2ra-844/24 — Modificarea pensieie de întreținere a copiilor minori

La 02 octombrie 2023, Olesea Rudinciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Rudinciuc, cu privire la modificarea cuantumului de încasare a pensiei de întreținere a copiilor minori ******de la 1022,70 de lei lunar la 2 500 de lei lunar și pentru ****** de la 735 lei lunar la 2 500 lei lunar, încasată de la Rudinciuc Iurie în beneficiul Olesei Rudinciuc, precum și încasarea cheltuielilor de judecată

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat faptul că, prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a dispus încasarea de la Iurie Rudinciuc, a pensiei de întreținere a copiilor minori ******, în sumă de 1022,7 de lei și ******, în sumă de 735 de lei lunar.

Aceste sume au fost stabilite de către instanța de judecată, deoarece copii erau mici și cuantumul de existență era și mai mic.

Ulterior, la 31 octombrie 2023, reclamanta și-a concretizat pretențiile, solicitînd modificarea cuantumului pensiei alimentare, cuantum stabilit prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, în sensul majorării acestuia, cu dispunerea încasării pensiei alimentare pentru întreținerea copiilor minori ******Rudinciuc și ******, prin încasarea pensiei alimentare de la pârât în sumă bănească fixă de 1/3 din salariu și toate veniturile pârâtului, dar nu mai puțin decât minimul de existență, pentru întreținerea copiilor minori, prevăzut de Biroul Național de Statistică.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, conform certificatului de naștere seria ******, eliberat de Serviciul Stare Civilă Sîngerei pe numele lui ******, născut la ******și certificatului de naștere seria ******, eliberat de Primăria com. ****** pe numele lui Rudinciuc ******, născută la ******, părinții acestora sunt Olesea Rudinciuc și Iurie Rudinciuc.

Intimatul/pârâtul Iurie Rudinciuc a fost obligat, prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, la plata pensiei de întreținere în mărime de 753 de lei lunar pentru copilul minor ******, în mărime de 1022,70 de lei lunar pentru copilul minor ******, și în mărime de 1022,7 lei lunar pentru copilul minor ******, până la majoratul copiilor. Totodată, la moment copilul ******este majoră, având vârsta de 20 ani.

În conformitate cu art. 110 din Codul familiei, în cazul în care starea materială sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat, instanța judecătorească, luînd în considerare și alte circumstanțe importante ale părților, este în drept, la cererea oricăreia dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere sau să-l scutească pe debitorul întreținerii de plata acesteia.

Conform prevederilor art. 74 din familiei, (1) Părinții sînt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin 2 material. (2) Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă. (3) Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale. În conformitate cu art. 75 alin. (1), (2) Codul familiei, (1) Pensia de întreținere pentru copilul minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4 – pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți copii. (2) Cuantumul cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească, ținîndu-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte circumstanțe importante.

Articolul 76 din Codul familiei stipulează că, (1) În cazurile cînd părintele care datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri cînd, din anumite motive, încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75. (2) Cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate cu alin.(1) se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

Instanța de apel a constatat că Iurie Rudinciuc, potrivit contractului individual de muncă nr. 1369 din 08 august 2023, este angajat în cîmpul muncii în calitate de agent de pază în cadrul SRL „Imensitate”, avînd un salariu lunar în cuantum de 5 600 de lei.

Așadar, instanța de apel a notat că, la modificarea cuantumului pensiei de întreținere, va ține cont de faptul că pârâtul în prezent este angajat în câmpul muncii, de vârsta copiilor și de necesitățile acestora, de statistica Biroului de Evidență a Populației privind întreținerea lunară a copiilor la sate de vârsta respectivă, de interesele majore ale copiilor minori, dar și de faptul că părinții au obligații egale față de copii, inclusiv și de întreținere al acestora.

Drept urmare, 1/3 din salariul pârâtului este egală cu suma de 1 866,60 de lei pentru ambii copii minori, însă, potrivit datelor publicate de către Biroul Național de Statistică pentru semestrul II al anului 2023 minimul de existență în sate, pentru copiii în vârsta de 1 - 6 ani a constituit 2 185 de lei, iar pentru copiii în vârsta de 7 - 17 ani a constituit 2 947,9 de lei.

De aici rezultă că cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori încasat, prin hotărîrea instanței de fond, este mai mic decît datele prezentate de către Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. 3

De asemenea, instanța de apel a notat că, din referința depusă de către Iurie Rudinciuc, s-a constatat că acesta și-a întemeiat o altă familie înregistrând căsătorie cu Ludmila Rudinciuc la 20 iulie 2022, care conform certificatului de încadrare în ****** deține grad de ******, cauza dizabilității ******. Din relația de căsătorie s-a născut la ******fiul ******.

Instanța de apel a menționat că datele Biroului Național de Statistică privind minimul de existență a copilului minor, nu constituie o normă legală imperativă de la care nu se permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță importantă de raportare, ca cuantum/nivel minim de la care instanța de judecată pornește în stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, ori, prin prisma prevederilor art.18 din Legea privind drepturile copilului, pct.18 din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului părinții au obligația de a asigura întreținerea copiilor minori, întreținere materializată nu numai prin asigurarea minimului de existență a copilului minor ci a unui nivel de trai suficient dezvoltării fizice și psihice a copilului minor.

Urmare a acestui fapt, și ghidându-se de principiul supremației interesului copiilor minori, instanța de apel a considerat că tata copiilor urmează să achite pensia de întreținere în limita de 50% din cuantumul aportului adus de mama pentru întreținerea copiilor cum și reieșind din valoarea permanent stabil în creștere a nivelului minim de întreținere, existentă pentru un copil.

Instanța de apel a considerat necesar modificarea pensiei de întreținere a copiilor minori stabilită, prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, și s-a majorat pensia de întreținere a copilului minor ******, de la 1022,70 de lei la suma de 1800 de lei lunar și pensia de întreținere a copilului minor ******, de la 753 lei la suma de 1000 de lei lunar, pînă la majoratul copiilor minori.

Astfel, în actualul caz, instanța apel a notat că, urmează să pună pe balanță drepturile și interesele copilului, în folosul căruia se cere modificarea, prin majorare a cuantumului pensiei de întreținere și situația părintelui de la care se pretinde această pensie. În acest sens, instanța de apel a stabilit că, intimatul mai are la întreținere un copil minor din a doua căsătorie, iar soția sa este încadrată în grad de dizabilitate.

Având în vedere că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nouă, iar reclamanta în actuala cauză, prin Lege, este scutită de la achitarea taxei de stat, atât la adresarea în instanță cu cererea de chemare în judecată, cât și la depunerea cererii de apel pentru cerința privind încasarea pensiei de întreținere, aceste cheltuieli de judecată, în temeiul art. 98 din Codul de procedură civilă, urmând a fi încasate la Bugetul de stat de la pârât în cazul în care acesta a pierdut procesul, cuantumul taxei urmând a fi calculat și încasat la Buget pentru cererea de chemare în judecată, potrivit modului expus la art. 87 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de apel a încasat de la Iurie Rudinciuc în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 368,75 de lei. 4

Instanța de apel a stabilit că reclamanta/apelanta, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, a fost reprezentată de către avocatul Eugeniu Hadîrcă, pentru asistența juridică a acestuia Olesea Rudinciuc a achitat suma de 2 000 de lei, fapt ce reiese din bonul de plată seria DAA nr. 02521428 din 28 septembrie 2023.

Drept urmare, ținînd cont de prevederile art. 96 alin. (1), (11 ) din Codul de procedură civilă și reieșind din faptul că cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost admisă parțial, instanța de apel a dispus încasarea din contul lui Iurie Rudinciuc în folosul Olesei Rudinciuc cheltuielile de judecată în sumă de 2000 de lei.

La 16 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererii de recurs depusă de Olesea Rudinciuc, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 6

Astfel, cererea de recurs depusă de Olesei Rudinciuc, la 11 iulie 2024, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Olesei Rudinciuc, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera 7 netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la înscrisurile prezentate la recursul suplimentar, Completul de judecată notează că, în recurs se verifică legalitatea deciziei instanței de apel, însă fără a administra probe noi, circumstanță expres prevăzută de dispozițiilor art. 442 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 8

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Olesea Rudinciuc, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Olesei Rudinciuc, împotriva deciziei din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Oxana Parfeni 9