2ra-1/25 — Stabilirea domiciliului și încasarea pensiei de întreținere

La 19 decembrie 2023, Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Aga, intervenient accesoriu Agenția Teritorială de Asistență Socială Centru-Est cu privire la stabilirea domiciliului și încasarea pensiei de întreținere a copilului minor (f. d. 2, 3-5).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, a indicat că cu Constantin Aga a fost în relație de concubinaj din anul *****. La ***** s-a născut fiica *****.

A indicat că în relația lor s-a creat o atmosferă insuportabilă de neînțelegeri. Pârâtul manifestă atitudine rezervată față de creșterea, educarea și supravegherea copilului minor, sarcina acesteia revenind în exclusivitate mamei.

A precizat că minora este atașată de mama Alexandrina Pușneac, și consideră necesar de a stabili domiciliul cu dânsa.

Deoarece pârâtul nu participă la întreținerea fiicei, reclamanta solicită și încasarea pensiei de întreținere pentru minoră.

În drept, reclamanta Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 63, 74-76 din Codul familiei, art. 166, 167 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, a solicitat stabilirea domiciliului copilului minor *****, cu mama Alexandrina Pușneac, încasarea de la Constantin Aga în beneficiul 1 Alexandrinei Pușneac, pensia pentru întreținerea copilului minor: ***** în cuantum de 3 000 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată până la atingerea vârstei majoratului de către copil.

Din lucrările dosarului instanța de fond a constatat că din anul 2019 - 2021 Alexandrina Pușneac a fost în relație de concubinaj cu pârâtul Constantin Aga.

Din această relație, la *****, s-a născut fiica *****, care potrivit certificatului de naștere nr. *****din *****eliberat de Serviciul stare civilă Orhei, Alexandrina Pușneac este mama și Constantin Aga este tata (f. d. 6).

Instanța de fond, luând în considerare vârsta fragedă a copilului *****, care are nevoie permanentă de îngrijire din partea mamei, reieșind din interesul superior al copilului, a considerat necesar de a stabili ca copilul minor a părților să locuiască împreună cu mama Alexandrina Pușneac, care dispune de condiții necesare și potrivite pentru creșterea și dezvoltarea corespunzătoare.

Ținând cont de faptul că Constantin Aga este tatăl copilului minor *****, născută la *****, întrucât normele prevăzute art. 38 alin. 2 lit. (b), 74 alin. (1)-(3), 75 alin. (1), art.76, din Codul familie, instituie obligația legală a acestuia de a-și întreține copilul, luând în considerație vârsta copilului, cheltuielile necesare pentru întreținerea și educarea acestuia, în condițiile în care materialele cauzei atestă că pârâtul nu dispune de un venit stabil și 2 regulat, instanța de fond a considerat că pretenția reclamantei referitoare la încasarea de la pârât a pensiei lunare în formă de sumă fixă este întemeiată.

Luând în considerare principiul că ambii părinți, au obligația de educare și întreținere a copilului, ținând cont de interesele superioare ale copilului, instanța de fond a considerat necesar de a încasa de la Constantin Aga în beneficiul Alexandrinei Pușneac, pensia pentru întreținerea copilului minor *****, născută la *****, în mărime de 3 000 de lei lunar, până la atingerea majoratului copilului minor.

Cu referire la pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de fond a reținut că, conform art. 82 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a cauzei.

La caz, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost reprezentată de către avocata Tamara Plămădeală, fiindu-i achitată suma de 3 000 de lei, pentru serviciile de asistență juridică, fapt confirmat prin ordinul de plată (f. d. 16).

Respectiv, ținând cont de complexitatea pricinii, de numărul de acte procesuale întocmite de avocata Tamara Plămădeală, de numărul de ședințe la care avocata a participat, de complexitatea problemei juridice ridicate în speță, instanța de fond a considerat drept reale, necesare și rezonabile la caz, cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000 de lei.

Conform art. 98 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, de la pârâtul Constantin Aga în beneficiul statului urmează a fi încasată taxa de stat în sumă de 1 080 de lei.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanții la proces, a materialelor din dosar, instanța de apel a considerat că apelul urmează a fi admis iar hotărârea primei instanțe modificată.

Reieșind din normele prevăzute la art. 58, 60 alin. (1), (2), 74, 75 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este incontestabil că atât Alexandrina Pușneac cât și Constantin Aga sunt obligați să contribuie în mărime egală la întreținerea copilului minor, iar când, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătibilă lunar.

Astfel, instanța de apel, reieșind din principiul egalității părinților în obligația de a acorda întreținere copiilor minori, a ajuns la concluzia ca solicitarea apelantului privind încasarea pensiei de întreținere în sumă de 2 000 de lei lunar este una întemeiată, reieșind inclusiv și din raționamentele art. 75 din Codul familiei.

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că mărimea pensiei pentru întreținerea copilului minor trebuie să se afle într-un raport rezonabil atât cu minimul de existență necesar pentru întreținerea copilului minor, și cu contribuția părintelui cu care locuiește copilul, or fiecare din părinți în primul 4 rând este obligat să întreprindă toate măsurile să asigure cu cele necesare copilul și apoi să-și creeze și condiții decente.

Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată, la 15 noiembrie 2024, la adresa electronică a reprezentantei recurentei, avocatei Tamara Plămădeală, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 70-verso), iar cererea de recurs a fost depusă la 27 decembrie 2024 (f. d. 123-126).

La 28 mai 2025, în adresa lui Constantin Aga, avocatului acestuia, Vladimir Gromovenco și Agenției Teritoriale de Asistență Socială Centru- Est a fost expediat copia recursului declarat de Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, cu înștiințarea despre 5 necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexată la materialele dosarului (f. d. 89-90).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către Curtea de Apel Bălți și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Bălți, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului 7 însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Bălți și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Bălți, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 8

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexandrina Pușneac, reprezentată de avocata Tamara Plămădeală, împotriva deciziei din 24 octombrie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9