2ra-1303/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului, recurs tardiv
2ra-1303/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1303/2022
2-20105176-01-2ra-16092022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Daguța)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila)
Î N C H E I E R E
16 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Direcția Generală Asistență
Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și de Centrul de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Bulmaga
împotriva Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău și Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil
cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea
drepturilor salariale pentru perioada privării de dreptul la muncă, încasarea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 26 august 2020, Bulmaga Mihail a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău și Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil,
solicitând anularea ordinului nr.824-p din 06.07.2020 emis de către Direcția
Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului Municipal Chișinău cu privire
la concediere, restabilirea în funcția de director al Centrului de găzduire și orientare
pentru persoanele fără domiciliu stabil, încasare în mod solidar salariului, sporurilor
și altor plăți salariale pentru perioada privării de dreptul la muncă, încasarea în mod
solidar a sumei de 50000 de lei cu titlu de prejudiciul moral, compensarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că, prin ordinul nr.238-p din 21 februarie 2020
cu privire la numirea în funcție, emis de șeful Direcției Generale Asistență Socială
și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, a fost numit câștigător al concursului
pentru ocuparea funcției vacante de director al Centrului de găzduire și orientare
pentru persoanele fără domiciliu stabil, începând de la 24 februarie 2020, fiind
semnat în această zi și contractul individual de muncă nr.1/20 pe o perioadă până la
23 februarie 2021.
1
La data de 06 iulie 2020 prin ordinul nr.824-p cu privire la concediere, emis de
șeful Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău, a fost concediat din funcția de director al Centrului de găzduire și orientare
pentru persoanele fără domiciliu stabil, în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul
muncii.
A invocat că în mod ilegal a fost eliberat din funcția de director al Centrului de
găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil, fapt pentru care ordinul
șefului Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău cu nr.824-p din 06 iulie 2020 cu privire la concediere urmează a fi anulat,
cu restabilirea sa în funcție.
A menționat că a fost angajat în calitate de director al Centrului de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil ca urmare a desemnării în calitate
de câștigător a concursului organizat de angajator pentru această funcție.
La etapa desfășurării concursului, angajatorul a cunoscut despre vârsta de
pensionare a dânsului, selectând candidatura sa pentru funcția de director.
Astfel, angajatorul a acceptat stabilirea raporturilor de muncă cu reclamantul și
a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată cu angajatul -
pensionar. Consideră că eliberarea sa din funcție până la expirarea perioadei de
muncă stabilită în contractul individual de muncă, pe motivul că ar avea statut de
pensionar pentru limită de vârstă constituie un abuz și o atitudine tendențioasă și
discriminatorie din partea angajatorului.
Desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 86 lit. (1) y1) din
Codul muncii nu are justificare obiectivă și rezonabilă. Or, odată ce angajatorul a
intrat în raporturi contractuale cu reclamantul, fiind în cunoștință cu eventualul statut
de pensionar la selectarea candidaturii sale ca urmare a concursului și a dispus
încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată, ii revine
obligația în temeiul art. 10 alin. (2) lit. b) din Codul muncii să respecte clauzele
esențiale a contractului individual de muncă.
Prin urmare, simplul fapt că reclamantul are statut de pensionar, nu are
justificare legală și nu constituie un motiv de concediere și încetare înainte de termen
a contractului individual de muncă pe perioadă determinată.
Consideră că în temeiul art. 86 lit. (1) y1) din Codul muncii pot fi concediate
doar persoanele angajate în câmpul muncii pe perioadă nedeterminată și care au
obținut statut de pensionar pentru limită de vârstă cu posibilitatea angajării lor pe o
durată determinată conform art. 55 alin. (1) lit. f), pe când în speță, la momentul
încheierii contractului angajatorul a acceptat vârsta de pensionare a reclamantului,
fiind încheiat contract de muncă pe perioadă determinată.
De asemenea, a fost încălcată procedura de încetare a contractului individual
de muncă, or potrivit art. 264 din Codul muncii în caz de încetare a contractului
individual de muncă încheiat cu conducătorul unității în baza ordinului (dispoziției,
deciziei, hotărîrii) organului abilitat sau al proprietarului unității (art.263 lit.b), în
lipsa unor acțiuni sau inacțiuni culpabile, conducătorul este preavizat în scris cu o
lună înainte și i se plătește o compensație pentru încetarea contractului individual de
muncă înainte de termen, în mărime de cel puțin 3 salarii medii lunare.
Menționează că, angajatorul nu a preavizat reclamantul cu o lună înainte despre
încetarea contractului de muncă înainte de termen și nici nu a achitat compensația
stabilită de prevederile legale, astfel urmează să fie restabilit în funcția de director
al Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil a
2
Consiliului municipal Chișinău, având în vedere că a fost nelegitim eliberat din
funcție.
A mai invocat că, urmează a fi reparat și prejudiciul material și cel moral
cauzate în legătură cu eliberarea nelegitimă din funcție.
La data de 28 ianuarie 2021, a depus cerere de concretizare a cerințele cererii
de chemare în judecată, solicitând admiterea cererii de chemare în judecată; anularea
ordinului șefului Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău cu nr.824-p din 06 iulie 2020 „Cu privire la concediere”;
Restabilirea în funcția de director al Centrului de găzduire și dentare pentru
persoanele fără domiciliu stabil; încasarea în mod solidar din contul Direcției
Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și Centrul
de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil în beneficiul a
salariului, sporurilor și altor plăți salariale cuvenite pentru perioada privării ilegale
de dreptul de a munci calculate începând cu 06 iulie 2020 până la data restabilirii în
funcție, reieșind din cuantumul salariului lunar de 9160 de lei; încasarea în mod
solidar din contul Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău și Centrul de găzduire și orientare pentru persoanele fără
domiciliu stabil în a prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei în legătură cu
privarea ilegală de dreptul de a munci; compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Bulmaga împotriva
Direcției Generale Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și
Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil.
S-a anulat parțial ordinul nr.824-p din 06.07.2020 emis de Direcția Generală
Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău cu privire la
concedierea lui Mihail Bulmaga din funcția de director al Centrului de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil, în baza art.86 alin.(1) lit.y1) din
Codul muncii (deținerea de către salariat a statutului pentru limita de vârstă), din
data de 06 iulie 2020, în ce privește temeiul și data concedierii.
S-a repus Mihail Bulmaga în funcție de director al Centrului de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil conform contractului individual de
muncă nr. 1/20 încheiat la 24 februarie 2020 cu Direcția Generală Asistență Socială
și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău pe perioada determinată de contract,
până la 23 februarie 2021.
S-a modificat în partea anulată ordinul nr.824-p din 06 iulie 2020 emis de
Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău cu
privire la concedierea lui Mihail Bulmaga din funcția de director al Centrului de
găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil, fiind considerat a fi
emis în temeiul prevederilor art.82 lit. f) din Codul muncii (expirare a termenului
contractului individual de muncă încheiat pe durata determinată), iar concedierea
(încetarea contractului individual de muncă) având loc de la 23 februarie 2021.
S-a încasat de la Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău prin intermediul Centrului de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil în beneficiul lui Mihail Bulmaga salariul pentru
întreaga perioadă de absență forțată de la muncă (07.07.2020 – 23.02.2021), cu
calcularea și reținerea din această sumă a plăților obligatorii la bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale și asigurarea obligatorie medicală, unde cuantumul
salariului lunar de bază fiind în sumă de 9 160 de lei.
3
S-a încasat de la Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău prin intermediul Centrului de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil în beneficiul lui Bulmaga Mihail două salarii medii
lunare, ceea ce constituie sumă de 18 320 de lei, cu titlu de prejudiciul moral cauzat.
S-a încasat de la Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău prin intermediul Centrului de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil în beneficiul lui Bulmaga Mihail suma de 3 000 de
lei cu titlu de cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauza civilă pentru
asistența juridică acordată de avocat.
În rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse
apelurile declarate de Mihail Bulmaga, Direcția Generală Asistență Socială și
Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și Centrul de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil, cu menținerea hotărârii din 23 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
La 26 august 2022, Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a
Consiliului municipal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii noi privind respingerea
integrală a acțiunii (f.d. 1-10, vol. II).
La 29 august 2022, Centrul de găzduire și orientare pentru persoanele fără
domiciliu stabil a declarat recurs (concretizat la 08 noiembrie 2022) împotriva
deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea unei decizii noi privind
respingerea integrală a acțiunii (f.d. 15-24, 73-78 verso, vol. II).
În motivarea recursului a invocat aplicarea unei legi care nu urma a fi aplicată
de către instanța ierarhic inferioară, a soluționat problema drepturilor unor persoane
care nu au fost implicate în proces, reiterând în ansamblu argumentele indicate în
cererea de apel.
Cu referire la recursul declarat de către Centrul de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil la 29 august 2022, instanța de recurs menționează
următoarele.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul
deciziei la 22 februarie 2022.
La 18 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal a fost expediată în adresa
Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil decizia
motivată (f.d. 230, vol. I), însă dovada recepționării la materialele cauzei nu se
atestă. Totodată, din materialele cauzei se atestă că Centrului de găzduire și orientare
pentru persoanele fără domiciliu stabil a primit spre cunoștință decizia instanței de
apel la 27 iunie 2022 (f.d. 234, vol. I)
Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Centrului de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil la 29 august 2022, zi de luni, se
consideră depus în termenul stabilit de lege.
La 16 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților
4
recursurile, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de
la data primirii scrisorii (f.d. 27, vol. II).
La 08 noiembrie 2022, Mihail Bulmaga, reprezentat de avocatul Tatiana Iovu
a depus referință pe marginea recursurilor declarate, solicitând declararea acestora
ca fiind inadmisibile.
La 08 noiembrie 2022, Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a
Consiliului municipal Chișinău a depus referință pe marginea recursului declarat de
către Centrul de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil,
solicitând admiterea acestuia.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
5
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un
apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar
chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §
1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Centrului de găzduire
și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept
urmare, este inadmisibil.
Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Direcția Generală
Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău la 26 august 2022,
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
constată că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Conform prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea
termenului de declarare prevăzut la art. 434.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu
privire la fondul recursului
Din materialele dosarului rezultă că, prin hotărârea din 23 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în
judecată depusă de Mihail Bulmaga împotriva Direcției Generale Asistență Socială
și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și Centrului de găzduire și orientare
pentru persoanele fără domiciliu stabil.
6
Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse
apelurile declarate de Mihail Bulmaga, Direcția Generală Asistență Socială și
Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și Centrul de găzduire și orientare pentru
persoanele fără domiciliu stabil, cu menținerea hotărârii din 23 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022 a fost
expediată în adresa participanților la proces, prin intermediul poștei electronice la
19 mai 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică (f.d. 230 verso,
vol. I).
Prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) coroborat cu art. 389 alin. (4) din
Codul de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești
poate fi efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în
act, inclusiv prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.
Sub acest aspect, Colegiul constată că nu există dubii cu privire la veridicitatea
informației prezentate mai sus, anume că decizia din 22 februarie 2022 a Curții de
Apel Chișinău prin intermediul poștei electronice a fost expediată la 19 mai 2022
recurentului Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău.
Cu toate acestea, Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, la 26 august 2022 în afara termenului legal prevăzut de art.
434 din Codul de procedură civilă, ceea ce condiționează declararea recursului ca
inadmisibil.
Având în vedere cele menționate supra, Colegiul constată că termenul de două
luni de declarare a recursului a început să curgă la data de 20 mai 2022, ziua imediat
următoare datei comunicării deciziei instanței de apel și a expirat la data de 20 iulie
2022, recursul fiind depus la 26 august 2022 fără o argumentare probată a depășirii
termenului. Totodată, careva probe că recurentul nu a avut acces la textul integral al
deciziei nu au fost prezentate în instanța de recurs.
Exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevăd
că omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o singură zi nu poate constitui o
excepție de la regula generală, specificând clar că este un termen de decădere și nu
poate fi restabilit.
Suplimentar la cele expuse, având în vedere probele din dosar, instanța de
recurs subliniază că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia contestată,
iar lipsa unor acțiuni concrete de a afla derularea dosarului din momentul pronunțării
dispozitivului deciziei instanței de apel până la momentul depunerii cererii de recurs
demonstrează că recurentul Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a
Consiliului municipal Chișinău, nu a depus suficientă diligență într-un timp
rezonabil pentru a afla motivele respingerii apelului său (cauza Karakutsya versus
Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60, 61).
În acest context, se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către părți
sau participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării
hotărârii/deciziei integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două luni
se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 434
din Codul de procedură civilă.
Circumstanțele constatate supra denotă că Direcția Generală Asistență Socială
și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău, urma să depună diligența necesară și
7
să se intereseze la ce etapă de examinare se află prezentul litigiu.
Respectiv, Colegiul consideră că nerespectarea termenului de declarare a
recursului se datorează în exclusivitate inacțiunii recurentului Direcția Generală
Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău.
În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3)
din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință
de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării
obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală
civilă.
În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt
obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța
judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se
urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Folosirea cu
bunacredință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval
rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de lege.
Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile
necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs.
Germania din 11 septembrie 2007), la caz contestarea la timp a actului judecătoresc.
Astfel, recurentul, urma să se intereseze la intervale rezonabile de timp despre
derularea procesului în cauză.
Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 22 februarie 2022 a Curții
de Apel Chișinău, depusă de Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a
Consiliului municipal Chișinău la 26 august 2022 nu se încadrează în termenul de 2
luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere și nu poate fi restabilit, ceea
ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă,
de a considera recursul inadmisibil.
Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea
prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că
prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica
rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii
judecătorești emise și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.
În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține și hotărârea Curții Europene a
Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs Ucraina din 3 aprilie 2008, unde se
notează că deși în prezenta cauză nu era vorba despre desființarea unei hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac
în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin
repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea
acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea
înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale
extraordinară de atac.
Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul
declarat de către Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului
municipal Chișinău împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara
termenului legal, Colegiul ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a Consiliului municipal
Chișinău.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și b), 440 alin. (1) din
8
Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Direcția Generală Asistență
Socială și Sănătate a Consiliului municipal Chișinău și de Centrul de găzduire și
orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Dumitru Mardari
judecători Mariana Pitic
Victor Burduh
9