2r-186/25 — modificarea cuantumului pensiei de întretinere a copilului minor, si încasarea cheltuielilor suplimentare

La 15 august 2023, Svetlana Poiata a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Poiata cu privire la modificarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, și încasarea cheltuielilor suplimentare.

Prin hotărârea din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost admisă parțial acțiunea depusă de Svetlana Poiata și s-a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copilului minor Justina-Jasmina Poiata, stabilit prin încheierea din 2 martie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni. S-a încasat de la Ion Poiata în beneficiul Svetlanei Poiata, pensia de întreținere a copilului minor Justina-Jasmina Poiata, în mărime de 2 800 de lei/lunar, începând cu 15 august 2023 până la atingerea majoratului copilului minor. S-a anulat documentul executoriu emis în baza încheierii din 2 martie 2021 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, prin care s-a dispus încasarea de la Ion Poiata, în beneficiul Svetlanei Poiata, pensia de întreținere a copilului minor Justina-Jasmina Poiata, în mărime de 1 000 de lei/lunar, începând cu 24 iulie 2020 până la atingerea majoratului copilului minor. S-a încasat de la Ion Poiata, în beneficiul statutului, taxa de stat în mărime de 1 008 de lei. S-a încasat de la Ion Poiata, în beneficiul Svetlanei Poiata, cheltuieli de judecată formate din cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de 7 000 de lei. În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca neîntemeiată.

La 29 august 2024, prin intermediul poștei electronice, Ion Poiata, reprezentat de avocatul Lilian Timotin, a declarat apel împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, admiterea cererii de 1 apel, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 24 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, nu s- a dat curs cererii de apel și s-a acordat apelantului Ion Poiata și reprezentantului său avocatul Lilian Timotin, un termen de 10 zile pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de timbru.

La 29 octombrie 2024, prin intermediul poștei electronice, Ion Poiata, reprezentat de avocatul Lilian Timotin, a prezentat dovada de plată a taxei de timbru, înlăturând astfel neajunsurile cererii de apel stabilite prin încheierea din 24 septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

La 10 ianuarie 2025, avocatul Oxana Ivanov, în interesele lui Ion Poiata, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea apelantului în termen.

La 26 februarie 2025, Ion Poiata, reprezentat de avocatul Lilian Timotin, a depus cerere motivată privind repunerea cererii de apel în termen.

Prin încheierea din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru a fost respinsă cererea apelantului Ion Poiată, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

La 25 aprilie 2025, prin intermediul poștei electronice, Ion Poiata, reprezentat de avocatul Lilian Timotin a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitînd admiterea acesteia, casarea încheierii instanței de apel cu soluționarea prin decizie a problemei respective.

În argumentarea recursului a indicat că consideră încheierea contestată neîntemeiată, emisă cu încălcarea prevederilor Codului de procedură civilă. Examinând cererea apelantului Ion Poiată, de repunere în termenul de declarare a apelului, în situația în care procesul de judecată s-a desfășurat în absența părții în proces, instanța de apel a formulat niște concluzii arbitrare, fără a se referi la un suport probatoriu și în mod vădit unilateral a examinat cauza, ajungând contradictoriu și pripit la concluzia că nu sunt temeiuri de repunere în termen. Drept temeiuri de repunere în termen a invocat că, odată 2 cu primirea cererii de chemare în judecată spre examinare, instanța de fond nu a citat partea pârâtă, conform normelor stabilite de lege (art. 105 din Codul de procedură civilă). Actul judecătoresc nu a fost expediat în adresa pârâtului și nici înmânat personal sau cel puțin unui membru de familie, la materialele cauzei lipsind dovada expedierii trimiterii poștale, cu primirea avizului de recepție sau refuzul de a-l primi, fiind indicată mențiunea „nereclamat”.

A menționat că nu a fost informat despre existența litigiului, iar în cererea de chemare în judecată, reclamanta manifestând un comportament de rea-credință, în mod intenționat a indicat doar adresa din mun. Chișinău, str. Burebista 22, ap. 71, cu toate că știa despre faptul că Ion Poiată se afla atât peste hotarele țării, precum și că acesta mai locuiește în rnul Ialoveni, sat Țipala, unde își are locuință. Mai mult, fiind deja în procedura de executare, a purtat, prin intermediul executorului judecătoresc Victoria Stanciu, dialog cu reclamanta, care la fel îi cunoștea și datele de contact (Viber, WhatsApp), date pe care însă nu le-a comunicat instanței, din considerentul ca partea pârâtă să nu aibă posibilitatea să participe în ședința de judecată în vederea apărării drepturilor sale.

A mai explicat că din materialele cauzei rezultă că a fost contactat telefonic de către instanță, prin telefonogramă, însă s-a indicat că telefonul s-a aflat în afara ariei de acoperire, respectiv citarea publică nu era aplicabilă. Or, în acea perioadă apelantul circula peste hotarele țării și nu dispunea de telefonul activ pe teritoriul Republicii Moldova, însă folosea aplicațiile menționate, prin care ținea legătura cu reclamanta și executorul judecătoresc.

A susținut că prin copiile pașaportului internațional se confirmă că a intrat în Republica Moldova pe 24 decembrie 2023 și a ieșit la 12 ianuarie 2024, în această perioadă nefiind contactat sau citat în modul stabilit de lege, la locul cunoscut de reclamant. Mai mult, după plecarea din 12 ianuarie 2024, Ion Poiata nu a mai revenit pe teritoriul Republicii Moldova, nu a cunoscut despre examinarea cererii de chemare în judecată, despre existența hotărârii și nici nu a recepționat-o, până la contestarea cu apel, contrar prevederilor art. 100 din Codul de procedură civilă.

A relatat că la moment se află în Germania, nu este angajat în câmpul muncii, având fracturi la coaste, în urma unui accident, fapt ce denotă temeinicia repuneri în termen întru înaintarea cererii de apel. 3

A mai notat că instanța de apel reținând existența probatoriului ce confirma absența recurentului de pe teritoriul Republicii Moldova, de la momentul emiterii hotărârii contestate și până la depunerea cererii de apel, pledează în mod arbitrar și neîntemeiat asupra faptului că acesta ar avea posibilitatea să călătorească cu pașaportul Republicii Moldova. Însă, în acest sens, partea adversă nu a prezentat obiecții/probe precum că Ion Poiată ar fi prezent pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, instanța inferioară a dat dovada de judecare în mod părtinitor și arbitrar al cazului, contrar rigorilor stabilite la art. 9, 12, 15, 26, 27, 118, 119, 123 alin. (6), 239 din Codul procedură civilă, care garantează egalitatea în drepturi a părților, precum și caracterul legal al unei hotărâri judecătorești, ce urmează a fi dedus doar din probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, la care au avut acces toate părțile.

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare 4 a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 108 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală”.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art. 116.”

Art. 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: 5 „Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.”

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Din materialele cauzei rezultă că recursul este formulat împotriva încheierii din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a fost respinsă cererea apelantului Ion Poiată, cu privire la repunerea apelului în termen și s-a restituit cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 21 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține ca fiind pripită concluzia instanței de apel cu privire la respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului și restituirea apelului ca fiind tardiv, deoarece circumstanțele referitoare la comunicarea/înștiințarea părții în proces, au fost examinate superficial.

În context, instanța de apel nu a reținut argumentul recurentului/apelantului precum că nu a cunoscut despre existența dosarului civil intentat în privința sa, întrucât citațiile expediate pe adresa mun. Chișinău, xxxxx, nu au fost recepționate, odată ce el se afla peste hotarele țării, în acest sens anexând copia pașaportului.

La fel, instanța de apel nu a stabilit dacă adresa pârâtului indicată de reclamanta Svetlana Poiata în cererea de chemare în judecată - mun. Chișinău, xxxxx, unde au și fost expediate pârâtului citațiile, dispozitivul hotărârii, reprezenta la acel moment adresa de domiciliu și/sau reședința temporară a pârâtului Ion Poiata. Or, pe lângă respectiva adresă de domiciliu indicată de reclamantă, din extrasul Registrul bunurilor imobile rezultă că domiciliul lui Ion Poiata este rxxxxx (f.d.46). 6

Completul de judecată consideră ca fiind pripită concluzia instanței de apel precum că pârâtul Ion Poiata a fost citat legal și prin citare publică, or, această modalitate, prin prisma art. 108 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmează a fi aplicată doar dacă locul de aflare a pârâtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că, deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, situație, ce la caz nu a fost verificată de către instanța inferioară.

În această ordine de idei se reține că, instanța de apel nu a verificat minuțios dacă remiterea citațiilor în adresa pârâtului se încadrează în exigențele legale privind citarea părților, iar, un extras din Registrul de stat al populației care să determine cu certitudine, la momentul examinării cauzei în prima instanță, adresa de domiciliu și/sau reședința temporară a pârâtului Ion Poiata, la materialele cauzei nu se regăsește.

Pornind de la principiul respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 CEDO, art. 20 din Constituție și art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat și în jurisprudența CtEDO, în cadrul soluționării cererilor cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului, se examinează cu minuțiozitate fiecare caz concret pentru a nu admite îngrădirea dreptului persoanei la „un tribunal”. La soluționarea acestor cereri instanțele se bazează atât pe normele dreptului național, cât și pe prevederile CEDO și jurisprudenței CtEDO.

Astfel, întru acordarea posibilității părților de a-și valorifica pe deplin drepturile procesuale și întru asigurarea unui proces echitabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Ion Poiata, reprezentat de avocatul Lilian Timotin, de a casa încheierea din 19 martie 2025 a Curții de Apel Centru și de a restitui cauza în instanța de apel, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată.

La rejudecare instanța de apel urmează să țină cont de circumstanțele menționate, precum și de prevederile art. 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă, și, reexaminând cauza, să se expună asupra tuturor împrejurărilor, și drept urmare să emită o soluție legală și întemeiată, respectând dreptul părților la un proces echitabil. Or, dreptul la o cale de atac este consfințit și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care, în jurisprudența sa constantă, a reiterat că articolul 6 §1 din Convenție nu 7 garantează dreptul la apel asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern prevede un drept la apel, procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenție.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 din Codul de procedură civilă