2ra-1352/20 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale

Dosarul nr. 2ra-1352/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Berdilo

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, V. Cotorobai, A. Bostan

Î N C H E I E R E

04 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatol Grobari,

în cauza civilă la la cererea de chemare în judecată depusă de Anatol Grobari

către Direcția Generală Asistență Socială a Consiliului municipal Chișinău cu privire

la anularea ordinului nr. 881-p din 05 iulie 2017 „cu privire la încetarea contractului

individual de muncă”, repararea prejudiciului material și moral cauzate de lipsa

forțată de la muncă, începînd cu 06 iulie 2017 și până la data restabilirii în funcție,

împotriva deciziei din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Anatol Grobari și menținută hotărârea din 29 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

con st ată:

La 05 octombrie 2017, Anatol Grobari a depus cerere de chemare în judecată

către Direcția Generală Asistență Socială a Consiliului municipal Chișinău, prin care

a solicitat anularea ordinului nr. 881-p din 05 iulie 2017 „cu privire la încetarea

contractului individual de muncă”, repararea prejudiciului material și moral cauzate

de lipsa forțată de la muncă, începând cu 06 iulie 2017 și până la data restabilirii în

funcție.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, conform graficului de acordare

a concediilor anuale de odihnă, adus la cunoștință tuturor lucrătorilor sociali la

începutul anului 2017, îi revenise dreptul legal la acordarea concediului, începând

cu 01 iulie 2017. Astfel, la 30 iunie 2017, a înaintat șefului Direcției Generală

Asistență Socială a Consiliului municipal Chișinău o cerere privind acordarea

concediului anual de odihnă, conform graficului stabilit și aprobat din timp, însă,

pârâtul i-a solicitat ca în perioada concediului să fie asigurat cu un alt lucrător, care

să îndeplinească atribuțiile de serviciu, în caz contrar va fi privat de dreptul la

concediu în perioada de vară.

1

Potrivit reclamantului, la 07 iulie 2017, a fost invitat la Direcția Generală

Asistență Socială a Consiliului municipal Chișinău pentru a face cunoștință cu

ordinul nr. 881–p din 05 iulie 2017 cu privire la încetarea contractului individual de

muncă. Apreciind ordinul în cauză ca fiind emis contrar prevederilor Codului

muncii, Anatol Grobari s-a adresat cu prezenta acțiune în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 29 iunie 2018 din Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Anatol

Grobari către Direcția Generală Asistență Socială a Consiliului municipal Chișinău

privind anularea ordinului nr. 881-p din 05 iulie 2017 „cu privire la încetarea

contractului individual de muncă”, repararea prejudiciului material și moral cauzate

de lipsa forțată de la muncă, începând cu 06 iulie 2017 și până la data restabilirii în

funcție.

Prin decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Anatol Grobari și menținută hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut în hotărârile sale

că, din materialele cauzei rezultă cert faptul absenței nemotivate a reclamantului de

la locul de muncă în perioada 19 iunie 2017 – 22 iunie 2017, adică pentru 4 zile

consecutive, fără a prezenta angajatorului un document confirmativ care să

legalizeze absența sa de la serviciu.

La 13 august 2020, Anatol Grobari a declarat recurs împotriva deciziei din 28

mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

La 01 octombrie 2020, Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate a

Consiliului municipal Chișinău a depus referință la cererea de recurs, solicitând

respingerea acesteia și menținerea deciziei contestate.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Anatol Grobari, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 28 mai 2020 și expediată participanților la proces la 19 iunie 2020 (f.d. 185), însă

la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul recepționării

acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat

împotriva deciziei din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 13

august 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

2

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Grobari Anatol.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

3

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Grobari Anatol.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4