3ra-202/22 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-202/22 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-202/22

2-20108257-01-3ra-23022022

ÎNCHEIERE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

examinând cererea lui Nicolae Harcenco cu privire la numirea ședinței publice

la examinarea recursului

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actelor administrative

constată:

La 1 septembrie 2020, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie

Malai a depus cerere de chemare în judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice”

cu privire la contestarea actelor administrative.

Prin hotărârea din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 23 februarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 4 mai 2021, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată

motivarea apelului.

Prin decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Nicolae Harcenco, casată hotărârea din 22 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă.

A fost obligată IP „Agenția Servicii Publice” să-l documenteze pe Nicolae

Harcenco, născut la XXXXX, în sat. XXXXX r-nul XXXXX regiunea XXXXX,

locuitor al sat. XXXXX r-nul XXXXX, cu eliberarea buletinului de identitate al

Republicii Moldova.

1

La 9 februarie 2022, IP „Agenția Servicii Publice” a depus recurs împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 22 martie 2022, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai a

depus referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de IP „Agenția

Servicii Publice” ca inadmisibil.

La 10 mai 2022, Nicolae Harcenco a depus o cerere, prin care a solicitat

examinarea cererii de recurs depusă de IP „Agenția Servicii Publice” împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în ședință publică, cu

invitarea tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța

cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Examinând cererea depusă de Nicolae Harcenco cu privire la numirea ședinței

publice la examinarea recursului, completul specializat pentru examinarea cauzelor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi

respinsă, din următoarele considerente.

Potrivit articolului 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Cu referire la prevederea legală enunțată, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, în speță, nu

au fost stabilite dificultăți cu privire la examinarea problemelor de legalitate invocate

în cererea de recurs depusă de IP „Agenția Servicii Publice”.

Pe cale de consecință, instanța de recurs nu consideră oportun de a cita

participanții la proces și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la

problemele invocate în cererea de recurs, deoarece criticile recurentului au fost

expuse cu suficientă claritate și precizie.

De altfel, se impune a învedera că examinarea cauzei în ordine de recurs în

lipsa participanților la proces, nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de

apărare și dreptului de acces la justiție, în condițiile când participanții la proces

beneficiază de un ansamblu de pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.

În această privință, CtEDO a statuat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO

pentru proceduri în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective. Atunci când a avut loc o ședință publică în

prima instanță, lipsa unei astfel de ședințe poate fi justificată la faza căii de atac de

caracteristicile speciale ale procedurilor în cauză, ținând cont de natura sistemului

căilor de atac naționale, de scopul competențelor instanțelor ierarhic superioare și de

modul în care interesele reclamantului au fost de fapt prezentate și apărate în fața

instanței ierarhic superioare, îndeosebi în lumina naturii chestiunilor care urmează a

fi hotărâte de către aceasta.

Pentru motivele expuse, completul specializat pentru examinarea cauzelor de

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ca fiind

2

neîntemeiată cererea depusă de Nicolae Harcenco cu privire la numirea ședinței

publice la examinarea recursului.

În conformitate art. 247 Cod administrativ, art. 269-270 CPC, completul

specializat pentru examinarea cauzelor de contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea lui Nicolae Harcenco cu privire la numirea ședinței

publice la examinarea recursului depus de IP „Agenția Servicii Publice” împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Harcenco, reprezentat

de avocatul Vitalie Malai împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu

privire la contestarea actelor administrative.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

3

Dosarul nr. 3ra-202/22

2-20108257-01-3ra-23022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Clima, E. Palanciuc)

DECIZIE

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

examinând recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actelor administrative

împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul depus de Nicolae Harcenco, casată hotărârea din 22 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre, prin care

acțiunea a fost admisă

constată:

La 1 septembrie 2020, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie

Malai a depus cerere de chemare în judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice”

cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii a invocat că s-a născut la XXXXX.

A comunicat că împreună cu familia sa, compusă din 4 membri și anume

mama Ludmila Butnaru, tatăl vitreg Petru Butnaru și sora Ecaterina Brînză, începând

cu anul 1992, locuiesc în sat. XXXXX r-nul XXXXX. Faptul dat se confirmă prin

următoarele înscrisuri: certificatul de căsătorie nr. CS-V 1355063, prin care se

confirmă că părinții sunt căsătoriți la 5 martie 1993, certificatul nr. 619 din

10 septembrie 2018, care confirmă componența familiei eliberată de Primăria sat.

XXXXX r-nul XXXXX, adeverina nr. 25 din 9 ianuarie 2018, care confirmă că a

absolvit ciclul gimnazial al Școlii Medii de Cultură Generală din sat. XXXXX r-nul

XXXXX, livretul militar nr. 159621 din 2 aprilie 2009, care confirmă efectuarea

4

serviciului militar în Brigada 2 mobil operativă a trupelor de carabinieri unitatea

militară 1002.

La fel, a relatat că prin decizia din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

a fost admis apelul declarat de avocatul Vitalie Malai în interesele lui Nicolae

Harcenco și emisă o nouă decizie de admitere a acțiunii, prin care a fost identificat

cetățeanul Republicii Moldova, Nicolae Harcenco, iar prin încheierea din 27 mai

2020 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de IP „Agenția Servicii Publice”

a fost declarat inadmisibil.

A menționat că la 3 august 2020, a fost înaintată cererea prealabilă cu privire

la documentarea persoanei și anume cetățeanul Republicii Moldova: Nicolae

Harcenco născut la XXXXX cu eliberarea actului de identitate.

La 20 august 2020, prin scrisoarea nr. 01/H-496/20, cererea prealabilă a fost

respinsă.

A considerat că IP „Agenția Servicii Publice” confundă două proceduri

distincte care prevede două modalități de documentare a populației și anume:

declarație pe proprie răspundere cu confirmarea identității unei rude de gradul I-III

sau prin instanța de judecată; obținerea cetățeniei conform art. 17 alin. (1) din Legea

cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000 care prevede

modalitatea de acordare a cetățeniei RM.

A subliniat că refuzul de a fi documentat (și nu solicitare de cetățenie cum

consideră IP „Agenția Servicii Publice”, deoarece dânsul este deja cetățean prin

prisma formei de documentare în art. 34 și 36 din Regulamentul de documentare a

populației) încalcă drepturile lui personale și patrimoniale, fiind încălcate și

drepturile prevăzute la art. 27 și 28 din Constituția Republicii Moldova, care prevăd

dreptul la libera circulație și protejarea vieții intime și de familie, care nu poate fi

realizat din cauza lipsei documentării.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 196, 203-204, 206 Cod

administrativ, art. 123, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea IP „Agenția

Servicii Publice” și anume Departamentul înregistrare și evidență a populației să

documenteze cetățeanul Republicii Moldova Nicolae Harcenco cu eliberarea

buletinului de identitate al Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 23 februarie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 4 mai 2021, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată

motivarea apelului.

Prin decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Nicolae Harcenco, casată hotărârea din 22 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă.

A fost obligată IP „Agenția Servicii Publice” să-l documenteze pe Nicolae

Harcenco, născut la XXXXX, în sat. XXXXX r-nul XXXXX regiunea XXXXX,

5

locuitor al sat. XXXXX r-nul XXXXX, cu eliberarea buletinului de identitate al

Republicii Moldova.

La 9 februarie 2022, IP „Agenția Servicii Publice” a depus recurs împotriva

deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o vădit neîntemeiată și bazată pe o interpretare eronată a normelor de

drept material, fiind pasibilă de a fi casată.

Astfel, instanța de apel la soluționarea cererii de apel, nu a ținut cont de faptul

că Nicolae Harcenco nu este cetățean al Republicii Moldova, ci cetățean al XXXXX.

Cu referire la prevederile art. 84/1 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind

regimul străinilor în Republica Moldova, art. 2 alin. (1), 3 alin. (1) și (11) din Legea

nr. 273 din 9 noiembrie 1994, pct. 16 din Regulamentul privind eliberarea actelor de

identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 125/2013 și art. 5 din Legea cetățeniei

Republicii Moldova nr. 1024-XIV din 2 iunie 2000, a evidențiat că instanța de fond

corect a reținut că buletinul de identitate al cetățeanului Republicii Moldova se

eliberează cetățenilor Republicii Moldova în modalitățile și condițiile exhaustive

enunțate supra, iar dovada cetățeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de

identitate, cu pașaportul, cu certificatul de naștere în cazul copilului sau cu un

certificat eliberat de autoritățile competente ale Republicii Moldova.

A menționat că Nicolae Harcenco nu deține careva acte care ar proba faptul

că acesta este cetățean al Republicii Moldova, or urmare a verificărilor efectuate

s-a constatat că Nicolae Harcenco nu a dobândit cetățenia Republicii Moldova.

Respectiv, eliberarea buletinului de identitate pe numele lui Nicolae Harcenco

nu este posibilă pe motiv că acesta nu este cetățean al Republicii Moldova, deoarece

conform art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și (11) din Legea nr. 273-XIII din 9 noiembrie

1994 privind actele de identitate din sistemul național de pașapoarte, buletinul de

identitate și pașaportul cetățeanului Republicii Moldova se eliberează cetățenilor

Republicii Moldova.

Astfel, alegațiile intimatului precum și argumentele instanței de apel că

Nicolae Harcenco este cetățean al Republicii Moldova odată ce a făcut serviciul sunt

neîntemeiate. Iar încorporarea acestuia în serviciul militar este contrară prevederilor

art. 57 din Constituția Republicii Moldova, art. 2, 28 din Legea nr. 1245/2002 cu

privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei și art. 84/1 din Legea nr. 200

din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica Moldova.

Prin urmare, satisfacerea serviciului militar de către o persoană cu statut

juridic nedeterminat, nu constituie temei pentru a fi considerat cetățean al Republicii

Moldova. Faptul că acesta a prezentat adeverința militară respectivă, nu îi acordă

dreptul de a deveni cetățean al Republicii Moldova prin simpla recunoaștere a

acestuia de către rudele sale, cât și faptul că a exercitat serviciul militar în Republica

Moldova.

Norma materială care prevede că livretul militar ar putea constitui material

probator, prezumă că această persoană este cetățean al Republicii Moldova în una

6

din condițiile prevăzute de Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024 din

2 iunie 2000.

A considerat că prin admiterea acțiunii civile depuse de Nicolae Harcenco se

încălcă prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind

actele de identitate din sistemul național de pașapoarte.

Suplimentar, în privința certificatului de naștere eliberat de autoritățile din

Ucraina, a menționat că intimatul nu a solicitat transcrierea acestui act de stare civilă

primar.

Careva înscrisuri/probe în acest sens, dovada solicitării de către intimat a

transcrierii certificatului de naștere personal eliberat de către autoritățile din Ucraina

nu a fost identificat la materialele dosarului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 9 noiembrie 2021,

în ședință publică.

La materialele cauzei lipsesc date care ar confirma notificarea dispozitivului

deciziei instanței de apel participanților la proces.

Din materialele dosarului rezultă că decizia motivată din 9 noiembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei IP „Agenția Servicii Publice”,

prin intermediul oficiului poștal, la 11 ianuarie 2022, fapt ce se confirmă prin aviz

de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 152).

Se mai constată că la 9 februarie 2022, IP „Agenția Servicii Publice” a depus

recurs împotriva deciziei din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 142-

146).

Astfel, recursul depus de IP „Agenția Servicii Publice” împotriva deciziei din

9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

La 22 martie 2022, Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai a

depus referință, prin care a solicitat declararea recursului depus de IP „Agenția

Servicii Publice” ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una din următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

7

Totodată, conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Iar potrivit art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ,

pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura

în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) – (3) Cod administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi

pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea

corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor

declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată

indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de

participanții la proces.

Astfel, după cum se constată la caz, prin decizia din 4 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, rămasă irevocabilă prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții

Supreme de Justiție, a fost constatată identitatea persoanei Nicolai XXXXX

Harcenco, născut la data de XXXXX în sat. XXXXX raionul XXXXX regiunea

XXXXX, XXXXX XXXXX, nașterea înregistrată la XXXXX sub nr. 04, certificatul

de naștere V-ЖД nr. 292157, eliberat la XXXXX (f. d. 23-30).

Este cert și faptul că la 3 august 2022, Nicolae Harcenco, reprezentat de

avocatul Vitalie Malai a depus cererea prealabilă către IP „Agenția Servicii Publice”,

prin care a solicitat impunerea subdiviziunilor Agenției Servicii Publice și anume

Departamentul înregistrare și evidență a populației să documenteze cetățeanul

Republicii Moldova, Nicolae Harcenco, născut la data de XXXXX în satul XXXXX

raionul XXXXX regiunea XXXXX, cetățean al Republicii Moldova, locuitor al sat.

XXXXX r-nul XXXXX din anul 1991, cu eliberarea buletinului de identitate al

Republicii Moldova. (f. d. 11-13).

Prin răspunsul IP „Agenția Servicii Publice” nr. 01/H-496/20 din

20 august 2020, a fost comunicat că potrivit art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1) și alin. (11)

din Legea nr. 273-XIII din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din

sistemul național de pașapoarte, buletinul de identitate și pașaportul cetățeanului

Republicii Moldova se eliberează cetățenilor Republicii Moldova, însă urmare a

verificărilor efectuate s-a constatat că Nicolae Harcenco nu a dobândit cetățenia

Republicii Moldova (f. d. 14-15).

Nicolae Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai înaintând acțiunea în

judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, a solicitat obligarea IP „Agenția

Servicii Publice” și anume Departamentul înregistrare și evidență a populației să

8

documenteze cetățeanul Republicii Moldova Nicolae Harcenco cu eliberarea

buletinului de identitate al Republicii Moldova.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a respins acțiunea ca fiind

neîntemeiată.

Judecând apelul depus de Nicolae Harcenco, instanța de apel a admis apelul, a

casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre, prin care a admis acțiunea,

a obligat IP „Agenția Servicii Publice” să-l documenteze pe Nicolae Harcenco,

născut la XXXXX, în sat. XXXXX r-nul XXXXX regiunea XXXXX, locuitor al sat.

XXXXX r-nul XXXXX, cu eliberarea buletinului de identitate al Republicii

Moldova.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, având în vedere prevederile art. 4 din

Legea nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei și art. 841 alin. (10) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind

regimul străinilor în Republica Moldova, a menționat că serviciul militar poate și

urmează a fi satisfăcut de către cetățenii Republicii Moldova, fiind interzisă în mod

expres satisfacerea serviciului militar în forțele armate ale Republicii Moldova, de

către străini.

Instanța de apel a considerat că prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei,

faptul că potrivit adeverinței de recrutare AB nr. 0002036, eliberată pe numele lui

Nicolae Harcenco, născut la XXXXX, domiciliat în sat. XXXXX r-nul XXXXX, de

naționalitate XXXXX, la 1 februarie 2006, ultimul a fost luat la evidența militară de

către CMR Hîncești.

Iar potrivit înscrierilor din livretul militar LM nr. 159621, eliberat la

2 aprilie 2009 de Brigada 2 mobil-operativă a T.C. (unitatea militară 1002) se

confirmă că Nicolae Harcenco, prin ordinul MAI nr. 216 din 7 noiembrie 2008 a fost

încorporat în serviciu militar, respectiv prin ordinul MAI nr. 351 din 24 septembrie

2009 a fost trecut în rezervă, după îndeplinirea serviciului militar, în termen.

A conchis instanța de apel că, autoritățile de stat, în special Ministerul

Afacerilor Interne, au recunoscut apartenența lui Nicolae Harcenco, la categoria

cetățenilor Republicii Moldova, fiind dispusă înrolarea acestuia și desfășurarea

serviciului militar, fapt care nu este posibil pentru străini, persoane ce nu dețin

cetățenia Republicii Moldova.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a interpretat eronat

legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, pe când prima

instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor importante, având în susținere

cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate

de Nicolae Harcenco.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 3 alin.

(1) și (11) din Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din

sistemul național de pașapoarte, potrivit cărora buletinul de identitate al cetățeanului

Republicii Moldova se eliberează cetățenilor pentru întrebuințare pe teritoriul

republicii sau peste hotarele ei, în conformitate cu acordurile internaționale.

9

Buletinul de identitate provizoriu se eliberează cetățenilor Republicii Moldova,

pentru întrebuințare pe teritoriul țării, în cazul:

a) persoanei care a depus cerere privind eliberarea buletinului de identitate și

solicită un document provizoriu – pe perioada de confecționare a acestuia;

b) persoanei care nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea

buletinului de identitate;

c) persoanei social vulnerabile – pentru a beneficia de asistență socială,

medicală sau juridică;

d) persoanei care nu posedă act de identitate pentru efectuarea acțiunilor ce

generează schimbarea sau ridicarea buletinului de identitate;

e) persoanei reținute sau aflate în arest preventiv – la solicitarea autorităților

competente;

f) persoanei care renunță la numărul de identificare de stat și la evidența

automatizată în Registrul de stat al populației;

g) persoanei care a emigrat autorizat – la solicitare.

În același timp, prevederile pct. 16 din Regulamentul privind eliberarea actelor

de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 125 din 18 februarie 2013, stipulează că la

depunerea cererii pentru eliberarea actelor de identitate se stabilește statutul juridic

al persoanei, identitatea, domiciliul sau reședința temporară a solicitantului.

Iar conform art. 5 din Legea cetățeniei Republicii Moldova nr. 1024-XIV din

2 iunie 2000, dovada cetățeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate,

cu pașaportul, cu certificatul de naștere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat

de autoritățile competente ale Republicii Moldova.

În interpretarea corectă a normelor de drept enunțate, este de înțeles că buletinul

de identitate al cetățeanului Republicii Moldova se eliberează cetățenilor Republicii

Moldova, iar dovada cetățeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate,

cu pașaportul, cu certificatul de naștere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat

de autoritățile competente ale Republicii Moldova.

Raportând dispozițiile legale enunțate supra la circumstanțele speței, instanța

de recurs atestă că Nicolae Harcenco nu a prezentat probe justificative în sensul

art. 93 Cod administrativ, care ar demonstra că dânsul deține cetățenia Republicii

Moldova, pentru a putea solicita eliberarea buletinului de identitate al cetățeanului

Republicii Moldova.

Această concluzie este întărită, de altfel și prin răspunsul IP „Agenția Servicii

Publice” nr. 01/H-496/20 din 20 august 2020, prin care urmare a verificărilor

efectuate s-a constatat că Nicolae Harcenco nu a dobândit cetățenia Republicii

Moldova (f. d. 14-15).

Pe cale de consecință, instanța de recurs conchide că livretul militar seria LM

nr. 159621 eliberat la 2 aprilie 2009 de Brigada 2 mobil-operativă a Trupelor de

Carabinieri, unitatea militară 1002 a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova pe numele lui Nicolae Harcenco, născut la XXXXX în XXXXX XXXXX,

prin care se confirmă satisfacerea serviciului militar în Republica Moldova, nu

constituie în sine probă pertinentă și concludentă de deținere a cetățeniei Republicii

Moldova.

10

Astfel, instanța de recurs consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel

precum că autoritățile de stat, în special Ministerul Afacerilor Interne, au recunoscut

apartenența lui Nicolae Harcenco, la categoria cetățenilor Republicii Moldova, în

privința căruia a fost dispusă înrolarea și desfășurarea serviciului militar.

Or, după cum corect a reținut și prima instanță, satisfacerea serviciului militar

de către o persoană cu statut juridic nedeterminat, nu constituie temei pentru a fi

considerat cetățean al Republicii Moldova.

De altfel, instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel în sensul

adoptat se dovedește a fi una eronată inclusiv și din considerentul că aceasta într-un

mod contradictoriu și confuz a concluzionat că circumstanța privind lipsa cetățeniei

Republicii Moldova, nu poate reprezenta temei de respingere a cererii depuse de

către Nicolae Harcenco.

În consecutivitatea celor descrise supra, instanța de recurs nu poate reține ca

temei de admitere a acțiunii nici faptul că Nicolae Harcenco este locuitor al satului

XXXXX r-nul XXXXX și că a absolvit ciclul gimnazial al Școlii Medii de Cultură

Generală din satul XXXXX r-nul XXXXX, întrucât acestea nu atestă nici într-un

mod deținerea cetățeniei Republicii Moldova de către Nicolae Harcenco.

Nu prezintă relevanță sub acest aspect nici decizia din 4 decembrie 2019 a

Curții de Apel Chișinău, rămasă irevocabilă prin încheierea din 27 mai 2020 a Curții

Supreme de Justiție, adoptată în cauza civilă la cererea lui Nicolae Harcenco,

persoană interesată IP „Agenția Servicii Publice” cu privire la identificarea

persoanei.

Și asta deoarece, prin actul de dispoziție judecătoresc menționat, a fost stabilită

doar identitatea persoanei Nicolae Harcenco și nicidecum că Nicolae Harcenco ar fi

cetățean al Republicii Moldova.

Față de toate aceste considerente, instanța de recurs apreciază ca fiind

incosistente și fără raționament valabil argumentele lui Nicolae Harcenco din

acțiune, precum că dânsul ar deține cetățenia Republicii Moldova.

În acest aspect, prezintă relevanță invocările IP „Agenția Servicii Publice” că

Nicolae Harcenoc nu a solicitat transcrierea certificatului de naștere eliberat pe

numele lui de autoritățile din Ucraina.

Mai cu seamă că din materialul probator cercetat în ședința de judecată și

anume din scrisorile IP „Agenția Servicii Publice” nr. 01/H-513/18 din 17 iulie 2018

și nr. 01/H-496 din 20 august 2020, se evidențiază cu certitudine că IP „Agenția

Servicii Publice” l-a informat pe Nicolae Harcenco atât despre procedura obținerii

actelor de identitate ale cetățeanului Republicii Moldova, cât și despre procedura

dobândirii cetățeniei Republicii Moldova (f. d. 14-15, 16-17).

Or, în conformitate cu art. 17 alin. (1) din Legea cetățeniei Republicii

Moldova nr. 1024-XVI din 2 iunie 2000, cetățenia Republicii Moldova poate fi

acordată la cerere cetățeanului străin sau apatridului cu domiciliul legal și obișnuit

pe teritoriul Republicii Moldova, care cunoaște și respectă prevederile Constituției,

a susținut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaștere a limbii de stat și are surse

legale de venit, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:

11

a) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puțin în ultimii 10 ani.

Pentru apatrizi, refugiați și beneficiarii de protecție umanitară și azil politic,

termenul respectiv este de 8 ani;

b) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea

împlinirii vîrstei de 18 ani;

c) este căsătorit cu un cetățean al Republicii Moldova de cel puțin 3 ani și a

avut domiciliul în mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;

d) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinți

sau la copii (inclusiv părinți adoptivi sau copii adoptați) cetățeni ai Republicii

Moldova.

Corelând aceste particularități la circumstanțele speței, prima instanță

întemeiat a concluzionat că doar la întunirea condițiilor legale, Nicolae Harcenco ar

fi în drept să solicite cetățenia Republicii Moldova personal, sau prin mandatar, prin

depunerea unei cereri pentru dobândirea cetățeniei Republicii Moldova.

Distinct de cele menționate, se reliefează că, în lipsa dovezii de deținere a

cetățeniei Republicii Moldova, IP „Agenția Servicii Publice” în mod temeinic a

refuzat eliberarea buletinului de identitate a Republicii Moldova lui Nicolae

Harcenco.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs constată justețea concluziei

primei instanțe cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată a lui Nicolae

Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai împotriva Instituției Publice

„Agenția Servicii Publice” cu privire la obligarea IP „Agenția Servicii Publice” și

anume Departamentul înregistrare și evidență a populației să documenteze

cetățeanul Republicii Moldova, Nicolae Harcenco cu eliberarea buletinului de

identitate al Republicii Moldova, prin urmare netemeinicia deciziei instanței de apel.

Față de cele ce preced, având în vedere faptul că hotărârea primei instanțe este

legală și întemeiată, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu interpretarea eronată

a legii și aprecierea greșită a materialului probator, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău și de a menține hotărârea din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Rîșcani.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

Se casează integral decizia din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 22 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae

12

Harcenco, reprezentat de avocatul Vitalie Malai împotriva Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

13