2ra-1439/20 — anularea actelor de constatare, anularea ordinului de concediere, încasarea salariul pntru absenta fortată de la muncă si încasarea prejudiciului moral

2ra-1439/20 — anularea actelor de constatare, anularea ordinului de concediere, încasarea salariul pntru absenta fortată de la muncă si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1439/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Brăgaru

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Grebnev Roman și

ÎCS ”Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul Sîrghi Viorel,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grebnev Roman

împotriva ÎCS ”Vistarcom” SRL cu privire la anularea actelor de constatare,

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, prin care s-a

admis apelul declarat de ÎCS ”Vistarcom” SRL și s-a casat parțial hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 mai 2019,

c o n s t a t ă :

La 06 iulie 2018, Grebnev Roman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS ”Vistarcom” SRL cu privire la anularea actelor de constatare,

anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Grebnev Roman a menționat că la 22 noiembrie 2007, a

fost angajat la ÎCS ”Vistarcom” SRL în calitate de șef al secției pază.

La data de 17 iulie 2017, pârâtul a emis ordinul nr. 149 ”Cu privire la

lichidarea subdiviziunii și reducerea statelor de personal din unitatea comercială

nr. 4”, prin care s-a decis preavizarea angajaților din cadrul unități respective în

legătură cu lichidarea acesteia.

Reclamantul a invocat că deoarece deținea și funcția de președinte a

organizației sindicale, pârâtul a înaintat Federației Sindicatelor

”Moldsindcoopcomerț” un demers referitor la acordul preliminar la concedierea sa

în legătură cu reducerea statelor de personal, iar ca urmare a examinării

demersului, ultima și-a exprimat dezacordul la concediere.

1

Însă, contrar opiniei Federației Sindicatelor, prin ordinul nr. 190/4 din

02 octombrie 2017, a fost concediat începând cu data de 02 octombrie 2017.

Ordinul în cauză a fost contestat în instanța de judecată, astfel prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 mai 2018, a fost anulat ordinul

nr. 190/4 din 02 octombrie 2017, fiind restabilit în funcția deținută anterior, cu

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă pe perioada 03 octombrie

2017 – 12 martie 2018.

Ulterior, în temeiul hotărârii judecătorești, a fost restabilit la muncă, începând

cu data de 03 mai 2018, ordinul cu privire la restabilire fiindu-i adus la cunoștință

la data de 08 mai 2018.

Totodată, i-au fost aduse la cunoștință actele din 03 mai 2018, 04 mai 2018 și

07 mai 2018 privind constatarea absenței nemotivate de la locul de muncă, iar prin

ordinul nr. 90/4 din 15 mai 2018, a fost concediat de la locul de muncă.

Reclamantul a invocat ilegalitatea actelor privind constatarea absenței

nemotivate de la locul de muncă.

Astfel în opinia reclamantului, angajatorul urma să-i aducă la cunoștință

ordinul cu privire la restabilirea la locul de muncă până la data de 05 mai 2018.

Însă, ordinul cu privire la restabilirea la muncă, emis la data de 03 mai 2018

i-a fost adus la cunoștință numai la data de 08 mai 2018.

Deci, nefiind încă restabilit la muncă, i s-a imputat absența nemotivată de la

locul de muncă.

Reclamantul Grebnev Roman a solicitat anularea actelor din 03 mai 2018,

04 mai 2018, 07 mai 2018 și 08 mai 2018 privind constatarea absenței nemotivate

de la locul de muncă ca fiind ilegale, anularea ordinului nr. 90/4 din 15 mai 2018,

restabilirea în funcția de șef al secției pază a unității comerciale nr.4, încasarea

salariului mediu pentru absența forțată de la locul de muncă începând cu data de

16 mai 2018 și încasarea prejudiciului moral în mărime de 43 014 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 mai 2019, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Grebnev Roman.

S-au anulat actele privind constatarea absenței nemotivate de la muncă a lui

Grebnev Roman din 03 mai 2018, 04 mai 2018, 07 mai 2018 și 08 mai 2018.

S-a anulat ordinul nr. 90/4 din 15 mai 2018 cu privire la desfacerea

contractului individual de muncă cu Grebnev Roman, emis de directorul

magazinului unității comerciale nr. 4 din cadrul ÎCS ”Vistarcom” SRL.

S-a restabilit Grebnev Roman în funcția de șef serviciu pază al secției pază

al ÎCS ”Vistarcom” SRL.

S-a încasat de la ÎCS ”Vistarcom” SRL în beneficiul lui Grebnev Roman

salariul pentru absența forțată de la muncă pe perioada 16 mai 2018 – 30 mai 2019

reieșind din salariul mediu lunar de 7 169 de lei.

S-a încasat de la ÎCS ”Vistarcom” SRL în beneficiul lui Grebnev Roman

suma de 15 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea depusă de Grebnev Roman a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2020, s-a admis apelul

declarat de ÎCS ”Vistarcom” SRL, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 30 mai 2019 în partea cerințelor cu privire la anularea actelor privind

constatarea absenței nemotivate de la muncă a lui Grebnev Roman din 03 mai

2

2018, 04 mai 2018, 07 mai 2018 și 08 mai 2018 și s-a emis în această parte o nouă

hotărâre, sub formă de încheiere, prin care:

S-a încetat procesul civil în partea cerințelor privind anularea actelor de

constatare a absenței nemotivate de la muncă a lui Grebnev Roman din 03 mai

2018, 04 mai 2018, 07 mai 2018 și 08 mai 2018, pe motiv că această cerință nu

urmează a fi judecată în procedură civilă.

S-a admis parțial pretenția înaintată de Grebnev Roman cu privire la

repararea prejudiciului moral.

S-a încasat de la ÎCS ”Vistarcom” SRL în beneficiul lui Grebnev Roman

suma de 7 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut ca fiind eronată examinarea în procedură contencioasă a cerinței privind

anularea actelor de constatare a absenței nemotivate de la muncă a lui Grebnev

Roman, astfel procesul în această parte urmând a fi încetat, or, pretenția în cauză

nu uremează a fi examinată în procedura civilă.

Totodată, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată hotărârea instanței de

fond în partea anulării ordinului de concediere nr. 90/4 din 15 mai 2018, în situația

în care deși nu era de acord cu anularea ordinului nominalizat, angajatorul nu a

invocat nici un temei legal de menținere a acestuia, în pofida faptului că sarcina

probațiunii aparține angajatorului.

Astfel dat fiind că conduita manifestată de către angajator nu a fost una întru

totul conformă legii, legal a fost anulat ordinul de concediere contestat, or, contrar

celor invocate de angajator întru confirmarea legalității ordinului emis, s-a

constatat cu certitudine nerespectarea procedurii lgale în acest sens.

La fel, instanța de apel a concluzionat că, urmare a eliberării ilegale a

reclamantului de la locul de muncă, este justificată și cerința cu privire la

restabilirea lui Grebnev Roman în funcția deținută anterior, cu încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă.

Cu referire la pretenția privind încasarea prejudiciului moral, instanța de apel

a constatat că instanța de fond nu a luat în considerație în care măsură această

compensare poate aduce satisfacție angajatului concediat, astfel suma de 15 000 lei

dispusă spre încasare în beneficiul lui Grebnev Roman este una exagerată, motiv

pentru care aceasta urmează a fi modificată, cu micșorarea cuantumului

prejudiciului moral până la suma de 7 000 lei, care reprezintă o sumă rezonabilă

pentru prejudiciul moral cauzat, fiind echitabilă îm raport cu suferințele cauzate

prin îngrădirea dreptului de a munci.

La 14 august 2020, Grebnev Roman a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel în partea în care s-a casat hotărârea primei instanțe și s-a încetat

procesul și în partea micșorării cuantumului prejudiciului moral, cu menținerea

integrală a hotărârii primei instanțe.

Recurentul Grebnev Roman, în motivarea recursului a invocat că decizia

instanței de apel în partea contestată este neîntemeiată, emisă cu aplicarea eronată a

normelor de drept material, fără a constata și elucida pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei.

3

De asemenea, recurentul a menționat că nu pot fi reținute argumentele

instanței de apel precum că suma de 7 000 lei reprezintă o sumă rezonabilă care ar

compensa daunele morale cauzate, deoarece instanța de apel nu a luat în

considerație că angajatorul a acționat cu rea credință față de angajat, în mod

discriminator și în mod repetat.

Astfel la determinarea întinderii compensației pentru daunele morale, instanța

de apel urma să țină cont de încălcarea repetată din partea ÎCS ”Vistarcom” SRL a

dreptului său la muncă, deci suma de 15 000 lei cu titlu de compensare încasată de

prima instanță, poate aduce satisfacție angajatului concediat ilegal în mod repetat și

care nu constituie o sumă exagerată.

La 02 septembrie 2020, ÎCS ”Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul

Sîrghi Viorel, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea în care au

fost admise cerințele înaintate de Grebnev Roman cu emiterea în această parte a

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Recurentul ÎCS ”Vistarcom” SRL, în motivarea recursului a invocat că

instanțele de judecată au aplicat eronat normele de drept material.

La fel, a menționat că este eronată concluzia instanțelor de judecată cu

referire la faptul că ordinul de restabilire nu a fost adus la cunoștința lui Grebnev

Roman în termen de 3 zile.

Astfel constatarea instanțelor de judecată în acest sens este una greșită,

rezultată din interpretarea eronată a legii, în special art. 89 alin. (3) din Codul

muncii, precum și neaplicării normelor prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a), d) și g1) și

art. 201 din Codul muncii.

Deci, din momentul anulării de către instanța de judecată a ordinului nr. 190/4

din 02 octombrie 2017 privind concedierea lui Grebnev Roman, raporturile de

muncă au fost restabilite fără necesitatea emiterii unui act juridic suplimentar –

ordin de restabilire.

Prin urmare, anume hotărârea judecătorească privind restabilirea la muncă a

salariatului servește temei de drept pentru restabilirea raporturilor de muncă între

angajator și salariat, iar emiterea de către angajator a ordinului de restabilire a

salariatului la muncă este doar un act de formalitate și de evidență.

În consecință, ÎCS ”Vistarcom” SRL a reiterat că Grebnev Roman nu s-a

conformat hotărârii instanței de judecată și obligațiilor sale de muncă de a se

prezenta imediat la locul său de muncă după emiterea hotărârii instanței de

judecată de restabilire la locul de muncă și prin urmare nu este în drept să pretindă

constatarea ilegalității concedierii sale din funcție și restabilirea la muncă.

La 12 octombrie 2020, ÎCS ”Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul Sîrghi

Viorel, a depus referință la recursul depus de Grebnev Roman, prin care a solicitat

să fie considerat ca inadmisibil.

La 10 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de către ÎCS ”Vistarcom” SRL la 16 septembrie

2020, iar de către Grebnev Roman la data de 18 septembrie 2020, conform avizelor

de recepție (f.d. 25-26 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 18 iunie

4

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursurile au fost declarate la 14 august 2020 de către Grebnev Roman și la

02 septembrie 2020 de către ÎCS ”Vistarcom” SRL, respectiv se consideră depuse

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

5

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Grebnev Roman

și ÎCS ”Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul Sîrghi Viorel, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Grebnev Roman și

ÎCS ”Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul Sîrghi Viorel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6