2ra-640/25 — Modificarea cuantumului pensiei de întretinere si încasarea cheltuielilor suplimentare

La 11 martie 2024 Ina Roșca a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Grigore Roșca cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere și încasarea cheltuielilor suplimentare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 29 octombrie 2021, a înaintat cerere de chemare în judecată către Grigore Roșca cu privire la desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copilului minor, încasarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Prin hotărârea din 7 decembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s- a dispus desfacerea căsătoriei, s-a stabilit domiciliul copilului minor xxxxx, cu mama - Roșca Ina, iar Roșca Grigore a fost obligat la plata pensiei pentru întreținerea copilului minor în mărime bănească fixă în sumă de 800 de lei/lunar, în favoarea lui Roșca Ina, începând cu data de 29 octombrie 2021 și până la atingerea majoratului de către copil.

A menționat că din momentul pronunțării hotărârii sus notate și până în prezent, minimul de existență pentru copiii de vârsta 1-6 ani, s-a majorat, fiind stabilit de către Biroul Național de Statistică al R. Moldova pentru semestrul I al anului 2023 pentru sate, în cuantum de 2 279,60 de lei/lunar, pentru un copil.

De asemenea, și situația de fapt a minorului s-a modificat, cheltuielile de creștere, întreținere și educare s-au majorat, atât datorită creșterii generale a prețurilor, dar mai ales datorită stării de sănătate, întrucât a fost diagnosticat cu tulburare din spectru xxxxx. Astfel, că la recomandarea medicului, s-a optat pentru o grădinița privată, deoarece copilul nu se dezvoltă corespunzător vârstei și are nevoie de maximă grijă și implicare. Nu există nici o modalitate de a preveni tulburarea spectrului xxxxx, deși copii de obicei nu depășesc simptomele tulburării din spectrul autismului, ei pot învăța să funcționeze bine cu ajutorul medicului logoped, psihoterapeut comportamental și specialistului în terapia 1 comportamentală. Din aceste considerente și la recomandarea medicului specialist a încheiat contract cu grădinița privată „xxxxx”, pentru a asigura creșterea și dezvoltarea necesară copilului.

Totodată, reclamanta a specificat că, obligația de participare la cheltuielile suplimentare în favoarea copilului a pârâtului nu a fost executată benevol, prin asigurarea celor necesare în legătură cu situația sănătății minorului.

În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 110 din Codul familiei, art.3, 18, 27 din Convenția Internațională privind Drepturile Copilului, art. 98, art. 166-168 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Roșca Grigore la plata pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx, în cuantum de 1 139, 80 de lei/lunar, din ziua depunerii acțiunii și până la atingerea majoratului copilului; obligarea pârâtului Grigore Roșca, la plata sumei de 2 000 de lei/lunar în beneficiul lui Roșca Ina, în calitate de cheltuieli suplimentare în favoarea minorului xxxxx, din ziua depunerii acțiunii; precum și obligarea pârâtului Roșca Grigore la plata în beneficiul lui Roșca Ina a cheltuielilor de judecată suportate.

La 14 mai 2024 Ina Roșca a depus cerere de completare a cerințelor prin care a solicitat modificarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor xxxxx, stabilită prin hotărârea din 7 decembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, de la suma de 800 de lei, în cuantum de 2 000 de lei/lunar, din ziua depunerii cererii de chemare în judecată; încasarea din contul pârâtului Roșca Grigore plata sumei de 5 000 de lei pentru copilul minor, xxxxx, în beneficiul lui Roșca Ina în calitate de cheltuieli suplimentare, din ziua depunerii cererii de chemare în judecată; precum și încasarea din contul pârâtului cheltuielile de judecată suportate de către Ina Roșca în suma de 4 000 de lei.

Întru consolidarea soluției instanța de apel a reținut dispozițiile Codului familiei (art. 58, 60, 74–76, 98, 110), conform cărora ambii părinți au drepturi și obligații egale față de copil, poartă răspunderea pentru dezvoltarea acestuia și sunt ținuți la întreținere; modificarea pensiei se justifică atunci când s-a schimbat starea materială/familială sau intervin alte circumstanțe importante. Totodată, a evidențiat principiul interesului superior al copilului consacrat de dreptul intern și de Convenția ONU privind drepturile copilului (art. 18 și 27), care prevalează în determinarea cuantumului întreținerii.

Instanța de apel a stabilit din materialele cauzei că, prin hotărârea din 7 decembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, pârâtul Grigore Roșca a fost obligat la 800 de lei/lunar pensie de întreținere. Reclamanta a dovedit schimbarea situației și insuficiența sumei raportat la creșterea prețurilor și la nevoile sporite ale copilului. Copilul minor xxxxx este diagnosticat cu tulburare din spectrul xxxxx, ceea ce impune terapii speciale, activități de dezvoltare și consultații periodice, generând cheltuieli suplimentare. În acest sens au fost administrate contracte, bonuri și înscrisuri (inclusiv cu I.E.T. „xxxxx”, contribuții fixe și deplasări pentru reabilitare) care atestă cheltuieli efective și viitoare.

Curtea de apel a notat că datele Biroului Național de Statistică privind minimul de existență (de ex. 2 306,20 lei pentru 1–6 ani, 2024, mediul rural) au caracter orientativ, nu imperativ, constituind reper pentru aprecierea nivelului minim adecvat. Ținând cont de vârsta copilului, necesitățile curente (hrană, îmbrăcăminte, medicamente, educație etc.) și particularitățile medicale, prima instanță în mod justificat a majorat pensia de întreținere de la 8 00 la 2 000 de lei/lunar. De asemenea, în temeiul art. 79 din Codul familiei, a dispus participarea părintelui la cheltuieli suplimentare pentru copil în sumă fixă de 2 000 lei/lunar, 3 începând cu 11 martie 2024, reieșind din natura și periodicitatea terapiilor și serviciilor necesare.

Instanța de apel a respins apărările apelantului privind lipsa unui venit stabil, neangajarea în muncă sau întreținerea propriei mame pensionare, întrucât obligația de întreținere a copilului este prioritară, iar capacitatea de muncă a părintelui impune diligența obținerii de venituri pentru asigurarea unui nivel de trai adecvat minorului. S-a reținut că întreținerea copilului nu poate fi redusă la minimul strict, iar cuantumul stabilit este proporțional și echitabil în raport cu interesele superioare ale copilului.

În privința cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 94 și art. 96 din Codul de procedură civilă, instanța de apel a constatat că partea care a câștigat cauza a suportat cheltuieli de asistență juridică de 4 000 de lei, reale, necesare și rezonabile, dovedite prin mandat și ordin de plată, care urmează a fi compensate. În baza art. 98 din Codul de procedură civilă, instanța inferioară a menținut și încasarea taxei de stat 1 969,96 de lei de la pârât, proporțional părții admise din acțiune.

În concluzie, instanța de apel a reținut că motivele de apel nu aduc critici pertinente hotărârii, prima instanță a aplicat corect dreptul material și procesual în raport cu modificarea pensiei și participarea la cheltuieli suplimentare, motiv pentru care apelul a fost respins, iar hotărârea primei instanțe menținută integral.

În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul/reprezentantul a indicat că hotărârile instanțelor de fond și de apel sunt ilegale și netemeinice, fiind pronunțate cu aplicarea eronată și neuniformă a normelor de drept material.

Recurentul a invocat neaplicarea art. 75 și 76 din Codul familiei și interpretarea greșită a prevederilor referitoare la determinarea pensiei alimentare sub formă fixă, în condițiile în care recurentul nu este încadrat permanent în câmpul muncii și nu are venituri stabile.

Acesta a arătat că instanțele de judecată nu au analizat corespunzător situația sa materială. De asemenea, instanțele au apreciat arbitrar probele, fără a 4 motiva temeinic stabilirea sumei de 2 000 lei/lunar și fără a ține cont de faptul că cheltuielile suplimentare pretinse de reclamantă nu au fost dovedite prin înscrisuri, fiind bazate pe simple afirmații. Copilul minor nu frecventează grădinița privată menționată de reclamantă, iar tratamentele medicale invocate sunt oferite gratuit de Centrul de reabilitare. Prin urmare, cheltuielile suplimentare nu se confirmă.

În drept, recurentul și-a întemeiat recursul în baza prevederilor art. 432 și 445 din Codul procedură civilă, art. 75–76 din Codul familiei și art. 6 CEDO, susținând că instanțele nu au respectat principiul echității procesuale, dreptul la un proces echitabil și la motivarea hotărârii.

În opinia recurentului/reprezentantului, soluția de majorare a pensiei de întreținere este disproporționată, nefiind raportată la veniturile și posibilitățile reale ale părților.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. 5 (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Conform prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În aprecierea recursului declarat de Grigore Roșca, reprezentat de avocatul Ion Procopciuc, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Recurenții au invocat drept temei art. 432 alin. (1) lit. a), c) din Codul de procedură civilă (în redacția de până la 1 septembrie 2023), susținând inclusiv că instanța de apel ar fi apreciat arbitrar probele. Totuși, recurentul nu indică în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau analizate eronat.

Mai mult, în speță, recursul lui Grigore Roșca, reprezentat de avocatul Ion Procopciuc conține o formulare identică cu cea din cererea de apel. Deși, motivarea recursului nu se poate rezuma la simpla nemulțumire față de decizia instanței de apel. O astfel de abordare nu face ca recursul să treacă testul admisibilității. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

În concluzie Curtea Supremă de Justiție consideră că recursul lui Grigore Roșca, reprezentat de avocatul Ion Procopciuc este vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil, din motiv că repetă conținutul cererii de apel, fără a aduce critici serioase deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă 6 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Grigore Roșca, reprezentat de avocatul Ion Procopciuc, împotriva deciziei din 15 aprilie 2025 a Curții de Apel Nord. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7