3ra-1018/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1018/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3ra-1018/21

2-19143557-01-3ra-04102021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Victoria Străistaru împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității, persoane terțe Xxx și Procuratura Generală, cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins cererea de apel înaintată de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității și s-a menținut hotărârea din 17 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 04 septembrie 2019, Victoria Străistaru a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, persoană terță Xxx, privind anularea actului administrativ.

La 12 iunie 2020, reclamanta Victoria Străistaru a depus cerere de chemare în

judecată concretizată, în motivarea căreia a indicat că, la 13 septembrie 2016, de către

SUP a IP Botanica municipiul Chișinău a fost începută cauza penală nr. xxx, conform

semnelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 201/1 alin. (1) Cod penal.

A menționat că temei de pornire a urmăririi penale au servit materialele

acumulate în baza plângerii Xxx privind pretinsele acțiuni ilegale ale soțului ei, și

anume, pentru faptul că, la 24 august 2016, Xxx, aflându-se în fața blocului locativ din

municipiul Chișinău, bulevardul Xxxxxx, a lovit-o în regiunea xxx, provocându-i

dureri fizice.

A indicat reclamanta că, la 30 ianuarie 2019, activând ca procuror în Procuratura

mun. Chișinău, Oficiul Botanica, a emis ordonanța de scoatere de sub urmărire penală

a învinuitului Xxx și clasarea procesului penal în cauza penală nr. xxx. Ordonanța a

fost emisă în conformitate cu prevederile articolelor 275 pct. 3), 284 alin. (2) pct. 2) și

286 din Codul de procedură penală, adică fapta nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii. Temei pentru emiterea ordonanței a servit raportul de expertiză

judiciară nr. xxx din xxx, în rezultatul căruia s-a stabilit că leziunile prezente pe corpul

părții vătămate Xxx se califică ca vătămare corporală neînsemnată. În conformitate cu

prevederile art. 201/1 alin. (1) Cod penal, reiese că infracțiunea de violență în familie

1

are două modalități de consumare, materială și formală. În cazul descris, pentru

survenirea răspunderii penale pentru aplicarea violenței în privința unui membru de

familie, adică pentru fapta prevăzută de art. 201/1 alin. (1) lit. a) din Codul penal, sunt

obligatorii urmările prejudiciabile sub formă de vătămare corporală ușoară. În acest

sens, obiectul acțiunii principale în prezenta cauză penală, prevăzut de art. 201/1 alin.

(1) din Codul penal, după modificările operate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 196

din 28 iulie 2016, nu mai întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Reclamanta a remarcat că ordonanța emisă, fiind contestată la procurorul ierarhic

superior în ordinea prevederilor art. 299/1 Cod de procedură penală, a fost menținută.

În rezultatul contestării în instanța de judecată în ordinea prevederilor art. 313

Cod de procedură penală, prin încheierea din 28 iunie 2019 a judecătorului de

instrucție, ordonanțele emise au fost anulate, cu reluarea procesului penal. Temei

pentru emiterea unei asemenea soluții a servit faptul că organul de urmărire penală nu

a întreprins toate măsurile în vederea constatării tuturor circumstanțelor, precum și că

nu a înlăturat divergențele dintre rapoartele de expertiză, nu a atras atenție asupra

rezultatelor expertizei psihiatrico-psihologice și nu a audiat toți martorii.

Victoria Străistaru a explicat că martori oculari ai evenimentului nu au fost.

Ulterior, la fața locului sosind poliția și ambulanța, însă audierea acelor persoane, nu

va confirma sau infirma prezența laturii obiective a infracțiunii în cauză, or, aceasta

depinde în exclusivitate de rezultatele expertizei medico-legale. În ceea ce ține de

rezultatele expertizei psihiatrico-psihologice, a menționat că partea vătămată Xxx a

refuzat să participe la efectuarea unei asemenea expertize pe parcursul urmăririi

penale.

A mai indicat că, în cadrul cauzei penale au fost dispuse 2 expertize judiciare

medico-legale, nr. xxx din 27 septembrie 2016, în rezultatul căreia s-a constatat că

părții vătămate Xxx i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare și nr. xxx din xxx, în

rezultatul căreia s-a constatat că părții vătămate Xxx i-au fost cauzate vătămări

corporale neînsemnate. În conformitate cu principiul in dubio pro reo, s-a dispus

scoaterea învinuitului de sub urmărire penală, or, în cazul unui dubiu, s-a dat preferință

situației mai favorabile învinuitului, raționamente pe care se bazează și Convenția

Europeană pentru Drepturile Omului.

Relatând cronologia evenimentelor, ulterior, Xxx a depus o plângere către

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, prin

care a solicitat constatarea discriminării pe criteriu de sex în accesul la justiție și

protecție egală în fața legii, invocând că la examinarea plângerii depuse procurorul a

emis o ordonanță ilegală, bazată pe o investigație superficială, iar probele din dosar nu

au fost apreciate la justa lor valoare.

Prin decizia din 29 iulie 2019, emisă în cauza nr. 100/19, Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a decis că faptele

constatate reprezintă discriminare pe criteriu de sex în realizarea dreptului la protecție

egală din partea legii.

Reclamanta a apreciat decizia Consiliului pe marginea prezentei spețe, ca fiind

una ilegală, nefiind clar în baza căror criterii s-a constatat faptul discriminării. Or,

ordonanța a fost emisă în conformitate cu principiul prezumției nevinovăției.

A accentuat asupra punctului 5.6 din decizia contestată, în care Consiliul a

menționat că procurorul a reținut incidentul ca reacție de apărare, nu și violență în

familie.

2

A apreciat că acest raționament trezește dubii referitor la examinarea minuțioasă

de către membrii Consiliului a conținutului ordonanței. Or, temei pentru emiterea

acesteia, nu au servit prevederile art. 36 din Codul penal, care prevede legitima

apărare, ci prevederile art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, și anume, lipsa

laturii obiective a infracțiunii de violență în familie.

Totodată, în calitate de argument, la punctul 5.7., Consiliul indică că autoritățile

nu i-au acordat protecție de la violența din partea soțului. Acest raționament nu poate fi

pus la baza unei decizii, or, de către Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, conform

încheierii din 08 septembrie 2016, a fost dispusă respingerea cererii Xxx către Xxx cu

privire la eliberarea ordonanței de protecție pentru victimele violenței în familie, ca

neîntemeiată, respectiv, punerea acestei decizii în constatarea discriminării din partea

procurorului, nu este opozabilă. Instanța de judecată și-a motivat soluția prin faptul că,

inițiatorul conflictului a fost Xxx, și că anume Xxx prima a aplicat violență fizică

asupra lui Xxx, după care a urmat reacția acestuia în apărare. Astfel, din conținutul

încheierii, reiese că în ședința de judecată Xxx a declarat și a recunoscut faptul că

dânsa prima, „l-a atins” pe Xxx cu umbrela, instinctiv, peste umăr. Instanța de judecată

însă, a apreciat critic declarația ultimei, precum că doar „l-a atins” cu umbrela pe Xxx,

or, probele dosarului stabileau de fapt starea de lucruri, și anume că conform raportului

de constatare medico-legală nr. xxx din 24 august 2016 rezultă că Xxx i-a cauzat lui

Xxx excoriații la nivelul gâtului.

Obiecții au fost formulate de reclamantă și cu privire la conținutul punctului 5.8.,

în care s-a menționat despre atitudinile stereotipice a reclamantei, fără a fi dat cel puțin

un exemplu. Acest fapt reclamanta îl considera dubios inclusiv și din motivul că

procurorul pe cazul dat, de asemenea, este femeie. Consiliul din motive necunoscute a

considerat discriminare a părții vătămate, doar faptul că este o femeie și a neglijat total

principiile pe care se bazează dreptul procesual penal.

Totodată, a indicat că Consiliul, constatând pretinsele neajunsuri ale procurorului

și organului de urmărire penală, și-a arogat atribuțiile unui judecător de instrucție.

Ilegal a efectuat controlul judiciar asupra ordonanței din 30 ianuarie 2019 de scoatere

de sub urmărire penală a lui Xxx și clasarea cauzei penale, dând în mod indirect,

indicații procurorului asupra modului în care urmează să aprecieze probele, asupra

acțiunilor de urmărire penală ce urmează a fi efectuate.

În atare circumstanțe, reclamanta a recomandat de a aprecia critic declarațiile

petiționarei Xxx asupra prezenței unor acțiuni discriminatorii în decizia de clasare a

procesului penal.

Prin prisma celor invocate, reclamanta considera decizia Consiliului pe marginea

speței, ca fiind ilegală, deoarece reprezintă o imixtiune în urmărirea penală, fiind

contrară legii și adoptată cu încălcarea gravă a competentei materiale a Consiliului.

A solicitat anularea deciziei Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, în cauza 100/19 din 29 iulie 2019, ca fiind

ilegală.

Prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în

proces, în calitate de terță persoană a fost atrasă Procuratura Generală.

Prin hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

în contencios administrativ înaintată de Victoria Străistaru a fost admisă. S-a anulat

decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității din 29 iulie 2019, în cauza nr. 100/19.

3

La 21 iulie 2020, Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a declarat apel împotriva hotărârii din 17 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă (f.d.

89-90).

La 30 septembrie 2020, avocatul Andriuța Violeta, în interesele apelantei Xxx, a

expediat în adresa Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin intermediul oficiului

poștal, cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept, trimiterea poștală

fiind readresată de prima instanță și înregistrată la Curtea de Apel Chișinău, la 23

octombrie 2020 (f.d. 122-129).

Prin încheierea din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art.

236 alin. (2) lit. d) Cod administrativ, a fost declarat inadmisibil apelul depus de

avocatul Andriuța Violeta, în interesele apelantei Xxx, împotriva hotărârii din 17 iulie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 142-143).

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității și s-a menținut hotărârea din 17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că potrivit art. 124 din

Constituția Republicii Moldova, (1) Procuratura este o instituție publică autonomă în

cadrul autorității judecătorești, ce contribuie la înfăptuirea justiției, apărarea

drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei, societății și statului prin

intermediul procedurilor penale și al altor proceduri prevăzute de lege. (2) Atribuțiile

Procuraturii sânt exercitate de procurori. (3) Competențele, modul de organizare și

funcționare a Procuraturii se stabilesc prin lege. Iar conform art. 2 din Legea nr.

3/2016, procurorul este persoana cu funcție de demnitate publică care exercită

atribuțiile Procuraturii, prevăzute de Constituție, de prezenta lege, de alte acte

legislative și de tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, și este

numit în această funcție în modul prevăzut de prezenta lege.

Totodată, a relevat și prevederile art. 313 Cod de procedură penală, potrivit căruia

plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitate specială de investigații pot fi înaintate judecătorului

de instrucție de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alți participanți la

proces sau de către alte persoane drepturile și interesele legitime ale cărora au fost

încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul

examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plîngerea sa de la

procuror în termenul prevăzut de lege. Persoanele indicate în alin. (1) sunt în drept de a

ataca judecătorului de instrucție: 2) ordonanțele privind încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire penală; 3) alte acțiuni

care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei. (5) Judecătorul de

instrucție, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă

procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor și libertăților omului sau ale

persoanei juridice și, după caz, declară nulitatea actului sau acțiunii procesuale atacate.

Constatînd că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea și

că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate,

judecătorul de instrucție pronunță o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate.

Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plîngerea și procurorului.

4

Raportând cadrul legal citat la circumstanțele cauzei, instanța de apel a apreciat

corectă concluzie primei instanțe că actul administrativ individual defavorabil

contestat – decizia din 29 iulie 2019 a Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, în cauza nr. 100/19, a fost emisă cu încălcarea

legislației în vigoare, fiind întrunite temeiurile de anulare a acesteia. Or, de fapt, prin

decizia din 29 iulie 2019, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a criticat acțiunile procurorului întreprinse în exercitarea

atribuțiilor de serviciu. De către Consiliu nu s-a ținut cont de faptul că verificarea

legalității acțiunilor procurorului în cadrul efectuării urmăririi penale ține de

competența judecătorului de instrucție, dar nu a Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

Instanța de apel a considerat că plângerea formulată de Xxx în adresa Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, urmează a fi

apreciată ca un simplul dezacord al petiționarei cu Ordonanța procurorului de scoatere

a învinuitului de sub urmărire penală a persoanei.

Instanța ierarhic inferioară a apreciat critic argumentul apelului că acțiunile

procurorului la caz au fost examinate prin prisma Legii cu privire la asigurarea

egalității nr. 121/2012 și nu prin prisma legislației procesual penale. Or, din actul

administrativ contestat rezultă că Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității indirect a efectuat controlul asupra actelor emise

de procuror în cadrul urmăririi penale. Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, în actul contestat a dat apreciere ordonanței din 30

ianuarie 2019 a procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Botanica, Victoria

Străistaru, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Xxx, a apreciat

sub aspectul pertinenței probele acumulate în cadrul urmăririi penale și s-a expus

asupra anchetei incomplete prin faptul neadministrării unor probe de către organul de

urmărire penală.

La 16 iunie 2021, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f.d.199).

Decizia motivată a fost recepționată de Consiliul, la 15 septembrie 2021 (f.d.204).

La 13 octombrie 2021, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității a depus recurs motivat (f.d.213-215).

În susținerea cererii de recurs, Consiliul a reiterat argumentele expuse la

examinarea cauzei în fond și în cererea de apel.

Referitor la decizia atacată, a menționat că instanța de apel a interpretat eronat

normele de drept material, fapt care a generat concluziile nefondate cu privire la

necesitatea anulării deciziei nr. 100/19 din 29 iulie 2019. La fel, prima instanță nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Consiliul a notat că nu a dat apreciere pertinenței probelor acumulate în cadrul

urmăririi penale și nu s-a expus asupra mersului anchetei. Consiliul nu a verificat

legalitatea ordonanțelor de scoatere de sub urmărire penală, nu a solicitat anularea și

nici reluarea urmării penale, nu a solicitat efectuarea cărorva acțiuni procesual-penale.

Consiliul s-a pronunțat asupra atitudinii organului de urmărire penală la examinarea

unei plângeri penale cu privire la violența în familie depusă de o femeie, or organul de

drept urma să depună o diligență corespunzătoare la aflarea adevărului. Consiliul a

apreciat că felul în care s-a efectuat investigarea plângerii, nu i-a lăsat nici o șansă

5

petiționarei de a obține protecție împotriva agresorului, fapt ce i-a cauzat un sentiment

de discriminare în realizarea dreptului de a beneficia de protecție egală din partea legii.

Rolul procurorului este de a investiga eficient și a scoate la iveală toate circumstanțele

incidentului, pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor persoanelor. Situația

constatată de către Consiliul indică anume asupra acestor circumstanțe - anchetă

viciată de prejudecăți. În aceste circumstanțe, Consiliul consideră nejustificare

concluziile primei instanțe precum că, Consiliul a desfășurat activitatea de urmărire

penală sau controlul judiciar asupra acțiunilor procesuale efectuate în cadrul urmăririi

penale, ceea ce nu-i intră în aria de competență.

Consiliul și-a manifestat dezacordul cu concluzia instanței de apel în ce privește

lipsa competenței de a examina acțiunile de discriminare în realizarea drepturilor

procedurale, or acțiunile procurorului de caz au fost examinate prin prisma Legii cu

privire la asigurarea egalității nr. 121/2012 și nu prin prisma legislației procesual-

penale.

Ținând cont de cele menționate, Consiliul solicită admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi

decizii prin care cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Străistaru către

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, terț Xxx

și Procuratura Generală cu privire la anularea deciziei nr. 100/19 din 29 iulie 2019, să

fie respinsă integral.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2021. La 16

iunie 2021, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității a depus recurs nemotivat. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost

recepționată de recurent la 15 septembrie 2021 (f.d.204), iar la 13 octombrie 2021 a

fost depus recurs motivat (f.d.213-2015). Astfel, recursul depus la 16 iunie 2021 și

motivarea recursului prezentată la 13 octombrie 2021, sunt în termen.

La 05 noiembrie 2021, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

motivat, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

La 13 ianuarie 2022, Victoria Străistaru a depus referință prin care a indicat că

recursul înaintat de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității este neîntemeiat și solicită respingerea acestuia cu menținerea din

17 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a deciziei din 15 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea

și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, în raport cu materialele cauzei și

argumentele din referința depusă, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

6

În conformitate cu art.246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

7

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8