2ra-401/25 — modificarea cuantumului pensiei de întreținere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- modificarea cuantumului pensiei de întreţinere
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-401/25 — modificarea cuantumului pensiei de întreținere (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Irina Țurea,
reprezentată de avocata Violina Munteanu,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina Munteanu către Sergiu Țurea
privind modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor și
încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Nord,
(Dosarul nr. 2ra-401/25
PIGD 2-24023296-01-2ra-24062025)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Bălți, sediul Central: jud. S. Dubceac
Curtea de Apel Nord: jud. E. Grumeza, N. Costaș, I. Parii
31 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina
Munteanu,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 28 februarie 2024, Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina
Munteanu, a depus cerere de chemare în judecată către Sergiu Țurea
solicitând modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul
minor și încasarea cheltuielilor de judecată. (f. d. 2-3).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Irina Țurea a
indicat că prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul
Central a fost stabilită pensia pentru întreținerea copilului minor XXXX a.n.
XXX, în mărime de 1163 lei lunar până la atingerea majoratului de către
copil.
Reclamanta a susținut că din momentul pronunțări hotărârii, minimul de
existența pentru copii cu vârsta până la 17 ani s-a majorat semnificativ, iar
pensia stabilită anterior nu este suficientă.
A fost invocat de către reclamantă faptul că pârâtul activează peste
hotarele țării și are suficiente venituri. Astfel, a solicitat majorarea
cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor XXXX a.n. XXX, de la
1163 lei până la 2500 lei.
Totodată, reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtului a
cheltuielilor de judecată legate de asistență juridică în mărime de 7000 lei.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 3 alin.(1), 27 din Convenția internațională cu privire la drepturile
copilului, art. 18 alin.(1) din Legea privind drepturile copilului, art. 58, art.
1
74 alin.(1-3), 110 din Codul familiei, art. 94 alin.(1), art. 96 alin.(1) din
Codul de procedură civilă.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 16 aprilie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, a
fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Irina Țurea, s-a
modificat cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor XXX a. n. XXX
stabilit prin hotărârea din 13 decembrie 2019 a judecătoriei Bălți, s-a încasat
de la Țurea Sergiu în beneficiul lui Țurea Irina pensia de întreținere a
copilului minor în sumă bănească fixă în mărime de 2500 lei lunar, începând
cu 28.02.2024, până la atingerea majoratului de către copil. În temeiul art.
97 alin.(3) din Codul de procedură civilă cheltuielile de judecată au fost
lăsate pe seama reclamantei, s-a încasat de la Țurea Sergiu în beneficiul
statului taxa de stat în sumă de 1249, 96 lei (f. d. 26, 33-36).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 19 aprilie 2024, Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina
Munteanu, a declarat apel nemotivat (f. d. 30), împotriva hotărârii din 16
aprilie 2024 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar la 14 august 2024 a
declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a
hotărârii instanței de fond, în latura în care nu au fost încasate din contul
pârâtului cheltuielile judiciare, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a cererii de chemare în judecată (f. d. 47-49).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 februarie 2025 a Curții de Apel Nord, a fost
respins apelul declarat de Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina
Munteanu și menținută hotărârea din 16 aprilie 2024 a judecătoriei Bălți,
sediul Central (f. d. 63, 64-68).
Colegiul civil a considerat că prima instanță corect a stabilit
circumstanțele faptice ale litigiului dat, a apreciat probele conform
prevederilor art. 130 din Codul din procedură civilă și a adoptat o hotărâre
legală și întemeiată, cu respectarea normelor de drept material și procesual.
2
Instanța de apel, a menționat că prima instanță reieșind din temeiurile
și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, care guvernează
raportul juridic litigios, corect a ajuns la concluzia admiterii acțiunii înaintate
de Țurea Irina, stabilind suportarea cheltuielilor de judecată de către
reclamantă în baza art.97 lin.(3) din Codul de procedură civilă.
Colegiul civil, a conchis că nu poate fi reținut argumentul apelantei
privind netemeinicia dispunerii suportării cheltuielilor de judecată de către
reclamantă, deoarece potrivit prevederilor art.94 alin.4 din Codul Familiei -
în caz de modificare esențială a situației materiale sau familiale a părților,
dacă acestea nu pot ajunge la o înțelegere referitoare la modificarea sau
rezilierea contractului privind plata pensiei de întreținere, partea interesată
poate porni în instanța judecătorească o acțiune privind modificarea sau
rezilierea acestuia. Instanța judecătorească soluționează litigiul ținând cont
de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante.
În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a reținut că potrivit
declarațiilor reclamantei și actelor anexate la materialele cauzei, cât și
poziției invocate de reprezentantul pârâtului, expusă în referință și susținută
în ședința instanței de apel, ultima nu și-a exercitat obligația de a încerca
soluționarea chestiunii cu privire la modificarea cuantumului pensiei de
întreținere pe cale extrajudiciară dar a decis soluționarea acțiunii respective
prin înaintarea cererii direct în instanța de judecată, contrar prevederilor
enunțate supra.
Astfel, cât privește pretenția apelantei privind încasarea din contul
intimatului a cheltuielilor de asistență juridică, Colegiul civil a remarcat
faptul că prin prisma prevederilor art.96 alin.(1) din Codul de procedură
civilă, instanța obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții
care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică în măsura în
care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.
De asemenea, instanța de apel a menționat că deși reclamanta a avut
câștig de cauză, totuși cheltuielile de asistență juridică nu urmează a fi
încasate din contul pârâtului, deoarece sunt aplicabile prevederile art.97 alin.
(3) Cod de procedură civilă, care stabilesc că cheltuielile de judecată
ocazionate de soluționarea cererii privind modificarea pensiei de întreținere
3
sunt suportate de către reclamantă dacă reclamantul a înaintat acțiunea fără
a înainta în prealabil pretențiile pârâtului, iar pârâtul a recunoscut în judecată
imediat pretențiile.
Prin urmare, Colegiul civil a reținut despre cheltuielile solicitate de
reclamantă pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 7000 lei potrivit
bonului de plată seria QL nr.289688 din 01.02.2024, ca fiind reale, acestea
se apreciază a nu fi necesare pentru soluționarea acțiunii respective, întrucât
pârâtul a recunoscut acțiunea, respectiv acțiunea putea fi soluționată și pe
cale extrajudiciară.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 iunie 2025, Irina Țurea, reprezentată de avocata Violina
Munteanu a declarat recurs împotriva deciziei din 18 februarie 2025 a Curții
de Apel Nord, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a decizie
instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri
de admitere integrală a acțiunii (f. d. 73-76).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta a invocat prevederile art. 432 alin.
(1) lit. e) din Codul de procedură, care reglementează că recursul poate fi
admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; hotărârea sau decizia
contestată este arbitrară și/ori se bazează în mod determinat pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacălegea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa Irinei
Țurea și avocatei acesteia, Violina Munteanu la 7 mai 2025, fapt ce se
4
confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la actele cauzei (f. d. 69), iar
cererea de recurs au fost depusă prin intermediul oficiului poștal la 19 iunie
2025 (f. d. 73-79).
La 3 iulie 2025, în adresa lui Sergiu Țurea și avocatului acestuia, Larisa
Maxim a fost expediate copiile recursului declarat de Irina Țurea, cu
înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței timp de o lună de la data
primirii corespondenței, fapt ce se confirmă scrisoarea de însoțire anexată la
materialele dosarului (f. d. 84).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Sergiu Țurea, nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
5
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs,
nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Nord și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
6
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Nord și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Nord, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
7
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Irina Țurea,
reprezentată de avocata Violina Munteanu, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Irina Țurea, reprezentată de
avocata Violina Munteanu, împotriva deciziei din 18 februarie 2025 a Curții
de Apel Nord.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
8