3ra-1336/22 — anularea actului administrativ si obligarea examinării plângerii

3ra-1336/22 — anularea actului administrativ si obligarea examinării plângerii (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1336/22

2-21091125-01-3ra-28122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici. A. Bostan)

Î N C H E I E R E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Denis Russu împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității cu privire la anularea actului administrativ și obligarea examinării

plângerii,

împotriva deciziei din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 15 iunie 2021, Denis Russu a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității cu privire la anularea actului administrativ și

obligarea examinării plângerii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, examinând materialele cauzei nr.

145/20 la data de 9 octombrie 2020 a dispus că plângerea sa cu privire la fapte de

discriminare se declară inadmisibilă.

În opinia reclamantului, prin această decizie, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile

în mod corespunzător, nu a avut un rol activ și nu a luat toate măsurile prevăzute de

lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei. Or, obiectul plângerii sale constă în îngrădirea accesului său la justiție, în

calitate de deținut în arest preventiv la Penitenciarul 13 - Chișinău, prin adoptarea unei

deciziei a Curții de Apel Chișinău de a nu da curs recursului său din motiv că acesta nu

a fost dactilografiat.

A menționat că întrucât examinarea plângerii a fost părtinitoare și unilaterală, iar

concluzia Consiliului este neîntemeiată și nefondată, a depus contestație în adresa

judecătoriei. La fel, a notat că examinarea cererii de chemare în judecată privind

anularea actului Consiliului nu va constitui o imixtiune în activitatea judecătorilor

1

Curții de Apel Chișinău. Recursul nu se mai află în procedura judecătorilor, fiind

finalizat prin pronunțarea încheierii din 10 decembrie 2019, în cauza nr. 2r-2300/19,

fapt pentru care, prin contestația depusă în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

solicită anume anularea deciziei din 9 octombrie 2020, cu reexaminarea completă din

partea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

a corespunderii standardelor privind nediscriminarea cu prevederile art. 437 alin. (1)

Cod de procedură civilă nr. 225/2003, în partea ce ține de condiția ca cererea de recurs

înaintată de un deținut/condamnat din incinta instituției penitenciare ar trebui să fie

numai în formă dactilografiată.

A opinat că decizia din 9 octombrie 2020 în cauza nr. 145/20 emisă de către

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității urmează

să fie anulată în tot, conform prevederilor art. 206 lit. a) din Codul administrativ, cu

emiterea hotărârii instanței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 224 lit. a),

din motiv că acest act este ilegal și îi încalcă drepturile.

Reclamantul a precizat că concluziile și decizia emisă pe cauza nr. 145/20 din 9

octombrie 2020 de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității cu privire la declararea plângerii depuse privind discriminare în

acces la un proces echitabil, ca una inadmisibilă, este neîntemeiată, or Consiliul nu și-

a îndeplinit obligațiile corespunzător, nu a oferit răspuns la toate întrebările

petiționarului, prin ce s-au încălcat prevederile art. 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și anume obligația

generală a statului de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa, drepturile

și libertățile definite de Convenție, limitându-i petiționarului accesul liber la justiție și

examinarea plângerii privind constatarea îngrădirii nejustificate de la examinarea

recursului scris de mână personal a persoanei aflate în Penitenciar, dar nu în ultimul

rând și art. 6 al Convenției CEDO, dreptul la un proces echitabil.

A mai adăugat că, investigarea plângerii în privința constatării faptului

discriminării, nu corespunde cerințelor petiționarului, fiind efectuată o investigație

ineficientă, urmare a căreia s-a adoptat o decizie pripită, fără a dispune de probe

concludente, utile și pertinente ce ar indica cert la corectitudinea și legalitatea soluției

adoptate. Aceste concluzii reies și din jurisprudența CtEDO, unde s-a statuat că

autoritățile trebuie să depună întotdeauna eforturi serioase pentru a afla ce s-a întâmplat

și nu trebuie să se bazeze pe concluzii pripite și nefondate pentru a înceta investigația

sau să le pună la baza deciziei lor și să întreprindă toți pașii rezonabili și disponibili

conform legii pentru a asigura probe cu privire la incident (cauza Gurgurov c.

Republicii Moldova, cererea 7045/08, hotărârea din 16 septembrie 2009). Mai mult, la

examinarea cauzei nr. 145/20, plângerea depusă privind constatarea discriminării

dreptului unui deținut la examinarea recursului său de către Colegiul Civil al Curții de

Apel, Consiliul a ignorat prevederile din Constituție, și anume art. 16 alin. (2), conform

căruia toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice,

art. 20 alin. (1) – orice persoana are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești; nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție și art. 26 care asigură

dreptul la apărare, când fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin

mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale.

Reclamantul Denis Russu a solicitat anularea deciziei din 9 octombrie 2020, emisă

de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

2

în cauză nr. 145/20, cu efectuarea examinării plângerii privind constatarea discriminării

dreptului în acces liber la justiție în mod complet și echitabil.

Prin hotărârea din 15 februarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea depusă de către Denis Russu.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 4 martie 2022,

Denis Russu a depus cerere de apel nemotivată, iar la 28 martie 2022 a prezentat

motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

depus de către Denis Russu și s-a menținut hotărârea din 15 februarie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel a conchis că argumentele expuse de

către Denis Russu în cererea de apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar instanța de

fond, reieșind din cumulul probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept, în consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată, în

corespundere cu art. 130 din Codul de procedură civilă.

Totodată a reținut că, în urma examinării plângerii depuse de Denis Russu,

Consiliul a constatat că obiectul plângerii reclamantului, și anume caracterul

discriminatoriu al prevederilor art. 437 alin. (1) din Codul de procedură civilă, adică

caracterul discriminatoriu al unei prevederi legale, în partea ce ține de condiția ca

cererea de recurs să fie dactilografiată, a fost anterior supus examinării și Consiliul a

explicat prin decizia contestată că punerea tuturor persoanelor indiferent de statut într-

o situație similară sub aspectul necesității dactilografierii cererii de recurs urmărește

un scop legitim, și anume exercitarea controlului de legalitate sub toate aspectele al

actului judecătoresc contestat, iar mijlocul de atingere a acestui scop (exigenta

dactilografierii cererii de recurs) este adecvat și proporțional acestuia, prin urmare,

Consiliul a declarat inadmisibilă plângerea înaintată de reclamantul Denis Russu, ca

fiind repetată fără a fi aduse argumente noi, în temeiul art. 14 lit. c) din Legea cu privire

la asigurarea egalității nr. 121/2012 și pct. 42 lit. a) din Regulamentul de activitate al

Consiliului aprobat prin Legea nr. 298/2012.

Instanța de apel a statuat că prima instanță întemeiat a concluzionat asupra

temeiniciei actului administrativ contestat - decizia din 9 octombrie 2020 cauza nr.

145/20, or, Consiliul poate să examineze în fond doar acele fapte care pot fi încadrate

într-o formă de discriminare prevăzută de art. 2 din Legea cu privire la asigurarea

egalității nr. 121/2012 și care corespund criteriilor de admisibilitate reglementate la

pct. 42 din Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012.

Subsidiar, Curtea de Apel Chișinău a invocat prevederile pct. 56 din Regulamentul

de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității aprobat prin Legea nr. 298/2012, conform cărora petiționarul urma să prezinte

fapte și eventuale probe care susțin plângerea, respectiv, să instituie prezumția

existenței unui fapt de discriminare. Aceasta presupune ca persoana care se consideră

victimă a discriminării trebuie să descrie faptele și să prezinte probe, astfel încât să

caracterizeze cumulativ fiecare element al formei de discriminare aplicabile situației

particulare.

Instanța de judecată a remarcat totodată faptul că petiționarul Denis Russu s-a

adresat Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității

cu o plângere dactilografiată, respectiv nu a întâmpinat dificultăți de a respecta

3

cerințele de formă reglementate în acest sens. Mai mult, și prezenta acțiune a fost

depusă în instanță în formă dactilografiată, ceea ce confirmă că Denis Russu a dispus

de această posibilitate, ultimul fiind asistat și de un avocat.

La data de 17 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Denis Russu,

reprezentat de avocatul Aliona Dragomir a depus recurs nemotivat, iar la 17 noiembrie

2022 a depus motivarea recursului împotriva deciziei din 6 septembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu emiterea unei noi soluții legitime, ținând cont de dispozițiile hotărârii Curții

Constituționale nr. 20 din 3 noiembrie 2022.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

menționate, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare, or, la adoptarea acestora nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, iar concluziile expuse sunt

contrare circumstanțelor cauzei, fiind aplicate eronat și normele de drept material.

A precizat că instanța de apel a interpretat în mod eronat norma legală, ceea ce a

dus la favorizarea celeilalte părți și totodată a determinat încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale recurentului. Mai mult, la caz au fost aplicate prevederi

din lege, ce au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională, și anume,

prin hotărârea nr. 20 din 3 noiembrie 2022 a fost declarat neconstituțional textul

„trebuie să fie dactilografiată și” din art. 437 alin.(1) din Codul de procedură civilă, or,

rezultă că prin această normă s-a încălcat un drept al recurentului garantat de

Constituție.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 septembrie 2022,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentului, prin intermediul oficiului poștal, la

data de 7 octombrie 2022 (f.d.215).

Totodată, decizia motivată din 6 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentului – avocatul Aliona Dragomir, prin intermediul

oficiului poștal, la data de 15 noiembrie 2022 (f.d.219).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir,

s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245

din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Denis Russu, reprezentat

de avocatul Aliona Dragomir, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

4

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

5

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Întru răsturnare soluției date, nu poate fi reținut nici argumentul recursului precum

că în speță au fost aplicate prevederi din lege, ce au fost declarate neconstituționale de

Curtea Constituțională, or, hotărârea Curții Constituționale nr. 20 din 3 noiembrie 2022

este obligatorie și produce efecte numai pentru viitor.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6