2ra-623/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral

2ra-623/22 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-623/22

2-19116792-01-2ra-29042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oliga

Dumanscaia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oliga Dumanscaia

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

lipsei forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Oliga Dumanscaia și a fost menținută hotărârea din

29 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 09 iulie 2019, Oliga Dumanscaia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea

ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada

lipsei forțate de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că în baza contractului individual de

muncă nr. 47 din 01 aprilie 2003 și a ordinului nr. 126-c din 01 aprilie 2004, a fost

angajată la Agenția de Stat pentru Proprietatea Industrială în funcție de șef al Serviciului

Protecția Muncii. Prin ordinul nr. 695-c din 30 decembrie 2004, a fost concediată prin

transfer la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, conform art. 86 lit. u) din

Codul muncii.

1

A notat că prin ordinul nr. 11-c din 03 ianuarie 2005, a fost angajată la Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în funcția de inginer protecția muncii și tehnica

securității, prin transfer de la Agenția de Stat pentru Protecția Proprietății Industriale în

baza contractului individual de muncă nr. 199 din 19 ianuarie 2005. Prin ordinul nr.

752-c din 27 decembrie 2006 a fost transferată în funcția de inginer protecția muncii și

tehnica securității în cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în Direcția

resurse umane și cancelarie.

Reclamanta a relatat că prin acordul suplimentar nr. 104/10-3 din 01 octombrie

2010 la contractul individual de muncă nr. 199 din 19 ianuarie 2005, s-a dispus că

salariatul va cumula și funcțiile expertului coordonator (0,5 unitate), Secția chimie,

biologie, medicină, Departamentul Invenții și Soiuri de Plante începând cu

01 octombrie 2010 în limitele duratei normale a timpului de muncă.

Ulterior, prin ordinul nr. 18-p din 19 ianuarie 2015, reclamanta a fost transferată

în funcția de specialist principal securitatea și sănătatea muncii în Direcția resurselor

umane și cancelarie.

A susținut că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 325 din 02 iunie 2015,

Întreprinderea de Stat „Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” a fost

reorganizată prin transformare în Instituția Publică „Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală”. Prin ordinul nr. 161-p din 01 iulie 2015 a fost transferată în funcția

specialist categoria II, Secția resurse umane și cancelarie, iar prin Ordinul nr. 451-P din

03 decembrie 2015 a fost transferată în funcția de specialist categoria I, Secția resurse

umane și cancelarie.

A subliniat că la 31 mai 2017, prin ordinul nr. 126-P a fost transferată în funcția

de specialist categoria I, Secția examinare, Direcția brevete (cod 261917), iar, prin

ordinul nr. 341p din 03 mai 2019, a fost forțat concediată din funcția de specialist

categoria I, Secția examinare, Direcția brevete în legătură cu reducerea statelor de

personal.

Reclamanta a indicat că nu este de acord cu ordinul de concediere, îl consideră

neîntemeiat și ilegal, deoarece administrația Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, la concediere, nu a respectat condițiile prevăzute la art. art. 421, 88, 183

din Codul muncii.

A menționat că angajatorul, în timpul semnării avizului de preavizare, nu i-a

prezentat ordinul funcțiilor care urmau să fie reduse, nu i-a fost adus la cunoștință

ordinul motivat așa cum prevede legislația din punct de vedere juridic, economic, cu

privire la reducerea numărului statelor de personal și anume funcția pe care a ocupat-o

de specialist categoria I cu studii superioare universitare, Secția examinare, Direcția

brevete conform Fișei de post și dacă există un astfel de Ordin, fiind nevoită de

nenumărate ori verbal pe parcursul a mai multor zile să solicite copia ordinului nr. 25/P

din 19 februarie 2019. Abia la 22 martie 2019 i-a fost eliberat ordinul respectiv.

Oliga Dumanscaia a susținut că la 21 februarie 2019, angajatorul i-a adus la

cunoștință propunerea din 21 februarie 2019, în care era indicat că în legătură cu

emiterea ordinului nr. 26/p din 20 februarie 2019 despre preavizarea privitor la

2

disponibilizarea în urma reducerii statelor de personal în cadrul Instituției Publice

„Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală”, inclusiv a funcției deținute și în

conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, se propune

angajarea prin transfer în funcția de specialist Secția gestionare documente, Direcția

mărci și design industrial în cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, pe

perioada concediului pentru îngrijirea copilului a dnei Obadă Nadejda. La fel, i s-a

propus funcția de specialist, însă, nu a fost de acord cu oferta propusă, deoarece funcția

este temporară și mult mai inferioară.

A menționat că prin cererile nr. 824 din 01 martie 2019 și nr. 1247 din 26 martie

2019, a solicitat să fie transferată din funcția de specialist categoria I, Secția examinare,

Direcția brevete în funcția de specialist principal, Secția examinare, Direcția brevete,

care urma să devină vacantă în legătură cu transferul lui Stafi Radu la altă organizație,

însă, nu a primit răspuns.

Reclamanta a precizat că nu i s-a adus la cunoștință ordinul cu privire la

preavizare, sub semnătură în termen de 2 luni înainte de reducerea statelor de personal,

deoarece a luat cunoștință de acesta abia la 22 martie 2019. Totodată, nu a fost informată

despre opinia organului sindical privind concedierea sa în legătură cu reducerea statelor

de personal.

A subliniat că la concedierea sa, nu s-a luat în considerație dreptul preferențial

de menținere la lucru în cazul reducerii statelor de personal, prevăzut la art. 183 din

Codul muncii, precum nici vechimea în muncă, stagiul de 15 ani, la fel, nu s-a luat în

considerație că în prezent își ridică calificarea făcând studii.

De asemenea, reclamanta a susținut că administrația Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală nu i-a adus la cunoștință prin ordin cu cel puțin 30 de zile

calendaristice înainte de punerea în aplicare a măsurilor de rigoare, privind lichidarea

unității, reducerea numărului statelor de personal înainte de declanșarea procedurilor

prevăzute la art. 88 din Codul muncii, conform prevederilor art. 421 alin. (5) din Codul

muncii.

A menționat că la concedierea sa, angajatorul nu a luat în considerație că în

instituție sunt angajați pensionari, inclusiv în funcție de șefi și nu au fost reduși atât ei

cât și funcțiile pe care le ocupă, la fel nu s-a luat în considerație și nu i s-a propus din

funcțiile vacante, o funcție care să corespundă nivelului corespunzător funcției anterior

deținută, deși în statele de personal există. În afară de prejudiciul material, pârâtul i-a

cauzat un imens prejudiciu moral exprimat prin suferințe sufletești, lipsa surselor

financiare în familie, au avut de suferit membrii familiei, a fost nevoită să împrumute

bani de la rude și prieteni pentru a se întreține.

După concretizarea acțiunii, reclamanta Dumanscaia Oliga a solicitat anularea

ordinului nr. 341p din 03 mai 2019 al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

prin care a fost concediată din funcția de specialist categoria I, Secția examinare,

Direcția brevete, în legătură cu reducerea statelor de personal, de la 07 mai 2019;

restabilirea în funcția de specialist categoria I, Secția examinare, Direcția brevete,

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu menținerea echivalentă a statutului

3

funcției deținute anterior; obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să

propună altă funcție echivalentă celei deținute anterior și anume specialist principal, sau

consultant, consultant superior, consultant principal în aceeași Secție examinare, în

aceeași Direcție brevete, cu menținerea salariului de funcție cu suma de 13 519,80 de

lei plus diferența păstrată conform Hotărârii Guvernului nr. 1231/2018, pe termen

nelimitat conform contractului individual de muncă; încasarea din contul Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală în beneficiul său a salariului mediu lunar în sumă

de 14362,19 de lei pentru perioada lipsei forțate de la muncă de la data de 07 mai 2019

până la data emiterii hotărârii judecătorești; încasarea din contul pârâtului în temeiul

art. 330 din Codul muncii 0,3% cu titlu de penalitate pentru fiecare zi de întârziere din

suma salariului pentru perioada lipsei forțate de la muncă din data de 08 mai 2019, până

la emiterea hotărârii judecătorești, precum și a sumei de 100 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Oliga Dumanscaia a fost respinsă integral, ca neîntemeiată.

La 15 ianuarie 2021, Oliga Dumanscaia a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și emiterea unei hotărâri noi,

prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 01 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Oliga Dumanscaia și a fost menținută hotărârea din 29 decembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea Guvernului nr.

1247 din 19 decembrie 2018 privind organizarea și funcționarea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, Instituția Publică „Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală” s-a reorganizat prin transformare în Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului. În temeiul

acestei hotărâri, directorul general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

emis ordinul nr. 25-p din 19 februarie 2019 cu privire la reducerea statelor de personal.

Instanța de apel a constatat că angajatorul Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a respectat procedurile impuse de lege în situația de reorganizare a entității,

comunicând și avizând reclamanta despre procedurile care derulează, consecințele

reorganizării și modalitățile/posibilitățile de acționare a ultimei în calitate de salariat,

oferindu-i după reorganizare accederea la o funcție cu atribuții asemănătoare celor

exercitate în funcția anterioară, dar cu o salarizare mai avantajoasă, propunere respinsă

de angajat. Astfel, în atare circumstanțe, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

corect și legal a concediat-o pe Dumanscaia Oliga ca rezultat al reorganizării și refuzului

ultimei de a fi transferată într-o altă funcție instituită urmare a reorganizării.

La data de 15 aprilie 2022 Oliga Dumanscaia a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea

să fie admisă.

4

În motivarea recursului s-a invocat că decizia instanței de apel este neîntemeiată

și ilegală, fiind reiterate motivele de fapt și temeiurile de drept invocate în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel.

Recurenta a menționat că angajatorul nu a probat temeinicia concedierii sale în

legătură cu reducerea statelor de personal, iar, soluția instanțelor ierarhic inferioare cu

privire la respingerea acțiunii, este neîntemeiată, rezultată din aprecierea incorectă a

materialului probator și interpretarea eronată a normelor de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 01 decembrie

2021.

Materialele cauzei atestă că la 15 februarie 2022, Oliga Dumanscaia a primit

copia deciziei motivate a instanței de apel, conform semnăturii din recipisă (f.d. 121,

volumul II).

Totodată, se reține că prin dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe perioada stării de urgență declarată prin

Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, au fost stabilite măsuri specifice

în domeniul justiției, fiind suspendată de drept examinarea de către instanțele de

judecată a cauzelor civile, cu excepțiile prevăzute la pct. 5.1.1 din dispoziție. Termenele

de exercitare a căilor de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în curs

la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene,

de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Ulterior, prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției, începând cu data de 04 aprilie 2022, judecarea cauzelor civile fiind reluată din

oficiu.

Astfel, recursul declarat la 15 aprilie 2022, este în termen.

La data de 29 aprilie 2022, copia recursului a fost expediată în adresa Agenției

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (f.d. 1,3, volumul VI), cu înștiințarea despre

depunerea referinței.

Prin referința depusă la 03 iunie 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a solicitat declararea recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

argumentele recurentei fiind declarative.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

5

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Oliga Dumanscaia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

6

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Oliga

Dumanscaia, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Oliga Dumanscaia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Oliga Dumanscaia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

7