2ra-1379/23 — modificarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori, permiterea stabilirii domiciliului copiilor minori peste hotarele tarii si pefectarea actelor de identitate romanesti fara acordul tatalui

2ra-1379/23 — modificarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori, permiterea stabilirii domiciliului copiilor minori peste hotarele tarii si pefectarea actelor de identitate romanesti fara acordul tatalui (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Ion Pșenițchi,

reprezentat de avocatul Sorina Arnaut,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Ecaterina Lozan împotriva lui Ion Pșenițchi cu privire

la modificarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor

minori, permiterea stabilirii domiciliului copiilor minori peste

hotarele țării și perfectarea actelor de identitate românești fără

acordul tatălui, anularea titlului executoriu și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-1379/23

NR. PIGD 2-21150026-01-2ra-05092023)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. N. Mămăligă,

Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, D. Dulghieru, V.Sîrbu

17 septembrie 2024

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cu participarea reprezentantului

recurentului, Sorina Arnaut, recursul depus de Ion Pșenițchi,

reprezentat de avocatul Sorina Arnaut,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Ecaterina Lozan, reprezentată de avocatul Tatiana Costru, a formulat cerere

de chemare în judecată împotriva lui Ion Pșenițchi, solicitând modificarea

cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori xxxxx, născută la

xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, încasată de la Ion Pșenițchi, prin hotărârea

din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în mărime de

821,40 de lei pentru fiecare copil minor, lunar, începând cu data de 21 martie

2017 până la atingerea majoratului copiilor, încasarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori, în mărime de 1/3 din salariu și/sau alte venituri,

începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea

majoratului copiilor, concretizată ulterior, prin încasarea pensiei pentru

întreținerea copiilor minori, în mărime de 1/3 din salariu și/sau alte venituri,

sau în sumă fixă de 4 000 de lei lunar (Vol.II, f.d.23), permiterea stabilirii

domiciliului copiilor minori în România și perfectarea actelor de identitate

românești (pașapoarte) pe numele copiilor minori fără acordul tatălui Ion

Pșenițchi, încasarea cheltuielilor de judecată și anularea titlului executoriu,

emis în temeiul hotărârii nr. 2-829/2017 din 29 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana.

căsătorie cu pârâtul în perioada 23.07.2010 -28.06.2017. La xxxxx s-a născut

fiica xxxxx, iar la xxxxx fiul xxxxx.

Chișinău, sediul Ciocana, s-a desfăcut căsătoria încheiată cu pârâtul. S-a

stabilit domiciliul copiilor minori cu mama și s-a încasat de la Ion Pșenițchi

în beneficiul său pensia pentru întreținerea copiilor minori, în mărime de

821,40 de lei lunar pentru fiecare copil, începând cu 21 martie 2017.

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, este insuficientă pentru

1

creșterea, educarea și întreținerea copiilor minori, iar pârâtul nu contribuie la

alte cheltuieli. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copiilor

revine ambilor părinți, care trebuie să se conducă de interesul superior al

acestora. Ion Pșenițchi are obligația de întreținere a lor, care nu le execută în

mod deplin. Necesitățile pentru întreținerea copiilor minori au crescut, iar

veniturile și posibilitățile materiale ale pârâtului s-au majorat. Astfel, pentru

a le asigura un trai decent, urmează a fi modificat cuantumul pensiei pentru

întreținere.

legal, fiind angajat oficial la o companie din Germania, din 01 ianuarie 2021

a beneficiat de un venit minim net de 2 119, 99 euro. Astfel, a considerat că,

urmează a fi stabilit cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori în

mărime de 1/3 din salariu și/sau alte venituri.

Chișinău trei bunuri imobile. Cuantumul pensiei urmează a fi stabilit luând

în considerare veniturile și bunurile imobiliare deținute de ultimul, de

posibilitățile materiale ale debitorului. Copii locuiesc cu mama, care le oferă

condiții adecvate, asigură copiilor condiții decente de dezvoltare și strictul

necesar.

hotărâre judecătorească, nefiind contestat de pârât. Deține cetățenia română

și locuiește în România, or. Bacău, intenționând de a se stabili cu domiciliu

împreună cu copiii tot aici. La solicitarea adresată pârâtului de a perfecta un

acord notarial referitor la permisiunea de a stabili domiciliul copiilor minori

în România și perfectarea actelor românești, pașapoartelor, a refuzat

categoric, invocând diferite motive. Indică faptul că dreptul tatălui de a

comunica și interacționa cu copiii, prin stabilirea cu traiul permanent peste

hotare, nu va fi restricționat.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina

Lozan și s-a modificat cuantumul pensiei de întreținere, încasată de la Ion

Pșenițchi în beneficiul Ecaterinei Lozan, pentru întreținerea copiilor minori

xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, stabilită prin hotărârea

din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin majorarea

acesteia de la 821,40 de lei la 3 000 de lei lunar, pentru fiecare copil,

începând cu 08 octombrie 2021 și până la atingerea majoratului copilului. S-

a permis perfectarea actelor de identitate românești copiilor minori xxxxx,

născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, fără acordul tatălui Ion Pșenițchi.

S-a permis plecarea pentru domiciliu permanent în România a copiilor

minori xxxxx, născută la xxxxx și xxxxx, născut la xxxxx, împreună cu

mama Ecaterina Lozan, fără acordul tatălui Ion Pșenițchi. S-a încasat de la

Ion Pșenițchi în beneficiul Ecaterinei Lozan, suma de 10 550 de lei, cu titlu

2

de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest, pretențiile s-au respins ca

neîntemeiate. S-a încasat de la Ion Pșenițchi în beneficiul statului, taxa de

stat, în mărime de 984,30 de lei.

pentru întreținerea copiilor minori de la 821,40 de lei lunar pentru fiecare

până la 3 000 de lei lunar, începând cu 08 octombrie 2021 și până la atingerea

majoratului copiilor minori, este una rațională și proporțională cheltuielilor

pentru întreținerea unui copil minor.

actelor românești copiilor minori fără acordul tatălui, precum și permisiunea

plecării pentru domiciliu în România a copiilor minori împreună cu mama,

fără acordul tatălui, or, urmează a se ține cont de interesul superior al

copiilor, având în vedere că minorii sunt cetățeni ai Republicii Moldova,

deținând doar certificate de naștere românești, fiind în imposibilitate de a

perfecta pașapoarte românești și de a se stabili cu traiul în România.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Arnăut, a declarat apel împotriva hotărârii din 12 decembrie 2022 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe în partea modificării cuantumului pensiei pentru

întreținerea copiilor minori și încasarea cheltuielilor de asistență juridică,

emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată cu

privire la respingerea cererii de chemare în judecată cu privire la modificarea

cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Ion Pșenițchi, ca neîntemeiat, și s-a menținut hotărârea din

12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

este de acord cu hotărârea primei instanțe, doar în partea în care prima

instanță a dispus modificarea cuantumului pensiei de întreținere a minorilor

xxxxx și xxxxx de la suma de 821,40 de lei lunar, pentru fiecare copil, la

suma de 3 000 lei pentru fiecare copil, considerând că în acest sens aceste

cerințe urmau a fi respinse, dat fiind faptul că situația materială a pârâtului

este una mai nefavorabilă decât cea a reclamantei, precum și s-a depus apel

în partea încasării cuantumului cheltuielilor de asistență juridică.

de întreținere copiilor minori xxxxx și xxxxx, este justificată prin prisma

faptului că raporturile juridice, inclusiv situația părților și cheltuielile

reclamantei au suferit modificări, pe motiv că la situația din 2017 când a fost

pronunțată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, copiii minori

3

xxxxx și xxxxx aveau vârsta de xxxxx ani și respectiv xxxxx ani, iar la

momentul depunerii acțiunii xxxxx a împlinit xxxxx ani, iar xxxxx, xxxxx

ani, iar faptul dat denotă incontestabil că suma de 821,40 de lei lunar nu

corespunde necesităților acestora. Urmează a se reține că potrivit informației

Biroului Național de Statistică, minimul de existență pentru semestrul I anul

2021, pentru un copil cu vârsta 7-17 ani în orașe a constituit 2 261,50 de lei,

prin urmare pentru întreținerea minorilor xxxxx și xxxxx, reclamanta se

confruntă cu suportarea unor cheltuieli mai mari. Necesitățile acestora fiind

diferite raportat la situația anterioară, fiind evident și faptul că aceștia sunt

înmatriculați la școală.

pentru minorii xxxxx și xxxxx este în mod cert sub pragul minimului de

existență, fapt ce evident contravine interesului superior al copiilor, iar suma

de 3 000 de lei precum a stabilit prima instanță ar fi una proporțională și

echitabilă în raport cu părțile, precum și este în interesul superior al copiilor.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Arnaut, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 07 iunie 2023 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei

instanței și a deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei, emiterea unei

decizii de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

dovedesc interpretarea eronată a legii materiale, deoarece instanța de apel nu

a reținut alegațiile privind justificarea majorării obligației de achitare a

pensiei de întreținere în mărime de 1 500 de lei lunar. Sumele pretinse de

către intimată nu se află într-un coraport proporțional și rezonabil nici cel

puțin cu datele reflectate de Biroul Național de Statistică al Republicii

Moldova privind minimul de existență al copiilor cu vârsta între 7-17 ani

pentru orașe mari pentru semestrul I al anului 2021, care este într-o mărime

de 2 261,50 de lei. Sumele conform datelor Biroului National de Statistică

sunt considerate ca fiind satisfăcătoare și suficiente pentru un trai decent al

copiilor, pentru a fi puse pe seama ambilor părinți în mod egal. Majorarea

pensiei pentru întreținerea copiilor nu justifică un trai mai bun al acestora,

din simplul motiv că au nevoie de un trai decent ce poate fi asigurat prin

aportul fiecărui părinte cu suma de 1 500 de lei, iar alte circumstanțe ce pot

duce la majorarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori la 3 000 de lei,

instanțele ierarhic inferioare nu au constatat.

General al Poliției de Frontieră rezultă că a traversat frontiera, dar abuziv au

constatat că activează peste hotarele țării, fără a fi administrate probe ce să

confirme acest fapt. În ședința de judecată a comunicat că nu este angajat

peste hotarele țării, dar își vizitează concubina. La fel, a prezentat certificatul

din 27 mai 2022 eliberat de către Agenția Națională pentru ocuparea forței

4

de muncă, prin care se atestă că se află la evidență cu statut de șomer

începând cu 27 mai 2022. Conform certificatului salarial prezentat de

intimată, situația acesteia financiară este vădit mai bună decât a sa, însă

dînsul are grijă de copii, ceea ce nu a fost negat de către intimată. Unicul

venit fiind de 4 295,15 lei. La materialele dosarului este confirmarea stării

de sănătate precare, de care instanțele nu au ținut cont.

instanța de judecată fără o motivare a admis cerința integral.

alin.(1), art.18 alin.(1), art.27 alin.(2) din Convenția cu privire la drepturile

copilului, recurentul a susținut că rezultând din specificul acțiunii, instanțele

ierarhic inferioare corect au aplicat legea materială care guvernează raportul

juridic litigios, însă incorect au stabilit cuantumul pensiei pentru întreținerea

copiilor minori.

această exigență există nu doar pentru indivizi, dar în egală măsură și pentru

autoritățile publice și private, în măsura în care legalitatea vizează actele

agenților publici, exigența este ca aceștia să acționeze în limitele atribuțiilor

care le-au fost conferite de lege, motiv din care, instanța de judecată nu

constituie o excepție de la regulă. Astfel, sacrificarea principiului

preeminenței dreptului în sensul impunerii unei alte conduite decât cea

prescrisă de către legislator va avea inter alia drept efect defavorizarea

procesuală a intimatului, deoarece asemenea acțiuni nu pot fi admise de către

instanța de judecată decât în condițiile expres stabilite de lege, în caz contrar,

acțiunile arbitrare ale instanțe sunt incompatibile testului de imparțialitate

obiectivă perceput de un observator informat și dezinteresat. Imparțialitatea

este esențială pentru îndeplinirea adecvată a funcției judiciare, ea privește nu

doar hotărârea însăși, ci și întreg procesul, prin care se ajunge la aceasta

(valoarea 2, principiile de la Bangalore privind conduita judiciară).

menționează inter alia că, legislația națională trebuie să fie expusă cu o

suficientă precizie pentru a oferi posibilitatea persoanelor de a-și reglementa

comportamentul în sensul posibilității obținerii unor „consultații adecvate”

de a prevedea în caz de necesitate la un nivel rezonabil, consecințele, ce pot

surveni în rezultatul anumitor acțiuni (Sunday Times v UK. 26 aprilie 1979,

calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât

drepturile reclamantului, cât și ale pârâtului, motiv pentru care instanța de

judecată, nu este în drept de a substitui voința legislatorului materializată în

conținutul normelor de drept de procedură civilă și cele materiale. Conform

dispozițiilor art. 1 alin.(3) din Constituția Republicii Moldova, în contextul

interpretărilor date în jurisprudența constantă a Curții Constituționale,

5

(hotărârea Curții Constituționale nr.2 din 19 ianuarie 1998, publicată în

Monitorul Oficial nr. 12-13/8 din 19 februarie 1998), una din caracteristicile

constituționale ale statului de drept o constituie obligațiunea statului,

autorităților lui publice, instituțiilor, persoanelor oficiale de a activa în

limitele atribuțiilor lor stabilite de Constituție și Legi, iar instanța de judecată

nu constituie o excepție în acest sens. În conformitate cu prevederile art.9

din Codul de procedură civilă, instanței de judecată îi revine un rol diriguitor

în organizarea și desfășurarea procesului, pe principiile de

contradictorialitate și egalitate a părților în drepturi, art. 26 din Codul de

procedură civilă, motiv pentru care exonerarea unui participant la proces de

obligația legală reprezintă, în esență, o favorizare nejustificată, în frauda

regulilor unui proces echitabil. Instanța de fond corect a aplicat normele de

drept material și procedural, însă incorect a stabilit cuantumul pensiei pentru

întreținerea copiilor minori.

expediat în adresa intimatei copia recursului declarat de Ion Pșenițchi,

reprezentat de avocatul Sorina Arnaut, împotriva deciziei din 07 iunie 2023

a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții

egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a

acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire datată cu 31 octombrie 2023, anexată

la materialele dosarului și avizul de recepție (Vol.II, f.d. 115-117).

de recurs.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31

iulie 2023, în vigoare 18 august 2023, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16

și art.VII – 01 septembrie 2023, au fost operate modificări în Codul de

procedură civilă, inclusiv la temeiurile de declarare și de inadmisibilitate a

recursului. Recursul a fost depus după intrarea în vigoare a Legii pentru

modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex

reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023 și va fi

examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

6

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art.432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc

cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art.372 alin.(3). Aprecierea

probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de

recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art.432 alin.(1) lit.e) sau în care

Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea

recursului, prevederile art.372 se aplică în mod corespunzător.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)

lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept:

b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și

hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărâre”.

„(1) Recursul este admis dacă: e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în

mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor”.

„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,

în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile

și interesele legitime.”

„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al

hotărîrilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărîrilor Curții

Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărîrilor Parlamentului, al decretelor

7

Președintelui Republicii Moldova, al hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului, al actelor

normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale și ale autorităților

administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă

acestea nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri.”

„(1) La judecarea cauzelor civile, instanța judecătorească aplică legislația unui alt stat

în conformitate cu legea sau cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este

parte.”

„(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei

al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.”

„Instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente

care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.”

„Drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și copiilor rezultă din proveniența

copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”

„(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să

beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor cînd aceasta contravine

intereselor copilului.

(3) Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților

intelectuale, la libertatea gîndirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.”

„(1) Copilului i se garantează apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.”

„(1) Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii

sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”.

„(1) Părinții au dreptul și sunt obligați să-și educe copiii conform propriilor convingeri,

indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat.

(2) Părinții poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală a

copiilor și au prioritate la educația lor față de oricare alte persoane.

(3) Părinții sunt obligați să asigure frecventarea de către copil a școlii pînă la sfârșitul

anului de învățămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Instituția de învățămînt și forma

de instruire sunt alese de către părinți, cu luarea în considerare a opiniei copilului.”

„(1) Drepturile și interesele legitime ale copiilor sunt apărate de către părinții lor.

8

(2) Părinții sunt reprezentanții legali ai copiilor lor și acționează în numele lor în

relațiile cu toate persoanele fizice și juridice, inclusiv în autoritățile administrației publice

și instanțele judecătorești, fără a avea nevoie de împuterniciri speciale.”

„(1) Drepturile părinților nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului lor. Părinții

nu pot prejudicia sănătatea fizică și psihică a copilului.”

„(1) Părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă

care necesită sprijin material.

(2) Modul de plată a pensiei de întreținere se determină în baza unui contract încheiat

între părinți sau între părinți și copilul major inapt de muncă.

(3) Dacă lipsește un atare contract și părinții nu participă la întreținerea copiilor, pensia

de întreținere se încasează pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre părinți, a

tutorelui copilului sau a autorității tutelare teritoriale.”

„În lipsa unui acord referitor la întreținere, membrii familiei menționați la art.74-91

pot porni în instanța judecătorească o acțiune privind încasarea pensiei respective, chiar

și în cazul cînd aceasta se plătește benevol.”

„(1) Persoana care are dreptul la întreținere poate porni o acțiune privind încasarea

pensiei de întreținere, indiferent de termenul care a trecut de la momentul apariției

dreptului respectiv.

(2) Pensia de întreținere se încasează de la data adresării în instanța judecătorească.”

„În cazul în care starea materială sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat,

instanța judecătorească, luînd în considerare și alte circumstanțe importante ale părților,

este în drept, la cererea oricăreia dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere

sau să-l scutească pe debitorul întreținerii de plata acesteia.”

decembrie 1994, în vigoare până la data de 21 decembrie 2023:

„Copilul separat de un părinte sau de ambii părinți, care locuiește în Republica

Moldova sau în oricare altă țară, are dreptul să întrețină relații personale și contacte directe

regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu contravine intereselor lui.”

„(1) Ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă

răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținînd cont în primul rând de interesele acestuia.”

2023, în vigoare din 21 decembrie 2023 (Legea nr. 370/2023):

„Interesul superior al copilului– asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și

dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale

personalității lui și de situația concretă în care acesta se află”.

9

„(1) Copilul separat de un părinte sau de ambii părinți are dreptul să întrețină relații

personale și contacte directe regulate cu cei doi părinți ai săi, dacă aceasta nu contravine

intereselor lui”.

„(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea

lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

(2) Părinților sau reprezentantului legal/responsabilului legal al copilului le revine

responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață pentru creșterea și

dezvoltarea acestuia, conducându-se în primul rând de interesul superior al copilului.”

nr. 269 din 09 noiembrie 1994:

„(1) Cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a ieși și intra în Republica Moldova

în baza pașaportului, iar apatrizii, refugiații și beneficiarii de protecție umanitară – în baza

documentului de călătorie, eliberate de autoritățile competente.

(2) Minorii au dreptul de a ieși și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți de

unul dintre reprezentanții lor legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către

reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează de notar sau de alte persoane abilitate

prin lege cu astfel de funcție. În declarație se indică scopul călătoriei, durata acesteia și

țara de destinație.

(3) Minorii (elevii și studenții) care au împlinit vîrsta de 14 ani și sunt înmatriculați la

studii în instituții de învățămînt din alte state, la ieșirea și intrarea în Republica Moldova,

prezintă actul de înmatriculare la instituția de învățămînt respectivă și declarația eliberată

de unul dintre părinți, autentificată de notar sau de alte persoane abilitate prin lege cu

astfel de funcție, care conține consimțămîntul acestuia pentru ieșirea și intrarea minorului

în Republica Moldova, cu indicarea țării de destinație, scopului călătoriei, perioadei de

aflare a minorului în țara de destinație, iar în cazul altor reprezentanți legali –

consimțămîntul acestora, exprimat prin decizia autorității tutelare teritoriale. Declarația

este valabilă pe o perioadă de un an de studii.

(4) În cazul în care minorul își stabilește domiciliul în străinătate, este necesar

consimțămîntul, exprimat prin declarație, al ambilor părinți ale căror semnături se

legalizează de notar sau de alte persoane abilitate prin lege cu astfel de funcție, iar în cazul

altor reprezentanți legali – consimțămîntul acestora, exprimat prin decizia autorității

tutelare teritoriale.”

„(1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se

consideră că persoana își păstrează domiciliul atît timp cît nu și-a stabilit un altul.

(2) Reședința obișnuită demonstrează o legătură apropiată și stabilă a persoanei fizice

cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite se iau în considerare toate elementele

de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței persoanei în locul vizat,

precum și condițiile și motivele acestei prezențe.

(3) Reședința temporară a persoanei fizice este locul unde își are locuința temporară

sau secundară.

(4) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decît atunci cînd cel care ocupă

sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo reședința obișnuită.

10

Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la autoritățile competente să

opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice

alte împrejurări de fapt.”

„(1) Domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinții săi sau la acel

părinte la care locuiește permanent.”

din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993:

„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau

private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

bunăstarea sa, ținînd cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor săi, ale

altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate măsurile

legislative și administrative corespunzătoare.”

„1. Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva

voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva

revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, că această

separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate să

fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci când părinții maltratează

sau neglijează copiii sau cînd părinții trăiesc separat și cînd urmează să se ia o hotărîre

cu privire la locul de reședință al copilului.

interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face cunoscute

părerile lor.

unul din ei, de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, afară

de cazul că acest lucru este contrar interesului superior al copilului.”

„1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului

potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea

copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine

în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie să se

conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în

exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea instituțiilor,

lăcașelor și serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.

părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a copiilor

pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”

11

„1. Statele părți recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viață suficient pentru

dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților și a mijloacelor lor financiare,

condițiile de viață necesare dezvoltării copilului.”

„(1) Dreptul la libera circulație în țară este garantat.

(2) Oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili

domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în

țară.”

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele care figurează deja

în Convenție și în primul Protocol adițional la Convenție (Strasbourg,

16.IX.1963):

„1. Oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod

liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.

2.Orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa.

3.Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care,

prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru

securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor

penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților

altora.

4.În anumite zone determinate drepturile recunoscute în paragraful 1 pot face obiectul

unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate

democratică.”

asistență juridică în materie civilă și penală din 06 iulie 1996, în vigoare la

22 martie 1998:

„(1) Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii părții

contractante al cărei cetățean este copilul. În cazul în care copilul domiciliază pe teritoriul

celeilalte părți contractante, poate fi aplicată legea acestei părți, dacă este mai favorabilă

intereselor copilului.

(2) În privința dreptului de a hotărî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29

paragrafele 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în

ședință publică la 07 iunie 2023. Decizia motivată a instanței de apel a fost

expediată către participanții la proces la 14 iulie 2023 (Vol.II, f.d.95), însă

lipsesc date despre recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul

12

declarant la 04 septembrie 2023 de Ion Pșenițchi, reprezentat de avocatul

Sorina Arnaut, se consideră depus în termen.

cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat cu invitarea participanților la

proces.

Sorina Arnaut, în esență, a susținut poziția redată în cererea de recurs și a

solicitat admiterea recursului, modificarea cuantumului pensiei de întreținere

cu încasarea a câte 1 500 de lei pentru fiecare copil, în rest exprimând poziția

în favoarea respingerii pretențiilor înaintate de Ecaterina Lozan ca

neîntemeiate.

Recurentul Ion Pșenițchi nu s-a prezentat în ședință de judecată, fiind

înștiințat legal, contra semnătură, despre data, ora și locul desfășurării

acesteia (f.d.157).

Intimata Ecaterina Lozan nu s-a prezentat în ședință de judecată, fiind

înștiințată legal despre data, ora și locul desfășurării acesteia, la adresa

indicată (f.d.153).

Avocatul intimatei Ecaterina Lozan, Tatiana Costru, nu s-a prezentat în

ședință de judecată, fiind înștiințată legal, contra semnătură, despre data, ora

și locul desfășurării acesteia (f.d.158).

cauzei în ordine de recurs în lipsa participanților la proces absenți, având în

vedere respectarea procedurii legale de înștiințare a acestora în conformitate

cu art. 102, art.105 din Codul de procedură civilă. În ceea ce vizează

înștiințarea intimatei, instanța nu a fost informată despre o ulterioară

schimbare de domiciliu, fiind citată la adresa reflectată în cererile depuse în

instanță.

de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor invocate și a materialelor

din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile la

soluționarea litigiului dedus judecății, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție a considerat necesar de a admite recursul declarat cu

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea

admiterii pretențiilor privind permiterea stabilirii domiciliului copiilor

minori peste hotarele țării și perfectarea actelor de identitate românești fără

acordul tatălui și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte de respingere

a acestor cerințe, cu menținerea în rest a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, din motivele ce succed.

conform modificărilor operate prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, fiind

reflectat art. 434 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în vigoare până la

modificări, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că

13

argumentele recurentului se identifică cu aprecierea arbitrară a probelor, ce

cad sub incidența prevederilor art. 432 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură

civilă, în vigoare din 01 septembrie 2023, adică aprecierea vădit nerezonabilă

a probelor.

stabilirea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori.

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără a administra noi dovezi,

va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

constatat că Ecaterina Lozan și Ion Pșenițchi au înregistrat căsătoria la 23

iulie 2010, fiind desfăcută la 29 mai 2017 prin hotărâre judecătorească

(Vol.I, f.d.6, 10).

părinții fiind Ecaterina Lozan și Ion Pșenițchi (Vol.I, f.d.11,15).

Ciocana, s-a desfăcut căsătoria între Ecaterina Lozan și Ion Pșenițchi

încheiată la 23 iulie 2010. S-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama

Ecaterina Lozan și s-a încasat de la Ion Pșenițchi pensia pentru întreținerea

copiilor minori, în mărime de 821,40 de lei lunar pentru fiecare (Vol.I, f.d.6).

prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.51), împotriva lui Ion Pșenițchi,

concretizată pe parcurs, reclamanta a solicitat modificarea cuantumul pensiei

pentru întreținerea copiilor minori, încasată prin hotărârea din 29 mai 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, în mărime de 821,40 de lei pentru

fiecare copil minor, lunar, cu încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor

minori, în mărime de 1/3 din salariu și/sau alte venituri, începând cu data

depunerii cererii de chemare în judecată și până la atingerea majoratului

14

copiilor, concretizată ulterior, prin încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori, în mărime de 1/3 din salariu și/sau alte venituri, sau în sumă

fixă de 4 000 de lei lunar (Vol.II, f.d.23), permiterea stabilirii domiciliului

copiilor minori în România și perfectarea actelor de identitate românești

(pașapoarte) pe numele copiilor minori, fără permisiunea tatălui Ion

Pșenițchi, încasarea cheltuielilor de judecată și anularea titlului executoriu,

emis în temeiul hotărârii nr. 2-829/2017 din 29 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana (Vol.I, f.d.2-5).

2022, drept urmare a admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată, a

modificat cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori, stabilită prin

hotărârea din 29 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin

majorarea acesteia de la 821,40 de lei la 3 000 de lei lunar, pentru fiecare

copil, începând cu 08 octombrie 2021 și până la atingerea majoratului

copilului. A permis perfectarea actelor de identitate românești copiilor

minori, fără acordul tatălui Ion Pșenițchi. A permis plecarea pentru domiciliu

permanent în România a copiilor minori, împreună cu mama Ecaterina

Lozan, fără acordul tatălui Ion Pșenițchi. A încasat de la Ion Pșenițchi în

beneficiul Ecaterinei Lozan, suma de 10 550 de lei, cu titlu de cheltuieli

pentru asistență juridică. În rest, a respins pretențiile ca neîntemeiate. A

încasat de la Ion Pșenițchi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

984,30 de lei (Vol.II, f.d.27-28,35-44).

79.Instanța de apel, prin decizia din 07 iunie 2023, în rezultatul judecării

cauzei în ordine de apel, a respins apelul declarat de Ion Pșenițchi și a

menținut hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (Vol.II, f.d.82-94).

judecată al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul

acestuia cu decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, exprimând

în solicitări, în final, poziția în favoarea casării acestora, rejudecarea cauzei

și respingerea integrală a acțiunii înaintate.

judecată din 17 iunie 2024, avocatul recurentului revenind asupra

solicitărilor din cererea de recurs, a optat pentru stabilirea unui cuantum al

pensiei de întreținere pentru fiecare copil de câte 1 500 de lei, în rest a pretins

respingerea pretențiilor.

de întreținere a copiilor minori, permisiunea ieșirii copiilor minori cu traiul

permanent peste hotarele țării în România fără acordul tatălui, permisiunea

perfectării actelor românești pentru copiii minori fără acordul tatălui și

anularea titlului executoriu.

15

menținută prin decizia instanței de apel, în partea cuantumului pensiei pentru

întreținerea copiilor minori stabilit în mărime de 3 000 de lei lunar pentru

fiecare copil, ca urmare a modificării acestuia prin majorare, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind corectă soluția

instanțelor de judecată în privința acestei cerințe, iar alegațiile recurentului

nu determină casarea actelor judecătorești contestate în această parte.

cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori a fost stabilit în mărime

de 821,40 de lei lunar, pentru fiecare copil, prin hotărârea din 29 mai 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana (Vol.I, f.d.6).

alin.(1), art. 58 alin. (1), art. 74 alin. (1) din Codul familiei, citate supra,

precum și în contextul prevederilor art. 110 din Codul familiei, pornind de la

noțiunile stării materiale și stării familiale și sensul acestora, definite în

decizia instanței de apel la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii

primei instanțe în partea cerinței cu privire la modificarea cuantumului

pensiei pentru întreținerea copiilor minori, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție notează suplimentar, cu titlu exemplificativ, niște

aspecte intrinseci, care influențează per ansamblu starea familiei, a cărei listă

nu este una exhaustivă, și anume, numărul copiilor și persoanelor aflate la

întreținere. Sintagma alte circumstanțe importante, stipulate la finalul normei

disputate, extinde sfera de aplicare a art.110 din Codul familiei pentru

ipotezele nereglementate de lege, însă care se pot ivi în cadrul examinării

unor litigii de acest gen, lăsând o marjă de apreciere instanței de judecată,

din perspectiva unor factori care nu se încadrează în condițiile reliefate supra

(ex.:chestiuni de ordin medical).

minori poate fi solicitată în egală măsură de ambii părinți în dependență de

starea materială și familială a acestora, fiind responsabili în mod solidar de

dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului conform

principiilor inserate în legislația națională și internațională. Astfel, pentru a

beneficia de acest drept, nu este obligatoriu întrunirea cumulativă a

condițiilor notate, fiind suficientă întrunirea uneia, însă schimbarea

situațiilor trebuie să fie esențială, revenind instanței competență exclusivă de

a o examina.

pensia pentru întreținere stabilită pentru fiecare copil, prin hotărârea

judecătorească din 29 mai 2017 în mărime de 821,40 de lei lunar este una

insuficientă, nu acoperă cheltuielile necesare, având în vedere necesitățile

vitale ale copiilor, în situația în care pârâtul nu contribuie la alte cheltuieli.

pentru un copil conform informației Biroului Național de Statistică din 27

16

august 2021, în medie pe lună pentru un copil în vârstă de 7 - 17 ani în orașe

de 2 261,50 de lei, precum creșterea în perioada de referință a indicilor

prețurilor de consum, a costului produselor alimentare, nealimentare și a

serviciilor prestate populației etc., instanțele ierarhic inferioare justificat au

admis cerința privind majorarea cuantumului pensiei pentru întreținerea

copiilor minori. De altfel, frecventarea instituțiilor de învățământ de către

minori, la fel, impune suportarea unor cheltuieli suplimentare, acoperirea

cărora revine în obligația ambilor părinți.

judecătorești din 29 mai 2017, prin care s-a stabilit pensia pentru întreținere

pentru fiecare copil, în mărime de câte 821,40 de lei lunar, copii minori aveau

vârsta de 6 ani și respectiv 4 ani. Iar la data pronunțării hotărârii în această

cauză, prin care a fost modificat cuantumul inițial al pensiei pentru

întreținerea copiilor minori, copii aveau deja 11 ani și 9 ani.

plasată pe site-ul statistica.md reflectă minimul de existență pe categorii de

populație și astfel pentru anul 2022, pentru copii în vârstă de 7-17 ani, pe

țară, media anuală a constituit 2 888,6 lei, iar în orașe mari-3 188,6 lei, iar

pentru semestrele I și II din anul 2023, pe țară -3162,2 lei și respectiv 3167,9

lei, iar în orașe mari- 3470,4 lei și corespunzător 3613,7 lei.

că cuantumul acestuia este în permanentă creștere de la o perioadă la alta,

ceea ce raportat la speță, implică cheltuieli mai mari pentru asigurarea

nivelului minim pentru întreținerea fiecărui copil.

familiei, art. 3 alin.(1), (2), art. 9 alin. (1), (2), (3), art. 18 alin.(1), (2),(3) din

Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie

1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, reiterate

supra, interesul superior al copiilor este singurul criteriu după care se va

călăuzi pentru a decide cu privire la exercitarea drepturilor părintești. Pentru

a-l determina, va ține seama de întregul complex de împrejurări menit să

asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă,

interesând mai cu seamă, pe lângă posibilitățile materiale ale părinților,

comportarea părinților înainte și după separare, gradul de atașament și

preocupare pe care au manifestat fiecare din părinte față de copil, precum și

legăturile afective ce s-au stabilit între părinte și copil.

stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate,

este indispensabil de a verifica, a aprecia obiectiv și multilateral criteriile

enumerate în raport cu principiul superiorității interesului copilului.

Codul familiei, reține că pensia de întreținere corect a fost încasată, începând

17

cu data adresării cererii de chemare în judecată și până la majoratul copiilor

sau până la schimbarea situației materiale a părților.

normele de drept național și internațional stabilesc că răspunderea pentru

creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le revine ambilor părinți,

care indiferent de situațiile de conflict apărute între ei trebuie să se conducă

înainte de orice după interesul superior al copilului. Oricărui copil îi este

recunoscut dreptul la un nivel de viață suficient pentru dezvoltarea sa fizică,

mintală, spirituală, morală și socială, iar părinților care au în grijă un copil le

revine în primul rând responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităților

și a mijloacelor lor financiare, condițiile de viață necesare dezvoltării

copilului.

sensul pretins de reclamanta/intimată și reținut de instanțe nu justifică

admiterea recursului declarat în partea modificării cuantumului pensiei

pentru întreținerea copiilor minori, iar argumentele recurentului precum că

traversările frontierei de stat nu denotă activitatea sa în afara țării, însă

vizitarea concubinei aflată peste hotarele țării sunt declarative și neprobate.

raționamentul instanței ierarhic inferioare precum că actele prezentate din

care rezultă că Ion Pșenițchi efectuează plecări pe o perioadă relativ

îndelungată în comparație cu perioada șederii pe teritoriul Republicii

Moldova indică asupra temeiniciei concluzii primei instanțe referitor la

activitatea sa în afara țării.

nu a fost probat faptul activării sale în afara țării, în situația în care ultimul

nu a probat nici faptul că nu este încadrat în câmpul muncii peste hotarele

țării, având în vederile traversările frontierei de stat în sensul constatat de

instanțele ierarhic inferioare, conform informației prezentate de organul

abilitat.

pentru ocuparea forței de muncă, atestă că Ion Pșenițchi se află la evidență

cu statut de șomer începând cu 27 mai 2022 până în prezent (Vol. I, f.d.211),

în special că are acest statut din ziua eliberării certificatului, însă nicidecum

nu justifică că până la 27 mai 2022 nu a activat și nu a avut anumite venituri,

sau că nu are venituri peste hotarele țării.

pensiei pentru întreținerea copiilor minori, instanțele ierarhic inferioare au

luat în considerare și veniturile realizate de către pârât, conform informației

prezentate de Serviciul Fiscal de Stat, prin darea în locațiune a imobilelor

deținute, apreciindu-le corespunzător. Or, deținerea bunurilor imobile, de

asemenea, este un element determinant în starea materială, aspect reținut de

18

instanța de apel, în special că în rezultatul transmiterii în locațiune acestora,

se obține și venit.

Justiție relevă că la majorarea cuantumului pensiei pentru întreținerea

copiilor minori instanțele de judecată au ținut cont de starea materială și

familială a părților, de alte circumstanțe importante pentru a păstra un nivel

decent de asigurare materială a copiilor, în situația în care obligația de

întreținere revine ambilor părinți, nu doar aceluia cu care locuiesc copiii. Mai

mult, modificările survenite la nivel socio-economic în perioada de referință

au impus majorarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor minori

stabilit inițial în anul 2017 în sumă de 821,40 de lei lunar pentru fiecare copil,

care nicidecum nu acoperă un trai decent având în vedere costurile serviciilor

cotidiene.

statistice enunțate supra reflectă minimul de existență pentru un copil în

vârstă de 7-17 ani, care înregistrează măriri de la semestru la semestru, însă

creșterea și îngrijirea unui copil nu poate fi limitată la acest minim.

Informația Biroului Național de Statistică are un caracter de reper la

stabilirea cuantumului minim al pensiei pentru întreținerea unui copil minor,

fiind luate în considerare și interesele copilului, activitățile acestuia școlare

și extrașcolare, posibilitățile economice ale ambilor părinți, ocupația

acestora, precum și faptul cu cine locuiește copilul.

sănătății acestuia, instanța de recurs nu exclude acest aspect, însă în situația

în care starea sănătății permite desfășurarea anumitor munci, această

circumstanță nu poate fi reținută în detrimentul interesului superior al

copiilor și nu pot determina micșorarea cuantumului pensiei de întreținere

încasat de instanțele ierarhic inferioare conform actelor judecătorești

contestate. Părinții au obligația de a întreprinde toate măsurile în vederea

întreținerii copiilor și asigurării unui trai decent, indiferent cu care dintre

părinți locuiesc copiii.

judecătorească din 2017 este în mod cert sub pragul minimului de existență,

fapt ce evident contravine interesului superior al copiilor, iar suma de 3 000

de lei precum a stabilit prima instanță ar fi una proporțională și echitabilă în

raport cu părțile, precum și este în interesul superior al copiilor, aspect corect

reținut de instanțele ierarhic inferioare.

copil, în mărimea pretinsă de recurent este inechitabilă inclusiv în raport cu

intimata Ecaterina Lozan, căreia efectiv îi revine sarcina de îngrijire,

educare, creștere și susținere materială, morală. Mai mult că, odată fiind

stabilit prin hotărârea judecătorească din 29 mai 2017 a locului de trai al

copiilor minori cu mama, în mod evident, ultima contribuie la creșterea,

19

educația și întreținerea copiilor, atât în plan material, cât și psihologic, moral

și emoțional, având sarcini suplimentare: îngrijirea zilnică, igiena copiilor,

procurarea produselor alimentare și pregătirea meselor, activități educative.

Astfel, prin majorarea cuantumului pensiei pentru întreținerea copiilor

minori, nu poate fi calificată ca o încălcarea a drepturilor recurentului, dar

nici nu poate prevala în raport cu drepturile și interesele copiilor minori.

a învedera ca fiind pertinente și prevederile art. 27 alin.(1), (2) din Convenția

internațională cu privire la drepturile copilului, citate supra.

minori cu traiul permanent peste hotarele țării în România și perfectarea

actelor românești pe numele acestora fără acordul tatălui, instanța de apel a

reținut legalitatea hotărârii primei instanțe în partea dată, concluzionând că

părinții copiilor minori locuiesc separat, minorii se află la întreținerea

mamei, iar refuzul tatălui de a da acordul la ieșirea copilului din țară pentru

domiciliu permanent contravine prevederilor art. 27 din Constituția

Republicii Moldova, art. 3 alin. (5) din Legea cu privire la ieșirea și intrarea

în Republica Moldova nr. 269 din 09 noiembrie 1996, iar refuzul în

permiterea perfectării actelor românești pe numele acestora contravine

interesului superior al copiilor.

examinând cerințele cu privire perfectarea actelor de identitate românești

(pașapoarte) pe numele copiilor minori, fără permisiunea tatălui Ion

Pșenițchi și permiterea plecării pentru stabilirea domiciliului copiilor minori

în România, fără acordul tatălui, s-a referit la prevederile Tratatului între

România și Republica Moldova cu privire la asistență juridică în materie

civilă și penală din 06 iulie 1996, în vigoare la 22 martie 1998.

nejustificată concluzia instanței de apel în privința acestor cerințe, fiind

rezultatul unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, or, din argumentarea

instanțelor ierarhic inferioare la acest capitol, nu sunt identificate

înscrisurile/probele ce ar fi determinat admiterea cerințelor privind

permisiunea ieșirii copiilor minori cu traiul permanent peste hotarele țării în

România și perfectarea actelor românești pe numele acestora fără acordul

tatălui.

consideră necesar a reaminti prevederile art. 3 alin.(1), (2), art. 9 alin. (1),

(2), (3) din Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20

noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993,

citate supra.

drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, în vigoare până la 21

20

decembrie 2023, art. 9 alin.(1), art.11 alin.(1), (2) din Legea privind

drepturile copilului nr. 370 din 30 noiembrie 2023, în vigoare din 21

decembrie 2023, art. 51 alin. (2), (3), art. 58 alin.(1), art. 60 alin. (1), (2), (3),

art. 61 alin.(1), (2), art. 62 alin.(1) din Codul familiei, redate supra, se

evidențiază interesul superior al copiilor, chiar și în condițiile acordului

părinților de a locui copii separat cu câte un părinte, nu este exclusă exigența

de a fi întrunit un anumit cumul de condiții care să nu fie în detrimentul

copiilor.

stabilirii domiciliului copiilor minori în România, fără permisiunea tatălui

Ion Pșenițchi, în context urmează a fi menționate prevederile pertinente

speței și anume art. 1 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea cu privire la ieșirea și

intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII din 09 noiembrie 1994 citat

anterior.

judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, deși prima instanța, de

altfel, dispoziție menținută de instanța de apel, a admis cerința reclamantei

privind permiterea plecării pentru stabilirea domiciliului copiilor minori în

România, fără acordul tatălui, însă instanța nu a luat în considerare faptul că

art. 1 alin. (4) din Legea nr. 269/1994 statuează că în cazul în care minorul

își stabilește domiciliul în străinătate, este necesar consimțământul, exprimat

prin declarație, al ambilor părinți ale căror semnături se legalizează de notar

sau de alte persoane abilitate prin lege cu astfel de funcție, iar în cazul altor

reprezentanți legali – consimțământul acestora, exprimat prin decizia

autorității tutelare teritoriale.

a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost stabilit domiciliul copiilor

minori cu mama Ecaterina Lozan (Vol.I, f.d.6), însă acest aspect nu exclude

o examinare multiaspectuală a cerinței privind permiterea stabilirii

domiciliului copiilor minori în România, fără acordul tatălui.

faptul verificării dacă reclamanta deține în proprietate sau cel puțin în

posesie în imobil, în care ar urma să locuiască cu copiii, însă cel puțin

anumite probe în confirmarea intenției reclamantei/intimatei să se

stabilească cu traiul permanent în România și că dispune în acea țară de

condiții de trai și instituționalizare pentru copiii minori, care ar fi dus la

concluzia că transferul cu traiul permanent în altă țară este în interesul

superior al copiilor minori, la materialele cauzei nu se regăsesc.

existența buletinului de identitate românesc pe numele reclamantei, în care

este reflectat domiciliul acesteia în România, nu este suficient în confirmarea

faptului că la această adresă va locui mama împreună cu copiii minori, în

situația în care nu a fost prezentat actul juridic care confirmă proprietatea sau

21

posesia reclamantei asupra unui bun imobil locuibil în România și că ultima

de asemenea dispune de domiciliu stabil aici.

angajată în câmpul muncii în Republica Moldova, însă din poziția acesteia

redată în cererea de chemare în judecată rezultă că intenționează de a pleca

în România cu copiii minori. Având în vedere interesul superior al acestora,

în lipsa unor confirmări despre existența unui domiciliu în alt stat, a unui loc

de muncă, de o posibilă instituționalizare a copiilor etc., denotă netemeinicia

cerinței date. La fel, materialele cauzei denotă că activitățile școlare și

extrașcolare ale minorilor țin de instituțiile din țară.

menționată s-a schimbat nu se atestă din materialele cauzei.

prevederile art. 27 alin. (1), (2) din Constituția Republicii Moldova, art. 2

parag.(1)-(4) din Protocolului nr. 4 la Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale, recunoscând anumite drepturi și

libertăți, altele decât cele care figurează deja în Convenție și în primul

Protocol adițional la Convenție (Strasbourg, 16.IX.1963) enunțate supra,

relevă că circumstanțele conturate anterior nicidecum nu pot fi calificate ca

o îngrădire a dreptului la libera circulație sau în detrimentul intereselor

copiilor minori, în situația în care copii urmează să dețină un domiciliu, în

care să beneficieze de condiții decente de trai, de dezvoltare, etc., în special

când se pretinde intenția de a locui în alt stat.

de integrare a copilului într-un mediu familial și social, iar instanței naționale

îi revine misiunea de a stabili unde se află această reședință obișnuită a

copilului, ținând cont de toate circumstanțele specifice speței.

(1), (2), (3), (4), art.40 alin.(1) din Codul civil, este evident că, criteriile

determinării reședinței obișnuite trebuie să fie stabilite primordial în

corelație cu interesul superior al copilului și cu actualitatea schimbărilor în

domeniul relațiilor de familie. Trebuie în special să fie luate în considerare

durata, regularitatea, condițiile și motivele sejurului pe teritoriul unui stat

membru și ale mutării familiei în acest stat, cetățenia copilului, locul și

condițiile de școlarizare, cunoștințele lingvistice, precum și raporturile de

familie și sociale întreținute de copil în statul respectiv. Toate aceste criterii

fiind îndreptate spre stabilirea unei reședințe în spațiul unde copilul locuiește

în mod obișnuit și în care își petrece viața socială. Astfel, nu se iau în

considerare doar necesitățile părintelui la întreținerea căruia se află copilul,

dar și interesele superioare ale copilului de a avea o viață stabilă, lipsită de

schimbări care i-ar perturba dezvoltarea psihico-emoțională. Reședința

corespunde locului care exprimă o anumită integrare a copilului într-un

mediu social și familial.

22

Republica Moldova, cererea nr. 58455/13, hotărârea din 06 octombrie 2015,

particular, trebuie să se țină cont de două aspecte: în primul rând, este în

interesul suprem al copilului ca legăturile sale cu familia să fie păstrate, cu

excepția cazurilor în care familia s-a dovedit a fi extrem de nepotrivită; și în

al doilea rând, este în interesul superior al copilului ca acesta să se dezvolte

într-un mediu sigur și liniștit (vezi Neulinger Și Shuruk, citat mai sus, § 136;

și R. și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73-74).

Reieșind din cele menționate mai sus, este cert că legăturile de familie pot fi

destrămate doar în circumstanțe excepționale și e nevoie de întreprins toate

măsurile posibile pentru păstrarea relațiilor personale și, dacă este cazul, de

a „reconstitui” familia (vezi Neulinger Și Shuruk, indicat mai sus, § 136, Și

R. Și H. v. Regatul Unit al Marii Britanii, indicat mai sus, § 73). Nu este

destul de a menționa faptul că un copil poate fi plasat într-un mediu mai

benefic pentru educare (vezi K. Și T. v. Finlanda, citat mai sus, § 173, Și

K.A. v. Finlanda, nr. 27751/95, § 92, 14 ianuarie 2003). Totuși, în cazurile

în care menținerea legăturilor de familie ar fi în prejudiciul sănătății și

dezvoltării copilului, părintele nu are dreptul să insiste asupra păstrării unei

asemenea legături, în baza prevederilor articolului 8 din Convenție (vezi

Neulinger și Shuruk, citat mai sus, § 136; R. Și H. v. Regatul Unit al Marii

Britanii, indicat mai sus, § 73; Și Y.C. v. Regatul Unit al Marii Britanii, nr.

4547/10, § 134, 13 martie 2012).

privire la permiterea stabilirii domiciliului copiilor minori în România fără

acordul tatălui, deoarece nu s-a constatat din circumstanțele relevante că

mama are domiciliu stabil în România sau intenționează să-l obțină și că

stabilirea copiilor cu domiciliul în statul respectiv este în interesele acestora.

(1) din Codul de procedură civilă, reclamanta/intimata nu a prezentat probe

ce ar justifica temeinicia acesteia sau cel puțin înscrisuri ce ar putea fi

analizate și apreciate în coroborare cu normele de drept și care ar justifica

interesul superior al minorilor în sensul pretins.

românești (pașapoarte) pe numele copiilor minori fără acordul tatălui Ion

Pșenițchi, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a o respinge.

românești/pașapoartele ține de cadrul legal al statului român, deși, instanța

de judecată a menționat despre faptul că din materialele cauzei se atestă

deținerea către copii minori a certificatelor de naștere inclusiv românești

(Vol.I, f.d.14,16), însă, totodată, a ignorat că perfectarea actelor de

identitate/pașapoartele ale altui stat ține de competența statului respectiv.

23

că reclamanta a solicitat perfectarea actelor de identitate românești

(pașapoarte) pe numele copiilor minori, însă nu actele de identitate și/sau

pașaportul cetățeanului Republicii Moldova.

ale statului respectiv și nu poate fi obligată autoritatea abilitată a altui stat de

a permite perfectarea actelor statului respectiv pe numele minorilor în lipsa

acordului tatălui, în condițiile în care la efectuarea unei astfel de proceduri

aceasta se conduce în primul rând de prevederile legale naționale care

determină condițiile de perfectare a actelor solicitate, în speță cele ale

României.

procedura de eliberare/perfectare a actelor de identitate românești

(pașapoarte) este reglementată de cadrul legal al României și nu al Republicii

Moldova, iar instanța de judecată nu-și poate atribui rolul și nici impune

autorităților statului român de a elibera actele de identitate.

prevederile art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a

notat că în cauză nu a fost stabilit că Republica Moldova este parte a cadrului

legal al României care reglementează procedura de perfectare și eliberare a

actelor de identitate românești, distinctă de cea a Republicii Moldova.

instanță la soluționarea pretențiilor privind permiterea stabilirii domiciliului

copiilor minori în România și perfectării actelor de identitate românești

(pașapoarte) pe numele copiilor minori fără acordul tatălui, reglementează

asistență juridică în materie civilă, însă prin prisma acestuia nu poate fi

obligat unul dintre statele parte la perfectarea actelor de identitate, în

condițiile în care eliberarea acestora ține exclusiv de propriile reglementări

legale și presupune îndeplinirea anumitor cerințe.

perfectarea actelor de identitate românești (pașapoarte) pe numele copiilor

minori, fără acordul tatălui, de rând cu constatările reținute, ar crea dificultăți

și chiar duce la imposibilitatea executării unei asemenea hotărâri.

solicitarea reclamantei privind perfectarea actelor de identitate românești

(pașapoarte) pe numele copiilor minori în lipsa acordului tatălui, i-ar fi fost

refuzat. Însă chiar și în condițiile unui astfel de refuz al autorităților române,

soluționarea acestui diferend ține de competența statului respectiv, dar nu a

autorităților Republicii Moldova.

Justiție reține că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au ajuns la

concluzia admiterii acțiunii și în latura dată.

24

similare prin care s-au respins cerințele privind perfectarea actelor de

identitate a altor state pe numele copiilor minori în lipsa acordului tatălui și

anume: cauza nr. 2ra-350/22, încheierea din 11 mai 2022 a Curții Supreme

de Justiție, cauza nr. 2ra-1026/22, decizia din 14 decembrie 2022 a Curții

Supreme de Justiție, cauza nr. 2ra-5/16, decizia din 13 ianuarie 2016 a Curții

Supreme de Justiție, conform cărora, in esență, s-a reținut că perfectarea

actelor de identitate a altui stat revine statului respectiv cu respectarea

procedurilor legale.

cheltuielilor de judecată suportate în proces de reclamanta/intimată,

instanțele ierarhic inferioare corect au reținut ca fiind justificată suma

încasată de la pârât în beneficiul reclamantei în mărime de 10 550 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în

măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile

menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă

aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

mandatului avocațial seria MA nr. 1668123 din 31 iulie 2021 (Vol.I, f.d.50),

în numele Ecaterinei Lozan, ultima fiind îndreptățită în temeiul art. 26 din

Constituția Republicii Moldova și art. 8 din Codul de procedură civilă de a

beneficia de asistență juridică, a prezentat un raport al serviciilor efectuate

privind asistența juridică acordată la caz și bonul de plată din 05 decembrie

2022 (Vol.I, f.de.247-248), care au fost luate în considerare de prima instanță

la dispunerea spre încasare a sumei de 10 550 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

de faptele stabilite, volumul de lucru al avocatului, a apreciat necesitatea și

rezonabilitatea acestor cheltuieli de asistență juridică, ca fiind real angajate,

având în vedere că și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile

Omului menționează despre rambursarea unor cheltuieli în măsura în care se

constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu cele invocate

supra și se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe

deplin, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de

normele de drept material.

în cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create

25

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces

echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1 CEDO.

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel

încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma

jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat cu casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea admiterii pretențiilor

privind permiterea stabilirii domiciliului copiilor minori peste hotarele țării

și perfectarea actelor de identitate românești fără acordul tatălui și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte de respingere a acestor cerințe,

cu menținerea în rest a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

(1) lit. b), alin.(3) din Codul de procedură civilă

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Ion Pșenițchi, reprezentat de avocatul

Sorina Arnaut.

Casează decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina Lozan

împotriva lui Ion Pșenițchi cu privire la modificarea cuantumului pensiei

pentru întreținerea copiilor minori, permiterea stabilirii domiciliului copiilor

minori peste hotarele țării și perfectarea actelor de identitate românești fără

acordul tatălui, anularea titlului executoriu și compensarea cheltuielilor de

judecată, în partea admiterii cerințelor privind permiterea stabilirii

domiciliului copiilor minori peste hotarele țării și perfectarea actelor de

identitate românești fără acordul tatălui și pronunță în această parte o nouă

hotărâre prin care:

Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ecaterina Lozan

împotriva lui Ion Pșenițchi cu privire la permiterea stabilirii domiciliului

copiilor minori peste hotarele țării și perfectarea actelor de identitate

românești fără acordul tatălui.

În rest, menține decizia din 07 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 12 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

26

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

27