2ra-1072/24 — Modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori

La 23 decembrie 2022, Ana Gladuneac a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vadim Gladuneac, cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori și încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, la ******, s-a căsătorit cu pârâtul Vadim Gladuneac. Din căsătoria lor s-au născut copiii Gabriel Gladuneac și Alexandrina Gladuneac.

Prin hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, căsătoria dintre reclamantă și Vadim Gladuneac a fost desfăcută, iar domiciliul copiilor minori Gabriel Gladuneac și Alexandrina Gladuneac a fost determinat împreună cu mama. Totodată, s-a dispus încasarea de la Vadim Gladuneac în beneficiul Anei Gladuneac a pensiei de întreținere pentru copiii minori ******și ******, în mărime a câte 1500 de lei/lunar pentru fiecare, iar în total 3000 de lei lunar, începînd din 02 iunie 2020 și pînă la atingerea majoratului de către copii.

De la data când hotărârea a devenite defenitivă pînă în prezent, pârâtul participă la întreținerea, creșterea și educarea copiilor săi, doar prin achitarea pensiei de întreținere în cuantumul stabilit de instanța de judecată în mărime totală de 3000 de lei.

Deși pensia pentru întreținerea copiilor minori este destinată pentru a satisface, în primul rând, nevoile alimentare ale copilului, obligația legală de întreținere a copilului, este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui îndreptățit, resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei locuințe, a tratamentelor medicale.

Potrivit informației oferite de Biroul Național de Statistică cu privire la valoarea minimului de existență pentru un copil, în perioada emiterii hotărârii din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, valoarea minimului de existență pentru un copil constituia 2123,10 de lei, iar la ziua de azi, aceasta constituie 2624,30 de lei.

Reclamanta a menționat că suma de 2624,30 de lei constituie minimul de existență pentru un copil. Părinții având obligația asigurării unui trai decent pentru copil, pastrându-se pe cât este posibil nivelul anterior de asigurare materială a copilului minor.

Din cauza majorării prețurilor, s-au ridicat și cheltuielile de consum pentru cetățeni (în 2022 constituia 3397,70 de lei, iar în prezent minimul de 1 consum constituie 4209,9 de lei). Potrivit datelor statistice, serviciile prestate populației au înregistrat o majorare a tarifelor medii lunare cu circa 25% mai scump în anul 2022 decât în anul 2021, astfel au crescut și prețurile la produsele alimentare, cît și nealimentare necesare pentru creșterea, întreținerea și educația copiilor.

Reclamanta a indicat că, în prezent, suportă cheltuieli pentru procurarea alimentelor în sumă medie de 3200 de lei/lunar; la fel pentru procurarea rechizitelor școlare, cât și preșcolare suportă cheltuieli de minim 500 de lei lunar. Pentru educația și instruirea copiilor, suportă cheltuieli în mărime de aproximativ 3300 de lei / lunar pe ambii copii.

De asemenea, a menționat că mai suportă cheltuieli pentru tratamentele medicale a copiilor, pentru serbările de zi de naștere a copiilor, cît și pentru alte cheltuieli legate de educația copiilor, care depășesc cu mult suma de 6000 de lei pentru ambii copii. Iar, în situația în care prețurile la produsele alimentare și articolele de îmbrăcăminte sunt în creștere, cu fiecare lună, consideră că achitarea unei pensii de întreținere în sumă de 3000 de lei pentru ambii copii, după cum a fost stabilit prin hotărârea 08 octombrie 2020 al Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, nicidecum nu acoperă jumătate din cuantumul necesar pentru creșterea și îngrijirea copiilor.

Reclamanta a precizat că pârâtul Vadim Gladuneac este fondator și director al două companii active în domeniul construcției SRL ,, ******” și SRL ,, ******”, deținând 100% cotă- parte. În comparație cu pârâtul, este nevoită să muncească și în zilele de odihnă pentru a asigura copiilor un trai decent, și a acoperi toate cheltuielile legate de creșterea, educarea și îngrijirea copiilor, păstrându-le pe cât posibil nivelul de trai anterior, circumstanță ce o pune într-o situație materială mai defavorabilă față de pârât, fapt ce ar contravine legii.

Pornind în primul rând de la interesul primordial al copiilor, asigurându- le acestora un nivel suficient de asigurare materială, în raport cu starea materială și familială a părților și alte circumstanțe invocate supra, consideră că pârâtul trebuie să contribuie cu o pensie pentru întreținerea copiilor în cuantum a câte 3500 de lei, lunar, în total cu 7000 de lei, lunar, pentru ambii copii, pînă la atingerea majoratului de către copii.

Reclamanta a susținut că pârâtul urmează să-i compenseze cheltuielile de judecată compuse din cheltuielile de asistență juridică, suportate în prezenta cauză.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în temeiul dispozițiilor art. 58, art. 74, art. 76, art. 110 din Codul familiei și art. 94, art. 96, art.166-167 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul său a pensiei pentru întreținerea copiilor minori Gabriel Gladuneac și Alexandrina Gladuneac, în mărime a cîte 3500 de lei lunar, pentru fiecare copil, în total 7000 de lei, lunar, pînă la împlinirea vârstei de 18 ani, cât și încasarea a cheltuielilor de asistență juridică suportate în prezenta cauză. 2

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, în temeiul art.51 alin. (1) și (3) din Codul familiei, se consideră copil persoana care nu a atins vârsta de 18 ani (majoratul). Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor când aceasta contravine intereselor copilului. Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților intelectuale, la libertatea gândirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.

Dispozițiile art.76 alin. (1) și (2) din Codul familiei stipulează că, în cazurile când părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de 3 întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere întro sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75. Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin. (1) se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

Instanța de apel a reținut că speței sunt relevante dispozițiile art.110 din Codul familiei, potrivit căruia în cazul în care starea materială sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat, instanța judecătorească, luând în considerare și alte circumstanțe importante ale părților, este în drept, la cererea oricăreia dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere sau să-l scutească pe debitorul întreținerii de plata acesteia

Analizând conținutul normelor legale enunțate, cât și suportul probatoriu anexat la dosar, precum și nevoile crescute impuse de necesitatea asigurării pentru minori a celor mai bune condiții pentru o dezvoltare armonioasă și pentru o bună educație, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a admis pretenția reclamantei/intimate cu privire la modificarea cuantumul pensiei de întreținere stabilită prin hotărârea din 08 octombrie 2020 a Judecătoriei sediul Centru mun. Chișinău, însă suma de 3000 lei pentru fiecare copil este disproporționat de mare.

Instanța de apel a reținut că, potrivit datelor statistice oficiale ale Biroului Național de Statistică al R. Moldova nr 08-1-21/72 din 19 iulie 2023, valoarea minimă de existență calculată în medie pe lună pentru un copil în vârstă de 1-6 ani constituie suma de 2471,40 de lei, iar pentru vârsta de 7-17 ani constituie suma de 3188,60 de lei.

Deși obligația întreținerii copiilor minori le revine ambilor părinți, instanța de apel a considerat că suma de 3188,60 de lei, care potrivit informației eliberate de Biroul Național de Statistică reprezintă valoarea medie a minimului necesar de existență a unui copil cu vârsta cuprinsă între 7 și 17 ani, pentru anul 2023, împărțită la ambii părinți, este insuficientă pentru asigurarea necesităților unui copil minor.

Ținând cont că minimul de existență nu prevede toate cheltuielile necesare pentru dezvoltarea unui copil: procurarea cărților, frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, activități necesare creșterii și evoluării psiho emoționale echilibrate a copilului, de care acesta nu poate fi lipsit, or, acest fapt ar contravine interesului său superior, instanța de apel a considerat întemeiată pretenția apelantului și a dispus micșorarea sumei încasate cu titlu de pensie pentru întreținerea copiilor de la de la 3000 de lei până la 2500 de lei pentru fiecare copil.

Instanța de apel a menționat că minimul de trai decent și condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea copiilor minori poate fi asigurat prin acordarea pensiei alimentare în cuantum fix de 2500 de lei lunar pentru fiecare, or, pe de altă parte, neacordarea sprijinului material corespunzător ar leza 4 substanțial drepturile copiilor minori, fapt inadmisibil în condițiile prevalării interesului suprem al copilului statuat în Convenția cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989.

Totodată, instanța de apel a reținut dispozițiile art.2 al Legii nr.152 din 05 iulie 2012 cu privire la minimul de existență, potrivit căreia minimul de existență este un indicator ce reprezintă mărimea valorică a volumului minim de consum al bunurilor materiale și a serviciilor pentru satisfacerea necesităților principale, menținerea sănătății și pentru susținerea viabilității omului, iar, conform art.3 al aceleiași Legi, mărimea minimului de existență include: mărimea valorică a coșului alimentar; cheltuielile pentru procurarea mărfurilor industriale și pentru achitarea serviciilor prestate populației și mărimea primelor și a contribuțiilor obligatorii.

Astfel, instanța de apel a notat că obligația de întreținere a copilului nu poate fi supusă unor limitări, or, răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine părinților, care trebuie să se conducă în primul rând de interesul superior al copilului.

Luând în considerație că copii minori locuiesc cu mama, iar întreținerea lor, nu include doar cheltuieli pentru alimentație, dar și pentru îmbrăcăminte, educație, divertisment, dezvoltare fizică și psihologică, și nu în ultimul rând pentru sănătate, instanța de apel a considerat că suma de 2500 de lei pentru fiecare copil minor este o sumă rezonabilă și nu vine în contradicție cu prevederile Convenției cu privire la drepturile copilului.

Recurenta a menționat că instanța de apel, la modificarea și stabilirea unui nou cuantum a pensiei pentru întreținerea copiilor minori, nu a luat în considerare probele administrate pe dosar și anume că cheltuielile pentru procurarea produselor alimentare, cât și nealimentare, precum și celelalte cheltuieli necesare pentru întreținerea, creșterea, îngrijirea, dezvoltarea și educația unui copil de la un la an sunt în creștere continuă din cauza majorării prețurilor.

Minimul de existență stabilit de Biroul Național de Statistică, de care s-a condus instanța de apel la adoptarea soluției sale, reprezintă de fapt valoarea 5 medie a minimului necesar de existența unui copil și acesta nu include toate cheltuielile necesare pentru dezvoltarea unui copil.

Recurenta a menționat că minimul de existență pentru un copil stabilit de Biroul Național de Statistică nu constituie și un maximum care să acopere și celelalte cheltuieli necesare pentru dezvoltarea și creșterea unui copil, părinții având obligația asigurării unui trai decent pentru copil, păstrându-se pe cât este posibil nivelul anterior de asigurare materială a copilului minor.

A susținut că instanța de apel nu a luat în considerare că Vadim Gladuneac este fondator și director al două companii active în domeniul construcției SRL ,, ******” și SRL ,, ******”, deținând 100% cotă- parte. În comparație cu intimatul, este nevoită să muncească și în zilele de odihnă pentru a asigura copiilor un trai decent, și a acoperi toate cheltuielile legate de creșterea, educarea și îngrijirea copiilor, păstrându-le pe cît posibil nivelul de trai anterior, circumstanță ce o pune într-o situație materială mai defavorabilă față de pârât, fapt ce ar contravine legii.

La 29 octombrie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia recursului declarat Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea,, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului

La 13 noiembrie 2024, Vadim Gladuneac, reprezentat de avocata Mariana Arabadji, a depus referință, solicitând declararea recursului depus de Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, ca inadmisibil.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: 6 „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, cererea de recurs depusă de Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, la 01 octombrie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul 7 nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, conține critici ce vizează simple nemulțumiri subiective față de decizia instanței de apel, fără a evidenția erori de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 8

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ana Gladuneac, reprezentată de avocatul Daniel Șontea, împotriva deciziei din 09 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 9