2ra-1906/21 — anularea ordinelor, restabilirea în funcții, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-1906/21 — anularea ordinelor, restabilirea în funcții, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1906/21

2-20006420-01-2ra-26112021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Buhnaci, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

ÎNCHEIERE

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Fiodor

Orlovschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Orlovschi

împotriva Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil,

intervenient accesoriu Direcția generală asistență socială și sănătate cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcții, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Fiodor Orlovschi, a fost admis apelul declarat de Centrul

de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil și a fost modificată

hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 16 ianuarie 2020, Fiodor Orlovschi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu

stabil, intervenient accesoriu Direcția generală asistență socială și sănătate cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcții, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la

muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, începând cu 13 martie 2014, a fost

angajat în funcție de jurist la Centrul de găzduire și orientare pentru persoane fără

domiciliu stabil, în temeiul ordinului nr.10-p din 13 martie 2014 și a contractului

individual de muncă nr. 04 din 13 martie 2014, încheiat pe o durată nedeterminată.

A relatat că la 28 octombrie 2019, în cadrul ședinței angajaților Centrului de

găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil, la care a fost prezent și

dânsul, fiind chemat cu trei minute înainte, i s-a adus la cunoștință ordinul nr. 26-p din

1

28 octombrie 2019 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă prin

demisie a dlui Fiodor Orlovschi” în baza art.86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii. Drept

temei pentru emiterea acestui ordin a fost invocat faptul deținerii de către dânsul a

statutului de pensionar pentru limita de vârstă. Ordinul nominalizat a fost modificat și

completat prin ordinele nr. 26a-p din 28 octombrie 2019 și nr. 30-p din 01 noiembrie

2019, prin care sintagma „demisie” a fost înlocuită cu sintagma „concediere” în titlul

ordinului și în punctul 1 al ordinului.

A afirmat că la 21 februarie 2018, a fost angajat în cadrul aceleiași instituții în

funcție de asistent social, temporar vacantă, cu 0,5 prin cumulare de funcție, pe o durată

determinată. La 06 noiembrie 2019, prin ordinul nr. 31-p, a fost concediat și din această

funcție în baza art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii.

Fiodor Orlovschi consideră că aceste ordine sunt ilegale, ca fiind emise prin

încălcarea directă a prevederilor legislației în vigoare. Ținând cont de existența a două

ordine cu privire la încetarea contractului individual de muncă nr. 04 din 13 martie

2014, semnate în perioade de timp diferite și ambele fiind în vigoare, nu este certă data

și modalitatea de încetare a contractului în cauză.

A menționat că potrivit ordinului nr. 26-p din 28 octombrie 2019, contractul de

muncă nr. 04 din 13 martie 2014 a fost încetat prin demisie, contrar prevederilor art. 85

din Codul muncii, potrivit cărora demisia, adică desfacerea contractului individual de

muncă din proprie inițiativă, este un drept al salariatului de care poate beneficia la

proprie inițiativă. În acest sens, este obligatorie prezența unei cereri scrise a salariatului,

cu 14 zile calendaristice înainte. Însă, nu a depus o astfel de cerere.

A declarat că, conform ordinului nr. 26-p din 28 octombrie 2019, se pretinde ca

temei legal de eliberare din funcție statutul de pensionar pentru limita de vârstă, același

temei fiind invocat și la emiterea ordinului nr. 31-p din 06 noiembrie 2019. Nu este de

acord cu acest fapt, or, la data încheierii contractului individual de muncă nr. 04 din

13 martie 2014 dânsul deja deținea statutul de pensionar și această circumstanță nu a

constituit un impediment pentru angajarea sa în funcția de jurist. Mai mult, conform

notei la art. 86 alin. (1) din Codul muncii, persoanele concediate în temeiul lit. у1) pot

fi angajate pe o durată determinată conform art. 55 lit. f).

Astfel, refuzul directorului Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele

fără domiciliu de a încheia un contract individual de muncă pe o durată determinată,

constituie o încălcare a art. 6 Codul muncii, care stabilește că, nimeni, pe toată durata

vieții sale, nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de

muncă sau într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea. Orice act juridic încheiat cu

nerespectarea dispozițiilor alin.(1), (2) și (3) este nul.

A mai invocat că au fost ignorate și prevederile art. 8 din Codul muncii cu privire

la interzicerea discriminării în sfera muncii, pe marginea cazului dat fiind sesizat

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, care prin

decizia nr. 15/20 din 22 mai 2020 a conchis că faptele constatate reprezintă discriminare

pe criteriu de statut de pensionar, fiind recomandat angajatorului să întreprindă măsuri

pentru a nu admite desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 86 lit.y1)

Codul muncii din simplu motiv că persoana deține statut de pensionar, asigurând că

2

aplicarea acestui drept este precedată de o justificare obiectivă și rezonabilă, potrivită

scopului urmărit.

La 18 noiembrie 2020, Orlovschi Fiodor a formulat o cerere de completare a

temeiului acțiunii, invocând suplimentar drept temei de anulare a ordinelor contestate

și faptul că concedierea a avut loc fără consultarea prealabilă a organului sindical din

unitate.

Reclamantul a solicitat:

- anularea ordinului Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără

domiciliu stabil nr. 26-p din 28 octombrie 2019 „Cu privire la încetarea contractului

individual de muncă prin demisie a dlui Orlovschi Fiodor”, în baza art.86 alin.(1) lit.y1)

Codul muncii;

- anularea ordinului Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără

domiciliu stabil nr. 26a-p din 28 octombrie 2019 „Cu privire la modificarea Ordinului

26-P din data de 28 octombrie 2019”;

- anularea ordinului Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără

domiciliu stabil nr. 30-p din 01 noiembrie 2019 „Cu privire la modificarea și

completarea ordinului nr.26-p din 28 octombrie 2019”;

- anularea ordinului Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără

domiciliu stabil nr.31-p din 06 noiembrie 2019 „Cu privire la încetarea contractului

individual de muncă prin concediere a dlui Orlovschii Fiodor”;

- restabilirea în funcțiile de jurisconsult, asistent social și specialist în probleme

sociale al Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil;

- încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, a sumei de 10 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă parțial și s-a încasat de la Centrul de găzduire și orientare pentru

persoanele fără domiciliu stabil în beneficiul lui Orlovschi Fiodor suma de 10 000 de

lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența

juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 05 mai 2021 directorul Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele

fără domiciliu stabil, Macovei Veaceslav, a declarat apel împotriva hotărârii din 26

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia,

casarea integrală a hotărârii și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

respinsă integral.

La 28 mai 2021 Fiodor Orlovschi a declarat apel împotriva hotărârii din 26

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii în partea respingerii pretențiilor și pronunțarea unei hotărâri noi, prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Fiodor Orlovschi, a fost admis apelul declarat de Centrul de găzduire

și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil și a fost modificată hotărârea din 26

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin diminuarea sumei încasate cu

titlu de prejudiciu moral și cheltuieli de asistență juridică, micșorând cuantumul

prejudiciului moral de la suma de 10 000 de lei la suma de 3000 de lei și cheltuielile de

3

asistență juridică de la suma de 5000 de lei la suma de 2500 de lei. În rest, hotărârea

din 26 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în baza temeiului prevăzut la

art. 86 alin. 1) lit. (y1) din Codul muncii, angajatorul este în drept oricând să concedieze

salariatul, care deține statutul de pensionar pentru limită de vârstă. Prin urmare, ordinele

emise de către angajator, inclusiv ordinele de modificare, sunt legale și întemeiate.

Instanța de apel a respins criticile reclamantului precum că la concedierea sa

urma a fi consultată opinia organului sindical, deoarece concluzia comitetului sindical

nu este altceva decât o opinie, care în atare situații și anume pe temeiul atingerii vârstei

de pensionare, nicidecum nu poate afecta decizia angajatorului de concediere.

Legiuitorul a prevăzut anume doar informarea/consultarea comitetului sindical și opinia

comitetului sindical anume pe acest temei al concedierii, nu împiedică emiterea

ordinului de concediere.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciul moral în mărime de 10 000

de lei, Curtea de Apel Chișinău a reținut că Orlovschi Fiodor s-a adresat cu o sesizare

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.15/20

din 22 mai 2020, prin care a reclamat faptul concedierii sale din cadrul Centrului de

găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil. Prin decizia Consiliului

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 15/20 din 22 mai

2020, s-a decis că faptele constatate reprezintă discriminare pe criteriu de statut de

pensionar, fiind recomandat angajatorului să întreprindă măsuri pentru a nu admite

desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 86 lit.y1) din Codul muncii

din simplu motiv că persoana deține statut de pensionar, asigurând că aplicarea acestui

drept este precedată de o justificare obiectivă și rezonabilă, potrivită scopului urmărit.

Această decizie nu a fost contestată de către angajator.

În circumstanțele expuse, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță,

ținând cont de decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității nr.15/20 din 22 mai 2020, corect a constatat cauzarea reclamantului

unui anumit disconfort, prin admiterea în adresa sa a discriminării pe criteriu de vârstă.

Astfel, deși este indubitabil faptul că ordinele nr.26-p din 28 octombrie 2019 și nr.31-p

din 06 noiembrie 2019 emise de către angajator sunt legale, totuși, ca urmare a emiterii

deciziei nr.15/20 din 22 mai 2020, instanța de fond întemeiat a dispus repararea

prejudiciului moral. Însă, apreciind cuantumul prejudiciului moral, reieșind din

principiul satisfacției echitabile, instanța de apel a considerat că acesta urmează a fi

estimat la suma de 3000 de lei, suma de 10 000 de lei acordată reclamantului fiind

excesivă și disproporționată în raport cu fapta discriminatorie.

La data de 19 noiembrie 2021 Fiodor Orlovschi a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretențiilor și pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat și a aplicat eronat

normele de drept material și procedural, precum și a apreciat arbitrar probele.

Recurentul consideră că hotărârile instanțelor ierarhic inferioare sunt

contradictorii, deoarece, pe de o parte, instanțele au constatat legalitatea ordinelor de

4

concediere, iar, pe de altă parte, au considerat întemeiată decizia Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.15/20 din 22 mai 2020,

prin care s-a decis că concedierea lui reprezintă discriminare pe criteriu de statut de

pensionar.

A susținut că, faptul discriminării pe criteriu de statut de pensionar la emiterea

ordinelor de concediere, a fost dovedit cu certitudine, or, după concedierea dânsului,

imediat, Centrul de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil a

angajat în funcția de jurist pe Harea Onisim, care la fel era o persoană cu statut de

pensionar pe linia Ministerului Afacerilor Interne și care nici nu deținea studii juridice,

ci doar studii medii speciale.

Recurentul a mai invocat că instanțele de judecată au ignorat faptul că

concedierea a avut loc fără consultarea prealabilă a organului sindical din unitate, fapt

care denotă ilegalitatea ordinelor contestate.

Totodată, consideră că instanța de apel neîntemeiat a micșorat cuantumul

prejudiciului moral și al cheltuielilor de judecată, în acest sens hotărârea primei instanțe

fiind întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 septembrie

2021.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată la data de 12 octombrie 2021

la adresa electronică a reprezentantului recurentului, avocatul Gîtlan Aliona

(f.d. 118, volumul II).

Astfel, recursul declarat la 19 noiembrie 2021, este în termen.

La data de 25 noiembrie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa

Centrului de găzduire și orientare pentru persoanele fără domiciliu stabil și a Direcției

generală asistență socială și sănătate (f.d. 130, 132-133, volumul I), cu înștiințarea

despre depunerea referinței.

Prin referința depusă la 17 decembrie 2021, Centrul de găzduire și orientare

pentru persoanele fără domiciliu stabil a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

5

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Fiodor Orlovschi nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Fiodor

Orlovschi asemenea aspecte nu se regăsesc.

6

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Fiodor Orlovschi, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Fiodor Orlovschi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

7