3ra-1059/21 — anularea actului administrativ

3ra-1059/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1059/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Xxxxxxxxxxxxxxxxx, prin

intermediul reprezentantului său, avocat Arina Țurcan-Donțu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de

Xxxxxxxxxxxxxxxxx împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității, terți Xxxxxxxxxxxxx și Serviciul Vamal,

cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 februarie 2020, Xxxxxxxxxxxxxxxxx s-a adresat cu prezenta acțiune

în judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, terți Xxxxxxxxxxxxx și Serviciul Vamal, cu privire la

anularea deciziei nr. 208/19 din 21 ianuarie 2020.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 23 octombrie 2019, a depus la

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

plângere privind constatarea hărțuirii pe criteriu de sex/gen și a discriminării pe

criteriu de gen și statut matrimonial în realizarea dreptului la viață privată

(realizare personală și profesională).

Reclamanta Xxxxxxxxxxxxxxxxx consideră că este discriminată la locul de

muncă de către reclamatul Xxxxxxxxxxxxx pe criteriul de gen/sex și statut

matrimonial, bazat pe stereotipurile și prejudecățile de gen. În special, petiționara

invocă că Șeful Direcției organizare control vamal și facilitarea comerțului din

cadrul Serviciului Vamal, reclamatul Xxxxxxxxxxxxx a promovat în raport cu

Xxxxxxxxxxxxxxxxx о atitudine discriminatorie, sub forma hărțuirii pe criteriu

de sex/gen și statut matrimonial, la bază fiind stereotipurile de gen.

Raportând circumstanțele de fapt relatate la prevederile legale enunțate

supra, reclamanta este de părere că Decizia Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 208/19 din 21 ianuarie 2020 în

cauza nr. 208/19 a fost emisă cu încălcarea normelor privind procedura de

1

examinare a plângerilor, de emitere și comunicare a deciziilor Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, or, ședințele

Consiliului din 04 decembrie 2019 și 18 decembrie 2019 la care s-a examinat

plîngerea petiționarei Xxxxxxxxxxxxxxxxx au avut loc cu încălcarea cerinței

privind întrunirea cvorumului necesar (4 membri), deoarece la aceste ședințe,

conform proceselor-verbale, a participat doar un singur membru Ian Feldman sau

la anumite etape doi membri - Ian Feldman și Evghenii Alexandrovici

Galușciapov.

În partea ce ține de ilegalitatea pe fond a actului administrativ contestat,

reclamanta invocă că hârțuirea devine о formă de discriminare cînd sunt întrunite

cumulativ următoarele elemente: 1. Comportament sau acțiune nedorită, bazată

pe 2. Criteriu protejat; 3. Scopul de a crea atmosferă ostilă, umilitoare, degradantă

sau ostilă de lucru și 4. Ca efect sau rezultat duce la lezarea demnității.

Reclamanta susține că faptele indicate în plângere și în înscrisurile depuse

pe caz, precum și explicațiile ei care au fost date în cadrul audierilor, permit

petiționarei să afirme că atitudinea șefului său față de reclamantă manifestată prin

adresarea glumelor cu tentă sexuală, avansuri sexuale și intimidarea ei prin

atingeri nedorite, constituie un comportament nedorit. Faptul că comportamentul

șefului său față de reclamantă îi erau nedorite, se probează prin rapoartele depuse

de ultima și dezacorduri exprimate de aceasta pe numele șefului său.

În drept, și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 15 alin. (1) și art. 19 din

Legea nr. 121/2012, pct. 63-66 al Legii nr. 298 cu privire la activitatea Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, art. 196, art.

art. 208, art. 209, art. 211, art. 212, art. 224 alin (1) lit. a), b), d) din Codul

administrativ.

Prin hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis acțiunea depusă de Xxxxxxxxxxxxxxxxx împotriva Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terți

Xxxxxxxxxxxxx și Serviciu Vamal cu privire la anularea actului administrativ. S-

a anulat decizia nr. 208/19 din 21 ianuarie 2020 a Consiliului pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

La 10 februarie 2021, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității a declarat apel împotriva hotărârii instanței

de fond, iar pe 23 februarie 2021 a declarat apel Xxxxxxxxxxxxx. Apelanții au

solicitat admiterea apelului declarat, casarea hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea înaintată de reclamantă.

Prin decizia din 14 iulie 2021 Curții de Apel Chișinău, s-au admis cererile

de apel declarate de Xxxxxxxxxxxxx și Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității. S-a casat hotărârea din 2 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și pe cauza dată s-a dat o nouă hotărâre, prin

care acțiunea depusă de Xxxxxxxxxxxxxxxxx împotriva Consiliului pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terți

Xxxxxxxxxxxxx și Serviciul Vamal cu privire la anularea actului administrativ, a

fost respinsă.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe referitoare la

2

temeinicia acțiunii, având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile pct. 62

din Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, anexă la Legea cu privire la activitatea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.

298 din 21 decembrie 2012, potrivit cărora, în urma audierilor și examinării

tuturor datelor, informațiilor și documentelor legate de acțiunile sau

comportamentul discriminatoriu la care se referă plîngerea sau autosesizarea,

membrul raportor întocmește un proiect de decizie, pe care îl prezintă Consiliului

spre aprobare. Ca urmare, din sensul normelor enunțate analizate în ansamblu,

rezultă faptul că prezența unui număr de cel puțin 4 membri ai Consiliului este

necesar doar pentru ședințele de deliberare ale Consiliului, dar nu și pentru cele

de examinare a plângerilor (ședințe de audieri). Or, ședințele de audieri nu se

raportează la situația de întrunire a organului colegial, în cadrul căruia se discută

aspecte organizatorice.

Contrar argumentelor invocate de partea reclamantă, cvorumul este solicitat

doar pentru ședințele de deliberări, fapt ce rezultă și din sensul pct. 50 din

Regulamentul cu privire la activitatea Consiliului, aprobat prin Legea nr.

298/2012, care prevede că, în procesul de soluționare a plângerii, membrul

raportor este asistat de un funcționar din cadrul aparatului administrativ al

Consiliului.

Raportând normele legale enunțate la circumstanțele speței, instanța de

control judiciar a constatat că autoritatea publică a respectat procedura legală de

emitere a actului administrativ, iar motive de anulare a acestuia nu au fost

constatate, hotărîrea Consiliului fiind adoptată în ședința de deliberare din 21

ianuarie 2020.

La 28 iulie 2021, reprezentanta recurentei Xxxxxxxxxxxxxxxxx, avocata

Arina Țurcan-Donțu, a declarat recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 171), iar la 11 august 2021, a depus motivarea

recursului (f.d. 184).

În susținerea recursului, a opinat că decizia instanței de apel este una absolut

neîntemeiată, instanța interpretînd și aplicînd eronat normele de drept material și

procedural, concluziile instanței fiind în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Supune criticii constatarea Curții de Apel Chișinău privind necesitatea

întrunirii cvorumului de cel puțin 4 membri ai Consiliului doar pentru ședințele

de deliberare ale Consiliului, dar nu și pentru cele de examinare a plângerilor

(ședințe de audieri). Or, ședințele de audieri nu se raportează la situația de

întrunire a organului colegial, în cadrul căruia se discută aspecte organizatorice.

Consideră că, în ședințele din 04 decembrie 2019 și 18 decembrie 2019 de

examinare a plângerii depuse de Xxxxxxxxxxxxxxxxx, Consiliul a acționat ilegal,

deoarece aceste ședințe nu au fost deliberative, fiind petrecute în lipsa cvorumului.

Or, în aceste ședințe au participat doar 2 membri, în timp ce pct. 11 al

Regulamentului (Legea nr.298/21.12.2012) stabilește numărul minim necesar de

4 membri pentru întrunirea valabilă a Consiliului.

În opinia recurentei, instanța de apel nu s-a expus asupra alegațiilor ce se

referă la încălcarea art. 63 al legii nr. 298 cu privire la activitatea Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Art. 63 al

Legii nr. 298 cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

3

discriminării și asigurarea egalității, care statuează că Consiliul deliberează în

ședință închisă, ședința de deliberare poate avea loc în aceeași zi sau la o dată

ulterioară, stabilită de Consiliu, dar nu mai tîrziu de 5 zile de la data ședinței.

Potrivit materialelor cauzei, Xxxxxxxxxxxxxxxxx a depus plângerea la

data de 23 octombrie 2019, iar emiterea hotărârii nemijlocite a avut loc la data de

21 ianuarie 2020.

Recurenta consideră Decizia Colegiului Civil și de Contencios Administrativ

al Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2021 ca fiind ilegală și neîntemeiată,

transgresând principiul fundamental consfințit la art. 6 și art. 7 din CEDO,

în particular: - „dreptul la un proces echitabil” și „principiul legalității”.

Pentru aceste motive, solicită recurenta casarea integrală a deciziei din 14

iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi decizii, prin care să fie

dispusă menținerea hotărîrii instanței de fond.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului

se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iulie 2021, fiind

notificată reprezentantei recurentei pe 6 august 2021, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la dosar (f.d. 179), iar avizul expediat recurentei

Xxxxxxxxxxxxxxxxx a fost returnat cu inscripția „nereclamat” (f.d. 182-183).

Astfel, recursul și motivarea acestuia depuse la 28 iulie 2021 și, respectiv, 11

august 2021, sînt în termen.

La 26 octombrie 2021, în adresa intimaților Consiliul pentru Prevenirea și

Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, Xxxxxxxxxxxxx și Serviciul

Vamal, a fost expediată copia recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței.

Astfel, prin referința depusă la 19 noiembrie 2021, intimatul

Xxxxxxxxxxxxx a solicitat instanței declararea inadmisibilității recursului, în

temeiul art. 246 alin. (2) Cod administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Xxxxxxxxxxxxxxxxx,

prin intermediul reprezentantului său, avocat Arina Țurcan-Donțu, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

4

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma

„motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului

și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este

în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând

de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței

5

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Xxxxxxxxxxxxxxxxx, prin intermediul

reprezentantului său, avocat Arina Țurcan-Donțu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Xxxxxxxxxxxxxxxxx, prin intermediul reprezentantului

său, avocat Arina Țurcan-Donțu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

6