3ra-1079/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1079/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1079/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru-Coșleț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

1 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Inspectoratul de Poliție Călărași împotriva Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, persoană terță xxxxx cu privire la

constatarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității împotriva hotărârii din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 decembrie 2019, Inspectoratul de Poliție Călărași a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității cu privire la constatarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 22 noiembrie 2019 în adresa

Inspectoratului de Poliție Călărași a parvenit decizia din 6 noiembrie 2019 în cauza

nr. 130/19 la plângerea xxxxx privind discriminarea pe criteriu de sex și vârstă,

precum și la protecție egală în fața legii.

Este de părere că decizia sus-menționată este eronată, nefondată și lipsită de

suport normativ și faptic, fiind emisă cu aprecierea subiectivă și incompletă a

legislației în vigoare și a probelor puse la baza emiterii acesteia, urmând a fi revocată

în totalitate.

În susținerea opiniei enunțate a relatat că la data de 8 aprilie 2019, în REI-2 de

evidență a unor infracțiuni și contravenții a Inspectoratului de Poliție Călărași a fost

înregistrată înștiințarea telefonică parvenită de la xxxxx, locuitoare a satului xxxxx,

raionul xxxxx, pe faptul că la data de 6 aprilie 2019, aproximativ la ora 17.00, a fost

agresată fizic de către vecinul său xxxxx, fiindu-i pricinuite dureri fizice.

1

Ulterior de către ofițerul de sector al Sectorului de poliție nr. 4 Bravicea a mai

fost primită o plângere cu același conținut depusă de xxxxx, care a fost examinată

întru stabilirea tuturor circumstanțelor.

A precizat că din declarațiile xxxxx a fost stabilit că la data de 6 aprilie 2019,

aceasta a fost agresată fizic de către xxxxx. Conform raportului de constatare nr.

201912P0136 din 8 aprilie 2019, la xxxxx s-au depistat leziuni corporale cum sunt:

o echimoză pe față, o echimoză și trei excoriații pe membrul superior drept ce se

califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Ulterior, fiind audiați mai mulți martori pe marginea cazului dat, s-a stabilit că,

xxxxx se află în relații ostile cu xxxxx de mai mult timp. La 6 aprilie 2019, xxxxx,

posibil fiind în stare de ebrietate alcoolică, a dat dovadă de un comportament

neadecvat și între aceștia a avut loc un schimb de replici, dar indică faptul că, xxxxx

nu a ieșit din ograda gospodăriei sale și nu a avut careva interacțiune fizică cu xxxxx,

neînțelegerea acestora limitându-se la discuții verbale.

Astfel, a relatat că pe marginea cazului dat, la data de 12 aprilie 2019 a fost

emisă o încheiere, prin care s-a dispus încetarea controlului cu confirmarea parțială

a faptelor, fiind constatat că, între aceștia a avut loc o discuție contradictorie, dar nu

a fost posibil de acumulat careva probe care ar confirma faptul că, xxxxx ar fi

agresat-o pe xxxxx.

În același timp, a remarcat că la data 9 aprilie 2019, cu numărul 20191601339

a fost înregistrată înștiințarea telefonică parvenită de la xxxxx, locuitoare a satului

xxxxx, raionul xxxxx care a declarat că a fost înjurată și amenințată cu răfuială fizică

de către xxxxx. Fiind audiată, xxxxx a explicat că, se află în relații ostile cu xxxxx

de mai mult timp. La data de 6 aprilie 2019, în timp ce se afla prin gospodărie a

auzit-o pe ultima cum înjura și a ieșit să vadă ce se întâmplă, la care a văzut-o pe

xxxxx că, era murdară pe haine și se adresa cu cuvinte urâte în adresa familiei sale.

Totodată, a declarat că, xxxxx avea un băț de lemn în mână a vrut să o lovească, dar

nu a reușit, deoarece aceasta era după poarta gospodăriei. Motivul aflării xxxxx în

așa stare-hainele murdare, nu cunoaște, dar declară că, posibil aceasta ar fi căzut, așa

cum părea, după comportament să fie în stare de ebrietate alcoolică. Din declarațiile

martorilor, s-a stabilit că, xxxxx aflându-se în stradă, în apropiere de gospodăria

familiei xxxxx, făcea scandal și înjura, adresând-se cu cuvinte necenzurate. Pe

durata conflictului care era generat doar de gălăgia provocată de xxxxx, martorii

indică faptul că, nu au auzit ca ultima să fi fost agresată verbal sau fizic de cineva.

A precizat reclamantul că pe cazul dat, în privința xxxxx, la data de 11 aprilie

2019 a fost întocmit un proces-verbal cu seria MAI 04617696, în baza art. 354 Cod

contravențional, adică huliganismul nu prea grav, manifestat prin acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea

publică și liniștea persoanei fizice. Iar despre faptul întocmirii procesului-verbal

contravențional, la data de 12 aprilie 2019, xxxxx a fost informată în scris cu

remiterea unei copii a procesului-verbal.

În continuare a susținut că la data de 14 mai 2019, de către procurorul în

Procuratura raionului Călărași, au fost expediate materialele pe cazul precum că,

xxxxx ar fi fost agresată, pentru efectuarea unui control suplimentar pentru stabilirea

cauzelor și condițiilor de apariție a leziunilor corporale indicate în raportul de

constatare.

2

A explicat că ținând cont de faptul că, la materialele acumulate sunt declarații

precum că, posibil xxxxx ar fi căzut, a fost dispusă o expertiză repetată, iar prin

raportul de constatare nr. 201912D0078 din 15 iulie 2019, s-a constatat că, în urma

examinărilor medico-legale, în conformitate cu circumstanțele cazului și întrebările

înaintate spre soluționare s-a ajuns la concluzia că, leziunile la xxxxx au putut fi

produse în urma căderii de la înălțimea propriului corp pe un drum acoperit cu

pietriș. Iar la data de 12 august 2019 a fost emisă o încheiere, prin care s-a dispus

încetarea controlului cu confirmarea parțială a faptelor.

A reiterat că nu este de acord cu decizia din 6 noiembrie 2019 emisă pe cauza

nr. 130/19 de către Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, întrucât circumstanțele care au stat la baza adoptării deciziei

nu au un suport probatoriu, în afară de cele declarate de petiționară, astfel toate

plângerile au fost înregistrate și examinate în conformitate cu legislația în vigoare.

Cu referire la dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea

egalității nr. 121 din 25 mai 2012, a remarcat că sarcina de a proba că fapta în cauză

nu constituie o discriminare revine persoanelor despre care se presupune că au comis

fapta discriminatorie.

În contextul dat a menționat că pe parcursul anilor 2018-2019, petiționara a fost

atrasă la răspundere contravenționala doar în baza art. 354 Cod contravențional, fiind

acumulate probe care stabilesc că, fapta contravenției a avut loc, iar în cazul în care

petiționara nu era de acord cu decizia adoptată, aceasta a fost în drept să se adreseze

conform prevederilor art. 448 Cod contravențional, în instanța de judecată.

A obiectat că constatările Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității precum că Inspectoratul de Poliție Călărași ar

fi avut abordări diferențiate la examinarea plângerilor petiționarei prin comparație

cu cele depuse de către vecinul sunt neîntemeiate, deoarece angajații Inspectoratului

de Poliție Călărași, au examinat toate plângerile și au adoptat decizii bazându-se pe

prevederile legale și conducându-se de principiul imparțialității.

Iar invocările petiționarei că, aceasta ar fi fost discriminată în bază de sex și

vârstă, indicând că, polițistul ar fi mizat pe faptul că petiționara din cauza vârstei nu

ar fi în stare să conteste deciziile adoptate, sunt lipsite de sens, întrucât petiționara

este o persoană responsabilă și în deplinătatea capacităților, conștientă de acțiunile

sale și capabilă de a se adresa în instanțele ierarhic superioare în cazul în care nu era

de acord cu deciziile adoptate.

A mai afirmat că se exclude posibilitatea discriminării în bază de sex, deoarece

decizia emisă de Inspectoratul de Poliție Călărași și atragerea la răspundere

contravențională a petiționarei, s-a bazat pe probele acumulate și anume audierile

martorilor și nicidecum pe faptul că petiționara este femeie.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 189, 191, 196 alin. (2), 203,

204, 206 alin. (1) lit. a) și alin. (2), 209, 211 Cod administrativ, art. 19 alin. (2) din

Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012.

A solicitat anularea deciziei nr. 130/19 din 6 noiembrie 2019 a Consiliului

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

Prin încheierea din 24 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

a fost dispusă atragerea în calitate de persoană terță a xxxxx.

3

Prin hotărârea din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă acțiunea, fiind anulată decizia nr. 130/19 din 6 noiembrie 2019 a

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

La 21 octombrie 2020, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării

și Asigurarea Egalității a depus apel împotriva hotărârii din 16 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de 14 decembrie 2020 a prezentat

motivarea apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod

administrativ.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea

Egalității împotriva hotărârii din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 1

alin. (1), 2, 6, 10 lit. a), 11 alin. (1), 12 alin. (1), 15 din Legea cu privire la asigurarea

egalității nr. 121 din 25 mai 2012, care reglementează aspecte ce țin de interzicerea

discriminării, subiecții cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii discriminării

și asigurării egalității, atribuțiile Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, examinarea plângerii.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe de a admite acțiunea

și a anula decizia Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității nr. 130/19 din 6 noiembrie 2019 în situația în care în ședința

de judecată cu certitudine s-a stabilit încălcarea procedurală admisă de către apelant,

care nu a examinat plângerea în termenul stabilit de art. 15 din Legea cu privire la

asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012. Or, plângerea a fost depusă la 21 iunie

2019, fiind examinată la data de 6 noiembrie 2019.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul

apelantului cu privire la respectarea termenului, fiind prelungit termenul pentru

examinarea plângerii, fapt despre care a fost informată petiționara, deoarece din

prevederile articolului sus-enunțat rezultă că plângerea se examinează în termen de

30 de zile de la data depunerii, cu posibilitatea prelungirii termenului, care însă nu

va depăși 90 de zile, respectiv este inadmisibilă prelungirea termenului abia la

3 septembrie 2019 de examinare a plângerii depusă la 21 iunie 2019, ce urma a fi

efectuată motivat și întemeiat, până la 21 iulie 2019, inclusiv.

Totodată, în susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a reținut că legalitatea

acțiunilor procesuale ale angajatului poliției au fost verificate de către organul

competent al procuraturii, iar acțiunea de dispunere a unei examinări medico-legale

suplimentare a xxxxx a fost о necesitate determinată de caz în scopul stabilirii

adevărului și acumularea de probe, și nicidecum nu poate fi considerată о

discriminare pe criteriu de sex și vârstă, or, xxxxx era în drept să acționeze în modul

stabilit de lege în cazul dezacordului cu soluția emisa în privința sa, depunând o

contestație, fapt care nu se atestă în speță.

La 28 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul pentru Prevenirea

și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a depus recurs nemotivat

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la data de

22 octombrie 2021 a prezentat motivarea recursului.

4

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A remarcat că a fost constatat tratamentul diferențiat pe criteriu de sex și vârstă

la care a fost supusă xxxxx de către Inspectoratul de Poliție Călărași prin examinarea

superficială a plângerilor sale, deoarece petiționara pe parcursul ultimului an,

anterior depunerii plângerii a fost de mai multe ori sancționată contravențional

pentru diverse abateri de la lege din timpul conflictelor pe care le are cu vecinul său

xxxxx și că oponentul participant la aceleași conflicte nu este pedepsit în niciun mod.

A obiectat că a supus examinării aspectele legate de echidistanță și

obiectivitatea cu care organul de drept a supus examinării plângerile celor doi vecini,

iar analizând materiale, a reținut că acțiunile Inspectoratului de Politie Călărași au

fost ghidate de prejudecăți sociale față de o femeie de vârstă înaintată, care nu le-au

permis să examineze și plângerile acesteia cu respectarea principiului egalității în

exercitarea dreptului la protecție egală în fața legii.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 iunie 2021, decizia

motivată fiind notificată recurentului la data de 24 octombrie 2021, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție a scrisorilor recomandate anexate la dosar (f. d.

153). Astfel, recursul depus la 28 iunie 2021 și motivarea recursului prezentată la

data de 22 octombrie 2021, sunt în termen.

La 29 octombrie 2021 în adresa Inspectoratului de Poliție Călărași și xxxxx a

fost expediată copia recursului (f. d. 163), însă aceștia recepționând copia recursului

(f. d. 166-167) nu și-au valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate și urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

5

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

6

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

7