3ra-1111/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1111/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1111/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

1 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Eugenia Puiu împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității, persoană terță Vasile Cojocari cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 iulie 2019 Eugenia Puiu a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la 20 martie 2019 a depus la Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității o plângere în temeiul

căreia a fost înregistrată cauza nr. 66/19. Ulterior, a depus un demers suplimentar

prin care și-a expus mai detaliat circumstanțele cazului și a solicitat tragerea la

răspundere potrivit art. 711 Cod contravențional a colaboratorilor de poliție ai

Inspectoratului de Poliție Ialoveni, Vasile Cojocaru și a complicelui său neidentificat

de partea vătămată, pentru violarea drepturilor fundamentale garantate de art. 16, 24,

28 din Constituția Republicii Moldova, art. 3, 8, 14 CtEDO și art. 1 al Protocolului

adițional CtEDO, precum și să fie recunoscută drept parte vătămată în procesul

contravențional în cauză.

A menționat că la mijlocul lunii mai 2019, a primit scrisoarea nr. 825 din 26

aprilie 2019, prin care a fost informată despre prelungirea termenului de examinare

a plângerii cu 90 zile.

1

Astfel, a indicat că la 7 iunie 2019 Consiliul a emis decizia pe cauza nr.66/19

prin care plângerea sa a fost calificată drept inadmisibilă. Decizia dată a primit-o

doar prin poșta electronică la 15 iunie 2019.

A declarat că în decizia emisă, Consiliul nu a făcut vreo trimitere la Codul

contravențional sau Codul administrativ, deși ambele prevăd investigarea de către

autoritățile publice a circumstanțelor cazului și nicidecum de către petiționar. Din

motivul lipsei indicației concrete și clare a căii de atac, la data de 15 iunie 2019 a

contestat decizia nominalizată cu cerere prealabilă pe care a remis-o Consiliului prin

poșta electronică.

În cererea prealabilă din 15 iunie 2019, a solicitat respectuos Consiliului,

următoarele: a revizui decizia din 7 iunie 2019 pe cauza nr.66/19; a identifica de

către IP Ialoveni cel de-al doilea colaborator de poliție (cu participarea petiționarei);

a dispune tragerea la răspundere potrivit art. 711 Cod contravențional a

colaboratorilor de poliție IP Ialoveni, Vasile Cojocari și a complicelui său

neidentificat de partea vătămată pentru violarea drepturilor fundamentale garantate

de art. 16, 24, 28 din Constituție, art. 3, 8, 14 CtEDO, precum și art. 1 al Protocolului

adițional CtEDO, cu recunoașterea drept parte vătămată în procesul contravențional

în cauză.

A explicat că la 1 iulie 2019 a primit prin serviciul poștal cu scrisoare

recomandată răspunsul Consiliului la cererea prealabilă înregistrată cu nr. 03/1105

din 16 iunie 2019, pe care îl consideră nefondat.

Reclamanta a afirmat că a fost supusă tratamentului degradant și tratată

discriminatoriu de către colaboratorii de poliție IP Ialoveni - Vasile Cojocari în

complicitate cu colegul său neidentificat.

La fel, a comunicat că în răspunsul din 16 iunie 2019, recepționat la 1 iulie

2019, Consiliul a menționat într-un ton batjocoritor că circumstanțele cauzei, nu se

încadrează în componența de contravenție prevăzute de art. 711 Cod contravențional.

De asemenea, Consiliul a indicat calea de atac în contenciosul administrativ,

care este în contradicție cu prevederile Codului administrativ, care prevede

respectarea procedurii prealabile.

Întrucât Consiliul nu a respectat procedurile prevăzute de Codul administrativ,

a solicitat prin cerere prealabilă din 15 iunie 2019 revizuirea deciziei în conformitate

cu prevederile legale.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 16, 24, 28 din Constituția

Republicii Moldova, art. 3, 8, 14 ale Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților fundamentale, precum și art. 1 al Protocolului adițional la Convenție.

A solicitat declararea nulă a hotărârii Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din 7 iunie 2019 pe cauza nr. 66/19;

dispunerea eliminării de către Consiliul a viciilor de drept ce încalcă grav drepturile

fundamentale ale Eugeniei Puiu privind tragerea la răspundere contravențională

potrivit art. 711 Cod contravențional a colaboratorului de poliție Vasile Cojocari și

colegului său neidentificat, pentru tratament degradant și discriminatoriu a victimei,

prin violarea drepturilor fundamentale ale părții vătămate garantate de art. 16, 24, 28

din Constituția Republicii Moldova, art. 3, 8, 14 CtEDO, precum și art. 1 al

Protocolului adițional CtEDO; constatarea vinovăției lui Vasile Cojocari și a

complicelui său potrivit art. 711 Cod contravențional și aplicarea sancțiunii.

2

Prin încheierea din 8 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

atras în proces în calitate de persoană terță Vasile Cojocari.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată și a fost anulată în tot decizia

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității din

7 iunie 2019, cauza nr. 66/19, cu obligarea Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității să examineze plângerea cu privire

la fapta de discriminare, formulată de către Eugenia Puiu la 20 martie 2019, în

ordinea stabilită de lege. În rest, pretențiile înaintate de Eugenia Puiu au fost

respinse.

La 4 noiembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod

administrativ, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității a depus apel împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, iar la 25 noiembrie 2020 a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității, împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu trimitere la prevederile

Legii cu privire la asigurarea egalității nr.121 din 25.05.2012 și a Regulamentului

de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, aprobat prin Legea nr.298 din 21 decembrie 2012, a reținut ca fiind justă

concluzia primei instanțe referitoare la temeinicia parțială a acțiunii și anularea

deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității din 7 iunie 2019 pe cauza nr. 66/19, cât și obligarea Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității să examineze

plângerea cu privire la fapta de discriminare, formulată de către Eugenia Puiu la 20

martie 2019, în ordinea stabilită de lege.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că apelantul pripit a

examinat plîngerea depusă de intimata Eugenia Puiu, fără a desfășura o activitate

administrativă în vederea depistării și înlăturării tuturor circumstanțelor invocate în

plângere, or, instanța de apel a reținut că potrivit materialelor cauzei, Consiliul s-a

limitat numai la informația parvenită de la Inspectoratul de Poliție Ialoveni.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat că în plângerea adresată, Eugenia

Puiu a indicat cerințele de formă conform normelor legale, iar sarcina de a proba că

fapta în cauză nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se

presupune că au comis fapta discriminatorie, la caz Inspectoratul de Poliție Ialoveni,

cât și persoanele indicate în plângere.

La fel, Curtea de Apel Chișinău a apreciat că actul administrativ contestat nu

este motivat, în special, Consiliul a omis să-și argumenteze soluția de declarare a

inadmisibilități plângerii, fără o examinare obiectivă și certă a acesteia, în vederea

stabilirii tuturor circumstanțelor, ceea ce contravine prevederilor art. 31 și 118 Cod

administrativ. Astfel, analizând actul contestat în raport cu circumstanțele de fapt ale

cauzei și normele legale, instanța de apel a menționat că apelantul nu a înlăturat

argumentele invocate de intimată în plângere prin prisma unor probe pertinente și

concludente, limitându-se numai la explicația parvenită de la Inspectoratul de Poliție

Ialoveni.

3

Totodată, instanța de apel a reținut că contrar pct. 54 și 62 din Regulamentul de

activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, Eugenia Puiu nu a fost înștiințată pentru a depune explicațiile de rigoare,

ceea ce instituie nulitatea deciziei adoptate de Consiliu ca urmare a nerespectării

procedurii de emitere a acesteia.

În consecință, instanța de apel a învederat că apelantul nu și-a exercitat dreptul

discreționar conform scopului acordat prin lege, iar această încălcare se

materializează prin faptul că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea

procedurii stabilite, ceea ce poartă un caracter neproporțional scopului urmărit, fapt

ce denotă și ilegalitatea lui în fond.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat

normele de drept material și procedural, iar soluția de admitere parțială a acțiunii

este justă, fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de

judecată în coraport cu normele aplicabile speței.

La 18 iunie 2021 Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a depus recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

La 22 octombrie 2021 Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității, a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material.

Astfel, cu referire la pct. 42 din Regulamentul de activitate al Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, a susținut că emiterea

unei decizii de inadmisibilitate fără petrecerea ședinței de audieri este în

conformitate cu prevederile legale.

De asemenea, a enunțat că intimata nu a instituit prezumția discriminării, adică

nu a prezentat un minim de fapte și probe care ar putea institui o bănuială rezonabilă

că fapta de discriminare a avut loc și astfel, Consiliul nu a avut un reclamat pe care

să-l invite la ședința de examinare a plângerii, care să demonstreze că nu a admis

vizazi de petiționară faptele de discriminare.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a

acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2021, fiind

notificată Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

4

Egalității în data de 23 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

a scrisorii recomandate anexat la dosar (f.d. 181).

Astfel, recursul depus la 18 iunie 2021 și motivarea recursului prezentată la 22

octombrie 2021, este în termen.

La 20 octombrie 2021 și 29 octombrie 2021 în adresa intimaților, Eugenia Puiu

și Vasile Cojocari a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 8 noiembrie 2021, Eugenia Puiu a solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil.

La rândul său, Vasile Cojocari deși a recepționat recursul, ceea ce rezultă din

avizele de recepție a scrisorilor recomandate (f.d.190. 192), nu și-a valorificat

dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

5

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

6