în beneficiul Irinei Cebotaru pensia pentru întreținerea copilului minor XXX lunar, în mărime de 1/ din salariu și toate 4 veniturile, începând cu 30 octombrie 2013, până la majoratul copilului. Totodată, s-a decăzut Pavel Cebotaru din drepturile părintești față de copilul XXX.

Reclamanții au menționat că, la 24 septembrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a emis titlu executoriu nr. 2-80/2017 privind încasarea de la Pavel Cebotaru a pensiei de întreținere în beneficiul Irinei Cebotaru, pentru întreținerea copilului minor XXX lunar, în mărime de 1/ din salariu și toate 4 veniturile, începând cu 30 octombrie 2013 până la majoratul copilului.

Reclamanții au învederat că, la 30 ianuarie 2015, a fost încheiată căsătoria între Pavel Cebotaru și Olga Cebotaru, în timpul căreia s-au născut trei copii, XXX, născută la XXX, XXX, născut la XXX și XXX, născut la XXX. 1 Astfel, Pavel Cebotaru are în total patru copii minori, ceea ce presupune că, cota lunară a pensiei de întreținere în mărime de 1/ din salariu și toate veniturile este 4 incorectă și prejudiciază drepturile și interesele legale ale celorlalți copii. Or, la data de 29 octombrie 2013, când Irina Cebotaru a depus cererea de chemare în judecată privind încasarea pensiei de întreținere în mărime de 1/ din salariu și alte 4 venituri ale pârâtului Pavel Cebotaru, ceilalți copii ai lui Pavel Cebotaru încă nu se născuse.

În opinia reclamanților, încasarea pensiei în mărime de 1/ din toate 4 veniturile în favoarea unui copil lezează drepturile celorlalți copii, care se află la întreținerea lui Pavel Cebotaru, deoarece astfel Pavel Cebotaru, nu are posibilitatea să le acorde o întreținere corespunzătoare, în așa fel fiind încălcate drepturile legale ale copiilor minori XXX, XXX și XXX. Or, prin stabilirea unei cote disproporționate a pensiei de întreținere, aceștia nu primesc mijloacele necesare pentru întreținerea și dezvoltarea sa. În cazul dat, pentru a asigura o întreținere echitabilă față de toți copiii pe care îi are Pavel Cebotaru la întreținere, urmează sa fie anulat titlul executoriu nr. 2-80/17 din 24 septembrie 2018 și să fie dispusă modificarea cuantumului pensiei de întreținere ținând cont de interesele tuturor copiilor într-un mod echitabil.

Cota pensiei de întreținere stabilită prin hotărârea judecătorească și documentul executoriu emis întru executarea acesteia urmează să fie evidențiată prin stabilirea diferitor perioade, în dependență de faptul câți copii erau la întreținerea lui Pavel Cebotaru: în perioada XXX – XXX, la întreținerea lui Pavel Cebotaru erau 2 copii, în perioada XXX – XXX – trei copii, iar din XXX până în prezent, la întreținerea lui Pavel Cebotaru sunt 4 copii.

Reclamanții au considerat că, în speță, există circumstanțe obiective care condiționează necesitatea modificării cuantumului pensiei de întreținere încasată prin hotărârea din 24 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în dosarul nr. 2-80/2017. Or, din anul 2013, starea familială a lui Cebotaru Pavel s-a schimbat, numărul copiilor și a persoanelor aflate la întreținere s-a schimbat. Circumstanța dată afectează starea lor materială, deoarece odată cu creșterea numărului copiilor aflați la întreținere sunt majorate și cheltuielile necesare pentru asigurarea copiilor cu cele necesare. Pe cale de consecință, instanța urmează să țină cont de numărul de persoane aflate la întreținerea lui Pavel Cebotaru, dar și de veniturile acestuia și să modifice cuantumul pensiei de întreținere, pentru a nu neglija interesele tuturor copiilor minori aflați la întreținerea lui Pavel Cebotaru. 2

Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea titlului executoriu nr. 2-80/17 din 24 septembrie 2018; modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru perioada precedentă prin diferențierea perioadelor de încasare a pensiei de întreținere, în dependență de numărul copiilor aflați la întreținerea lui Pavel Cebotaru, ținând cont de interesele minorilor XXX, XXX și XXX; încasarea de la Pavel Cebotaru a pensiei de întreținere în beneficiul Irinei Cebotaru pentru întreținerea copilului minor XXX lunar, în mărime de 1/ din 8 salariu și toate veniturile.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a ajuns la concluzia netemeiniciei cerințelor reclamanților Pavel Cebotaru și Olga Cebotaru. Or, deși reclamanții solicită micșorarea pensiei de întreținere, chiar și cu cuantumul actual, reclamantul Pavel Cebotaru achită o pensie mult mai mică decât minimul necesar pentru întreținerea unui copil minor de vârsta fiicei XXX.

În acest sens, instanța de apel a notat că, potrivit datelor statistice oficiale ale Biroului Național de Statistică, în semestrul I al anului 2023, minimul de existență pentru copii cu vârsta cuprinsă între 7-17 ani, în orașe mari, constituie 3 în medie 3 470,40 MDL lunar. Cuantumul stabilit de Biroul Național de Statistică este unul orientativ și nu obligatoriu, iar minimul de existență, cheltuielile reale de întreținere a unui copil în vârstă de la 7-17 ani fiind mult mai mari.

Prin urmare, încasarea pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile lui Pavel Cebotaru, ce constituie aproximativ 1 800 MDL lunar, corespunde în mod real nevoilor minorei și necesităților de întreținere la această vârstă, această sumă fiind rezonabilă. Or, suma pensiei de întreținere a copiilor minori trebuie să fie reală și necesară, astfel încât să nu fie în detrimentul celuilalt părinte. În speță, modificarea pensiei de întreținere prin micșorare până la 1/ cotă 8 din toate sursele de venit, pentru întreținerea copilului minor XXX, va fi în defavoarea copilului minor.

Astfel, ghidându-se de principiul supremației interesului copiilor, Curtea de Apel Chișinău a considerat ca fiind neîntemeiată pretenția cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de întreținere, deoarece tată Pavel Cebotaru are obligația de a participa la creșterea, educarea și întreținerea copiilor săi minori, la un nivel și cuantum egal cu cel de al doilea părinte, la întreținerea căruia și cu care domiciliază copilul după separarea părinților.

Deopotrivă, instanța de apel nu a putut accepta afirmațiile, precum că Pavel Cebotaru este în imposibilitate de a achita pensie de întreținere a copilului minor XXX în mărime de 1/ din veniturile sale, deoarece mai are la întreținere 4 trei copiii minori, or, la caz, urmează a fi se ține cont în primul rând de în interesele superioare ale copiilor minori și în baza cărora părinților le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.

În acest sens, recurenții au remarcat că instanțele inferioare au cercetat în mod arbitrar probatoriul și neîntemeiat au ajuns la concluzia că Pavel Cebotaru achita o pensie de întreținere a copilului minor Letizia în sumă de 1 800 MDL, or, inițial în 2019 și 2020 cuantumul pensiei de întreținere a constituit 1 620 MDL, din martie 2021 până în decembrie 2023 – 1 900 MDL, iar din decembrie 2023 – 3 160 MDL. Astfel, nu este clar din care raționamente și probe instanța de apel a identificat suma de 1 800 MDL lunar ca fiind pensia de întreținere a copilului minor ce o achită Pavel Cebotaru.

În opinia recurenților, instanța de apel nu a dat apreciere argumentului lor că, începând cu decembrie 2023, Pavel Cebotaru achită pensia lunară de întreținere a copilului în mărime de 3 160 MDL, dar nu 1 800 MDL. Reieșind din aceasta, este incertă concluzia instanței de apel precum că Pavel Cebotaru achită o pensie mult mai mică decât jumătate din minimul necesar pentru întreținerea unui copil minor de vârsta fiicei XXX.

Deopotrivă, este contradictorie constatarea instanței de apel că încasarea pensiei de întreținere în cuantum de 1/ din veniturile lui Pavel Cebotaru, ce 4 constituie aproximativ 1 800 MDL lunar, corespunde în mod real nevoilor minorei și necesităților de întreținere la această vârstă, fiind rezonabilă. Or, instanța de apel nici nu s-a clarificat dacă totuși pensia de întreținere este mult mai mică decât minimul necesar sau corespunde în mod real nevoilor minorei, fiind o sumă rezonabilă. Astfel de concluzii, care se contrazic între ele, certifică prezența divergențelor în cauză, ceea ce este incompatibil cu principiul securității juridice în sensul său larg.

Deopotrivă, instanța de apel urma să cerceteze dacă este echitabilă însuși repartizarea cheltuielilor de întreținere prin formulă, când 1/ din salariu și/sau din 4 alte venituri este destinată unui singur copil, iar suma rămasă revine pentru întreținerea altor 3 copii minori, precum și întreținerea proprie a lui Pavel Cebotaru, care la fel are cheltuieli legate de existența sa.

Recurenții au considerat că, în condițiile speței, obiectul principal al judecății era apărarea intereselor celor 3 copii minori ai lui Pavel Cebotaru (XXX, XXX și XXX), iar instanțele ierarhic inferioare au omis să ia în calculul că acești trei copii minori, la fel, au dreptul de a beneficia de o întreținere justă și corespunzătoare a necesităților acestora. Or, în condițiile speței, s-a creat situația 5 în care, în timp ce un copil beneficiază de o cotă supraestimată, alții 3 sunt privați de asigurarea condițiilor de viața necesare, deoarece aceste mijloace bănești sunt luate din contul care este destinat pentru întreținerea lor.

În opinia recurenților, instanțele de judecată ierarhic inferioare au nici nu s-au pronunțat în privința intereselor celorlalți copii minori și nu i-au luat în considerare, deși aceleași date statistice sunt relevante și în raport cu ceilalți trei copii, care au aceleași necesități ca și XXX. Acest fapt denotă că, instanțele inferioare nu s-au condus de aceleași raționamente în privința celorlalți trei copii și nu au examinat dacă aceștia sunt asigurați și ei cu un minim necesar.

Recurenții au indicat că, instanțele inferioare nu au aplicat art. 75 alin. (1) și art. 110 din Codul familiei, deși aveau obligația de a argumenta din care considerente în speță nu se ține cont de schimbarea situației familiale și materiale ale lui Pavel Cebotaru, or, existența încă a 3 copii minori și respectiv creșterea cheltuielilor legate de întreținerea și acestor copii este un fapt indiscutabil.

Mai mult ca atât, în pofida faptului că, la caz, există încă 3 copii minori, este aplicată o cotă în mărime de 1/ , care este raportată situației unui singur copil. 4 Încasarea pensiei în mărime de 1/ din toate veniturile în favoarea unui singur 4 copil, lezează drepturile altor copii, care se află la întreținerea lui Pavel Cebotaru.

Respectiv, la caz, instanțele de judecată ierarhic inferioare au dat dovadă de o atitudine extrem de tendențioasă și de prejudecată față de Pavel Cebotaru, având o abordare subiectivă și bazată pe aprecieri bazate pe calificative sentimentale, dar nu al cadrului legal existent. Acest fapt este demonstrat și prin concluzia instanțelor, care au reținut că, spre deosebire de minora XXX, copii XXX, XXX și XXX sunt înconjurați de dragostea părintească de la ambii părinți.

Poziția unei părți nu poate fi respinsă din simplu motiv că, în opinia instanței, un copil primește mai puțină dragoste părintească. O pensie de întreținere, este o sumă care trebuie plătită pentru întreținere și care este achitată sub formă de bani și nu poate fi pusă în legătură cauzală cu dragostea părintească sau faptul dacă copilul are familie completă sau nu. Pensia de întreținere nu este o plată de sancțiune pentru traiul separat sau compensare pentru faptul că părinții s-au despărțit.

În altă ordine de idei, recurenții au notat că, dacă nu se ia în considerare calificativul de „dragoste părintească”, totuși prima instanță și instanța de apel au admis că minorii XXX, XXX și XXX sunt dezavantajați, în raport cu XXX. 6

Recurenții au menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat apreciere faptului că, până la emiterea hotărârii judiciare de încasare pensiei de întreținere, Pavel Cebotaru în mod regulat depunea bani prin intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, iar când veniturile sale se schimbau acesta achita o suma mai mare pentru întreținerea minorei Cebotaru Letizia. Iar, separarea părinților nu este o condiție pentru o atitudine preconcepută și negativă față de tatăl copilului și încercarea de a compensa faptul traiului separat prin încasarea mijloacelor bănești, or, Pavel Cebotaru depune toate eforturile necesare pentru a asigura toți patru copii ai săi cu cele necesare și niciodată nu s-a eschivat de la întreținerea minorei XXX.

Succesiv, recurenții au invocat că interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și că, prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curți Supreme de Justiție. Or, în cauze similare s-a constatat ca fiind justă și suficientă încasarea pensiei de întreținere în mărime sumei fixe de 1 750 – 2 000 MDL.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. 7 (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă în data de 24 iulie 2024 (f.d. 110).

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile 8 Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Completul de judecată atestă că, în condițiile speței, motivele de casare invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în fața Curții de Apel Chișinău și cărora le-a fost dată apreciere în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar 9 exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder contra Regatului Unit, § 38; Stanev contra Bulgariei (MC), § 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo contra Italiei, § 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services contra Franței, § 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten contra Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers contra Suediei, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 10

În circumstanțele menționate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul lui Pavel Cebotaru și Olga Cebotaru, care acționează ca reprezentant legal în interesul copiilor minori XXX, XXX și XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul lui Pavel Cebotaru și Olga Cebotaru, reprezentant legal al minorilor XXX, XXX și XXX. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 11