3ra-913/23 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-913/23 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru
egalitate,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Penitenciarul nr. 12-Bender și Administrația Națională a
Penitenciarelor împotriva Consiliului pentru egalitate, terț Octavian Șchiopu,
cu privire la anularea actului administrativ,
împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-913/23
NR. PIGD 2-21089577-01-3ra-06092023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 (în vigoare până
la 1 septembrie 2023) Cod administrativ. Dezacordul recurentei cu aprecierea
de drept a instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei
contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. C. Guzun,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, I. Dutca, E. Palanciuc
23 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Consiliul pentru egalitate
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 11 iunie 2021, Penitenciarul nr. 12-Bender a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea
Discriminării și Asigurarea Egalității (Consiliul pentru egalitate), solicitând
anularea deciziei nr. 293/20 din 23 martie 2021.
În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității nr. 293/20 din
23 martie 2021, s-a decis că faptele examinate constituie discriminare în
formă de neapartenență la grup informal, fiind privilegiați unii deținuți în
participarea la aceleași activități recreative (plimbări suplimentare în curtea
penitenciarului și accesul la sala de sport amenajată la etajul 2); că există un
grup informal în mediul carceral în Penitenciarul nr. 12-Bender; a
recomandat administrației Penitenciarului nr. 12-Bender de a repune
petiționarul în beneficiul creat și a tuturor celorlalți deținuți din situație
similară cu cea a petiționarului, de a asigura acestora participarea la aceleași
activități recreative (plimbări suplimentare în curtea penitenciarului și
accesul la sala de sport amenajată la etajul 2).
Nefiind de acord cu această decizie, la 17 mai 2021, Penitenciarul nr.
12-Bender a depus cerere prealabilă, iar prin decizia Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, cererea
prealabilă a fost respinsă.
A invocat că decizia Consiliului nr. 293/20 din 23 martie 2021, este
ilegală și neîntemeiată, urmând a fi anulată.
În acest context, a susținut că prin sentința Judecătoriei Centru mun.
Chișinău din 27 decembrie 2005, Octavian Șchiopu a fost recunoscut vinovat
de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 145 alin. (3) lit. d), i), art. 188
alin. (2) lit. d), e), art. 186 alin. (2) lit. a), c), d) Cod penal, și în baza art. 84
alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa definitive sub formă de
închisoare pe un termen de 30 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip
închis.
1
Prin încheierea Judecătoriei Soroca din 16 noiembrie 2010, s-a aplicat
retroactivitatea legii penale noi: acțiunile lui Octavian Șchiopu au fost
reîncadrate din prevederile art. 186 alin. (2) lit. a), c), d) în prevederile art.
186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, prevederile art. 145 alin. (3) lit. d), i) Cod
penal în prevederile art. 145 alin. (2) lit. e), k) Cod penal și i s-a stabilit
pedeapsa definitivă – 25 ani închisoare cu ispășirea pedepsei penale în
penitenciar de tip închis.
Prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 06 aprilie
2021, a fost aplicat art. 385 alin. (5) și art. 4734 alin. (4) Cod de procedură
penală, fiindu-i redus din termenul executării pedepsei 1218 zile și acordată
despăgubire bănească în sumă de 600 lei, astfel că sfârșitul termenului
executării pedepsei condamnatului Octavian Șchiopu este la 28 august 2026.
Reclamantul a invocat că este eronată concluzia Consiliului precum că,
un grup din Penitenciarul nr. 12-Bender sunt privilegiați în anumite activități,
față de restul populației carcerale, or, Octavian Șchiopu și-a manifestat
dezacordul cu escortarea acestuia în sala de sport de la nivelul II, din secția
deținuților la regim comun și ieșirea la aer liber împreună cu deținuții de la
regim comun la activitățile educative organizate în ograda Penitenciarului nr.
12- Bender, în zona de regim.
Prin materialele prezentate Consiliului, a fost confirmat planul
acordării deținutului Octavian Șchiopu a plimbărilor în conformitate cu
Codul de executare și Regulile penitenciare europene, de cel puțin o oră în
zi, fapt invocat în partea descriptivă a deciziei Consiliului.
A evidențiat că Penitenciarul nr. 12-Bender, după posibilitate, a
amplasat o bară fixă de tracțiune de plimbare (boxa de plimbare) nr. 1 a
deținuților pentru exerciții fizice în aer liber. Au fost amplasate mai multe
bare fixe de tracțiune în mai multe curți de plimbare a deținuților. Totodată,
Penitenciarul nr. 12-Bender dispune de o sală dotată cu masă de tenis, fapt
confirmat prin materialele foto prezentate și ale curții de plimbare nr. 1 și a
sălii de tenis. La postul nr. 8 al blocului de regim nr. 1, la nivelul II, unde se
află secția deținuților la regim comun de detenție, este amplasată de asemenea
o sală de sport, pe care deținuții, la permisiunea administrației penitenciarului
au dotat-o cu cele permise.
Din considerentul că Octavian Șchiopu, care se deținea în celula nr. 48,
care se află în blocul de regim nr. 1 al postului nr. 10, la nivelul IV, solicită
frecventarea sălii de sport de la postul nr. 8 al blocului de regim nr. 1, la
nivelul II, unde se află secția celor deținuți la regim comun de detenție,
administrația Penitenciarului nr. 12-Bender pentru a-i acorda posibilitatea
deținutului de a frecventa sala de sport solicitată prin cerere, a întocmit
2
talonul de transfer al deținutului Octavian Șchiopu conform regimurilor de
detenție, fiindu-i propus de a fi transferat în celula nr. 25 care se află la etajul
II, unde este secția cu regim comun, din considerentul insuficienței
angajaților penitenciarului care își desfășoară activitățile de serviciu, deseori
la mai multe funcții de post. Transferul nefiind posibil de a fi realizat din
motiv că condamnatul a refuzat prin cerere, indicând că nu dorește să
efectueze plimbări împreună cu deținuții de la regim comun și nu dorește să
se dețină cu condamnați care susțin tradiții hoțești, nefiind prezentate careva
dovezi care ar putea prezuma cele relatate. De asemenea, deținutul Octavian
Șchiopu invocă într-o cerere precum că propunerea din partea administrației
de a se deține în secția de regim comun, dar cu ușa închisă, în caz că are
probleme careva din deținuți se refuză, comunicând că condamnații de la acel
etaj, cu care nu comunică și nici nu dorește să comunice, nu vor fi de acord
ca el să se dețină cu ușa închisă, indicând că se va revolta masa deținuților,
fapt ce nu este probat, deși Consiliul accentuează faptul că sarcina probei
trece la reclamant atunci când petiționarul prezintă dovezi prin care se poate
prezuma că a existat un tratament discriminatoriu.
Cu referire la concluziile Consiliului privitor la existența unei
subculturi criminale în Penitenciarul nr. 12-Bender, a remarcat că
administrația instituției penitenciare nu favorizează existența căreiva
subculturi criminale, deținuții sunt informați să aducă la cunoștința
administrației despre fiecare caz în parte; condamnații pot adresa diverse
plângeri în orice organe de drept ale statului, pentru a fi stabilită vinovăția și
a stopa efectele negative cu care se confruntă deținuții care se consideră lezați
în drepturile lor.
A susținut că Consiliul nu a luat în considerație faptul că Octavian
Șchiopu anterior s-a deținut în secția cu regim comun în perioadele 08 august
2012 – 07 octombrie 2013 și 03 decembrie 2013 – 23 aprilie 2017, iar refuzul
de a se deține în continuare este unul neîntemeiat, însoțit de declarații
aberante.
Referitor la concluziile Consiliului pentru egalitate precum că,
administrațiile penitenciarelor acceptă tacit și tolerează o subcultură
criminală, ce anterior a constatat-o printr-o decizie din 31 decembrie 2020,
pe cauza 239/20, a indicat că, cauza examinată anterior nu se referă la
Penitenciarul nr. 12- Bender, fiind o expunere generală asupra tuturor
instituțiilor penitenciare, fapt care demonstrează că Consiliul a raportat
decizia primită pe o cauză dintr-o altă instituție penitenciară, asupra tuturor
instituțiilor, fără a examina sub toate aspectele probele prezentate de
Penitenciarul nr. 12-Bender, în raport cu cele expuse de deținut. Totodată, a
menționat că bazându-ne pe faptul că conform rapoartelor CPT, cât și a
3
deciziilor CtEDO, Penitenciarul nr. 12-Bender până în prezent nu a fost
recunoscut ca un penitenciar cu condiții inumane și degradante și nu a fost
stabilită de nici un organ competent faptul existenței căreiva subculturi
criminale în Penitenciarul nr. 12-Bender.
Astfel, Consiliul nu a studiat minuțios probele prezentate de
Penitenciarul nr. 12- Bender, și anume, caracteristica deținutului Octavian
Șchiopu aprobată de Comisia Penitenciarului la 11 iunie 2020 cu calificativul
„nesatisfăcător”, unde la compartimentul „respectarea regimului de detenție”
este indicat faptul că acesta nu respectă regimul de detenție, față de
administrația penitenciarului are o atitudine indiferentă, păstrează obiecte
interzise, a avut conflict cu alți deținuți, concluzie prezumată drept o
necesitate de a acorda o protecție sporită a vieții și sănătății deținutului
Octavian Șchiopu în raport cu alți deținuți.
La fel, consider că, Consiliul în mod eronat a concluzionat despre
existența unui tratament discriminatoriu, or, materialele acumulate ulterior
emiterii deciziei Consiliului referitor la recomandările primite de la acesta,
demonstrează încă o dată că deținutul Octavian Șchiopu induce în eroare
autoritățile, fără a prezenta careva dovezi.
În acest sens, a relatat că, conform rapoartelor angajaților instituției
penitenciare din 20 aprilie 2021 și 21 aprilie 2021, deținutului Octavian
Șchiopu i-a fost propus să se ducă la plimbare în curtea de plimbare nr. 1,
unde este amplasată bara fixă, dar condamnatul a refuzat. Totodată, conform
fișei de plimbare din 09 aprilie 2021, este vizibil că din celula nr. 48, unde se
dețin 2 condamnați, unul dintre ai este Octavian Șchiopu, au fost la plimbare
la orele 10:00-11:00, în curtea de plimbare nr. 1 care este dotată cu bară fixă.
Din explicațiile condamnatului Octavian Șchiopu, care anterior s-a deținut în
secția de regim comun, este vădit faptul că deținutul solicită careva beneficii
și nicidecum drepturi, cunoscând cu certitudine că în momentul când este
documentat, el nu va refuza solicitarea anterioară, indicând alte motive,
indicând în cererea sa că nu mai dorește să frecventeze sala de forță de la
nivelul II.
A menționat că din analiza deciziei Consiliului, nu rezultă careva
criterii pe baza cărora a fost discriminat Octavian Șchiopu, astfel că în opinia
reclamantei, decizia contestată este neîntemeiată.
La 30 iunie 2021, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru Prevenirea și
Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității (Consiliul pentru egalitate),
solicitând anularea deciziei nr. 293/20 din 23 martie 2021.
4
În motivarea acțiunii, Administrația Națională a Penitenciarelor a
indicat că, prin decizia Consiliului nr. 293/20 din 23 martie 2021, s-a decis
că faptele examinate constituie discriminare în mediul carceral pe criteriul de
statut social (neapartenența la grup informal); în vederea repunerii
petiționarului în beneficiul creat și a tuturor celorlalți deținuți din
Penitenciarul nr. 12-Bender de a asigura acestora participarea la aceleași
activități recreative (aici plimbări suplimentare în curtea penitenciarului și
accesul la sala de sport amenajată la etajul 2); în vederea prevenirii situațiilor
similare pe viitor, a recomandat Administrației Naționale a Penitenciarelor să
elaboreze și să implementeze fără întârziere un plan de acțiuni pentru
eradicarea fenomenului subculturii criminale în instituțiile penitenciare.
Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat că decizia nr.
293/20 din 23 martie 2021, urmează a fi anulată, menționând că,
Penitenciarul nr. 12-Bender este penitenciar de tip închis pentru deținerea
condamnaților majori de sex masculin cu crearea suplimentară a unui sector
izolator de urmărire penală, un sector de tip semiînchis și un sector de tip
deschis.
Consideră că, Consiliul a eludat prevederile legale relevante și nu a
ținut cont de toate circumstanțele reale necesare pentru soluționarea justă a
plângerii înaintate de către Octavian Șchiopu. Astfel, în decizia emisă s-a
făcut referire la raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și
Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante din 28 ianuarie 2020
– 07 februarie 2020, însă, acest raport nu este relevant, deoarece, experții au
fost în vizită la penitenciarele din Taraclia, Cahul și Chișinău, dar nu la
penitenciarul din Bender.
La fel, Consiliul nu a ținut cont de probele prezentate de către
Penitenciarul nr. 12-Bender și Administrația Națională a Penitenciarelor, or,
din acestea rezultă că deținutului Octavian Șchiopu i se asigură toate
condițiile de detenție, inclusiv cel de acces la plimbări la aer liber pentru
efectuarea exercițiilor fizice, în zona stabilită de către administrația instituției
penitenciare, conform prevederilor legale, fapt confirmat prin planșa
fotografică anexată la materialele cauzei.
A susținut că, Consiliul eronat a apreciat că din explicațiile lui
Octavian Șchiopu rezultă justificarea imposibilității acordării privilegiilor
vizate prin scopul de a nu expune la risc viața și sănătatea deținuților care
refuză să se expună și să facă parte din ierarhia subculturii criminale din
mediul carceral, or, pe parcursul examinării plângerii, o asemenea poziție nu
a fost redată/confirmată de reprezentantul Penitenciarului nr. 12-Bender, or,
instituția penitenciară, conform prevederilor legislației în vigoare, are
5
obligația de a asigura deținerea separată a condamnaților, condițiile minime
de detenție, precum și protecția vieții și sănătății acestora, mai mult decât atât
că conform prevederilor pct. 90 din Statutul executării pedepsei de către
condamnați, acestora le este interzisă săvârșirea acțiunilor care amenință
viața și sănătatea personală, precum și viața și sănătatea altor persoane.
Astfel, constatările Consiliului precum că, o parte dintre condamnați
sunt privilegiați prin acordarea unor plimbări suplimentare în incinta ogrăzii
penitenciarului, în limitele stabilite de către administrația penitenciarului, nu
au fost probate și justificare, mai mult decât atât că în cadrul ședințelor de
examinare a plângerii reprezentantul reclamantului a indicat că ograda
penitenciarului nu este un spațiu pentru plimbările condamnaților și nici nu
sunt stabilite careva limite, iar plimbările se organizează conform unui grafic
mobil aprobat de conducerea instituției, astfel încât spațiile să fie utilizate de
toți deținuții în așa fel ca să nu fie suprasolicitate și să se asigure separarea
condamnaților conform criteriilor prevăzute de lege.
Consideră că decizia contestată creează o incertitudine la aspectul
constatării existenței la un grup al subculturii criminale, precum și a faptului
existenței unor măsuri de interzicere generală de a se folosi beneficiile
acordate din partea administrației instituției penitenciare unde se deține
condamnatul Octavian Șchiopu, or, când sunt stabilite asemenea situații /
circumstanțe, Consiliul urmează să facă trimitere la un anumit suport
factologic, la un anumit probatoriu, care ar confirma constatările acestuia,
respectiv, la caz se atestă lipsa unor astfel de probe, fapt ce denotă, în opinia
reclamantei, o examinare superficială, precum și parțialitatea Consiliului.
Prin încheierea din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a conexat într-un singur proces, cauza de contencios administrativ
la cererea de chemare în judecată depusă în ordinea contenciosului
administrativ de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva
Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea
Egalității, terț Octavian Șchiopu, privind anularea actului administrativ, la
cauza la cererea de chemare în judecată depusă în ordinea contenciosului
administrativ de Penitenciarul nr. 12-Bender împotriva Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității, terț Octavian
Șchiopu, privind anularea actului administrativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 19 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a admis acțiunea. S-a anulat decizia Consiliului pentru Prevenirea
6
și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității (Consiliului pentru
egalitate) din 23 martie 2021, în cauza 293/20, ca fiind ilegală.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 03 mai 2022, Consiliul pentru egalitate a declarat apel împotriva
hotărârii primei instanțe, solicitând casarea ei, cu emiterea unei hotărâri noi
prin care să fie respinse acțiunile depuse de Administrația Națională a
Penitenciarelor și Penitenciarul nr. 12-Bender.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Consiliul Pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și
Asigurarea Egalității împotriva hotărârii din 19 aprilie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că, soluția primei
instanțe, este una legală și întemeiată, iar argumentele apelului sunt
declarative și nu aduc elemente noi sau fundamentate pentru a justifica
casarea hotărârii.
Instanța de apel a reținut că reclamanții, Penitenciarul nr. 12-Bender și
Administrația Națională a Penitenciarelor, au respectat termenul legal pentru
depunerea acțiunii. Deși apelantul, a susținut că acțiunile au fost tardive,
instanța a verificat și a concluzionat că acțiunile au fost depuse în termen,
după primirea răspunsurilor la cererile prealabile. Astfel, a respins acest
argument invocat în apel.
Instanța a considerat că nu există dovezi suficiente care să susțină
faptul că Octavian Șchiopu a fost discriminat pe criteriul neapartenenței la un
grup informal. Consiliul a susținut că deținuții din Penitenciarul nr. 12-
Bender sunt tratați diferit în funcție de apartenența la grupuri informale, dar
instanța a constatat că, Consiliul nu a prezentat suficiente probe care să
demonstreze această discriminare. În plus, documentele și fotografiile
prezentate de penitenciar au arătat că toți deținuții beneficiază de condiții
similare, inclusiv plimbări și acces la sala de sport.
Penitenciarul a oferit soluții lui Octavian Șchiopu pentru a avea acces
la sala de sport și la alte facilități, însă acesta a refuzat transferul în zona unde
se află deținuții care beneficiază de aceste facilități. În plus, refuzul său de a
se amesteca cu deținuți din regimul comun a fost respectat, ceea ce a limitat
accesul la anumite facilități, dar nu a fost considerat o formă de discriminare.
7
A argumentat că, deși Consiliul a afirmat că în Penitenciarul nr. 12-
Bender există o subcultură criminală care favorizează un grup de deținuți,
instanța a constatat că nu au fost prezentate dovezi clare care să demonstreze
această afirmație. Mai mult, rapoartele și constatările privind condițiile din
penitenciarele din Moldova nu au relevat existența unor probleme legate de
condiții inumane sau degradante în Penitenciarul nr. 12-Bender.
Astfel, instanța de apel a respins argumentul Consiliului potrivit căruia
neapartenența la un grup informal constituie un criteriu protejat în baza Legii
cu privire la asigurarea egalității. Deși Consiliul a susținut că acest criteriu
poate fi încadrat în expresia „orice alt criteriu similar” din legislația privind
nediscriminarea, instanța a considerat că nu există dovezi clare care să susțină
acest argument în contextul cazului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 mai 2023, Consiliul pentru egalitate a depus cerere de recurs
nemotivat împotriva deciziei din 10 mai 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 28 august 2023, Consiliul pentru egalitate a depus cererea de recurs
motivată, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și
emiterea unei decizii noi prin care acțiunile să fie respinse integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului a invocat că instanțele inferioare au ignorat atât
aspecte de procedură, cât și de fond. În special, Consiliul a subliniat că
instanțele au interpretat eronat normele juridice aplicabile, inclusiv
dispozițiile privind termenul de contestare a deciziilor administrative și
necesitatea respectării procedurii prealabile.
Astfel, a invocat că instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că
reclamanții ar fi trebuit să respecte procedura prealabilă și să depună cererea
în instanță doar după expirarea termenului legal prevăzut de Codul
administrativ.
Consiliul consideră că omisiunea respectării termenului de către
intimați ar fi trebuit să ducă la inadmisibilitatea acțiunii în contencios
administrativ.
La fel, Consiliul contestă faptul că instanțele de fond și apel au ignorat
constatarea discriminării în mediul carceral, bazată pe neapartenența la un
grup informal.
8
În acest sens, subliniază că există suficiente probe care demonstrează
existența unui tratament mai puțin favorabil față de petiționarul Octavian
Șchiopu, comparativ cu alți deținuți.
Consideră că instanțele inferioare au subestimat importanța probelor
care demonstrează existența unei subculturi criminale în Penitenciarul nr. 12-
Bender. Or, Consiliul a prezentat dovezi și rapoarte care confirmă acest
fenomen, inclusiv constatări ale Comitetului European pentru Prevenirea
Torturii.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 15 septembrie 2023, intimatul Penitenciarul nr.
12-Bender a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârilor
contestate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI. alin. (1) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative, prevede următoarele:
„Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art. VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023. ”
Art. XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție):
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs. Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
9
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit
la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după
expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și
recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
dispozitivul deciziei contestate cu recurs a fost notificat Consiliului pentru
egalitate, în mod electronic, la 20 mai 2023 (f.d.174).
Iar copia deciziei integrale a fost expediată Consiliului la 10 august
2023 (f.d.178).
Astfel, Completul de judecată consideră că la declararea recursului
împotriva deciziei din 10 mai 2023, Consiliul pentru egalitate a respectat
prevederile art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii.
10
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile
Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și
invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să
le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
28. De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului
și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie
să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste
însușiri de ordin legal fundamental.
29. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile
speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea
procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
11
cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991,
, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru egalitate.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
12