3ra-1299/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1299/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1299/22

2-20101538-01-3ra-20122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

28 iunie 2024 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată

depusă de Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov” și Constantin Haret

împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, terți Irina Tarasiuc, Natalia Cornegruță, Olga Madan, Mariana

Drozdova, Iurie Andrușcenco, Nelea Lupu și Alisa Cazacenco cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității și s-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 18 august 2020, Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov” și Constantin

Haret, reprezentați de avocatul Nicolae Frumosu, au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, terți Irina Tarasiuc, Natalia Cornegruță, Olga Madan,

Mariana Drozdova, Iurie Andrușcenco, Nelea Lupu și Alisa Cazacenco cu privire

la contestarea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au relatat că, la

17 februarie 2010, un grup de petiționari s-au adresat cu plângere către

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității,

prin care au solicitat constatarea faptului discriminării lor de către Constatin

Haret, directorul Teatrului Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov”.

Urmare a examinării plângerii, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurării egalității, prin decizia din 26 iunie 2020, în cauza

nr.35/20, a decis:

1

criteriu de poziție civilă activă (activitate similară cu cea sindicală);

reclamantului: (i) să restabilească petiționarii în spectacolele din care au fost

excluși, (ii) să contribuie la restabilirea petiționarului în cabina de grimare pe care

a folosit-o anterior, (iii) să-și prezinte scuze, în scris, de la petiționarii hărțuiți;

reclamantului să: (i) ia act că astfel de fapte sunt inacceptabile și să nu recurgă, pe

viitor, la astfel de acțiuni; (ii) să elaboreze, la nivel de instituție, un regulament

prin care să se prevadă un mecanism de prevenirea a hărțuirii între actori; (iii) să

nu admită acțiuni de victimizare împotriva petiționarilor”.

Reclamanții au susținut că nu sunt de acord cu decizia nominalizată a

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității, pe

care o consideră ilegală în fond și emisă cu încălcarea procedurii.

Așadar, în susținerea opiniei enunțate și cu referire la încălcarea termenului

de finalizare a procedurii administrative, reclamanții, făcând trimitere la

dispozițiile art.6 alin.(1), art.60 alin.(1), (4) și (5) din Codul administrativ și

art.15 alin.(1) al Legii cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012,

au menționat că decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurării egalității nr.35/20 din 23 iunie 2020, care este un act administrativ

individual, a fost emis în cadrul unei proceduri administrative de control privind

respectarea, de către Constantin Haret, a regimului juridic de prevenire și

combatere a discriminării.

În consecință, procedura respectivă, urma a fi efectuată, inclusiv conform

prevederilor Cărții a două din Codul administrativ, în măsura în care prevederile

codului nu contravin cu cele prevăzute din Legea cu privire la asigurarea egalității

și Regulamentului cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurării egalității.

La acest capitol, menționează că materialele dosarului administrativ nu

conțin dovezi ale prelungirii termenului general al procedurii administrative, prin

urmare, în speță pârâtul urma să emită actul administrativ contestat în condiții

generale.

Or, petiționarii s-au adresat cu plângere către pârât la 17 februarie 2020,

respectiv, decizia Consiliului urma să fie emisă până la data de 18 martie 2020.

Însă, la caz, decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurării egalității în cauza nr.35/20 a fost emisă la 23 iunie 2019, cu încălcarea

termenilor prevăzute de art.15 alin.(1) din Legea cu privire la asigurarea egalității

nr. 121 din 25 mai 2012 și art.60 alin.(4) din Codul administrativ, ceea ce

constituie o încălcarea a procedurii la emiterea actului administrativ.

În context, cu titlu subsidiar, reclamanții au enunțat că la 18 martie 2020 a

fost emisă Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale nr.1, care la pct.16,

prevede triplarea, pe perioada stării de urgență a termenelor stabilite pentru

soluționarea petiției. Ab initio menționează că, derogarea respectivă nu este

aplicabilă în speță, or, procedura administrativă nu a început pe perioada stării de

urgență. Însă, chiar dacă s-ar admite că pct.16 din Dispoziția Comisiei pentru

Situații Excepționale nr.1 din 18 martie 2020 este aplicabil, atunci și în acest caz,

2

termenul procedurii administrative este încălcat, deoarece decizia pârâtului

trebuia emisă în termen de 90 de zile de la data depunerii plângerii de către

petiționari.

Referitor la ilegalitatea în fond a actului administrativ contestat, reclamanții

au notat că, în motivarea deciziei din 23 iunie 2020, în cauza nr.35/20, Consiliul

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității a indicat mai

multe fapte ale reclamatului, care în accepțiunea sa constituie o hărțuire de

muncă.

Așadar, cu referire la pretinsa neexecutare a prescripțiilor Inspectoratului de

Stat al Muncii, reclamanții au reținut că, în conformitate cu art.2 din Legea cu

privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, hărțuirea este orice

comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil,

degradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect lezarea demnității

unei persoane pe baza criteriilor stipulate de prezenta lege. Astfel, una dintre

condițiile necesare de a fi întrunite în cazul hărțuirii este lezarea demnității anume

pe baza criteriilor stipulate de lege. Cu toate acestea, prescripțiile impuse de

Inspectoratul de Stat al Muncii nu se referă doar la un anumit grup de persoane,

care eventual ar putea avea poziție civică activă, ci la toți angajații teatrului.

Respectiv, invocarea neîndeplinirii acestor prescripții nu poate fi considerat

hărțuire în muncă, deoarece nu a fost făcută în baza criteriului poziției civice

active. Mai mult, anume în cazul petiționarelor Mariana Drozdov și Natalia

Cornegruță, plățile salariale au fost efectuate corespunzător, ceea ce denotă încă o

dată netemeinicia alegațiilor pârâtului.

În privința excluderii petiționarilor din lista de delegare în turnee,

reclamanții au relevat că petiționarii Irina Tarasiuc și Natalia Cornegruță, nu au

fost excluși din lista de delegare în turneul din Federația Rusă, dar aceștia însăși

au refuzat să participe la turneu, invocând cuantumul mic al diurnei, fapt

confirmat de martorul Olga Cosniter în cadrul procedurii administrative. Prin

urmare, plata unei diurne într-un cuantum mai mic decât cel prevăzut de lege nu

constituie temei de refuz de a pleca în delegare, salariatul putând solicita diferența

pe calea unei acțiuni în justiție.

Iar, referitor la excluderea petiționarilor din spectacole, reclamanții au

precizat că pentru a constitui o acțiune de discriminare, hărțuirea trebuie să se

bazeze pe criteriile stipulate de Legea nr.121/2012, în speță, pe criteriu poziției

civice active. Cu toate acestea, din materialele dosarului administrativ și însăși

constatările pârâtului, rezultă cu certitudine că excluderea petiționarilor Irina

Tarasiuc, Natalia Cornegruță, Olga Madan din anumite spectacole a avut ca temei

mai multe solicitări ale angajaților teatrului, colegi ai acestora. Astfel, din

moment ce pretinsa faptă ilegală nu a fost bazată pe un criteriu indicat de lege,

dar pe alte motive, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurării egalității nu are competență de a interveni în legătură cu asemenea caz

de hărțuire ce nu presupune discriminare. Aceasta deoarece hărțuirea, care nu

implică discriminare, nu constituie obiectul de reglementare al Legii nr.121/2012.

Totodată, reclamanții au invocat aceleași argumente și la pretinsa faptă de

discriminare, prin schimbarea lui Iurie Andriușcenco, din cabina de grimare. Or,

din declarațiile martorilor și conținutul actului administrativ, se constată că

3

petiționarul a fost schimbat într-o altă cabină de grimare nu din cauza poziției

civice active a acestuia, ci din motivul solicitării mai multor angajați ai teatrului.

În final, având în vedere cele enunțate, Teatrul Dramatic Rus de Stat

„A.P. Cehov” și Constantin Haret, reprezentați de avocatul Nicolae Frumosu, au

solicitat anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurării egalității din 26 iunie 2020, cauza nr.35/20 și a răspunsului la cererea

prealabilă nr.03/1335 din 10 august 2020.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, s-a admis acțiunea înaintată de Teatrul Dramatic Rus de Stat „A.P.

Cehov” și Constantin Haret și s-au anulat ca fiind ilegale decizia Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu nr.35/20,

emisă la 23 iunie 2020 și decizia de soluționare a cererii prealabile nr.03/1335 din

10 august 2020.

La 27 octombrie 2021, în termenul prevăzut de art. 232 din Codul

administrativ, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității a depus apel, iar la 23 februarie 2022 a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi decizii privind

respingerea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității și s-a menținut hotărârea din 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani.

La 28 octombrie 2022 Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității a depus recurs, iar la 27 decembrie 2022 a prezentat

motivarea recursului împotriva deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de respingere ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat motivele de fapt și de

drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de apel,

suplimentar menționând dezacordul cu decizia din 28 septembrie 2022 a Curții de

Apel Chișinău pe care o consideră neîntemeiată și pasibilă casării. Or, aceasta a

fost emisă de către instanța de apel cu interpretarea și aplicarea eronată a legii, iar

concluziile formulate, care au stat la baza soluției adoptate sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Astfel, în susținerea opiniei enunțate, recurentul a notat că instanța de fond și

instanța de apel au aplicat eronat prevederile art. 163, art. 162 alin. (3) lit. a),

art. 207, art. 208 alin. (1) din Codul administrativ și pct. 65 din Regulamentul de

activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 298 din 21

decembrie 2012, nedeclarând acțiunea inadmisibilă.

Or, decizia nr. 35/20 din 23 iunie 2020 a fost notificată lui Constantin Haret,

la 02 iulie 2020, fapt confirmat prin avizul poștal de recepție, unde în pct. 7 al

actului administrativ individual, a fost indicat că decizia poate fi contestată, în

decurs de 30 de zile de la data comunicării, la Judecătoria Chișinău, sediul

Râșcani, situată pe adresa mun. Chișinău, str. Kiev nr. 3. Însă, contrar aspectelor

4

indicate în actul administrativ individual, Constantin Haret, a depus acțiunea în

contencios administrativ împotriva deciziei Consiliului nr. 35/20, abia la

18 august 2020, fără a solicita repunerea în termen și fără a indica vreo justificare

plauzibilă cu privire la obstacolele care au servit temei în depunerea contestației

peste termenul prevăzut de lege, fapt confirmat prin lipsa la dosarul judecătoresc

a cererii de repunere în termen, precum și prin numărul de înregistrare a cererii de

chemare în judecată depusă către instanță.

În context, invocând dispozițiile art.163 din Codul administrativ, pct. 65 din

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

nr. 298 din 21 decembrie 2012, recurentul a enunțat că, prin actul administrativ

înregistrat sub nr. 03/1335 din 10 august 2020, care se pretinde a fi răspuns la

cererea prealabilă depusă de către partea reclamantă-intimată, Consiliul nu a

examinat în fond cererea prealabilă depusă de reclamanții-intimați, deoarece

Legea nr. 121/2012 și Legea nr. 298/2012, nu prevăd procedura prealabilă. Astfel,

Consiliul a informat reclamanții-intimați despre faptul că decizia poate fi

contestată în instanța de contencios administrativ, adică a adus la cunoștința

acestora prevederile legale în temeiul cărora, în cazul dezacordului cu actul emis

de Consiliu, îl pot supune controlului legalității, prin prisma instanțelor

judecătorești (acțiunea în contestare).

Iar, instanțele ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile legale cu

privire la admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, inițiată de

Constantin Haret cu privire la anularea deciziei pe cauza nr. 35/20 din 23 iunie

2020, fapt care a dus la anularea ilegală a actului administrativ individual

defavorabil. Or, admiterea spre examinare a unei cereri de chemare în judecată,

care a fost depusă peste termenul de prescripție, precum și admiterea unei cereri

de chemare în judecată, fără existența unei motivări plauzibile cu privire la

omiterea de către reclamantul-intimat a termenului legal de contestare a actului

administrativ individual constituie o ilegalitate, care atentează la principiul

securității raporturilor juridice.

La concluzia instanței de apel, precum că Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității contrar procedurii legale a emis

peste termen actul administrativ individual, recurentul a relevat că în conformitate

cu art. 15 alin. (1) al Legii nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității,

termenul în interiorul căruia Consiliu urmează să finalizeze o procedură

administrativă inițiată în baza unei petiții, este de 30 de zile din momentul

depunerii acesteia, termen care poate fi prelungit până la 90 de zile. În acest sens,

în vederea examinării multe aspectuale, precum și cercetării obiective și

imparțiale ale cazului, termenul de examinare al plângerii depuse de către terți, a

fost extins, fapt care rezultă din materialele dosarului administrativ. Or, la 28

februarie 2020 Constantin Haret a fost informat despre prelungirea termenului de

examinare, fiind solicitată poziția ultimului cu privire la cazul aflat în examinare,

iar la data de 16 martie 2020, acesta a prezentat informațiile solicitate de

Consiliu.

În context, recurentul a subliniat că, la 18 martie 2020, prin Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 55/2020, pe întreg teritoriul Republicii

5

Moldova a fost declarată stare de urgență în sănătate publică, pe perioada din

17 martie 2020 -15 mai 2020. Conform pct. 20 din Dispoziția Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 4/2020, termenul general al

procedurilor administrative inițiate până la sau în perioada stării de urgență, au

fost prelungite din oficiu cu 60 de zile. Așadar, având în vedere aspectele

menționate, termenul de examinarea a plângerii depusă de grupul de petiționari la

17 februarie 2020, de drept, a fost prelungit cu 60 de zile, fără a fi necesară o

notificare a participanților la procedura administrativă din partea Consiliului. Mai

mult, la expirarea termenului de 60 de zile instituit prin dispoziția Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Consiliu avea posibilitatea de

a prelungi, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 121/2012 cu privire la

asigurarea egalității, termenul până la 90 de zile, dacă exista necesitatea de a

efectua anumite acțiuni suplimentare. Respectiv, având în vedere că autoritatea

publică era în faza de cercetare a stării de fapt și de acumulare a materialelor

probatorii relevante, precum și necesitatea desfășurării ședinței de audieri,

termenul de examinare a fost extins în temeiul art. 15 alin. (1) al Legii

nr. 121/2012, astfel că termenul limită de emitere a actului administrativ

individual era data de 16 iulie 2020, pe când decizia Consiliului nr. 35/20 a fost

emisă la 23 iunie 2020, fapt ce denotă că autoritatea publică s-a încadrat în

limitele legale, iar instanța de fond și instanța de apel eronat au aplicat prevederile

legale, fapt care a condus la formarea unei concluzii greșite și la anularea actului

administrativ întocmit în conformitate cu legea.

Totodată, referitor la concluzia instanței de apel, precum că Consiliul nu

urma să admită spre examinare petiția depusă de către terți, deoarece aceasta nu a

fost semnată de către aceștia, recurentul a menționat că această formalitate nu

reprezintă un motiv de declarare a inadmisibilității plângerii, prevăzut de art. 14

al Legii nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității și a prevederilor pct. 42 din

Regulamentul de activitate a Consiliului, aprobat prin Legea nr. 298/2012. Astfel

că Consiliu nu a avut temei legal de a nu accepta spre examinare plângerea

depusă în cauza 35/20.

Mai mult, în cadrul cercetărilor administrative efectuate de către autoritatea

publică, terții și-au manifestat voința și susținerea cererii administrative înaintate

față de autoritatea publică, astfel că aceștia au depus semnături de rigoare în

momentul organizării ședinței de audieri la care au participat, aspect care nu a

fost luat în considerare de instanțele ierarhic inferioare, fapt care a dus la

formarea unei concluzii eronate și aplicarea incorectă a cadrului normativ în

vigoare.

Complementar, referitor la concluzia instanțelor ierarhic inferioare că

Consiliul a admis ilegalități în examinarea în fond a cauzei, a admis aplicarea

eronată a dreptului discreționar, precum și a interpretat eronat faptele, recurentul

a accentuat că terții s-au adresat către Consiliu cu o plângere privind pretinsa

hârțuire în câmpul muncii comisă de către directorul teatrului Constantin Haret,

pentru că anterior aceștia au depus mai multe plângeri către diferite instituții în

care solicitau/reclamau/deplângeau activitățile desfășurate de către ultimul și

pentru că terții își revindecau drepturile ori de câte ori considerau că le sunt

încălcate, Constantin Haret, a început să-i hărțuiască în câmpul muncii. Altfel

spus, terții au sesizat mai multe autorități cu privire la acțiunile efectuate de către

6

directorul teatrului, cum ar fi: utilizarea neconformă a resurselor financiare

publice, angajarea rudelor în subordine, acțiuni de favoritism/conflict de interese,

precum și încălcarea drepturilor salariale, precum achitarea incorectă a salariilor,

neachitarea diurnelor în mărimile prevăzute de legislație, etc. Anume după aceste

sesizări făcute de către terți, directorul teatrului a început să-i hărțuiască în

câmpul muncii, fapt care au dus la resimțirea și crearea față de aceștia a unui

mediu ostil, intimidant, umilitor și ofensator în cadrul raporturilor de muncă,

circumstanțe care au fost constatate de către Consiliu.

Aici, Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității a subliniat faptul că anume terții sunt cei care au sesizat autoritățile

publice cu privire la încălcările admise de către directorul teatrului, anume în

baza petițiilor care au fost depuse de terți a fost realizat controlul Inspectoratului

de Stat a Muncii și constatate încălcările ce au dus la emiterea prescripției

obligatorie pentru executare. Astfel, anume petiția terților a deranjat directorul

teatrului și i-a creat acele incomodități, iar refuzul directorului de a executa

prescripția în partea ce ține de recalcularea salariilor petiționarilor, reprezintă acel

comportament nedorit care a creat un mediu ostil la locul de muncă.

Totodată, recurentul a evidențiat că în cadrul cercetărilor efectuate, a reținut

că Constantin Haret la adunarea colectivă a informat angajații că teatrul, la

inițiativa Ambasadei Federației Ruse din Chișinău, urma să meargă într-un turneu

în Federația Rusă. Astfel, partea rusă urma să achite o diurnă zilnică în mărime de

o 1000 de ruble pentru toți cei care vor merge în turneu. Unii din terți, au obiectat

și au solicitat să le fie achitate diurnele în conformitate cu prevederile legale, iar

Constantin Haret a respins solicitarea acestora și a menționat că în bugetul

teatrului nu sunt resurse financiare. Prin urmare, dat fiind faptul că terții au

refuzat să accepte condițiile enunțate, aceștia neîntemeiat au fost excluși din lista

persoanelor care au mers în turneu și din spectacolele ce urmau a fi jucate în

Federația Rusă. Adică pentru că terții nu s-au conformat cerințelor ilegale ale

angajatorului, aceștia nu au mers în turneu, iar Constantin Haret a delegat alte

două actrițe, care au jucat rolurile ce urmau a fi jucate de către terți, fapt care a

dus la crearea mediului ostil si intimidant la locul de muncă.

În context, recurentul a accentuat că astfel de concluzie, derivă din faptul că

potrivit prevederilor pct. 25 din Regulamentul cu privire la delegarea salariaților

entităților din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

10/2012, în cazul în care organizatorul acordă diurne, dar în mărime mai mică

decât cele prevăzute de legislație, entitatea care a delegat va compensa diferența,

în egală măsură.

De altfel, recurentul a precizat că Inspectoratul de Stat al Muncii la informat

pe Constantin Haret că era obligat să achite diferența, astfel că Consiliul a stabilit

incontestabil că pretențiile terților erau fondate legal, iar pentru că a au avut o

atitudine civică pro activă în vederea revindecării drepturilor sale, aceștia au fost

excluși neîntemeiat și ilegal din lista angajaților teatrului, care urmau să meargă

în turneul din Federația Rusă, iar rolurile pe care urmau să le joace terții în turneu

au fost distribuite către alte actrițe. Astfel, limitarea oportunităților unor angajați

doar din considerentul că nu tolerează nedreptățile sesizate în privința lor, nu

constituie altceva decât acțiuni de intimidare pentru poziția civică activă, care

raportat la cazul aflat în examinare s-a manifestat prin neparticiparea terților la

7

turneul din Federația Rusă, datorită acțiunilor hărțuitoare ale angajatorului, adică

ale lui Constantin Haret.

Totodată, recurentul a notat că Constantin Haret, contribuind la crearea

mediului intimidant și ostil pentru terți, în cadrul colectivului trupei de teatru,

într-o manieră absolut neargumentată și inexplicabilă a satisfăcut toate sesizările

care au parvenit de la colectiv, în defavoarea terților, fără însă a încerca să

remedieze într-un mod sau altul situația creată, circumstanțe ce au amplificat

gradul de ostilitate față de terți la locul de muncă.

În final, având în vedere cele enunțate, recurentul a opinat că instanțele

ierarhic inferioare eronat au stabilit circumstanțele de fapt ale cauzei, aspect care

a dus la formarea concluziei precum că Consiliul a interpretat eronat faptele

constatate și a aplicat eronat dreptul discreționar recunoscut autorităților publice.

La 05 ianuarie 2023, în adresa participanților la proces a fost expediată copia

recursului depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 08 februarie 2023, Teatrul Dramatic Rus de Stat

„A.P. Cehov” și-a manifestat acordul cu soluția și concluziile expuse de instanța

ierarhic inferioară în actul judecătoresc contestat, reiterându-și motivele de fapt și

de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță și instanța de

apel.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ,

în special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse

la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente de deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea temeiurilor admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului

administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din același Cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

8

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia în prezenta cauză de contencios

administrativ la 28 septembrie 2022.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat la adresa de

e-mail a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității copia dispozitivului deciziei din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău la 04 octombrie 2022, iar decizia motivată la data de 13 decembrie

2022, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică, anexate la dosar

(f.d.88, 92, Vol. II).

Astfel, Completul de judecată reține că Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității s-a conformat dispozițiilor art. 245

Cod administrativ și a depus în termen recursul la 28 octombrie 2022, iar

motivarea recursului la 27 decembrie 2022.

În acord cu prevederile art. 193 alin. (3), (31) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile

de recurs în complete din 3 judecători.

În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din 3 judecători

poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de

un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot

unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9

judecători.

Verificând decizia Curții de Apel Chișinău în limitele controlului de

legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, pe baza materialelor din dosar,

în coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată consideră că

acesta este admisibil și urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Conform art. 248 alin. (1), lit. d) din Codul administrativ (în vigoare la data

declarării recursurilor), examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă

una dintre următoarele decizii: casează integral decizia instanței de apel și

restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

Completul de judecată, al Curții Supreme de Justiție, în exercitarea rolului

său de instanță supremă, al cărui rol este de a verifica legalitate și temeinicia

deciziei instanței de apel reține că, la caz, instanța de apel nu a analizat și

argumentat toate cele invocate de către apelant în cererea de apel.

Completul de judecată reține că, la 23 iunie 2020 Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității a emis decizia

nr.35/20 prin care s-a decis că:

criteriu de poziție civilă activă (activitate similară cu cea sindicală);

reclamantului: (i) să restabilească petiționarii în spectacolele din care au fost

excluși, (ii) să contribuie la restabilirea petiționarului în cabina de grimare pe care

a folosit-o anterior, (iii) să-și prezinte scuze, în scris, de la petiționarii hărțuiți;

reclamantului să: (i) ia act că astfel de fapte sunt inacceptabile și să nu recurgă, pe

9

viitor, la astfel de acțiuni; (ii) să elaboreze, la nivel de instituție, un regulament

prin care să se prevadă un mecanism de prevenirea a hărțuirii între actori; (iii) să

nu admită acțiuni de victimizare împotriva petiționarilor”.

la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

La 27 iulie 2020, Teatrul Dramatic Rus de Stat ”A.P. Cehov”, în persoana

directorului Constantin Haret a depus cerere prealabilă privind anularea actului

administrativ individual defavorabil.

Prin răspunsul din 10 august 2020, Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurării egalității a invocat că, decizia nr.35/20 din

23 iunie 2020, poate fi contestată în decurs de 30 de zile de la dată comunicării,

în instanța de contencios administrativ.

După cum denotă actele cauzei, la 18 august 2020, Teatrul Dramatic Rus de

Stat „A.P. Cehov” și Constantin Haret, au depus în instanța de contencios

administrativ cererea de chemare prin care a solicitat anularea deciziei din 23

iunie 2020 nr.35/20 a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurării egalității.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 13 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a admis acțiunea înaintată de Teatrul

Dramatic Rus de Stat „A.P. Cehov” și Constantin Haret și a anulat ca fiind ilegale

decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității cu nr.35/20, emisă la 23 iunie 2020 și decizia de soluționare a cererii

prealabile nr.03/1335 din 10 august 2020.

Fiind investită cu judecarea apelului, instanța de apel, prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 28 septembrie 2022, a respins apelul declarat de Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității și a menținut

hotărârea 13 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, instanța de

apel a catalogat ca fiind justă concluzia primei instanțe că plângerea în cauză nu

urma a fi acceptată spre examinare de către Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurării egalității, iar argumentul invocat de apelant

în acest sens este neîntemeiat și urmează a fi respins.

În susținerea deciziei pronunțate, Curtea de Apel Chișinău reieșind din

materialele cauzei și făcând trimitere la dispozițiile art.10 alin. (1), art. 11 alin. (1)

lit. a), b) și alin. (2), art.16 alin.(1) și (2), art.17, 18-20, 21 alin.(2) și (3), art.31,

32 alin. (1) și (2), art.119, 162 alin. (1), art.163 lit. a)-c), art.164 din Codul

administrativ, a conchis că acțiunea înaintată de Teatrul Dramatic Rus de Stat

„A.P. Cehov” și Constantin Haret la 18 august 2020, a fost depusă în instanța de

contencios administrativ, în termenul legal și cu respectarea procedurii

prealabile.

Judecând recursul, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

consideră soluția dată de instanța de apel neîntemeiată, deoarece rezultă din

aprecierea greșită a circumstanțelor cauzei și interpretarea eronată a normelor de

drept material.

Completul de judecată reține că, motivarea instanței de apel, nu poate fi

reținută, aceasta neîndeplinind condițiile minimale impuse de lege.

10

Prin decizia sa, instanța de apel nu a dat o analiză corectă referitor la

argumentele apelantului cu referire la aspectele de fapt și de drept invocate.

Concluzia instanței de apel precum că ”plângerea în cauză nu este semnată

de către petiționari, lipseșete acordul persoanelor în interesul cărora a fost

depusă, precum și nu conține date de identificare a persoanei care a depus-o”

reprezintă o apreciere vădit nerezonabilă a probelor. Or, potrivit pct.38 din

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurării egalității, aprobat prin Legea nr.298 din 21.12.2012,

plângerea se depune în nume propriu, în interesul altei persoane doar cu acordul

acesteia, în interesul unui grup de persoane sau al unei comunități. Plângerea se

depune personal ori prin reprezentant.

Astfel, Completul de judecată al Curții de Supreme de Justiție nu poate

înțelege cum s-ar putea de ajuns la concluzia că plângerea a fost depusă în

interesul unor persoane fără acordul acestora, în situația în care aceste persoane se

prezintă și confirmă că o susțin.

La fel, potrivit art.14 al Legii, Consiliul va respinge plângerea dacă aceasta:

a) nu conține datele de identificare a persoanei care a depus-o; b) nu conține

informația prevăzută la art.13 alin.(2), c) este o plângere repetată care nu conține

informații și dovezi noi. În acest sens, nu e clar cum acest text legal a putut să

determine instanțele ierarhic inferioare să ajungă la concluzia că o plângere

nesemnată electronic nu s-ar încadra în prevederile legale menționate.

Completul de judecată al Curții de Supreme de Justiție reține că instanțele

ierarhic inferioare au mai invocat nulitatea actului Consiliului și pe motivul că

procedura administrativă ar fi derulat un termen mai mare decât cel prevăzut de

lege pentru o procedură administrativă. Însă instanțele ierarhic inferioare au omis

să indice textul legal care ar prevedea o astfel de consecință în caz de depășire a

termenului. Concluzia instanțelor ierarhic inferioare, în acest sens, este una

formalistă, fără a avea o acoperire legală, astfel situându-se la limita arbitrariului.

Consiliul de egalitate este un organ al cărui funcție de bază constă în

apărarea drepturilor persoanelor care sunt discriminate, adică care sunt supuse

unui tratament degradant și umilitor din perspectiva demnității umane. Persoanele

care se simt discriminate se adresează la Consiliu pentru a obține o protecție din

partea abuzurilor. Este inadmisibil ca aceste persoane să fie lipsite de protecție

din simplul considerent că Consiliul nu a reușit să finalizeze o procedură în

termenii prevăzuți de lege. O astfel de abordare ar însemna că și o instanță de

judecată, în situația în care o victimă a violenței în familie se adresează pentru

protecție, nu reușește să examineze cererea în termen de 24 de ore, ar trebuie să-i

refuze în apărarea drepturilor sale pentru că în caz contrar va încălca drepturile

agresorului prin depășirea termenului.

Eventualele carențe în activitatea organelor la care se adresează cetățenii

după protecție nu pot fi invocate pentru a se le refuza în apărarea drepturilor.

O eventuală omitere a termenului de desfășurare a unei proceduri ar putea fi

invocată doar în situația în care aceasta a viciat fundamental procesul. Însă

instanțele ierarhic inferioare n-au argumentat absolut deloc de ce pretinsa omitere

nesemnificativă a termenului de desfășurare a procedurii a afectat fundamental

drepturile reclamantei în procedura în fața Consiliului.

11

Luând în considerație cele stipulate supra, instanța de recurs conchide că

instanța de apel nu a ascultat și analizat în mod real expunerile părților cu referire

la circumstanțele de fapt și drept, iar astfel, nu au fost respectate dezideratele

jurisprudenței C.E.D.O. referitoare la motivarea hotărârilor judecătorești.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată consideră soluția instanței

de apel dată în prezentul litigiu drept una neanalizată.

Curtea reamintește că, articolul 6 § 1 din Convenție implică, din partea

„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a

argumentelor și a probelor prezentate de către părți (cauza Perez v. Franța [MC],

nr. 47287 / 99, § 80, CEDO 2004-I, cauza Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37,

20 iunie 2019, cauza Capacchione v. Republica Moldova din 30 noiembrie 2021,

De asemenea, reiterează jurisprudența sa constantă, potrivit căreia acest

articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale. Întinderea obligației de

motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina

circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune, totuși, că o

parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele

argumente care sunt 11 decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (cauza

Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020

și cauzele citate în aceasta, cauza Caraman v. Republica Moldova din 16

februarie 2021, § 23).

Astfel, din considerentele arătate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel Chișinău 28

septembrie 2022, iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de

instanța de recurs, cauza urmează a fi remisă la rejudecare, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns

(a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2022,

adoptată, în cauza de contencios administrativ depusă de Teatrul Dramatic Rus de

Stat „A.P. Cehov” și Constantin Haret împotriva Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, terți Irina Tarasiuc, Natalia

Cornegruță, Olga Madan, Mariana Drozdova, Iurie Andrușcenco, Nelea Lupu și

Alisa Cazacenco cu privire la contestarea actului administrativ individual

12

defavorabil, și se trimite spre rejudecare, în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

13