2ra-165/25 — stabilirea domiciliului copilului minori si încasarea pensiei de întretinere

La 18 ianuarie 2024, prin intermediul oficiului poștal, Maria Buruiană a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Buruiană, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Sîngerei cu privire la stabilirea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere (f. d. 5-9, 16).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Maria Buruiană, a indicat că la data de 28 ianuarie 2017 la Primăria com. Dumbrăvița, r-nul Sîngerei, a încheiat căsătoria cu Petru Buruiană, care a fost înregistrată sub numărul 4, în registrul actelor de stare civilă

Din relația de căsătorie au doi copii minori: XXXXX, născută la XXXXX și XXXXX, născut la XXXXX, care se află la întreținerea reclamantei.

A indicat reclamanta că viața în comun cu pârâtul a eșuat și prin hotărârea din 18 septembrie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei căsătoria încheiată între Maria Buruiană și Petru Buruiană a fost desfăcută.

După desfacerea căsătoriei reclamanta cu copii minori XXXXX și XXXXX au rămas să locuiască în casa construită în devălmășie cu fostul soț Petru Buruiană.

A specificat că Petru Buruiană, nu participă la întreținerea copiilor minori și nu acordă nici un sprijin material sau financiar de care aceștia au nevoie la vârsta sa, pârâtul exprimându-și dezacordul de a participa la întreținerea lor.

A invocat că, deoarece pârâtul are venituri neregulate și fluctuabile, solicită instanței de judecată încasarea din contul lui Petru Buruiană a pensiei 1 pentru întreținerea copilului minor XXXXX în sumă lunară fixă de 4 000 de lei.

A mai menționat că copii frecventează lecții suplimentare pentru dezvoltarea, iar costurile acestea se ridică la 1 200 de lei lunar. Solicită reclamanta ca cheltuielile date să fie acoperite de către tatăl copiilor minori Petru Buruiană.

Prin cererea înaintată, reclamanta Maria Buruiană a solicitat și determinarea domiciliului copilului minor XXXXX cu mama, reieșind din faptul că, după desfacerea căsătoriei copii au rămas cu ea, iar pârâtul nu-i acordă timpul și atenția cuvenită.

În drept, reclamanta Maria Buruiană, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 2, 58, 63, 74, 76 din Codul familiei, art. 39 alin. (4), 83 alin. (2), 85 alin. (1) lit. a), 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a solicitat stabilirea domiciliul copilului minor XXXXX, cu mama Maria Buruiană; încasarea de la Petru Buruiană în beneficiul Mariei Buruiană cheltuielile suportate pentru lecțiile suplimentare a copilului XXXXX în mărime de 1 200 de lei, lunar și cheltuielile judiciare suportate de reclamantă la înaintarea prezentei acțiuni constituite din cheltuieli de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei și taxa de stat în mărime de 200 de lei, ulterior și-a concretizat pretențiile solicitând încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori: în cuantum de a câte 2 000 de lei lunar, pentru fiecare copil.

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, instanța de apel a conchis că instanța de fond a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și procedural, hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul de procedură civilă.

Cu referire la argumentele apelantului în favoarea casării hotărârii instanței de fond, instanța de apel a reținut că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Convenția Internațională cu privire la drepturile copilului statuează că, în toate acțiunile care privesc copiii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau organele legislative, interesele copilului vor prevala. 3

Din lucrările dosarului rezultă că, Maria Buruiană și Petru Buruiană sunt părinții copiilor minori: XXXXX, născut la XXXXX, fapt ce se atestă prin certificatul de naștere nr. NA-VI 1652747 și XXXXX, născută la XXXXX fapt ce se atestă prin certificatul de naștere nr. NA-VI 0089398 (f. d. 12, 30).

Potrivit art. 58 alin. (1) din Codul familiei, instanța de apel a constatat că apelantul Petru Buruiană urmează în conformitate cu prevederile art. 74 din Codului familiei, să achite pensia de întreținere a copiilor minori XXXXX și XXXXX, deoarece este înregistrat drept tată al acestor copii.

Analizând conținutul art. 74 din Codul familiei cât și suportul probatoriu anexat la dosar, instanța de apel a reținut că, la materialele cauzei nu există un acord referitor la întreținerea copiilor minori - fapt ce denotă că, cuantumul pensiei de întreținere a acestuia urmează a fi stabilit de către instanța de judecată.

În același timp reținând prevederile art. 58 alin. (1) și art.74 alin. (1) din Codul familiei, care expres prevăd că părinții au drepturi și obligații egale față de copii, instanța de apel a reținut că dispoziții similare se conțin și în art.18 alin. (1) din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, care prevede că ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia.

Pornind de la criticile apelantului aduse în cererea de apel precum că, are posibilitatea să achite pensia de întreținere pentru fiecare copil în parte a câte de 500 lei lunar, adică ½ din indemnizația de invaliditate, instanța de apel a reținut că, în cazul în care instanța ar încasa pensia de întreținere a copiilor minori în suma solicitată de apelant - 500 de lei lunar, la caz ar fi lezate substanțial drepturile și interesele copiilor minori, cât și a reclamantei- intimatei Maria Buruiană pe seama căreia este pusă povara întreținerii deplină a copiilor minori.

Astfel, în cazul în care s-ar purcede la calcularea sumei pensiei de întreținere a copiilor minori în proporție de 50% din venitul oficial al apelantului (pensia de invaliditate), faptul dat ar leza drepturile copiilor la minimul de existență, fapt inadmisibil. 4

Instanța de apel atestă că, în prezent copii se află la educația și întreținerea mamei, care își exercită nu numai obligațiile patrimoniale, dar și obligațiile nepatrimoniale, ce ține de creșterea și îngrijirea zilnică a copiilor minori, asigurându-i inclusiv cu spațiu locativ și suportând toate cheltuielile în acest sens.

Totodată, instanța de apel a atenționat că întreținerea unui copil nu presupune doar asigurarea materială a acestuia, ci și educarea, dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială, tratarea lui în caz de îmbolnăvire (tratarea în acest caz nu presupune doar procurarea medicamentelor), ceea ce implică cheltuieli suplimentare, eforturi și stres din partea părintelui căruia i-a fost lăsat spre domiciliere și îngrijire copilul.

Mai mult ca atât, pe măsură ce copii minori cresc, aceștia au cerințe și necesități materiale mai mari și prin urmare situația se schimbă, iar suma în mărime de 500 de lei lunar pe care apelantul Petru Buruiană este de acord să o achite, nu acoperă pe deplin cheltuielile necesare pentru întreținerea unui copil de vârsta de 12 și 17 ani.

De altfel, casarea hotărârii și încasarea pensiei de întreținere după cum solicită apelantul ar fi în detrimentul interesului major al copiilor minori și ar contravine prevederilor Legii cu privire la drepturile copilului.

Cu referire la argumentul apelantului precum că este în imposibilitatea să achite pensia de întreținere a copiilor minori în sumă de 1 500 de lei lunar pentru fiecare copil în parte, invocând faptul că este încadrat în grad de dizabilitate și la moment nu este angajat în câmpul muncii, instanța de apel a reținut că, suma de 1 500 de lei încasată de la acesta cu titlu de pensie de întreținere pentru fiecare copil lunar, la momentul actual este suficient echitabilă în raport cu obligațiile ambilor părinți ținând cont de interesul primordial al copiilor minori la o întreținere decentă.

Mai mult ca atât, părinții sunt responsabili în mod egal pentru creșterea și educarea normală a copiilor comuni, precum și faptul că nici un părinte nu ar avea dreptul moral să se eschiveze de la responsabilitățile sale în acest sens invocând lipsa și insuficiența resurselor financiare. 5

Totodată, pornind de la criticile apelantului aduse în cererea de apel, instanța de apel a reținut că la caz nu se neagă faptul că apelantul este încadrat în grad de dizabilitate, însă potrivit certificatului de încadrare în grad de dizabilitate din 10 decembrie 2024 și anexei la certificat, gradul de dizabilitate i-a fost atribuit apelantului pe o perioadă determinată și nu pe o perioadă nedeterminată, la fel a fost stabilit că apelantul este parțial inapt de muncă, prin urmare alegațiile apelantului în acest sens nu au putut fi reținute de către instanța de apel.

În atare circumstanțe, pentru a nu leza drepturile copiilor minori la întreținere lunară adecvată, instanța de apel a considerat că instanța de fond întemeiat a dispus încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime de 1 500 de lei lunar pentru fiecare copil în parte.

Referitor la argumentele apelantului cu privire la respingerea cerinței înaintate de Maria Buruiană privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică și cheltuielilor de judecată, instanța de apel a reținut că sumă de 5 000 de lei este necesară și rezonabilă.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată, la 14 martie 2025, la adresa electronică a reprezentantei recurentului, avocatei Natalia Uncu, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 100-verso), iar cererea de recurs a fost depusă la 26 martie 2025 (f. d. 106-107, 111).

La 29 aprilie 2025, în adresa reprezentantului intimatei, avocatului Tudor Barbă și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Sîngerei a fost expediat copia recursului declarat de Petru Buruiană, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexată la materialele dosarului (f. d. 126-127).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, reprezentantul intimatei, avocatului Tudor Barbă și Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Sîngerei, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; 7 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Verificând motivele de casare, invocate în recurs de Petru Buruiană, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că recursurile exercitate conform Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri. 8

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul declarat de Petru Buruiană, conține obiecții de fapt și de drept, similare celor expuse anterior în cadrul examinării cauzei, care au fost analizate de către instanța de apel, fiind apreciate corespunzător.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, și respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 48. În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Petru Buruiană, ca fiind inadmisibil. 49. Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art.433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Declară inadmisibil recursul depus de Petru Buruiană, împotriva deciziei din 14 ianuarie 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10