3ra-501/23 — Anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Anularea actului administrativ
- Temei legal
- Redarea circumstantelor de fapt si de drept în recurs si invocarea formală a prevederilor legii nu poate constitui temei de admisibilitate
3ra-501/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Crețu Eugenia,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată
depusă de Crețu Eugenia împotriva Consiliului pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț SRL „Chișinău-Gaz”
cu privire la contestarea actelor administrative, constatarea discriminării,
încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-501/23
NR. PIGD 2-20003475-01-3ra-26052023)
Redarea circumstanțelor de fapt și de drept în recurs și invocarea formală a
prevederilor legii nu poate constitui temei de admisibilitate
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău, jud. Gh. Mîra, I. Dutca, D. Băbălău
02 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Crețu Eugenia
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 ianuarie 2020, Crețu Eugenia s-a adresat în instanță cu cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurării Egalității (denumire actuală Consiliul pentru
Egalitate), terț SRL „Chișinău-Gaz”, solicitând anularea Deciziei nr. 215/19
din 29 noiembrie 2019 a Consiliului, constatarea faptului discriminării
Eugeniei Crețu de către SRL „Chișinău-Gaz”, prin discriminare directă,
discriminare indirectă și prin hărțuire, încasarea din contul Consiliului pentru
Egalitate în contul Eugeniei Crețu, a prejudiciului moral în sumă de 20 000
lei și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată pe care le va suporta în
legătură cu acest proces.
În susținerea acțiunii reclamanta a indicat că, la 24 septembrie 2019
Crețu Eugenia a depus către „Chișinău-Gaz” SRL, cererea nr. GU21819 cu
privire la eliberarea Avizului de racordare pentru instalare încălzitorului de
apă caldă instantaneu la locul de consum ce corespunde adresei din mun.
Chișinău, str. XXXXXXXXXXXXX. Prin scrisoarea nr. 677e din 27
septembrie 2019, recepționată la 03 octombrie 2019, Operatorul sistemelor
de distribuție a refuzat eliberarea Avizului de racordare pentru instalarea
încălzitorului de apă caldă instantaneu la locul de consum.
În motivarea refuzului „Chișinău-Gaz” SRL a indicat că în anul 2001,
de către Institutul de Proiectare „Gazproiect” au fost efectuate calculele
hidraulice pentru aprecierea capacității de trecere a conductelor de gaze
exterioare și interioare a blocurilor locative multietajate, potrivit cărora este
posibil instalarea aparatelor suplimentare de utilizare a gazelor în limită de
20% din numărul total a apartamentelor.
În opinia reclamantei, acțiunile SRL „Chișinău-Gaz” reprezintă fapte
discriminatorii prevăzute de Legea nr. 121 din 25.05.2012 privind asigurarea
egalității. Astfel, acțiunile SRL „Chișinău-Gaz” se încadrează în mai multe
categorii de discriminare, și anume: discriminare directă, discriminare
1
indirectă și hărțuire. Din acest motiv, la 04 noiembrie 2019 Crețu Eugenia a
depus plângere, înregistrată cu nr. 1664, la Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminări și asigurarea egalității (în continuare Consiliu).
În plângerea menționată a indicat acțiunile discriminatorii întreprinse
de către SRL „Chișinău-Gaz” față de Crețu Eugenia. La fel s-a indicat
încadrarea acțiunilor SRL „Chișinău-Gaz” în categoriile de fapte
discriminatorii prevăzute de art. 2 al Legii nr. 121/2012 privind asigurarea
egalității. Prin scrisoarea nr. 1678 din 06 noiembrie 2019 a SRL „Chișinău-
Gaz” au informat-o despre faptul că în blocul locativ în care își are domiciliu
reclamanta au fost instalate 19 generatoare de căldură în baza documentației
de proiect.
La 12 decembrie 2019, în adresa reprezentantului reclamantei,
avocatului Igor Coban a parvenit Decizia Consiliului nr. 215/19 din 29
noiembrie 2019. Prin decizia menționată Consiliul a declarat inadmisibilă
plângerea nr. 1664 din 04 noiembrie 2019 depusă de Crețu Eugenia. Refuzul
fiind întemeiat pe pct. 42 lit. d) al Regulamentului de activitate al Consiliului
pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității aprobat
prin Legea nr. 298/2012, adică plângerea are un obiect nefondat, prin
raportare la domeniul de aplicare al Legii cu privire la asigurarea egalității.
Reclamantă consideră că, Decizia nr. 215/19 din 29 noiembrie 2019
este neîntemeiată și ilegală, din următoarele considerente. Consiliul nu a
cercetat pe deplin plângerea depusă de Crețu Eugenia. Astfel, consideră că,
greșit a ajuns la concluzia de a declara plângerea inadmisibilă, or chiar și la
o cercetare superficială a plângerii se observă cu claritate faptele de
discriminare.
Consiliul în Decizia sa, a indicat că diferența de tratament descrisă în
plângere nu ține de un criteriu protejat, adică de caracteristica personală și
obiectivă a persoanei (precum vârsta, sexul, originea etnică sau orice altă
caracteristică similară cu aceasta).
Consiliul s-a limitat doar la analiza plângerii sub aspectul criteriilor
care sunt expres prevăzute de lege. Însă potrivit art. 2 al Legii nr. 121/2012,
discriminarea este orice deosebire, excludere, restricție ori preferință în
drepturi și libertăți a persoanei sau a unui grup de persoane, precum și
susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale,
stipulate de prezenta lege sau pe criterii presupuse.
2
Astfel, legea prevede că discriminarea poate fi bazată și pe alte criterii
presupuse, adică care nu sunt expres prevăzute de lege, însă în baza lor pot
fi discriminate persoanele. Consiliul însă a examinat plângerea superficial și
nu a intrat în esență.
Poziția Consiliului potrivit căreia criteriile protejate sunt doar cele ce
țin de caracteristica personală și obiectivă a persoanei (precum vârsta, sexul,
originea etnică sau orice altă caracteristică similară cu aceasta) este total
neîntemeiată, neavând un temei juridic.
Legea nr. 121/2012 nu conține noțiunea de „criteriu de discriminare”,
și nici nu conține lista tuturor criteriilor, astfel aceasta urmează a fi
determinată în baza sistemului legislativ și a practicii judiciare naționale și a
celei internaționale. Legislația națională nu prevede o listă exhaustivă a
criteriilor de discriminare, ci una exemplificativă, având în vedere că există
o multitudine de criterii de discriminare.
Un alt izvor esențial pentru stabilirea criteriilor de discriminare este
Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare CEDO). Astfel,
potrivit art. 14 al CEDO, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de
prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în
special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte
opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională,
avere, naștere sau orice altă situație.
După cum se observă, CEDO folosește termenul de situație în loc de
criteriu, stabilind un sens cu mult mai larg decât cel folosit de Consiliu.
Aceasta e și normal deoarece discriminarea este una din problemele esențiale
ale societății, și este una destul de complexă, care poate fi bazată pe o
multitudine situații. Un exemplu ar fi cauza Chassagnou și alții vs. Franța,
unde CtEDO a constatat existența discriminării bazate pe dimensiunea
lotului de pământ care-l deținea persoana.
Potrivit art. 4 alin. (2) al Constituției care prevede că, dacă există
neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate
au reglementările internaționale. Astfel, Legea nr. 121/2012 trebuie
interpretată și aplicată în conformitate cu CEDO.
Consiliul fiind autoritatea publică care este specializată în domeniul
prevenirii, eliminării și combaterii discriminării, trebuia să cunoască toate
3
cele menționate. În cazul în care Consiliul avea să se aprofundeze în
problema discriminării și să examineze mai detaliat plângerea depusă de
Crețu Eugenia, avea să determine în bază la ce a fost discriminată. Astfel,
luând în considerație faptul că Consiliul este autoritatea publică specializată
în domeniul discriminării, trebuia să fie în stare să determine criteriul de
discriminare.
Astfel, din plângere se pot deduce mai multe criterii în baza cărora
reclamanta a fost discriminată, or Crețu Eugenia a fost discriminată în baza
criteriului de informare și a criteriului de excepție de la regulă. SRL
„Chișinău-Gaz” a discriminat-o pe Crețu Eugenia în baza criteriului de
informare.
Dat fiind faptul că tocmai în 2001 s-au efectuat calculele hidraulice
prin care s-a stabilit limita de conectare a aparatelor suplimentare de utilizare
a gazelor, iar SRL „Chișinău-Gaz” nu a adus în aceleași condiții la cunoștința
tuturor consumatorilor referitor la această limită. Prin urmare, locatarii
blocului locativ au fost tratați în mod diferit, în dependență de momentul din
care fiecare din ei au aflat despre această limită. Astfel, cine a cunoscut
primii despre limita de conectări a aparatelor de utilizare suplimentară a
gazului, a depus cerere și i s-a eliberat avizul de racordare, iar la restul i se
refuză eliberarea avizului de racordare.
Aceasta în pofida faptului la faptul că racordarea la sistemul de
distribuție a gazelor reprezintă un serviciu public, și SRL „Chișinău-Gaz”
era obligat să informeze consumatorii despre posibilitatea de racordare la
sistemul de gaze, și în special despre existenta limitelor de conectare a
aparatelor de utilizare a gazelor naturale. Aceasta reprezentând o
discriminare directă, Crețu Eugenia fiind tratată într-o manieră mai
defavorabilă, în comparație cu persoanele cărora li s-a eliberat aviz de
racordare pe motiv de necunoaștere a faptului existenței limitelor de
conectare a aparatelor suplimentare de utilizare a gazelor.
La fel, reclamanta a fost supusă hărțuirii, comportamentul SRL
„Chișinău-Gaz” manifestat prin refuzul de a elibera avizul de racordare la
crearea unui mediu intimidant, ostil și degradant, în special datorită faptului
că blocul unde locuiește Crețu Eugenia nu dispune de apă caldă furnizată în
mod centralizat. Prin aceasta încălcându-se și dreptul la o viață decentă.
4
De asemenea, SRL „Chișinău-Gaz” a discriminat-o pe Crețu Eugenia
în baza criteriului de excepție de la regulă. Respectiv, Crețu Eugenia a fost
supusă și discriminării indirecte, astfel refuzul SRL „Chișinău-Gaz” de a
elibera Avizul de racordare are drept efect dezavantajarea reclamantei față
de persoanele care li s-a eliberat Avizul de racordare după depășirea limitei
admisibile de instalare a aparatelor de utilizare a gazelor, cu toate că nu există
careva justificare care ar permite o asemenea dezavantajare, nu există nici
temei care în mod obiectiv ar justifica o astfel de discriminare. Prin urmare,
5 persoane au fost exceptate de la regula conform căreia se refuză eliberarea
avizului de racordare din cauza că s-a depășit limita de conectare stabilită de
calculele hidraulice efectuate de IP Gazproiect, iar reclamanta nu a fost
exceptată de la această regulă.
Prin urmare, Consiliul greșit a constatat că refuzul de eliberare a
avizului de racordare se întemeiază pe aspecte obiective, și anume ce țin de
incapacitatea conductelor de gaz. Or, refuzul SRL „Chișinău-Gaz” de a
elibera Avizul de racordare, este acel dat prin Scrisoarea nr. 677e din 27
septembrie 2019, anume acesta conform legii trebuia să fie argumentat și
justificat din punct de vedere tehnic și economic. Nu poate fi considerat
refuzul întemeiat din punct de vedere tehnic, atunci când se indică
imposibilitatea eliberării avizului de racordare deoarece, în 2001 Institutul
de Proiectare „Gazproiect” a efectuat calculele hidraulice, în care a stabilit
că este posibil de instalat aparate suplimentare de utilizare a gazului în
proporții de maxim 20% din numărul total de apartamente și în același refuz
se afirmă că această limită a fost depășită, cu 7.14%, adică s-a eliberat 5 avize
de racordare peste limită.
Dacă SRL „Chișinău-Gaz” afirmă că capacitatea conductelor stabilite
prin calculele hidraulice efectuate în 2001 de către Institutul de Proiectare
„Gazproiect” nu permite conectarea aparatelor suplimentare de utilizare a
gazelor mai mult de 20% din numărul total de apartamente, atunci trebuia să
se refuze și celor cinci persoane cărora le-au fost eliberate avize de racordare.
Or, în cazul lor tot exista o incapacitate a conductelor de gaz, potrivit
calculele hidraulice efectuate în 2001 de către Institutul de Proiectare
„Gazproiect”.
Consiliul însă consideră că este întemeiat și destul de normal ca într-o
situație identică unor persoane să li se elibereze aviz de racordare dar altora
nu. Mai mult ca atât, chiar și după depășirea limitei maxim de conectare a
5
aparatelor de utilizare a gazelor, sistemul de distribuție lucrează fără defecte,
nefiind create probleme utilizatorilor de gaze.
Prin urmare refuzul de a elibera avizul de racordare pe motiv că s-a
depășit limita maximă de conectări a aparatelor suplimentare de utilizare a
gazelor stabilit prin calculele hidraulice efectuate de IP „Gazproiect” este
unul formal și nu este primul caz când SRL „Chișinău-Gaz” discriminează
persoanele.
Referitor la încălcarea normelor de procedură la adoptarea Deciziei nr.
215/2019 din 29 noiembrie, reclamanta a invocat că Decizia nu este motivată
în modul stabilit de normele juridice. Astfel, legislația în vigoare expres
stabilește că decizia autorității publice trebuie să fie motivată. Motivarea
deciziilor autorităților publice trebuie să corespundă nu doar normelor
prevăzute în legislația națională dar și normelor internaționale.
În speță, Consiliul nu a ținut cont de obligativitatea motivării actului
administrativ și nu s-a expus asupra tuturor argumentelor decisive care au
fost indicate în plângere. Astfel, în plângere s-a indicat că Eugenia Crețu a
fost discriminată sub formă de: discriminare directă, discriminare indirectă
și hârțuire. Însă, Consiliul în Decizie s-a referit doar asupra discriminării
directe, neindicând care sunt motivele respingerii celorlalte forme de
discriminare. Consiliul este obligat să se refere la toate formele de
discriminare, de care se plânge petiționarul, iar în cazul în care Consiliul nu
se referă la acestea, nu există o certitudine sau o dovadă că s-a examinat în
mod real plângerea. Mai mult ca atât, faptul că Consiliul nu s-a referit la toate
pretențiile indicate în plângere, adeverește că plângerea depusă de Crețu
Eugenia nu a fost examinată în mod real. Prin aceasta Consiliul a încălcat
art. 6§1 al CEDO prin prisma motivării deciziei sale.
De asemenea, Consiliul a încălcat termenul de aducere la cunoștință a
Deciziei nr. 215/19 din 29 noiembrie 2019. Potrivit art. 66 al Regulamentului
de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012, Decizia Consiliului se
comunică părților în termen de 10 zile de la adoptare și produce efecte de la
data comunicării. Iar, potrivit art. 15 alin. (5) al Legii nr. 121/2012, Decizia
se aduce la cunoștința persoanei care a comis fapta discriminatorie și a
persoanei care a depus plângerea în termen de 5 zile.
6
Dat fiind faptul că Legea nr. 121/2012 este o Lege organică, iar Legea
nr. 298/2012 este o lege ordinară, se aplică normele legii organice. Legea
organică are forță juridică superioară față de legea ordinară.
Potrivit art. 7 alin. (1) a Legii nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire
la actele normative, forța juridică a actelor normative se stabilește în funcție
de competența și statutul autorității publice emitente, precum și de categoria
actului. Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, actul normativ cu forță
juridică superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu forță
juridică inferioară al aceluiași emitent. Legile ordinare la rândul său conform
art. 72 alin. (4) al Constituției, intervin în orice domeniu al relațiilor sociale,
cu excepția celor rezervate legilor constituționale și legilor organice. Această
normă expres dă de înțeles că legile ordinare sunt inferioare atât legilor
constituționale cât și legilor organice.
Din normele sus citate reiese cu certitudine că, Decizia Consiliului
trebuie să fie adusă la cunoștința petiționarului în termen de 5 zile de la
adoptare în conformitate cu art. 15 alin. (5) al Legii nr. 121/2012.
Astfel, Consiliul a adoptat Decizia nr. 215/19 la 29 noiembrie 2019,
prin urmare Consiliul avea obligația legală de a aduce la cunoștință
petiționarului Decizia până la data de 04 decembrie 2019. Însă, Consiliul a
transmis Decizia prin intermediul poștei la 10 decembrie 2019, fapt
confirmat atât prin informația de pe pagina oficială a ÎS „Poșta Moldovei”
cât și de ștampila oficiului poștal de pe plic.
Respectiv, Consiliul la adoptarea Deciziei a încălcat mai multe norme
juridice, cum ar fi cele referitoare la motivarea deciziei, cele cu privire la
termenul de aducere la cunoștință a deciziei, și altele. Iar, orice decizie
adoptată cu încălcarea normelor de drept, a legislației în vigoare, este nulă
din start.
34. Referitor la prejudicial moral, ținând cont de faptul că dreptul de a nu
fi discriminat este un drept fundamental a oricărei persoane care este protejat
cu strictețe atât de legislația în vigoare cât și de numeroase tratate
internaționale, încălcarea lui duce la lezarea onoarei și demnității persoanei.
Astfel prin acțiunile sale discriminatorii SRL „Chișinău-Gaz” a creat un
mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor și ofensator, prin care s-a lezat
demnitatea reclamantei.
7
Aduce la cunoștința instanței de judecată că apartamentul în care
locuiește reclamanta nu dispune de apă caldă furnizată în mod centralizat,
prin urmare necesitatea instalării unui încălzitor de apă caldă instantaneu este
una stringentă. Iar, prin refuzul său de a elibera Avizul de racordare pentru
instalarea încălzitorului de apă caldă instantaneu SRL „Chișinău-Gaz” a
lipsit-o de posibilitate instalării unui încălzitor pentru a dispune de apă caldă,
astfel lipsind-o de o necesitate stringentă.
În pofida faptului că reclamanta s-a adresat autorității publice care are
misiunea de prevenire, combatere și eliminare a discriminării, relatând
despre faptele discriminatorii ale unui furnizor de servicii publice, Consiliu
a trata plângerea în mod superficial refuzând examinarea ei. Prin aceasta,
Consiliul a dat dovadă de o impertinență, încălcându-și misiunea stabilită de
lege privind prevenirea, combaterea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității persoanelor.
Acțiunile Consiliului au dus la pierderea încrederii reclamantei în
instituțiile statale care au menirea de protecție a drepturilor persoanelor. Prin
acțiunile sale, și anume prin cercetarea superficială a plângerii Consiliul a
dat de înțeles reclamantei că acțiunile discriminatorii nu vor fi curmate și
pedepsite. Astfel, distrugând orice speranță a reclamantei la o viață mai
sigură, viață în care persoana nu va fi discriminată, iar orice tip de
discriminate va fi curmat din start.
38. Toate acestea i-au creat reclamantei multiple situații stresante, și
decepționările profunde în instituțiile statale, provocarea stresului psiho-
emoțional major, fapt manifestat prin diverse simptome ca: senzații de
neliniște și disconfort, oboseală generală. Iar, ca urmare a fost provocat un
prejudiciu moral, c are a fost estimat de reclamantă în sumă de 20 000 lei, or
mărimea acestuia a fost determinată de acțiunile pârâtului, gravitatea
suferințelor psihice cauzate, precum și de măsura în care această compensare
poate aduce acestora satisfacție.
Totodată, gravitatea suferințelor psihice cauzate este determinată de
multiplele situații stresante, frustrările și decepționările profunde în acțiunile
pârâtului, provocarea stresului psiho-emoțional major, fapt manifestat prin
diverse simptome ca: senzații de neliniște și disconfort, oboseală generală.
Cât privește măsura în care această compensare poate aduce satisfacție
reclamantei (ea fiind o condiție obligatorie de care instanța trebuie să țină
8
cont la momentul stabilirii mărimii prejudiciului moral), reclamanta a
menționat că, este necesar a fi luată în calcul importanța vitală a drepturilor
personale nepatrimoniale și faptul încălcării acestora.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 12 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău (sediul
Râșcani), acțiunea în contencios administrativ depusă de Crețu Eugenia, a
fost respinsă ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 iunie 2022, în interiorul termenului prevăzut la art.232 alin.(1)
din Codul administrativ, Crețu Eugenia a depus apel nemotivat împotriva
hotărârii primei instanțe, iar la 15 iulie 2022 a prezentat motivarea apelului.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău a fost
respins apelul declarat de către Crețu Eugenia și menținută hotărârea din 12
mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției de respingere a pretențiilor reclamantei,
instanțele ierarhic inferioare au reținut că, este de datoria petiționarei să
instituie prezumția de discriminare, or Consiliul nu are obligația să substituie
petiționara în formularea unei plângeri admisibile. Astfel, Consiliul,
verificând dacă toate elementele discriminării directe sunt caracterizate
cumulativ, a stabilit existența unor aspecte care duc la imposibilitatea
raportării circumstanțelor invocate la domeniul de aplicare al Legii cu privire
la asigurarea egalității.
Cât privește criteriile de discriminare invocate în cererea de chemare
în judecată, instanțele au notat, referitor la „criteriului de informare”, că
momentul în care fiecare din locatari, a aflat despre posibilitatea instalării
unui încălzitor de apă caldă sau a dispus de suficiente resurse financiare
pentru instalarea acestuia, nu reprezintă acea trăsătură personală care
caracterizează persoana ca ființă umană sau ca personalitate sau orice altă
caracteristică similară cu acestea. Aceleași reguli sunt aplicabile și
pretinsului criteriu „excepție de la regulă” avându-se în vedere acele
persoane care au beneficiat de acest aviz cu încălcări.
9
Mai mult, cele 20% din locuitorii blocului care au obținut avizul de
racordare pentru instalarea încălzitorului de apă caldă instantaneu la locul de
consum, nu se află într-o situație similară cu Eugenia Crețu, deoarece, aceștia
au obținut avizul de racordare, cu respectarea tuturor condițiilor necesare
pentru asigurarea securității. Cu privire la persoanele care au obținut un aviz
de racordare după depășirea limitei admisibile de instalare a aparatelor
suplimentare de utilizare a gazelor, acest fapt reprezintă o ilegalitate, care nu
poate fi reținută drept situație de comparare. Refuzul de eliberare a avizului
solicitat se întemeiază pe aspecte obiective care țin de incapacitatea
conductelor de gaze de a rezista în cazul instalării aparatelor suplimentare,
or prin acest refuz se urmărește asigurarea siguranței locatarilor.
Instanțele au evidențiat că autoritatea publică pârâtă a indicat asupra
disponibilității SRL „Chișinău-Gaz”, fiind informată reclamanta despre
măsurile care ar putea fi întreprinse în vederea obținerii avizului de
racordare, și anume, să se adreseze Gestionarului Fondului Locativ de a
interveni cu solicitarea de efectuare a reconstrucției rețelelor de gaze pentru
instalarea a 100% încălzire autonomă în fiecare apartament.
Cu privire la pretinsa încălcare de procedură, instanțele au relevat că
Decizia contestată a fost expediată de la oficiul poștal în a 6 zi lucrătoare,
adică în termenul prevăzut de lege. Mai mult ca atât, actul administrativ
produce efecte juridice din momentul comunicării, astfel, reclamanta nu
poate pretinde la un drept încălcat în acest sens.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 17 februarie 2023, Crețu Eugenia a declarat recurs împotriva
deciziei din 24 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, iar la 15 mai 2023 a
prezentat motivarea recursului, solicitând casarea deciziei instanței de apel
și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea
să fie admisă.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În susținerea recursului a invocat că instanța de apel la emiterea
deciziei a interpretat în mod eronat legea, a apreciat în mod arbitrat probele,
concluziile fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.
10
La 14 iunie 2023, Consiliul pentru Egalitate a depus o referință la
recursul declarat de către Crețu Eugenia, solicitând declararea acestuia ca
inadmisibil.
La 16 iunie 2023, SRL ”Chișinău-Gaz” a depus o referință la recursul
declarat de către Crețu Eugenia, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) relevă că:
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se
prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se
depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin.
(1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit
de Curtea Supremă de Justiție.”
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie
2023), a fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție, inclusiv Cartea a treia „Procedura contenciosului administrativ” din
Codul administrativ, în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse
la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi
11
vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul
administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de
procedură civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul
administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă,
cu excepția art. 169-171. Legea procedurală civilă care impune obligații noi
anulează sau reduce drepturile procedurale ale participanților la proces,
limitează exercitarea unor drepturi ori stabilește sancțiuni procedurale noi
sau suplimentare nu are putere retroactivă.
În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la
examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 24 ianuarie
2023, în ședință publică (f.d.175, vol. I). Actele cauzei atestă că, la 08
februarie 2023 Curtea de Apel Chișinău a notificat copia dispozitivului
deciziei la adresa electronică a tuturor participanților la proces, fapt ce
rezultă din extrasul anexat la dosar (f.d. 185, vol. I). În același timp, din
materialele dosarului rezultă că, decizia integrală a Curții de Apel Chișinău
a fost notificată la adresa electronică la 18 aprilie 2023, fapt ce rezultă din
extrasul anexat la dosar (f.d. 188, vol. I). Astfel, recursul depus de Crețu
Eugenia, s-a efectuat cu respectarea prevederilor art.245 din Codul
administrativ în redacția legii până la modificările operate prin Legea nr.246
din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023).
În conformitate cu art. 246 alin. (l) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului), Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu
alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil
în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar
la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
12
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat
pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că sintagma
„în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate
și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe
cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea
cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție retine că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ (în redacția în vigoare la data
declarării recursului). În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a
trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
13
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Crețu Eugenia, or redarea circumstanțelor de fapt și de drept în
recurs și invocarea formală a prevederilor legii nu poate constitui temei de
admisibilitate.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Crețu Eugenia.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
14