- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 mai 2022
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Eren și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE EREN ȘI ALTE CAUZE v. TURKEY (Aplicații nr. 29936/19 și 7 altele – a se vedea lista adăugată) DIRECȚII STASBOURG 3 mai 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul EREN și altele c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii având în vedere: cererile împotriva Republicii Turciei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („candidații”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile adresate guvernului turc („ Guvernului”), reprezentată de dl Hacı Ali Açıkgül, directorul Departamentului Drepturilor Omului al Ministerului Justiției, co-agent al Republicii Turciei înaintea Curții Europene a Drepturilor Omului; observațiile părților; decizia de a respinge obiecția Guvernului față de examinarea cererilor de către un comitet; După deliberarea în particular la 29 martie 2022, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cerințele se referă la neexecuția deciziilor instanțelor interne, în ciuda constatărilor Comisiei de compensare a încălcării dreptului reclamanților la un proces echitabil.
În 2006, 2007 și 2008 reclamanții au fost acordate compensații pentru creanțele lor decurgând de acordurile de muncă cu municipalitatea Alemdar („comunitatea”) în trei seturi de proceduri civile în fața Tribunalului Civil Afșin. Detaliile procedurii sunt prezentate în tabelul apendice. Sumele de compensare acordate de Tribunalul Civil Afșin reclamanților nu au fost plătite cu excepția compensației acordate în primul set de proceduri introduse de reclamanții în cererea nr. 3950/08. În diferite date din 2011 reclamanții au solicitat Curții care nu au aplicat în favoarea acestora hotărârile judiciare interne. În 2013 Curtea a susținut că cererile lor erau inadmisibile pentru neepuizare a măsurilor de remediere interne din cauza neutilizarii Comisiei de Compensare, un remediu intern instituit în temeiul Legii nr. 6384 care prevede soluționarea plângerilor referitoare, printre altele, la neexecuție a măsurilor de remediere interne.
Prejudiciu material pentru lungimea excesivă a procedurii. Acesta și-a transmis în continuare decizia municipalității, solicitându-i să execute deciziile judiciare în cauză. În același an, reclamanții au solicitat, de asemenea, Curții Constituționale care se plângea de neîndeplinirea deciziilor judiciare relevante, în ciuda deciziei Comisiei de Compensare. În iulie 2018, în timp ce cererile erau în așteptare în fața Curții Constituționale, s-a adăugat la Legea nr. 6384 o dispoziție care să împuternicie Comisia de Compensare înființată în temeiul Legii nr. 6384 să trateze cererile în așteptare în fața Curții Constituționale cu privire, printre altele, la plângerile de neexecuție au fost adăugate la Legea nr. 6384. În același an, Curtea Constituțională a considerat inadmisibil cererile reclamanților pentru neepuizarea recoursurilor interne, și anume Comisia de Compensare.
10. La date neespecificate, unele părți minore din creanțe au fost plătite unor dintre solicitanți. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. VIOLĂȚII ALEGATE A ARTICOLUL 6 1 AL CONVENȚIEII ȘI A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI 1 LA CONVENȚIE 12. Reclamanții se plâng de neexecutarea deciziilor interne în favoarea lor. Ele se bazează în mod expres sau substanțial pe art. 12. 6 § 1 din Convenție și privind art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 13. Guvernul a susținut că cererile erau inadmisibile pentru neepuizarea recourslor interne, deoarece reclamanții nu s-au aplicat Comisiei de Indemnizare, înființate prin Legea nr. 6384, după ce Curtea Constituțională și-a considerat inadmisibil cererile pentru neepușiți 14. Curtea observă că reclamanții au solicitat deja Comisiei de compensare înainte de a-și depune cererile la Curtea Constituțională.
Cu toate acestea, în ciuda constatărilor Comisiei de compensare, hotărârile Tribunalului Civil Afșin de Primă Instanță de atribuire a compensației reclamanților nu au fost încă pe deplin aplicate. 15. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și a luat în considerare jurisprudența sa (a se vedea Hornsby c. Grecia , nr. 18357/91 , Raporturi de hotărâri și hotărâri 1997 II), Curtea consideră că cererile nu sunt inadmisibile din niciun motiv și că autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru aplicarea integrală și în timp util a hotărârilor în favoarea reclamanților. 16. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Fiecare dintre solicitanți a solicitat 50.000 de euro (EUR), în ceea ce privește prejudiciu material, corespunzător beneficiilor financiare potențiale pe care le-au fost private din cauza neplatării sumelor acordate de instanțe interne. 18. În ceea ce privește prejudiciile morale, fiecare reclamant a susținut că a suferit dificultăți și dificultăți din cauza nerambursării datorielor hotărârii interne și a solicitat 50 000 EUR. 19. Reclamanții au solicitat în continuare 220 000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile și taxele avocatului.
20. Guvernul a solicitat Curtea să nu se pronunțe doar pe satisfacție, deoarece Comisia de compensație are acum dreptul de a examina doar cererile de satisfacție în cazul în care Curtea a constatat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, dar nu a decis asupra cererilor reclamanților pentru satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din Convenție sau a hotărât să se rezerve întrebarea ( Kaynar și alții c. Turcia , nr. 21104/06 și altele 2 § 64-78, 7 mai 2019). 21. Curtea consideră că guvernul contestat ar trebui să se asigure că hotărârile interne din tabelul adăugat sunt executate în totalitate de către administrație prin închiderea procedurii de executare la oficiile judecătorești (İcra Müdürlükleri), inițiate de reclamanții (Vlaho v. Bosnia și Herțegovina [Comitet], nr. 157676/20, 10 decembrie 2020). 22. Curtea consideră, de asemenea, că reclamanții trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral care nu pot fi compensate suficient de numai prin constatarea unei încălcări . Prin urmare, ținând seama de circumstanțele cauzei, în special de faptul că reclamanții au fost deja acordate compensații (a se vedea punctul 10 de mai sus) și de evaluarea sa pe o bază echitabilă, Curtea aprobă pentru fiecare dintre cererile 2 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale.
23. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.
În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să se atribuie în comun reclamanților 3 000 EUR care acoperă costurile și cheltuielile pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, hotărăște să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; că cererile dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind neexecuția deciziilor interne; deține că Statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, aplicarea deciziilor interne în curs de aplicare menționate în tabelul adăugat; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 2 000 EUR (2 mii de euro) pentru fiecare cerere, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 3 000 EUR (trei mii de euro) în comun pentru solicitanți, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale;
respinge restul cererii reclamanților pentru o simplă satisfacție Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 3 mai 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de judecată.
Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Președintele Registrului Adjunct Apendice Lista cauzelor: nr. Cerere nr. Locată pe numele reclamant Data nașterii Loc de reședință Afșin Hotărâre a Tribunalului Civil de Primă Instanță Indemnarea acordată de Curtea Internă 1a Procedințe 2a Procedințe 1a Procedințe A doua decizie TOTAL 29936/30/04/2019 Fethi EREN Data deciziei: 05/05/2006 Finală pe: 04/06/2007 Data deciziei: 05/06/2008 Finală pe: 03/11/2008 TRY 23.019,97 TRY 14.014,98 TRY 37.034,95 18/06/1963 Kahrammaraș 30031/19 30/04/2019 Halil KILINÇ Data deciziei: 05/05/2006 Finala pe: 04/06/2007 Data deciziei: 05/06/2008 Finala pe: 03/11/2008 TRY 11.071,29 TRY 13.807,25 TRY 24.878,54 16/08/1972 Kahramanmaraș 30041/19 30/04/2019 Ramazan GÜL Data deciziei: 27/03/2006 Final pe: 04/06/2007 Data deciziei: 10/06/2008 Final pe: 06/10/2008 TRY 22.228.59 TRY 23.673,10 TRY 46.901,69 16/01/1966 Kahramanmaraș 30050/19 30/04/2019 İbrahim KILINÇ Data deciziei: 27/03/2006 Final pe: 04/06/2007 Data deciziei: 10/06/2008 Final pe: 06/10/2008 TRY 22.386,03 TRY 24.569,48 TRY 46.955,51 16/04/1970 Kahramanmaraș 30077/19 30/04/2019 Ali KOCA Data hotărârii: 27/03/2006 Final pe: 04/06/2007 Data hotărârii: 10/06/2008 Final pe: 06/06/2008 TRY 28.758,20 TRY 24. 696,22 TRY 53.454,42 06/08/1970 Kahramanmaraș 30083/19 30/04/2019 Fahrettin KILINÇ Data hotărârii: 05/05/2006 Final pe: 04/06/2007 Data hotărârii: 05/06/2008 Final
pe: 03/11/2008 TRY 11.132,45 TRY 13.807,25 TRY 24.939,70 04/07/1965 Istanbul 30086/19 30/04/2019 Atilla EREN Data deciziei: 27/03/2006 Final pe: 04/06/2007 Data deciziei: 10/06/2008 Final pe: 06/10/2008 TRY 15.165,95 TRY 20.278,01 TRY 35.443,96 10/06/1978 Istanbul 30090/19 30/04/2019 Necati BOLAT Data deciziei: 05/05/2006 Final pe: 04/06/2007 Data deciziei: 05/06/2008 Final pe: 03/11/2008 TRY 17.016,86 TRY 13.807,25 TRY 30.824,11 25/11/1971 Antalya
SECOND SECTION
CASE OF EREN AND OTHERS v. TURKEY (Applications nos. 29936/19 and 7 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 3 May 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Eren and Others v. Turkey, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Egidijus Kūris, President, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar , Having regard to: the applications against the Republic of Turkey lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table, (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the applications to the Turkish Government (“the Government”) represented by Mr Hacı Ali Açıkgül, Head the Human Rights Department of the Ministry of Justice, co-Agent of the Republic of Turkey before the European Court of Human Rights; the parties’ observations; the decision to reject the Government’s objection to the examination of the applications by a Committee; Having deliberated in private on 29 March 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The applications concern the non-enforcement of domestic courts’ decisions despite the Compensation Commission’s findings of breach of the applicants’ right to a fair trial.
In 2006, 2007 and 2008 the applicants were awarded compensation for their receivables arising from labour agreements with the Alemdar Municipality (“the Municipality”) in three sets of civil proceedings before the Afșin Civil Court of First Instance. The details of the proceedings are set out in the appended table.
The compensation amounts awarded by the Afșin Civil Court of First Instance to the applicants were not paid except for the compensation awarded in the first set of proceedings brought by the applicants in application no. 3950/08.
On different dates in 2011 the applicants applied to the Court complaining of the non-enforcement of domestic judicial decisions in their favour.
In 2013 the Court held that their applications were inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies due to the applicants’ failure to exhaust the Compensation Commission, a domestic remedy established under Law no. 6384 which provides redress for complaints concerning, inter alia , non ‑ enforcement of domestic remedies.
In 2014, the Compensation Commission awarded to the applicants non ‑ pecuniary damage for the excessive length of proceedings. It further transmitted its decision to the Municipality, requesting it to execute the judicial decisions in question.
In the same year, the applicants also applied to the Constitutional Court complaining about the Municipality’s failure to enforce the relevant judicial decisions despite the decision of the Compensation Commission.
In July 2018, as the applications were pending before the Constitutional Court, a provision empowering the Compensation Commission established under Law no. 6384 to deal with the applications pending before the Constitutional Court, concerning, inter alia , non-enforcement complaints were added to Law no. 6384.
In the same year the Constitutional Court found the applicants’ applications inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies, namely the Compensation Commission.
On unspecified dates, some minor parts of the receivables were paid to some of the applicants.
THE COURT’S ASSESSMENT
JOINDER OF THE APPLICATIONS
11. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATIONs OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION AND OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
The applicants complain of the non-enforcement of domestic decisions given in their favour. They rely expressly or in substance, on Article 6 § 1 of the Convention and on Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
The Government argued that the applications had been inadmissible for non-exhaustion of domestic remedies because the applicants failed to apply to the Compensation Commission, established by Law no. 6384, after the Constitutional Court had found their applications inadmissible for non ‑ exhaustion of domestic remedies.
The Court observes that the applicants had already applied to the Compensation Commission before lodging their applications with the Constitutional Court. However, despite the Compensation Commission’s findings, the decisions of the Afșin Civil Court of First Instance awarding the applicants compensation had still not been fully enforced.
Having examined all the material submitted to it and considering its case-law (see Hornsby v. Greece , no. 18357/91, Reports of Judgments and Decisions 1997 ‑ II), the Court considers that the applications are not inadmissible on any grounds and that the authorities did not deploy all necessary efforts to enforce fully and in due time the decisions in the applicants’ favour.
There has therefore been a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
17. Each of the applicants claimed 50,000 euros (EUR), in respect of pecuniary damage, corresponding to the potential financial benefits they had been deprived of on account of the non-payment of the amounts awarded by the domestic courts.
As regards non-pecuniary damage, each applicant claimed that he had suffered distress and hardship on account of the non-payment of the domestic judgment debts and requested EUR 50,000.
The applicants further claimed EUR 220,000 in respect of costs and expenses and lawyer`s fees.
The Government requested the Court not to rule on just satisfaction because the Compensation Commission was now entitled to examine just satisfaction claims in applications where the Court has found a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention but has not ruled on the applicants’ claims for just satisfaction under Article 41 of the Convention or has decided to reserve the question ( Kaynar and Others v. Turkey , nos. 21104/06 and 2 others, § 64-78, 7 May 2019).
The Court considers that the respondent Government should ensure that the domestic judgments in the appended table, are executed by the administration in full by closing the enforcement proceedings at the bailiff`s offices ( İcra Müdürlükleri) which had been initiated by the applicants ( Vlaho v. Bosnia and Herzegovina [Committee], no.15676/20, 10 December 2020).
The Court further considers that the applicants must have suffered some non-pecuniary damage which cannot be sufficiently compensated by the finding of a violation alone . Consequently, taking into account the circumstances of the case, in particular the fact that the applicants have already been awarded compensation (see paragraph 10 above), and making its assessment on an equitable basis, the Court awards for each of the applications EUR 2 000 in respect of non ‑ pecuniary damages.
According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the documents in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award jointly to the applicants EUR 3 000 covering costs and expenses FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that the applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 concerning the non ‑ enforcement of domestic decisions; Holds that respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months, the enforcement of the pending domestic decisions referred to in the appended table; Holds (a) that the respondent State is to pay, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 2 000 (two thousand euros) for each application, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 3 000 (three thousand euros) jointly to applicants, plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction . Done in English, and notified in writing on 3 May 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Deputy Registrar President APPENDIX List of cases: No. Application no. Lodged on Applicant name Date of birth Place of residence Afșin First Instance Civil Court Decision Compensation awarded by the Domestic Court 1st Proceedings 2nd Proceedings 1st Proceedings 2nd Proceedings TOTAL 1. 29936/19 30/04/2019 Fethi EREN Decision date: 05/05/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 05/06/2008 Final on: 03/11/2008 TRY 23.019,97 TRY 14.014,98 TRY 37.034,95 18/06/1963 Kahramanmaraș 2. 30031/19 30/04/2019 Halil KILINÇ Decision date: 05/05/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 05/06/2008 Final on: 03/11/2008 TRY 11.071,29 TRY 13.807,25 TRY 24.878,54 16/08/1972 Kahramanmaraș 3. 30041/19 30/04/2019 Ramazan GÜL Decision date: 27/03/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 10/06/2008 Final on: 06/10/2008 TRY 22.228,59 TRY 23.673,10 TRY 46.901,69 16/01/1966 Kahramanmaraș 4. 30050/19 30/04/2019 İbrahim KILINÇ Decision date: 27/03/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 10/06/2008 Final on: 06/10/2008 TRY 22.386,03 TRY 24.569,48 TRY 46.955,51 16/04/1970 Kahramanmaraș 5. 30077/19 30/04/2019 Ali KOCA Decision date: 27/03/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 10/06/2008 Final on: 06/10/2008 TRY 28.758,20 TRY 24.696,22 TRY 53.454,42 06/08/1970 Kahramanmaraș 6. 30083/19 30/04/2019 Fahrettin KILINÇ Decision date: 05/05/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 05/06/2008 Final on: 03/11/2008 TRY 11.132,45 TRY 13.807,25 TRY 24.939,70 04/07/1965 Istanbul 7. 30086/19 30/04/2019 Atilla EREN Decision date: 27/03/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 10/06/2008 Final on: 06/10/2008 TRY 15.165,95 TRY 20.278,01 TRY 35.443,96 10/06/1978 Istanbul 8. 30090/19 30/04/2019 Necati BOLAT Decision date: 05/05/2006 Final on: 04/06/2007 Decision date: 05/06/2008 Final on: 03/11/2008 TRY 17.016,86 TRY 13.807,25 TRY 30.824,11 25/11/1971 Antalya