2ra-487/23 — cu privire la recunoastrea ca fiind neintemeiat refuzul tatalui de a elibera declaratie notariala privind perfectarea actelor de identitate romanisti pe numele copiilor, perfectarea actelor de identitate romanesti fara acordul tatalui

2ra-487/23 — cu privire la recunoastrea ca fiind neintemeiat refuzul tatalui de a elibera declaratie notariala privind perfectarea actelor de identitate romanisti pe numele copiilor, perfectarea actelor de identitate romanesti fara acordul tatalui (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la admiterea recursului declarat de Victor Harcenco,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Dorina Jitaru (Harcenco) împotriva lui Victor Harcenco cu privire la

recunoașterea ca fiind neîntemeiat refuzul tatălui de a elibera declarația

notarială privind perfectarea actelor de identitate românești pe numele

copiilor minori, perfectarea actelor de identitate românești fără acordul

tatălui și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 2ra-487/23

NR. PIGD 2-21028618-01-2ra-04042023)

Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.

Încălcarea normelor de drept material prin aplicarea și interpretarea eronată a legii.

Perfectarea actelor de identitate ale altui stat pe numele minorilor ține de competența statului

respectiv, care nu pot fi substituite de autoritatea judecătorească din RM.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. M. Alexei,

Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Malîi, O. Cojocaru, A. Panov,

12 august 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în ședință publică cu prezența recurentului Victor

Harcenco, intimatei Dorina Jitaru (Harcenco), reprezentantului

intimatei, avocatul Vera Ursu, recursul declarat de Victor Harcenco,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

avocatul Vitalii Lazăr, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Victor Harcenco, solicitând constatarea ca fiind neîntemeiat refuzul lui

Victor Harcenco privind eliberarea declarației notariale de perfectare a

actelor de identitate românești pe numele copiilor minori, XXXXX, născut

la XXXXX și XXXXX, născut la XXXXX, permiterea perfectării actelor de

identitate românești pe numele copiilor minori fără acordul tatălui Victor

Harcenco și încasarea cheltuielilor de judecată constituite inclusiv din taxa

de stat și cheltuielile de asistență juridică.

încheiat căsătoria cu Victor Harcenco, fiind înregistrată la Oficiul stare civilă

Chișinău. La XXXXX s-a născut fiul XXXXX, iar la XXXXX XXXXX.

înaintat cereri cu privire la eliberarea încheierii judecătorești de instituire a

măsurilor de protecție pentru victima violenței în familie și la 05 februarie

2020 și 04 iulie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a emis ordonanțe

de protecție. La 14 august 2020, Centrul Național de Prevenire a Abuzului

față de Copii a întocmit raportul de evaluare psihologică a copilului minor

XXXXX, prin care s-a stabilit în profilul psihologic al minorului, prezența

semnelor specifice copiilor ce au trăit experiența violenței emoționale și

fizice severe din partea tatălui Victor Harcenco.

solicitat desfacerea căsătoriei, determinarea domiciliului copiilor minori cu

mama și încasarea pensiei pentru întreținerea copiilor minori. Prin hotărârea

din 01 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, căsătoria s-a

desfăcut și s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama. S-a încasat pensia

pentru întreținerea copiilor minori în mărime de 1/3 din salariu și/sau alte

venituri ale lui Victor Harcenco până la atingerea majoratului copiilor. În

hotărârea motivată a instanței, la fel, este constatat că Victor Harcenco a

manifestat comportament agresiv și violent față de ea și de copii.

de judecată, cât și până la aceasta, copiii s-au aflat permanent la întreținerea

sa. La fel, a indicat că deține domiciliul permanent în Republica Moldova,

1

este angajată oficial în câmpul muncii și nu planifică să părăsească teritoriul

țării.

cetățenie, atât a Republicii Moldova, cât și a României, iar pentru perfectarea

actelor de identitate românești pe numele copiilor minori, este necesar

acordul ambilor părinți. Perfectarea actelor de identitate românești pe numele

copiilor minori, este necesară în vederea traversării frontierei de stat a

Republicii Moldova în scop recreativ, medical, de regulă, în vacanțele de

iarnă/vară, fără a urmări stabilirea domiciliului permanent peste hotare. Din

cauza relațiilor ostile între părinți, nu a fost posibilă ajungerea la un consens

pentru prezentarea la Ambasada României la data și ora programată pentru

înregistrarea cererii de perfectare a actelor de identitate, din motivul că

pârâtul nu a dorit să se prezinte.

electronice, a expediat pârâtului o cerere, prin care a solicitat perfectarea unei

procuri pentru a avea împuternicirea de a perfecta pașaportul fără prezența

tatălui, însă pârâtul a refuzat.

la Chișinău pentru perfectarea pașaportului pe numele lui XXXXX, însă a

fost anulată din motivul neprezentării lui Victor Harcenco.

ianuarie 2021 în adresa lui Victor Harcenco o somație, prin care a solicitat,

în mod repetat, eliberarea unei declarații notariale cu privire la acordul

perfectării actelor de identitate românești ale copiilor comuni. La 04

februarie 2021, Victor Harcenco i-a expediat o scrisoare, în care a comunicat

că se obligă să asigure prezența sa în orice moment la orice autoritate

competentă. Însă rezultând din precedentele existente, precum și că pârâtul

este angajat în câmpul muncii, neavând un orar flexibil care să îi ofere

posibilitatea de a încălca orele de muncă, disponibilitatea acestuia este pusă

la dubii. Concomitent comportamentul agresiv al pârâtului manifestat

anterior cu diferite ocazii denotă că nu este posibil să se prezinte fizic la

autoritățile competente, iar acest răspuns urmează a fi interpretat drept un

refuz. Astfel, în lipsa unei hotărâri judecătorești corespunzătoare, în mod

deosebit copiii sunt lipsiți de posibilitatea de a circula liber cu acte de

identitate ale Uniunii Europene a cărei cetățeni sunt. Eventuala respingere a

acțiunii, ar pereclita drepturile și interesele cetățenilor. Prin acțiunile

pârâtului sunt încălcate drepturile copiilor la libera circulație, la părăsirea

țării în scop recreativ și la perfectarea actelor de identitate în legătură cu

dobândirea cetățeniei altui stat.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Dorina

Harcenco. S-a recunoscut ca fiind neîntemeiat refuzul tatălui Victor

2

Harcenco cu privire la eliberarea declarației notariale de perfectare a actelor

de identitate românești ale copiilor minori XXXXX și XXXXXX. S-a permis

perfectarea actelor de identitate românești ale copiilor minori XXXXX,

născut la XXXXX și XXXXX, născut la XXXXX, fără acordul tatălui Victor

Harcenco. S-a încasat de la Victor Harcenco în beneficiul Dorinei Harcenco

taxa de stat în mărime de 100 de lei. S-a încasat de la Victor Harcenco în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 de lei.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de către Victor Harcenco și s-a menținut hotărârea din

23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

împotriva deciziei din 21 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS

recursul declarat de Victor Harcenco și s-a casat integral decizia din 21

octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins din lipsă de temei apelul declarat de către Victor Harcenco și s-a

menținut hotărârea din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

deciziei din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

înaintate.

art. 432 alin. (1), (2), lit. a), b), c) din Codul de procedură civilă, încălcarea

normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată,

3

aplicare legii care nu trebuia să fie aplicată și interpretarea în mod eronat a

legii. Instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu a făcut

referire la prevederile Legii nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate, adoptată de Parlamentul

României (în continuare Legea nr. 248/2005) și la prevederile Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei

circulații a cetățenilor români în străinătate, aprobate prin Hotărârea

Guvernului României nr. 94 din 26 ianuarie 2006 (în continuare Norme

metodologice). Anume Legea nr. 248/2005 și normele metodologice

reglementează modul de perfectare a actelor de identitate românești pentru

copiii minori și au tangență directă cu obiectul acțiunii intentate de Dorina

Jitaru (Harcenco). Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr.

248/2005, minorilor cetățeni români li se eliberează pașapoarte simple

electronice în următoarele condiții: în cazul minorului care nu a împlinit

vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, iar în cazul minorului care

a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor

părinți.

care privesc eliberarea unui pașaport simplu electronic pentru minorii care

nu au împlinit vârsta de 14 ani se formulează de către: a) ambii părinți; b)

părintele împuternicit de celălalt părinte printr-o procură specială ori care are

acordul scris al celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului. Ambasada

României în Republica Moldova, potrivit informației publicate pe pagina sa

oficială http://chisinau.mae.ro, impune obligativitatea prezenței ambilor

părinți, în cazul în care nu poate fi asigurată prezența ambilor părinți, cererea

privind eliberarea pașaportului pentru minorul care nu a împlinit vârsta de

14 ani poate fi formulată doar de către unul dintre părinți atunci când este

împuternicit de către celălalt părinte prin procură specială.

a invocat fals că nu a fost posibil să se ajungă la un consens în privința

prezentării la Ambasada României la Chișinău la data și ora programată

pentru a înregistra solicitarea de perfectare a actelor de identitate, din motiv

că nu a dorit să se prezinte. La 09 septembrie 2020, a avut o programare la

Ambasada României de la Chișinău, pentru perfectarea pașaportului pentru

XXXXX, care a fost anulată din motivul neprezentării sale. Deși Curtea

Supremă de Justiție a constatat că la materialele cauzei nu se regăsește

dovada faptului că Victor Harcenco a cunoscut despre programarea solicitată

pentru serviciile consulare din 09 septembrie 2020 și că afirmația Dorinei

Jitaru (Harcenco) din cererea de chemare în judecată precum că programarea

din 09 septembrie 2020 a fost anulată din motivul neprezentării sale, nu a

fost confirmată prin înscrisuri probatorii, fiind declarativă, instanța de apel a

ignorat faptul că în realitate despre programarea efectuată la Ambasada

României la Chișinău pentru solicitarea perfectării pașaportului românesc al

lui XXXXX, nu a cunoscut și nu a fost informat de către reclamantă. Niciun

4

înscris prezentat de ultima în calitate de probă nu indică asupra faptului că a

fost anunțat despre data și ora programării la Ambasada României la

Chișinău pentru perfectarea pașaportului pentru XXXXX. Reclamanta a

recunoscut în ședința de judecată din 21 aprilie 2021, precum și în obiecțiile

asupra referinței sale, faptul că nu i-a comunicat despre programarea

efectuată la Ambasada României la Chișinău. Potrivit înregistrării audio a

ședinței de judecată din 21 aprilie 2021, în intervalul dintre minutele 6:55 -

10:20 ale înregistrării celei dea 2-a părți a ședinței de judecată, la întrebarea

adresată reclamanta a răspuns că nu l-a anunțat despre programarea efectuată

la Ambasada României la Chișinău în vederea perfectării pașaportului pentru

XXXXX. Astfel, faptul că programarea de 09 septembrie 2020, după ora

10:40, pentru perfectarea pașaportului pentru XXXXX a fost anulată poate

fi imputată în exclusivitate Dorinei Jitaru (Harcenco). Aceasta a acționat cu

rea-credință și nu l-a informat despre programarea efectuată, prin aceasta

neasigurând respectarea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

248/2005 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice. Respectiv, în

cazul dat nu poate fi invocat așa-zisul refuz privind acordul la perfectarea

pașaportului românesc al lui XXXXX, manifestat prin neprezentarea lui la

Ambasada României la Chișinău la data și ora programată. În pofida acestui

fapt, instanța de apel a evitat să aprecieze corespunzător circumstanțele false

invocate de către Dorina Jitaru (Harcenco) despre refuzul de a se prezenta la

Ambasada României la Chișinău pentru a solicita perfectarea pașaportului

prin prisma respectării prevederilor enunțate.

intentate de Dorina Jitaru (Harcenco) și în privința căreia s-a declarat apel,

instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Instanța de

apel s-a referit la art. 1 alin. (1) și (2) din Legea cu privire la ieșirea și intrarea

în Republica Moldova. Această lege reglementează modul de eliberare de

către organele competente ale Republicii Moldova a actelor de ieșire și

intrare în Republica Moldova, însă nu procedura de eliberare a actelor de

identitate românești pentru copiii minori. Concomitent, instanța de apel a

menționat că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 338 din 15 decembrie 1994

privind drepturile copilului, fiecare copil are dreptul la o cetățenie. Temeiul

și condițiile de dobândire și schimbare a cetățeniei copilului sunt stabilite de

legislație. Însă obiectul acțiunii înaintate, nu constituie dobândirea sau

schimbarea cetățeniei copiilor minori. De fapt, minorii sunt deținătorii dublei

cetățenii, a Republicii Moldova și a României, iar obiectul litigiului se referă

la perfectarea actelor de identitate românești ale copiilor minori. Astfel,

instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

legea. Instanța și-a întemeiat soluția de respingere a cererii de apel și de

menținere a hotărârii instanței de fond pe prevederile art. 58 alin. (1) din

Codul familiei, precum și a făcut referire la prevederile art. 18 alin. (1) din

Convenția internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile

5

copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993, art.

18 alin. (1) din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie

1994, art. 27 din Constituția Republicii Moldova. În cazul dat este ignorată

însăși esența prevederilor constituționale care nu se referă la obiectul

acțiunii, ci la drepturile exercitate în raport cu statul Republica Moldova de

către cetățenii Republicii Moldova, inclusiv dreptul de a ieși, emigra și de a

reveni în țară în baza actelor emise de autoritățile Republicii Moldova.

Raporturile legate de documentarea cu acte de identitate românești a

cetățenilor României, inclusiv drepturile de care pot beneficia aceștia prin

deținerea actelor nominalizate, pot fi și sunt reglementate doar de către

autoritățile României. În rezultatul interpretării eronate a prevederilor actelor

normative nominalizate prin prisma circumstanțelor pertinente ale cauzei și

a argumentelor invocate în cererea de apel, instanța a respins ca nefondate

argumentele invocate în apel privind lipsa refuzului de a se prezenta la

autoritățile competente în vederea perfectării actelor copilului minor

XXXXX. Însă anume prevederile actelor normative naționale și

internaționale menționate, prin prisma argumentelor invocate în cererea de

apel, dovedesc ilegalitatea hotărârii primei instanțe, prin care s-a dat o

apreciere incorectă aspectelor menționate mai sus legate de obiectul acțiunii.

Astfel în loc să i se comunice data și ora programării, pentru a întruni

condițiile impuse de legislație referitor la prezența ambilor părinți la

Ambasada României la Chișinău pentru perfectarea pașaportului, intimata i-

a solicitat la 20 august 2020 perfectarea unei procuri pentru a avea

împuternicirea de a perfecta pașaportul fără prezența tatălui. Prin răspunsul

din 02 septembrie 2020 i-a comunicat că este dispus să solicite personal

autorităților competente perfectarea pașaportului românesc pentru XXXXX.

Răspunsul din 02 septembrie 2020 a fost formulat fără a cunoaște despre

programarea la Ambasada României la Chișinău efectuată de Dorina Jitaru

(Harcenco), motiv pentru care acest răspuns nu poate fi interpretat drept un

refuz de a elibera procură, ci reprezintă o manifestare a disponibilității de a

solicita personal perfectarea pașaportului românesc pentru XXXXX, adică

reprezintă o manifestare a acordului în acest sens, acord care exclude

necesitatea eliberării unei procuri pentru perfectarea pașaportului lui

XXXXX fără prezența tatălui. De asemenea, urmare a somației expediate de

Dorina Jitaru (Harcenco) la 28 ianuarie 2021, prin care a solicitat eliberarea

declarațiilor notariale cu privire la acordul perfectării actelor de identitate

românești ale lui XXXXX și XXXXX, la 04 februarie 2021, i-a expediat

răspunsul, informând-o că este dispus să asigure prezența sa în orice

moment, la orice autoritate competentă în vederea perfectării pașaportului

cetățeanului României al copiilor. Răspunsul din 04 februarie 2021, de

asemenea, reprezintă o manifestare a acordului de a solicita personal

perfectarea pașaportului românesc pentru copii, acord care exclude

necesitatea eliberării unei procuri pentru perfectarea actelor românești pentru

copii fără prezența tatălui. Răspunsul asigură respectarea nu doar a

prevederilor legale menționate mai sus care au fost eronat interpretate de

6

către instanța de apel, însă asigură și respectarea prevederilor art. 17 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 248/2005 și art. 7 alin. (1) lit. a) din Normele

metodologice.

sunt aplicabile pentru cazurile în care cererile privind eliberarea unui

pașaport simplu electronic pentru minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani

se formulează de către unul din părinți. Acesta poate formula cererea doar

dacă este împuternicit de celălalt părinte printr-o procură specială ori care

are acordul scris al celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului. Potrivit

art. 9 alin. (4) din Normele metodologice, declarațiile privind acordul de

eliberare a pașaportului simplu electronic și a pașaportului simplu temporar

pentru minor, date în alte condiții decât cele prevăzute la alin. (3), precum și

procura specială trebuie să fie autentificate, în țară de notarul public, iar în

străinătate de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori,

dacă au fost încheiate la autoritățile străine competente, să îndeplinească în

mod corespunzător condițiile prevăzute la alin. (7). Alin. (7) din același

articol prevede că declarațiile și procura specială prevăzute la alin. (4),

eliberate de autoritățile statelor cu care România a încheiat tratate de

asistență judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau de orice altă

formalitate, potrivit prevederilor cuprinse în tratatele respective.

(1) din Codul civil, care reglementează posibilitatea și nu obligativitatea

încheierii actelor juridice prin reprezentant. Instanța de apel nu a apreciat

corect faptul că notarul nu este organul împuternicit din numele României să

perfecteze acte de identitate românești cetățenilor României, făcând astfel

abstracție de la prevederile Legii nr. 246 din 15 noiembrie 2018 privind

procedura notarială ce reglementează competențele notarului (pct. 42 din

decizie). Concomitent, instanța de apel ignorând prevederile art. 362 alin. (1)

din Codul civil, a considerat neîntemeiat că manifestarea prin răspunsurile

din 02 septembrie 2020 și din 04 februarie 2021 a disponibilității sale de a

se prezenta la Ambasada României la Chișinău pentru solicitarea personală

a perfectării actelor românești copiilor minori, trebuia înlocuită cu

manifestarea de voință a reprezentantului în acest sens, căruia, după cum

consideră instanța de apel, trebuia să-i elibereze declarație notarială.

Manifestarea prin răspunsurile enunțate a disponibilității de a asigura

prezența sa la Ambasadă pentru solicitarea perfectării actelor românești

copiilor minori reprezintă o manifestare a acordului în acest sens, fapt care

vine întru asigurarea realizării drepturilor copiilor la libera circulație și nu

necesită a fi substituită cu manifestarea prin reprezentant a acordului. În

acțiunile sale, s-a ghidat în primul rând de interesul superior al copiilor

minori. Astfel, nu poate fi considerat drept neîntemeiat refuzul de a elibera

procură sau declarație notarială în prezenta manifestării voinței sale de a

solicita personal perfectarea actelor românești ale copiilor minori și drept

consecință, nu poate fi permisă perfectarea actelor românești fără acordul

7

tatălui în prezența acordului manifestat în acest sens. În opinia sa, la caz, a

fost lipsit în mod ilegal de posibilitatea de a-și exercita drepturile și

obligațiile părintești, care au avut drept scop apărarea drepturilor și

intereselor copiilor, inclusiv asigurarea realizării drepturilor copiilor la libera

circulație, permițând perfectarea actelor copiilor fără acordul tatălui, prin

absurd, anume în scopul realizării drepturilor copiilor la libera circulație.

prin limitarea în posibilitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma

obligații în sensul asigurării copiilor a dreptului la libera circulație și

constatarea, prin hotărârea primei instanțe, menținută prin decizia instanței

de apel din 17 noiembrie 2022, ca fiind neîntemeiat refuzul de a elibera

procură, adică constatarea faptului că era obligat să elibereze procură sau

declarație anume în scopul realizării dreptului copiilor la libera circulație, în

acest sens fiind obligat în mod paradoxal să acționeze prin reprezentant la

solicitarea acestui reprezentant și, în consecință, permiterea perfectării

actelor românești ale copiilor fără acordul tatălui. În cazul dat, atât instanța

de fond, cât și instanța de apel au ignorat prevederile art. 25 din Codul civil,

care consfințesc principiul inalienabilității capacității de exercițiu.

astfel, încât necesitatea perfectării declarației notariale prin care să-și

manifeste acordul pentru perfectarea actelor de identitate românești ale

copiilor decade, din considerentul că atât prin răspunsul din 02 septembrie

2020, cât și prin răspunsul din 04 februarie 2021 și-a exprimat acordul pentru

perfectarea actelor de identitate românești ale copiilor prin manifestarea

disponibilității de a asigura prezența sa la orice autoritate competentă în acest

sens. Lipsa unor interdicții sau restricții impuse de autorități, precum și

disponibilitatea de a asigura prezența sa la orice autoritate competentă în

vederea perfectării pașaportului cetățeanului României copiilor, exprimată

clar, expres și direct în răspunsurile enunțate, are drept consecință decăderea

necesității de a permite perfectarea actelor de identitate românești ale

copiilor fără acordul tatălui. În acest sens, instanța de apel neîntemeiat a făcut

referire la prevederile art. 27 și art. 54 alin. (2) și (4) din Constituția

Republicii Moldova, art. 58 alin. (1) din Codul familiei, art. 18 alin. (1) din

Convenția Internațională cu privire la drepturile copilului nr. 52 din 20

noiembrie 1989, art. 5 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea privind drepturile

copilului, art. 24 litera (2) din Cartea drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene, interpretând eronat prevederile actelor normative în cauză, prin

prisma manifestării, prin răspunsurile din 02 septembrie 2020 și din 04

februarie 2021, a acordului de a perfecta actele de identitate românești ale

copiilor minori prin disponibilitatea de a se prezenta la Ambasadă sau alte

autorități competente în acest sens.

cauză, a acționat în interesul copiilor săi. Din această perspectivă este

neîntemeiată referirea instanței de fond și a instanței de apel la prevederile

8

art. 54 alin. (2) și (4) din Constituția Republicii Moldova. Astfel, atât instanța

de fond, cât și instanța de apel au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

măsurilor de protecție, a definitivat o imagine clară a caracterului ostil și

imprevizibil între foștii soți, cât și în privința copiilor minori care au rămas

în grija mamei/intimatei. Instanța de apel a evitat să aprecieze corespunzător

faptul că instanța de fond la adoptarea soluției a considerat eronat că

ordonanța de protecție din 05 februarie 2020 a fost emisă la 05 februarie

2021, adică peste un an de zile și că termenul de acțiune a măsurilor

restrictive este până la 04 martie 2021 și nu până la 04 martie 2020 după cum

este în realitate, iar din această perspectivă manifestarea prin răspunsurile

menționate a disponibilității sale de a asigura prezența la Ambasada

României la Chișinău pentru solicitarea perfectării actelor românești

copiilor, a fost considerată eronat drept declarativă și irealizabilă. Termenul

de acțiune a măsurilor de restricție aplicate prin ordonanța de protecție emisă

de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, la 05 februarie 2020 au expirat la 04

martie 2020, iar termenul de acțiune a măsurilor de restricție aplicate prin

ordonanța de protecție emisă de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, la 04

iulie 2020 au expirat la 03 august 2020. Astfel, argumentul instanței de fond

a faptului că „era perioadă de instituire a măsurilor de protecție victimelor

violenței în familie” nu a fost apreciată corespunzător de către instanța de

apel. Instanța de apel absolut nefondat și-a întemeiat soluția pe „ostilitatea

părților litigante”. Efectele juridice ale instituirii măsurilor de restricție prin

ordonanțele de protecție, de altfel și ale aplicării răspunderii

contravenționale, nu pot fi extinse prin limitarea sau încălcarea drepturilor

persoanelor fizice peste limitările în drepturi prevăzute expres de lege.

Limitarea sau restricționarea drepturilor, inclusiv limitarea dreptului de a

acționa personal și impunerea obligativității de a acționa prin reprezentant,

nu poate fi aplicată din motivul „ostilității părților litigante”. Nici la

momentul solicitărilor înaintate de Dorina Jitaru (Harcenco) de eliberare a

procurii din 20 august 2020, nici la data programării - 09 septembrie 2020 la

Ambasada României la Chișinău, nici la momentul expedierii somației prin

care Dorina Jitaru (Harcenco) a solicitat eliberarea declarațiilor notariale cu

privire la acordul perfectării actelor de identitate românești ale copiilor din

28 ianuarie 2021, precum și nici la momentul depunerii cererii de chemare

în judecată cu privire la permiterea perfectării actelor de identitate românești

fără acordul tatălui din 24 februarie 2021, nu au existat restricții impuse în

ceea ce privește comunicarea și întrevederile cu copiii, precum și cu

reclamanta.

caracterului ostil și în privința copiilor, fără să dea o apreciere

corespunzătoare raportului a Asociației Obștești „Centrul Național de

Prevenire a Abuzului față de Copii” din 14 august 2020 de evaluare

psihologică a lui XXXXX, elaborat în baza solicitării Direcției pentru

9

Protecția Drepturilor Copilului, sect. Buiucani, nr. 61/08-381 din 19 iunie

procedură civilă. Respectiv, instanța de apel a menționat caracterul ostil în

privința copiilor prin prisma raportului de evaluare psihologică fără a indica

despre constatarea colaboratorului IP Buiucani reflectată în încheierea

privind rezultatul examinării materialului înregistrat în Registrul de evidență

a altor informații referitoare la infracțiuni a IP Buiucani din 09 iulie 2020,

precum și constatările efectuate potrivit deciziei din 04 august 2020 a Curții

de Apel Chișinău, dosarul nr. 2r-1523/20, care confirmă lipsa unor

manifestări de agresiune din partea sa. La fel, instanța de apel a evitat să facă

referire la raportul de expertiză extrajudiciară nr. 31 din 03 august 2020,

perfectat de expertul judiciar Ala Bulgaru, potrivit căruia reieșind din

particularitățile individual psihologice ale lui Victor Harcenco, la acesta nu

s-a identificat/relevat profilul psihologic al unui agresor (abuzator domestic).

de XXXXX”, care a fost martor la pretinsele acțiuni agresive din partea sa,

cum ar fi: „la data de 27 iunie 2020 și la data de 02 iulie 2020 tata a aplicat

din nou violența fizică și verbală (strigăte, cuvinte urâte, lovirea bunelului

matern).” La 27 iunie 2020 nu a avut loc nicio întrevedere cu copiii, precum

și cu Dorina Jitaru (Harcenco), iar XXXXX pur și simplu s-a încurcat în

declarațiile insuflate de către intimată, pe care era impus să le prezinte la

ședințele cu psihologul CNPAC. Drept confirmare la referința și la cererea

de apel, a fost anexată copia mesajului transmis de către Dorina Jitaru

(Harcenco) prin intermediul programului Viber la data de 23 iunie 2020,

potrivit căruia aceasta îi comunică faptul că după ce îi va aduce mașina,

cheile de la mașină și actele de la mașină, atunci va vorbi cu copiii. Cu copii

nu a comunicat din 19 iunie 2020 până la stabilirea programului de

întrevederi de către DPDC sectorul Buiucani la 08 octombrie 2020. În ceea

ce privește evenimentele din 02 iulie 2020, „invocate” de XXXXX, potrivit

încheierii pe rezultatul examinării materialului înregistrat în Registrul de

evidență a altor informații referitoare la infracțiuni al IP Buiucani din 09 iulie

2020, în urma vizualizării imaginilor video furnizate de către

administratoarea blocului, prin intermediul poștei electronice, s-a stabilit că

la 02 iulie 2020, bătăi, certuri, comportamente agresive în acțiunile sale, nu

au fost constatate. La fel și prin decizia din 04 august 2020 a Curții de Apel

Chișinău, dosarul nr. 2r-1523/20, cu referire la evenimentele din 02 iulie

2020, s-a constatat că nu există nicio probă, cu excepția declarațiilor pretinsei

victime, care să demonstreze realitatea situației invocate de Dorina Jitaru

(Harcenco) referitor la pretinsele acțiuni violente și agresive în privința

petiționarei și copiilor minori. Înregistrările video realizate cu sistemul de

supraveghere instalat la bloc, confirmă faptul că cele invocate de petiționară

nu corespund realității, deoarece acțiuni violente și agresive nu au avut loc

la 02 iulie 2020. În pofida acestui fapt, psihologul în descrierea profilului

psiho-comportamental face uz de următoarele caracteristici: „starea generală

10

a copilului se caracterizează prin sinceritate în expunerea opiniilor și a

gândurilor personale”, „semnele non-verbale ale copilului indică asupra

faptului că băiatul relatează despre experiențe real trăite”, „tinde spre o

abordare obiectivă a tuturor subiectelor discutate”. Toate expunerile și

concluziile formulate în raportul de evaluare reprezintă niște manipulări de

care face uz în mod intenționat psihologul, pentru a servi pe deplin

intereselor Dorinei Jitaru (Harcenco), unicul părinte cu care psihologul a

discutat referitor la aspectele menționate în raportul de evaluare psihologică.

Reieșind din cele menționate, Raportul de evaluare psihologică întocmit, nu

poate fi considerat veridic, conține abordări subiective, aprecieri și concluzii

părtinitoare, care sunt combătute de constatările Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, ale Curții de Apel Chișinău și ale organului de urmărire

penală. Concomitent, constatările efectuate și recomandările formulate de

psiholog privind necesitatea „responsabilizării tatălui în vederea accesării

unui program de reabilitare pentru agresorii familiali și admiterea

comunicării acestuia cu copiii doar în condițiile în care implicarea în

programul menționat va fi una rezultativă” vin în deplină contradicție cu

concluziile raportului de expertiză extrajudiciară nr. 31 din 03 august 2020,

perfectat de expertul judiciar, la fel anexat la referință și la cererea de apel.

evaluare psihologică, probele în cauză, împreună cu alte înscrisuri, au fost

menționate în vederea elucidării circumstanțelor în care au fost emise

ordonanțele de protecție din 05 februarie 2020 și din 04 iulie 2020, pentru a

demonstra că invocarea de către Dorina Jitaru (Harcenco) a manifestărilor

de agresiune din partea sa nu corespund realității, fapt constatat și prin

decizia din 04 august 2020 a Curții de Apel Chișinău, dosarul nr. 2r-1523/20.

În acest sens, a considerat neîntemeiat argumentul instanței de apel precum

că în referința prezentată în prima instanță, cât și în apel, apelantul combate

și contrazice evenimentele care au servit temei de aplicare a ordonanțelor de

protecție împotriva acțiunilor de violență în familie, care nu mai pot fi

revizuite, având valoarea lucrului judecat. Nu pot fi reținute argumentele

instanței de apel din decizia din 17 noiembrie 2022 că contrar prevederilor

art. 118, art. 121 din Codul de procedură civilă, apelantul-pârât, în fața

instanței de fond, nu a adus probe în susținerea poziției sale; în plus,

apelantul-pârât utilizând calea de atac nu a prezentat în instanța de apel

probe, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte instanței de fond și care

ar fi de natură să răstoarne concluziile expuse în hotărârea contestată.

în prima instanță: copia răspunsului expediat prin intermediul poștei

electronice către Dorina Harcenco la 02 septembrie 2020; copia răspunsului

expediat către Dorina Harcenco la 04 februarie 2020; copia scrisorii

expediate către Ambasada României la Chișinău la 12 aprilie 2021; copia

scrisorii din 14 mai 2020 încheierea unui contract care ar determina modul

de plată a pensiei de întreținere a copiilor; copia scrisorii din 24 august 2020,

11

prin care s-a solicitat încheierea unui contract care ar determina modul de

plată a pensiei de întreținere a copiilor; copia scrisorii din 14 septembrie

2020 cu privire la încheierea unui contract care ar determina modul de plată

a pensiei de întreținere a copiilor; copia deciziei Comisiei pentru protecția

copilului din cadrul Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Buiucani nr. 01/23 din 08 octombrie 2020 „Cu privire la stabilirea

programului de întrevederi a copiilor cu părinții și alte rude”; copia

răspunsului IP Buiucani a DP mun. Chișinău a IGP al MAI al Republicii

Moldova nr. 34/20/5-23423 din 18 decembrie 2020; copia răspunsului IP

Buiucani a DP mun. Chișinău a IGP al MAI al Republicii Moldova nr.

34/20/5-23432 din 18 decembrie 2020; copia răspunsului IP Buiucani a DP

mun. Chișinău a IGP al MAI al Republicii Moldova nr. 34/20/5-23923 din

28 decembrie 2020; copia scrisorii din 15 februarie 2021 adresate DPDC

sectorul Buiucani, privind încălcările comise de Dorina Harcenco în raport

cu programul de întrevederi, aprobat prin decizia Comisiei pentru protecția

copilului din cadrul DPDC sectorul Buiucani nr. 01/23 din 08 octombrie

2020; copia răspunsului DPDC sectorul Buiucani nr. H-065/21 din 04 martie

raportului subofițerului șofer al BPRO al DP mun. Chișinău din 04 februarie

2020; copia încheierii din 04 iulie 2020, emisă de Judecătoria Chișinău,

sediul Centru, judecător Dragoș Crigan, dosar nr. 2o/pr-140/2020; copia

mesajului transmis de către Dorina Harcenco prin intermediul programului

Viber la 23 iunie 2020. În pofida acestui fapt, instanța de apel a menționat că

nu a prezentat probe în susținerea poziției sale nici în fața instanței de fond,

nici în fața instanței de apel, evitând astfel să reflecte motivele concluziilor

sale privind respingerea probelor prezentate, precum și argumentarea

preferinței probelor prezentate de Dorina Jitaru (Harcenco) față de cele

prezentate de el, fiind încălcate prevederile art. 130 alin. (4) din Codul de

procedură civilă. Aprecierea de către instanța de apel a fiecărei probe

prezentate de părți din punct de vedere al pertinenței, admisibilității și

veridicității, precum și a tuturor probelor în ansamblu, fără ignorarea unor

probe, ar permite soluționarea obiectivă a cauzei, însă instanța de apel a decis

să ignore și prevederile art. 130 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

02 septembrie 2020, cât și prin răspunsul din 04 februarie 2021 și-a exprimat

acordul pentru perfectarea actelor de identitate românești ale copiilor prin

manifestarea disponibilității de a asigura prezența sa la orice autoritate

competentă în acest sens, iar notarul nu este autoritate competentă să

perfecteze actele de identitate românești. Instanța de apel prin combaterea

propriilor argumente, deja îi impută obligația pozitivă de a se prezenta atât

la notar, cât și la ambasadă pentru perfectarea actelor copiilor săi, făcând

abstracție de exprimarea acordului pentru perfectarea actelor de identitate

românești prin asigurarea prezenței sale la autoritățile competente, printre

care este și Ambasada României la Chișinău, dacă actele nu sunt perfectate

12

nemijlocit în România. Astfel, instanța de apel a indicat direct asupra

obligației de a se prezenta la Ambasada României la Chișinău pentru

perfectarea actelor de identitate românești copiilor săi, însă în prezența

acordului în acest sens, îl obligă să acționeze exclusiv prin eliberarea unei

declarații notariale, iar pentru refuzul de a elibera o astfel de declarație a

decis menținerea hotărârii instanței de fond prin care s-a permis perfectarea

actelor de identitate românești copiilor fără acordul tatălui. Aprecierea

instanței de apel că nu este necesar ca Dorina Jitaru (Harcenco) să îl

programeze la ambasadă pentru perfectarea actelor copiilor, reprezintă o

manipulare generată de invocările neargumentate ale reclamantei-intimate

Dorina Jitaru (Harcenco). În acest sens este necesar de remarcat că a fost

efectuată programarea pentru serviciul de perfectare a actului de identitate

românesc al copilului minor XXXXX, serviciu care potrivit reglementărilor

autorităților din România implică prezența ambilor părinți. În cazul dat nu s-

a făcut o programare pentru servicii prestate în folosul său. La fel, a

considerat că nu pot fi reținute argumentele instanței de apel că nu a

demonstrat adresarea către reclamanta/intimata Dorina Jitaru (Harcenco) cu

solicitarea de a-i fi eliberate actele copiilor minori atât în original, cât și în

copii. Dacă instanța de apel ar fi dat o apreciere corectă falsului invocat de

Dorina Jitaru (Harcenco) în cererea de chemare în judecată că nu a fost

posibil să se ajungă la un consens în privința prezentării la Ambasada

României la Chișinău la data și ora programată pentru că nu a dorit să se

prezinte, motiv pentru care programarea a fost anulată, atunci ar concluziona

că contrar dorinței sale și în virtutea multiplelor solicitări adresate Dorinei

Jitaru (Harcenco), nu are posibilitate să comunice cu copii săi, deși a fost

aprobat grafic de întrevederi de către autoritățile competente și nici acces la

actele copiilor. Dorina Jitaru izolându-i totalmente sub condiția obținerii

unor beneficii materiale, fapt confirmat și de copia mesajului transmis de

către Dorina Jitaru (Harcenco) prin intermediul rețelei „Viber”, anexată la

cererea de apel depusă la 16 iulie 2021, precum și în contextul partajării

averii comune, litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

cunoaște când actele de identitate românești ale copiilor expiră, ci se află și

în imposibilitatea solicitării serviciului de perfectare a acestor acte de

identitate, pentru că autoritățile României impun obligativitatea prezentării

în cazul dat a actelor expirate în original pentru a fi supuse nimicirii. De

aceea, este absolut neîntemeiat argumentul instanței de apel că a avut

posibilitate să facă rost de o copie a actelor de identitate din dosar pe

parcursul examinării cauzei pentru a solicita serviciul de perfectare a

acestora la Ambasada României la Chișinău. Instanța de apel nu face

distincție dintre relațiile ce au tangență cu obiectul acțiunii și relațiile

ulterioare. Obiectul acțiunii înaintate constituie refuzul pretins de reclamantă

privind eliberarea declarației notariale pentru perfectarea actelor de identitate

românești copiilor, ca rezultat al invocării falsului că ar fi vinovat de anularea

13

programării la Ambasada României din Chișinău. Aceste circumstanțe sunt

indicate că s-au produs până la depunerea cererii în instanță și, respectiv până

la formarea dosarului, din care s-ar presupune că poate ridica copii ale actelor

de identitate românești ale copiilor pentru a solicita perfectarea actelor de

identitate. Faptul că, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, că a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum și faptul

că a interpretat în mod eronat legea, se datorează aplicării necorespunzătoare

a prevederilor art. 130 din Codul de procedură civilă în sensul neacordării

unei aprecierii corespunzătoare de către aceasta probelor prezentate. De fapt,

instanța de fond la adoptarea hotărârii nu a apreciat pe deplin circumstanțele

invocate de reclamantă prin evitarea aprecierii probelor prezentate în vederea

argumentării neveridicității probelor prezentate de aceasta, manifestând

astfel, lipsă de obiectivitate, iar faptul dat a fost ignorat de către instanța de

apel.

intimatei copia recursului declarat, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (Vol.

III, f.d. 164).

189), intimata Dorina Jitaru (Harcenco) a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea acesteia cu menținerea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

14

„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența

Curții Supreme de Justiție.

(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

(3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9

judecători ai Curții Supreme de Justiție.

(4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la

examinarea recursului în cauză.”

„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

septembrie 2023):

„(1) Părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea;

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe

la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor

prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale

căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.

(3) Instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor esențiale

invocate în recurs.”

„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea

participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin.

(1) lit. b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință

pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o

nouă hotărâre.”

15

„(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească,

în modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile

și interesele legitime.”

„(1) Instanța judecătorească soluționează cauzele civile în temeiul Constituției

Republicii Moldova, al tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, al

hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curții

Constituționale, al legilor organice și ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al decretelor

Președintelui Republicii Moldova, al hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, al actelor

normative ale ministerelor, ale altor autorități administrative centrale și ale autorităților

administrației publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanța aplică uzanțele dacă

acestea nu contravin ordinii publice și bunelor moravuri.”

„(1) La judecarea cauzelor civile, instanța judecătorească aplică legislația unui alt stat

în conformitate cu legea sau cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este

parte.”

din 20 noiembrie 1989, în vigoare pentru Republica Moldova din 25

februarie 1993:

„1. În toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau

private de ocrotire socială, de către tribunale, autorități administrative sau de organe

legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate.

pentru bunăstarea sa, ținând cont de drepturile și obligațiile părinților săi, ale tutorilor

săi, ale altor persoane legal responsabile pentru el, și vor lua, în acest scop, toate

măsurile legislative și administrative corespunzătoare.”

„1.Statele părți vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții săi împotriva

voinței lor, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva

revizuirii judiciare și în conformitate cu legile și procedurile aplicabile, că această

separare este necesară, în interesul superior al copilului. O decizie în acest sens poate

să fie necesară în anumite cazuri particulare, de exemplu atunci când părinții maltratează

sau neglijează copiii sau când părinții trăiesc separat și când urmează să se ia o hotărâre

cu privire la locul de reședință al copilului.”

„1. Statele părți vor depune eforturi pentru asigurarea recunoașterii principiului

potrivit căruia ambii părinți au o răspundere comună pentru creșterea și dezvoltarea

copilului. Răspunderea pentru creșterea copilului și asigurarea dezvoltării sale le

revine în primul rând părinților sau, după caz, reprezentanților săi legali. Aceștia trebuie

să se conducă înainte de orice după interesul superior al copilului.

părți vor acorda ajutor corespunzător părinților și reprezentanților legali ai copilului în

exercitarea răspunderii care le revine de a crește copilul și vor asigura crearea

instituțiilor, lăcașelor și serviciilor însărcinate să vegheze la bunăstarea copiilor.

16

căror părinți muncesc, dreptul de a beneficia de serviciile și instituțiile de îngrijire a

copiilor pentru care ei îndeplinesc condițiile cerute.”

„(1) Dreptul la libera circulație în țară este garantat.

(2) Oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili

domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în

țară.”

„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua

drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului.

(2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor

prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului

internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale,

bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și

infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării

divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în

articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate

atinge existența dreptului sau a libertății.”

pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale,

recunoscând anumite drepturi și libertăți, altele decât cele care figurează deja

în Convenție și în primul Protocol adițional la Convenție (Strasbourg,

16.IX.1963):

„1. Oricine se găsește în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul să circule în mod

liber și să-și aleagă în mod liber reședința sa.

prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru

securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor

penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților

altora.

unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate

democratică.”

la asistență juridică în materie civilă și penală din 06 iulie 1996, în vigoare

la 22 martie 1998:

„(1) Raporturile juridice dintre părinți și copii se stabilesc potrivit legii părții

contractante al cărei cetățean este copilul. În cazul în care copilul domiciliază pe teritoriul

celeilalte părți contractante, poate fi aplicată legea acestei părți, dacă este mai favorabilă

intereselor copilului.

(2) În privința dreptului de a hotărî asupra raporturilor juridice, prevederile art. 29

paragrafele 2 și 3 se aplică în mod corespunzător.”

17

„Drepturile și obligațiile reciproce ale părinților și copiilor rezultă din proveniența

copiilor, atestată în modul stabilit de lege.”

„(2) Fiecare copil are dreptul să locuiască în familie, să-și cunoască părinții, să

beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor când aceasta contravine

intereselor copilului.

(3) Copilul are dreptul la educație din partea părinților, la dezvoltarea capacităților

intelectuale, la libertatea gândirii și conștiinței, la apărarea demnității și onoarei.”

„(1) Părinții au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii

sunt născuți în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.”

„(1) Drepturile și interesele legitime ale copiilor sunt apărate de către părinții lor.

(2) Părinții sînt reprezentanții legali ai copiilor lor și acționează în numele lor în

relațiile cu toate persoanele fizice și juridice, inclusiv în autoritățile administrației publice

și instanțele judecătorești, fără a avea nevoie de împuterniciri speciale.”

nr. 269-XIII din 09 noiembrie 1994:

„(1) Cetățenii Republicii Moldova au dreptul de a ieși și intra în Republica Moldova

în baza pașaportului, iar apatrizii, refugiații și beneficiarii de protecție umanitară – în baza

documentului de călătorie, eliberate de autoritățile competente.

(2) Minorii au dreptul de a ieși și de a intra în Republica Moldova numai însoțiți de

unul dintre reprezentanții lor legali sau de un însoțitor, desemnat prin declarație de către

reprezentantul legal a cărui semnătură se legalizează notarial. În declarație se indică

scopul călătoriei, durata acesteia și țara de destinație.”

decembrie 1994, în vigoare până la 21 decembrie 2023:

„(1) Statul garantează fiecărui copil dreptul la un nivel de viață adecvat dezvoltării sale

fizice, intelectuale, spirituale și sociale. Statul întreprinde acțiuni în vederea acordării de

ajutor părinților, precum și altor persoane responsabile de educația și dezvoltarea copiilor.

(2) Protecția drepturilor copilului este asigurată de organele competente respective și

de organele de drept.

„(1) Din momentul nașterii copilul are dreptul la un nume și este înregistrat conform

prevederilor Codului căsătoriei și familiei.

(2) Fiecare copil are dreptul la o cetățenie. Temeiul și condițiile de dobândire și

schimbare a cetățeniei copilului sunt stabilite de legislație.”

2023:

„(1) Ambii părinți, în egală măsură, sau persoanele subrogatorii legale poartă

răspunderea principală pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia.”

2023, în vigoare din 21 decembrie 2023:

18

„interesul superior al copilului – asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și

dezvoltarea armonioasă a copilului, ținând cont de particularitățile individuale ale

personalității lui și de situația concretă în care acesta se află.”

„(6) Statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor

acestuia prin intermediul instituțiilor sale și al autorităților publice cu atribuții în acest

domeniu.

(7) Statul este responsabil de elaborarea și implementarea cadrului normativ național

privind protecția drepturilor copilului în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite cu

privire la drepturile copilului și cu prezenta lege. Autoritățile statului, în limita

competențelor lor, realizează politica de stat privind protecția drepturilor copilului și

promovează un mediu adecvat dezvoltării acestuia.”

„(1) Fiecare copil are dreptul la un nume și este înregistrat în condițiile prevăzute de

lege.

(2) Fiecare copil are dreptul la cetățenie. Temeiul și condițiile de dobândire și de

schimbare a cetățeniei copilului sunt stabilite de legislație.

(3) Copilul are dreptul de a-și păstra cetățenia, numele și relațiile de familie în

condițiile prevăzute de lege, fără nicio ingerință.

(4) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive

ale identității sale sau de unele dintre acestea, autoritățile au obligația să ia de urgență

toate măsurile necesare în vederea restabilirii identității copilului.”

„(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea

lui fizică, mentală, spirituală, morală și socială.

(2) Părinților sau reprezentantului legal/responsabilului legal al copilului le revine

responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiții de viață pentru creșterea și

dezvoltarea acestuia, conducându-se în primul rând de interesul superior al copilului.”

„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la

cerere, părții care a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea

reclamantului a fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată

proporțional părții admise din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din

pretențiile reclamantului.

(2) În cazul mai multor reclamanți sau pârâți, aceștia sunt obligați să compenseze

cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, în funcție de interesul

fiecăruia ori de caracterul litigiului dintre ei. Dacă unul dintre coparticipanți a utilizat

mijloace speciale de apărare judiciară, ceilalți nu sunt responsabili de cheltuielile lui.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și la repartizarea între părți a cheltuielilor de

judecată în instanță de apel, în instanță de recurs și în cadrul revizuirii.

(4) Dacă, fără a trimite cauza spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau pronunță

o nouă hotărâre, instanța ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea

cheltuielilor de judecată.”

„(1) Instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții

care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile.”

19

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 17

noiembrie 2022. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

către părți la 17 ianuarie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol. III,

f.d. 39), Astfel, cererea de recurs depusă la 15 martie 2023, este în termen.

caz, examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat cu invitarea și

respectiv prezența participanților la proces în ședința publică.

cererea de recurs formulată, optând pentru admiterea acesteia cu casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Intimata Dorina Jitaru (Harcenco) și avocatul său, Vera Ursu, au solicitat

respingerea recursului cu menținerea deciziei instanței de apel.

actului de dispoziție contestat în limitele controlului judiciar, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de

drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus

judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție considerând

recursul admisibil, urmează a-l admite cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată, din motivele ce

succed.

judecată este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul

acestuia în sensul formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către

partea reclamantă, subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a

verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a

oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul

procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate.

de a impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare adecvată a

argumentelor și probelor aduse de către părți (a se vedea Perez v. France

[GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei

obligații a instanțelor judecătorești este datoria lor de a-și motiva hotărârile

(a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finland, nr. 49684/99, § 30, 27

septembrie 2001).

pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, va recurge la recapitularea

esenței litigiului dedus judecății.

20

instanțele ierarhic inferioare, că la 01 octombrie 2020 prin hotărâre

judecătorească a fost desfăcută căsătoria încheiată între Victor Harcenco și

Dorina Jitaru (Harcenco) la 20 septembrie 2002 (Vol. I, f.d. 19-26).

XXXXX, părinții fiind Victor Harcenco și Dorina Harcenco (Vol. I, f.d.

11,12). Totodată, copii minori dețin și cetățenia României, conform

certificatelor de naștere românești (Vol. I, f.d. 15-16)

Centru, odată cu desfacerea căsătoriei între Victor Harcenco și Dorina Jitaru

(Harcenco), s-a stabilit domiciliul copiilor minori cu mama Dorina Harcenco

(Jitaru) (Vol. I, f.d. 19-26).

împotriva lui Victor Harcenco, reclamanta a solicitat constatarea ca fiind

neîntemeiat refuzul lui Victor Harcenco privind eliberarea declarației

notariale de perfectare a actelor de identitate românești pe numele copiilor

minori, XXXXX, născut la XXXXX și XXXXX, născut la XXXXX,

permiterea perfectării actelor de identitate românești pe numele copiilor

minori fără acordul tatălui Victor Harcenco și încasarea cheltuielilor de

judecată constituite inclusiv din taxa de stat și cheltuielile de asistență

juridică (Vol. I, f.d. 4-7).

2021, drept urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, a recunoscut

ca fiind neîntemeiat refuzul tatălui Victor Harcenco cu privire la eliberarea

declarației notariale de perfectare a actelor de identitate românești ale

copiilor minori XXXXX și XXXXX. A permis perfectarea actelor de

identitate românești ale copiilor minori XXXXX, născut la XXXXX și

XXXXX, născut la XXXXX, fără acordul tatălui Victor Harcenco. A încasat

de la Victor Harcenco în beneficiul Dorinei Harcenco taxa de stat în mărime

de 100 de lei. A încasat de la Victor Harcenco în beneficiul statului taxa de

stat în mărime de 100 de lei (Vol. I, f.d. 170, 184-194).

judecării cauzei în ordine de apel, a respins apelul declarat de Victor

Harcenco și a menținut hotărârea din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru (Vol. III, f.d. 32-38).

art.18 alin. (1) din Convenția internațională din 20 noiembrie 1989 cu privire

la drepturile copilului, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie

1993, art. 58 alin. (1) din Codul familiei, art. 18 alin.(1) din Legea privind

drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova, a constatat că

instanța de fond just a dispus admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată, reținând că având în vedere faptul că au fost eliberate ordonanțe de

21

protecție a victimelor violenței în familie, a fost examinat psihologic

XXXXX unde s-a stabilit starea generală a copilului caracterizată prin

încordare, tonus psiho-emoțional scăzut și atitudinea față de tată

predominant negativă, întru respectarea drepturilor și intereselor copilului,

este întemeiată cerința de a recunoaște ca fiind neîntemeiat refuzul tatălui

Victor Harcenco cu privire la refuzul de a elibera declarația notarială de

perfectare a actelor de identitate românești a copiilor minori.

considerat ca fiind declarative argumentele apelantului privind lipsa

refuzului său de a se prezenta la autoritățile competente în vederea perfectării

actelor copilului minor, or, intimata/reclamantă a făcut dovada programării

solicitate pentru serviciile consulare la 09 septembrie 2020, iar prin

scrisoarea din 04 februarie 2021, Victor Harcenco a informat mama copilului

minor că este dispus să asigure prezența sa în orice moment. Acesta nu a dat

curs solicitării de a elibera o declarație notarială, fapt ce constituie refuz din

partea apelantului.

judecată al Curții Supreme de Justiție identifică, în esență, dezacordul

acestuia cu decizia instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, motivat

prin încălcarea normelor de drept material prin neaplicarea legii care trebuia

a fi aplicată, aplicarea legii ce nu trebuia a fi aplicată și interpretarea eronată

a legii, prin prisma prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a), b), c) din Codul de

procedură civilă. Or, intimata nu i-a comunicat data și ora programării în

vederea prezenței la autoritatea competentă pentru perfectarea actelor de

identitate românești pe numele copiilor minori, însă a solicitat la 20 august

2020 eliberarea unei procuri cu împuternicirea perfectării pașaportului

românesc fără prezența sa în calitate de tată.

tatălui la eliberarea declarației notariale în vederea perfectării actelor de

identitate românești pe numele copiilor minori și permisiunea perfectării

actelor românești pentru copiii minori fără acordul tatălui.

examinând cerințele cu privire la recunoașterea ca neîntemeiat a refuzului

tatălui la eliberarea declarației notariale de perfectare a actelor de identitate

românești pe numele copiilor minori și permiterea perfectării actelor de

identitate românești pe numele copiilor minori, fără acordul tatălui, s-a referit

la prevederile art. 3 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Convenția internațională cu

privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, art. 51 alin. (2) din

Codul familiei, art. 18 alin. (1), art. 5 alin. (2) din Legea nr. 338/1994, art.1

alin. (1), (2) din Legea nr. 269/1994, art. 27, art. 54 alin. (2), (4) din

Constituția Republicii Moldova, citate supra.

evocate se referă la faptul că în toate deciziile care îi privesc pe copii,

22

interesele superioare ale acestora trebuie să fie luate în considerare cu

prioritate, precum și la dreptul copilului de a locui în familie și obligația

părinților de a asigura dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a

copilului, ținând cont în primul rând de interesele acestuia, dreptul la

cetățenie. La fel, statuează dreptul de ieșire și intrare în Republica Moldova

și dreptul la libera circulație, evitând restrângerea drepturilor și libertăților

contrar prevederilor legale.

nu determină temeinicia soluției adoptate de instanțele ierarhic inferioare, în

condițiile în care pretențiile reclamantei/intimate vizează recunoașterea ca

fiind neîntemeiat refuzul tatălui de a elibera declarația notarială privind

perfectarea actelor de identitate românești și perfectarea actelor de identitate

românești pe numele copiilor minori fără acordul tatălui.

referitor la admiterea cererii de chemare în judecată cu recunoașterea ca fiind

neîntemeiat refuzul tatălui la eliberarea declarației notariale în vederea

perfectării actelor de identitate românești pe numele minorilor, motivat prin

eliberarea/existența ordonanțelor de protecție a victimelor violenței în

familie, instanța de recurs menționează că acesta este unul generalizat. Or,

măsurile aplicate prin ordonanțele de protecție sunt pe un termen determinat,

iar instanțele de judecată nici nu au stabilit dacă acestea la acel moment erau

active, în condițiile în care restricțiile aplicate prin încheierea/ordonanța

instanței de judecată din 05 februarie 2020 expirau la 04 martie 2020, iar cele

aplicate prin încheierea din 04 iulie 2020, erau pentru o lună (Vol. I, f.d. 27-

29, 39-41). De altfel, reținând aceste circumstanțe ca fiind justificative în

soluția de admitere a pretențiilor formulate de reclamantă, instanțele ierarhic

inferioare urmau a identifica perioada de acțiune a acestora și stabili dacă la

data solicitării eliberării declarației notariale erau active. Mai mult, instanța

ierarhic inferioară a apreciat ca fiind declarative argumentele

pârâtului/intimat precum că este disponibil să se prezinte oricând la oficiul

consular nu corespund stării de fapt, echivalându-le cu un refuz în eliberarea

declarației solicitate, reiterând despre măsurile de protecție instituite și

situația pandemică. Or, aceste concluzii nu au nici o legătură cu raportul

litigios dedus judecății, or, existența ordonanțelor de protecție în favoarea

intimatei și a copiilor minori nu au nici o tangență cu permiterea perfectării

actelor romănești pe numele copiilor.

postulatele legale inserate în art. 18 din Legea nr. 338/1994, în vigoare până

la 21 decembrie 2023, art. 11 alin. (1), (2) din Legea nr. 370/2023, în vigoare

din 21 decembrie 2023, art. 51 alin. (2), (3), art. 61 alin. (1), (2), redate supra,

se evidențiază interesul superior al copiilor. Chiar și în condițiile acordului

părinților de a locui copii separat cu câte un părinte, nu este exclusă exigența

de a fi întrunit un anumit cumul de condiții care să nu fie în detrimentul

copiilor.

23

Supreme de Justiție notează că, deși prima instanța, de altfel, soluție

menținută de instanța de apel, a admis cerințele reclamantei privind

recunoașterea ca neîntemeiat a refuzului tatălui la eliberarea declarației

notariale de perfectare a actelor de identitate românești pe numele copiilor

minori și permiterea perfectării actelor de identitate românești pe numele

copiilor minori, fără acordul tatălui, însă instanțele ierarhic inferioare

aplicând prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 269/1994, nu au luat în

considerare că în sensul acestora se acordă minorilor dreptul de a ieși și de a

intra în Republica Moldova însoțiți de unul dintre reprezentanții lor legali

sau de un însoțitor, după caz, cu declarația perfectată corespunzător. Însă la

caz, instanța de recurs precizează că pretențiile reclamantei nu vizează

intrarea și ieșirea minorilor din Republica Moldova, însă anume perfectarea

actelor de identitate românești pe numele copiilor minori, și nu a celor ale

Republicii Moldova, fără acordul tatălui, inclusiv recunoașterea ca

neîntemeiat a refuzului la eliberarea declarației notariale în acest sens. Or,

din textul cererii de chemare în judecată rezultă că perfectarea actelor

enunțate a fost programată și urma a fi realizată la Ambasada României în

Moldova, ceea ce nu implică ieșirea copiilor minori din țară.

prevederile art. 27 alin. (1), (2) din Constituția Republicii Moldova, art. 2

parag. (1)-(4) din Protocolului nr. 4 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, recunoscând anumite drepturi și

libertăți, altele decât cele care figurează deja în Convenție și în primul

Protocol adițional la Convenție (Strasbourg, 16.IX.1963) enunțate supra,

relevă că circumstanțele conturate anterior nicidecum nu pot fi calificate ca

o îngrădire a dreptului la libera circulație sau în detrimentul intereselor

copiilor minori.

perfectării actelor de identitate românești pe numele minorilor, instanța de

recurs notează că prin Acordul între Guvernul Republicii Moldova și

Guvernul României privind călătoriile reciproce ale cetățenilor din 20

octombrie 2006 (în vigoare din 01 ianuarie 2007), în art. 1 alin. (2), se

statuează că cetățenii Republicii Moldova, vor putea intra, ieși, tranzita și

rămâne pe teritoriul României, pe baza documentelor de călătorie valabile,

cuprinse în Anexa la prezentul Acord, prevăzute cu vize eliberate de către

misiunile diplomatice și oficiile consulare române, în cazurile în care

prezentul Acord nu stipulează altfel.

accentuează că pentru perfectarea actelor românești, este esențială

respectarea legislației române, inclusiv actele normative conexe. Or,

perfectarea actelor de identitate românești pe numele copiilor minori ține de

cadrul legal al statului român. Deși, instanța de judecată a menționat despre

faptul că din materialele cauzei se atestă deținerea de către copiii minori a

24

certificatelor de naștere inclusiv românești (Vol. I, f.d. 15,16), însă, totodată,

a ignorat că perfectarea actelor de identitate ale altui stat ține exclusiv de

competența autoritățile de resort ale statului respectiv.

că reclamanta a solicitat perfectarea actelor de identitate românești pe

numele copiilor minori, însă nu actele de identitate și/sau pașaportul

cetățeanului Republicii Moldova. Or, chiar referirea instanțelor ierarhic

inferioare la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 338/1994 privind

dreptul la cetățenie, temeiul și condițiile de dobândire și schimbare a

cetățeniei copilului, nu determină admiterea cerințelor formulate, în

condițiile în care acestea vizează perfectarea actelor de identitate naționale,

însă nu țin de perfectarea actelor de identitate ale altui stat. Respectiv, nu

este negat dreptul minorilor și nici restricționat în vederea perfectării actelor

de identitate ale statului român, însă trebuie urmată procedura legală impusă

de acest stat.

procedurile legale interne ale acestuia și nu poate fi obligată autoritatea

abilitată a altui stat de a permite perfectarea actelor statului respectiv pe

numele minorilor în lipsa acordului tatălui, în condițiile în care la efectuarea

unei astfel de proceduri aceasta se conduce în primul rând de prevederile

legale naționale care determină condițiile de perfectare a actelor solicitate, în

speță, ale statului român.

procedura de eliberare/perfectare a actelor de identitate românești este

reglementată de cadrul legal al României și nu al Republicii Moldova, iar

instanța de judecată nu-și poate atribui rolul și nici impune autorităților

statului român de a elibera actele de identitate.

prevederile art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

notează că în cauză nu a fost stabilit că Republica Moldova este parte a

cadrului legal al României care reglementează procedura de perfectare și

eliberare a actelor de identitate românești, distinctă de cea a Republicii

Moldova.

asistență juridică în materie civilă, însă prin prisma acestuia nu poate fi

obligat unul dintre statele parte la perfectarea actelor de identitate, în

condițiile în care eliberarea acestora ține exclusiv de propriile reglementări

legale și presupune îndeplinirea anumitor cerințe. Mai mult, însuși recurentul

face referire la prevederile legale ale statului român.

argumentul recurentului/pârât precum că raporturile legate de documentarea

cu acte de identitate românești a cetățenilor României, inclusiv drepturile de

25

care pot beneficia aceștia prin deținerea actelor nominalizate, pot fi și sunt

reglementate de către autoritățile României.

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, adoptată

de Parlamentul României și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 94 din 26

ianuarie 2006, în sensul pretins de recurent, ține de autoritățile competente

ale statului român, și nu pot fi substituite de autoritatea judecătorească din

Republica Moldova.

privind recunoașterea ca neîntemeiat a refuzului în vederea eliberării

obligației notariale în vederea perfectării actelor de identitate românești și

permiterea perfectării actelor de identitate românești pe numele copiilor

minori fără acordul tatălui.

nu poate fi împiedicat în perfectarea documentelor cetățeniei dobândite

acesta fiind un drept personal de care nu poate fi lipsit indiferent care sunt

motivele acestuia, instanța de recurs notează că obligația persoanelor de a

urma și respecta procedurile statului respectiv în vederea obținerea actelor

de identitate ale acestuia nu poate fi calificat ca fiind un impediment în

realizarea/valorificarea dreptului enunțat.

similare prin care s-au respins cerințele privind perfectarea actelor de

identitate ale altor state pe numele copiilor minori în lipsa acordului unui

părinte, și anume: cauza nr. 2ra-350/22, încheierea din 11 mai 2022 a Curții

Supreme de Justiție, cauza nr. 2ra-1026/22, decizia din 14 decembrie 2022 a

Curții Supreme de Justiție, cauza nr. 2ra-5/16, decizia din 13 ianuarie 2016

a Curții Supreme de Justiție, cauza 2ra-1379/23, decizia din 17 septembrie

2024 a Curții Supreme de Justiție, conform cărora, în esență, s-a reținut că

perfectarea actelor de identitate a altui stat revine statului respectiv cu

respectarea procedurilor legale.

naționale, majoritatea emise de prima instanță, anexate la cererea de chemare

în judecată de către partea reclamantă cu titlu de practică, acestea nu se referă

exclusiv la perfectarea actelor de identitate altor state, însă vizează în mare

parte inclusiv perfectarea actelor de identitate/pașaportul pe numele

minorilor în lipsa acordului unui părinte în vederea ieșirii/intrării din/în

Republicii Moldova, după caz, cu permiterea stabilirii domiciliului peste

hotare (Vol. I, f.d. 71-79).

că la solicitarea reclamantei privind perfectarea actelor de identitate

românești pe numele copiilor minori în lipsa acordului tatălui, i-ar fi fost

26

refuzat. Însă chiar și în condițiile unui astfel de refuz al autorităților române,

soluționarea acestui diferend ține de competența statului respectiv, dar nu a

autorităților Republicii Moldova.

reține că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au ajuns la concluzia

admiterii acțiunii, prin ce se impune admiterea recursului cu casarea

integrală a actelor judecătorești contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a pretențiilor formulate de reclamanta/intimată.

de judecată suportate, instanța de recurs relevă că în virtutea prevederilor art.

94, art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, având în vedere

respingerea pretențiilor cu privire la recunoașterea ca fiind neîntemeiat

refuzul tatălui de a elibera declarația notarială privind perfectarea actelor de

identitate românești pe numele copiilor minori și perfectarea actelor de

identitate românești fără acordul tatălui, cheltuielile de judecată rămân pe

seama reclamantei/intimate.

reținute de către instanța de recurs, deoarece se axează pe circumstanțele care

au fost constatate și elucidate, apreciate cu respectarea normelor de drept.

în cadrul judecării cauzei civile, participanților la proces le-au fost create

condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor

procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces

echitabil, garantat și asigurat prin art. 6§1 CEDO.

jurisprudenței sale constante, hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel

încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează.

soluționarea prezentei cauze, ceea ce este admisibil prin prisma

jurisprudenței CtEDO (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, § 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, § 84).

Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

alin. (1) lit. b), alin. (3) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Admite recursul declarat de Victor Harcenco.

27

Casează integral decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 23 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dorina

Jitaru (Harcenco) împotriva lui Victor Harcenco cu privire la recunoașterea

ca fiind neîntemeiat refuzul tatălui de a elibera declarația notarială privind

perfectarea actelor de identitate românești pe numele copiilor minori,

perfectarea actelor de identitate românești fără acordul tatălui și

compensarea cheltuielilor de judecată și pronunță o nouă hotărâre prin care:

Respinge cererea de chemare în judecată depusă de Dorina Jitaru

(Harcenco) împotriva lui Victor Harcenco cu privire la recunoașterea ca fiind

neîntemeiat refuzul tatălui de a elibera declarația notarială privind

perfectarea actelor de identitate românești pe numele copiilor minori,

perfectarea actelor de identitate românești fără acordul tatălui și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

28