2ra-419/20 — cu privire la anularea ordinelor de concediere, incasarea compensatiti suplimentare in locul restabilirii la serviciu si a salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata

2ra-419/20 — cu privire la anularea ordinelor de concediere, incasarea compensatiti suplimentare in locul restabilirii la serviciu si a salariului pentru absenta fortata de la serviciu, repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-419/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Pasecinic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Întreprinderea cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată,

reprezentată de avocatul Nicolae Chiriac și Vitalie Novosiolov, reprezentat de

avocatul Irina Cușniriova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Duca și Vitalie

Novosiolov împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu

Răspundere Limitată cu privire la anularea ordinelor de concediere, încasarea

compensației suplimentare în locul restabilirii la serviciu și a salariului pentru

absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Vistarcom”

Societate cu Răspundere Limitată, casată parțial hotărârea din 16 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Centru și pronunțată o nouă hotărâre în această parte

constată:

La 12 ianuarie 2018, Valeriu Duca și Vitalie Novosiolov au depus cerere de

chemare în judecată împotriva ÎCS „Vistarcom” SRL cu privire la anularea

ordinelor de concediere, încasarea compensației suplimentare în locul restabilirii la

serviciu și a salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au invocat că la 11 septembrie 2009, în baza

contractului individual de muncă încheiat între ÎCS „Vistarcom” SRL și Vitalie

Novosiolov, ultimul a fost angajat la lucru în calitate de inspector al secției pază la

SRL „Vistarcom” în perioada anilor 2009-2017 și a îndeplinit obligațiile

funcționale fără careva obiecții din partea administrației.

1

Au relatat că la 15 aprilie 2017, prin ordinul nr. 74/4 a fost transferat

temporar în funcția de șef al schimbului al secției pază la unitatea comercială

SRL „Vistarcom” nr. 4.

La 11 mai 2015, în baza contractului individual de muncă încheiat între

ÎCS „Vistarcom” SRL și Valeriu Duca, ultimul a fost angajat la lucru în calitate de

inspector al secției pază la SRL „Vistarcom”, îndeplinea obligațiile sale și nu a

avut avertizări disciplinare.

La 18 aprilie 2017, prin ordinul nr. 75/4, a fost transferat temporar în funcție

de șef al schimbului al secției pază la unitatea comercială SRL „Vistarcom” nr. 4.

Au menționat că la 17 iulie 2017, administrația SRL „Vistarcom” a emis

ordinul nr. 149 cu privire la lichidarea subdiviziunii și reducerea statelor de

personal din unitatea comercială nr. 4 (supermarket Velmart) la întreprinderea

ÎCS „Vistarcom” SRL, fiind preavizați sub semnătură angajații din cadrul unității

comerciale nr. 4 despre lichidarea subdiviziunii respective.

În aceeași zi, SRL „Vistarcom” a propus angajaților care au căzut sub

reducere statelor de personal (inclusiv și dânșii) lista posturilor vacante care au

existat la întreprindere la 17 iulie 2017 și a înaintat demersul către Comitetul

sindical referitor la acordul la concedierea în legătură cu reducerea statelor de

personal din unitate.

Ca urmare a examinării demersului pârâtului, Comitetul sindical și-a

exprimat dezacordul la concedierea lor, dar contrar opiniei Comitetului sindical,

prin ordinele nr. 201/4 din 17 octombrie 2017 și nr. 203/4 din 23 octombrie 2017,

dânșii au fost concediați din funcția de inspectori al secției paza.

Au considerat că ordinele nr. 201/4 din 17 octombrie 2017 și nr. 203/4 din

23 octombrie 2017 emise de către administrația SRL „Vistarcom” privind

concedierea lor sunt ilegale și urmează să fie anulate.

Au obiectat că condițiile prevăzute la art. 88 lit. c) d), h) alin. (1) Codul

muncii nu au fost respectate de către pârât.

Așadar, SRL „Vistarcom” trebuia să emită un ordin motivat din punct de

vedere juridic sau economic, or faptul că SRL „Vistarcom” la 17 iulie 2017 a

încheiat un contract cu compania de securitate privată OPP „Leon Security” SRL

nu poate fi considerat ca motiv legal pentru concedierea lucrătorilor în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii.

Reducerea statelor de personal presupune că la întreprindere nu vor mai

exista acele funcții (posturi) care au fost reduse, adică alți lucrători nu vor face acel

lucru (nu vor îndeplini acele funcții) care au îndeplinit persoanele care au fost

reduse, însă rezultă că SRL „Vistarcom” a încheiat contractul cu o companie de

securitate privată, care de fapt a înlocuit persoanele concediate.

Astfel, a avut loc o reducere fictivă a statelor de personal.

Totodată, au comunicat că la 17 iulie 2017, după încheierea contractului cu

OPP „Leon Security” SRL, dimineața, au venit agenții de securitate de la compania

indicată și au ocupat locurile de muncă a angajaților secției pază, iar administrația

SRL „Vistarcom” a blocat cardurile angajaților de acces, respectiv, dânșii au fost

nevoiți timp de două luni să umble în sala unității comerciale a supermarketului

„Velmart”.

2

Astfel, SRL „Vistarcom” a încălcat dreptul lor la condiții echitabile de

muncă.

Au mai notat că, din punct de vedere economic, SRL „Vistarcom” este o

companie dezvolată, care deține o rețea de supermarketuri „Green Hills”,

„Velmart”, are mai multe unități de comerț și zilnic are venituri considerabile, deci

nu are niciun motiv economic pentru reducerea statelor de personal din unitate.

Au considerat că pârâtul a acționat cu rea-credință, deoarece funcțiile

vacante propuse lor au fost altele decât cea ocupată, astfel că nu întruneau cerințele

necesare pentru suplinirea acestora (de exemplu, bucătar), iar alte funcții vacante

au fost ascunse de către pârât, prin ce au fost grav încălcate drepturile salariaților.

Au precizat că la 21 noiembrie 2017, pe pagina web a fost publicat anunțul

despre funcția vacantă a inspectorului secției pază la SRL „Vistarcom” – „Green

Hills Market”, iar la 22 noiembrie 2017, a fost anunțul despre angajarea cofetarilor,

încărcătorilor, paznicilor ș.a. la SRL „Vistarcom” – „Green Hills Market”, deși la

17 octombrie 2017 și respectiv, la 23 octombrie 2017, SRL „Vistarcom” a emis

ordinele privind concedierea lor - șefii al schimbului al secției pază la unitatea

comercială „Vistarcom” nr. 4.

Așadar, la SRL „Vistarcom” au fost (și mai există) mai multe funcții

vacante, care însă, contrar prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, nu

le-au fost propuse.

În conformitate cu art. 88 alin. (1) lit. d) Codul muncii, pârâtul trebuia să

reducă, în primul rând, locurile de muncă vacante, ceea ce nu a făcut, or conform

listei funcțiilor vacante, care le-au fost propuse la SRL „Vistarcom” la 17 iulie

2017 au existat 62 de posturi vacante, însă pârâtul a emis ordinul de concediere a

lor.

La fel, în susținerea concluziei că procedura concedierii lor a fost ilegală se

atestă și prin aceea că pârâtul nu a respectat nici prevederile art. 87 și 88 alin. (1)

lit. h) Codul muncii, deoarece organizația sindicală ÎCS „Vistarcom” SRL nu a dat

acordul la concedierea lor, dar contrar prevederilor legale, fără acordul scris al

organului sindical, au fost emise ordinele de concediere a lor.

Prin urmare, dacă concedierea este condiționată de existența acordului

preliminar a organului sindical, nerespectarea atrage nulitatea absolută a actului de

concediere cu restabilirea în funcție.

Și-au întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 87, 88, 89, 90 Codul

muncii, art. 94, 166-167 CPC.

Au solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinelor nr. 201/4 din 17 octombrie

2017 și nr. 203/4 din 23 octombrie 2017 emise de SRL „Vistarcom” ca fiind

ilegale, în temeiul art. 90 alin. (4) Codului muncii, în locul restabilirii la locul de

muncă, încasarea din contul pârâtului a sumei în mărime de 3 salarii medii lunare

(pentru fiecare) pentru eliberarea ilegală de la locul de muncă, a salariului pentru

lipsa forțată de la locul de muncă, a prejudiciului moral în mărime de 6 salarii

mediu lunar (a câte trei pentru fiecare reclamant) și a tuturor cheltuielilor de

judecată.

Pe parcursul examinării cauzei, Valeriu Duca și Vitalie Novosiolov,

reprezentați de avocatul Irina Cușniriova au depus cerere de chemare în judecată

3

concretizată, prin care au solicitat anularea ordinelor nr. 201/4 din 17 octombrie

2017 și nr. 203/4 din 23 octombrie 2017 emise SRL „Vistarcom” ca fiind ilegale,

în temeiul art. 90 alin. (4) Codului muncii, în locul restabilirii la locul de muncă,

încasarea din contul pârâtului a sumei în mărime de 3 salarii medii lunare și

anume, pentru Vitalie Novosiolov în mărime de 13 173 de lei și pentru Valeriu

Duca în mărime de 10 769 de lei pentru eliberarea ilegală de la locul de muncă, a

salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă în beneficiul lui Vitalie

Novosiolov pentru perioada 17 octombrie 2017 până la pronunțarea hotărârii,

reieșind din faptul că salariu mediu lunar a lui Vitalie Novosiolov este în mărime

de 4 391 de lei și pentru Valeriu Duca pentru perioada 23 octombrie 2017 până la

pronunțarea hotărârii, reieșind din faptul că salariu mediu lunar a lui Valeriu Duca

este în mărime de 3 589 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 13 173 de lei

pentru Vitalie Novosiolov și în mărime de 10 769 de lei pentru Valeriu Duca și a

tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost admisă acțiunea parțial.

A fost anulat ordinul ÎCS „Vistarcom” SRL nr. 201/4 din 17 octombrie 2017

cu privire la concedierea lui Vitalie Novosiolov.

A fost încasată de la ÎCS „Vistarcom” SRL în beneficiul lui Vitalie

Novosiolov o compensație bănească în sumă de 3 salarii medii lunare, în locul

restabilirii lui Vitalie Novosiolov în funcția de inspector al secției de pază în cadrul

unității comerciale nr. 4 a ÎCS „Vistarcom” SRL, salariul pentru absența forțată de

la muncă pentru perioada 17 octombrie 2017 - 16 noiembrie 2018 și despăgubirea

în mărimea unui salariu mediu lunar, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile lui Vitalie Novosiolov au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

A fost anulat ordinul ÎCS „Vistarcom” SRL nr. 205/4 din 23 octombrie 2017

cu privire la concedierea lui Valeriu Duca.

A fost încasată de la ÎCS „Vistarcom” SRL în beneficiul lui Valeriu Duca o

compensație bănească în sumă de 3 salarii medii lunare, în locul restabilirii lui

Valeriu Duca în funcția de inspector al secției de pază în cadrul unității comerciale

nr. 4 a ÎCS „Vistarcom” SRL, salariul pentru absența forțată de la muncă pentru

perioada 23 octombrie 2017 - 16 noiembrie 2018 și despăgubirea în mărimea unui

salariu mediu lunar, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, pretențiile lui Valeriu Duca au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că reducerea statelor de

personal nu este în acest caz reală, deoarece nu rezultă că postul de inspector al

secției de pază a fost suprimat din structura angajatorului, atribuțiile funcțiilor pe

care le îndeplineau reclamanții fiind menținute de către angajator în forma unui

contract civil încheiat între ÎCS „Vistarcom” SRL și SRL „Leon Security”.

Astfel, cauza reală ce trebuie să aibă un caracter obiectiv nu a fost dovedită

de angajatorul pârât, în sensul că acesta nu a demonstrat dificultățile economico-

financiare care au condus la luarea de măsuri de eficientizare a activității, prin

reduceri de personal.

4

În consecință, prima instanță a conchis că drept efect al nulității deciziilor de

concediere, angajatorul urmează a fi obligat în locul restabilirii lui Vitalie

Novosiolov și Valeriu Duca în funcția de inspector al secției pază, la plata

despăgubirilor egale cu 3 salarii medii lunare și la plata pentru absența forțată de la

muncă pentru perioada 17 octombrie 2017 – 16 noiembrie 2018 pentru reclamantul

Vitalie Novosiolov și 23 octombrie 2017 – 16 noiembrie 2018 pentru reclamantul

Valeriu Duca în mărime nu mai mică decât salariul mediu lunar al acestora pentru

perioada menționată.

Prin decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de ÎCS „Vistarcom” SRL, casată parțial hotărârea primei instanțe,

în partea încasări din contul ÎCS „Vistarcom” SRL în beneficiul lui Vitalie

Novosiolov a salariului pentru absența forțată de la locul de muncă și pronunțată o

nouă hotărâre în această parte, prin care a fost încasat de la ÎCS „Vistarcom” SRL

în beneficiul lui Vitalie Novosiolov salariul pentru absența forțată de la locul de

muncă pentru perioada 17 octombrie 2017 – 13 noiembrie 2017.

În rest, această pretenție a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat nejustificată încasarea

salariului pentru absența forțată de la locul de muncă din contul angajatorului în

beneficiul lui Vitalie Novosiolov pentru perioada 17 octombrie 2017 –

16 noiembrie 2018, în condițiile în care începând cu 13 noiembrie 2017 până la

22 aprilie 2019, ultimul a fost angajat la SRL „47 th Parallel” în funcția de agent de

securitate, nefiind privat ilegal de posibilitatea de a munci.

Astfel, a conchis instanța de apel că hotărârea primei instanțe urmează a fi

casată parțial cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri.

La 10 ianuarie 2020, ÎCS „Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul

Nicolae Chiriac a declarat recurs împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că decizia recurată nu este motivată în

modul corespunzător, iar aprecierea probelor din dosar a fost selectivă și arbitrară,

deoarece nu a fost examinată în esență problema dedusă judecății.

A remarcat că concluzia instanței de apel precum că ÎCS „Vistarcom” SRL

nu a invocat niciun temei legal de menținere a ordinelor contestate, nicio probă

admisibilă și pertinentă în sensul art. 121 CPC, în pofida faptului că sarcina de

probațiune aparține angajatorului, este în contradicție cu motivele apelului declarat,

or prin apelul declarat întreprinderea a invocat la concret motivele din care

consideră legale ordinele nr. 201/4 din 17 octombrie 2017 și nr. 203/4 din

23 octombrie 2017.

Totodată, au fost anexate un șir de acte emise de administrația angajatorului,

probe materiale care nu au fost examinate și apreciate la modul corespunzător de

către instanțele de judecată ierarhic inferioare, acțiuni prin care a fost admis

arbitrariul la examinarea probelor.

5

Prima instanță și instanța de apel nu s-au expus și nu au ținut cont de faptul

că procedura de reducere a statelor de personal a fost pe deplin respectată de către

angajator, iar prin ordinul nr. 149 privind lichidarea subdiviziunii și reducerea

statelor de personal a unități comerciale GHM nr. 4 din str. Brîncuși 3

mun. Chișinău, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) lit. a) Codul muncii,

a fost inițiată procedura de concediere în cazul lichidării unității, reducerii

numărului sau a statelor de personal.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au dat apreciere faptului că

angajatorul s-a conformat prevederilor art. 88 Codul muncii, a emis ordinul nr. 150

din 17 iulie 2017 privind preavizarea salariaților sub semnătură cu doua luni

înainte de lichidarea subdiviziunii „Secția pază” și reducerea statelor de personal a

unității comerciale GHM nr. 4, cu indicarea și avizarea persoanelor care urmează a

fi reduse, în ordinul menționat fiind incluși și intimații.

La fel, nu a fost dată apreciere faptului că Valeriu Duca refuza sistematic să

semneze actele emise de către angajator, fapt consemnat în actul privind refuzul de

a semna aducerea la cunoștință a ordinului emis la 17 iulie 2017, ceea ce a

favorizat crearea unor obstacole artificial create cu scopul de a obstrucționa

activitatea angajatorului.

A evidențiat că din statele de personal a fost exclusă secția pază, iar în noile

state de personal al GHM nr. 4 un asemenea departament lipsește, faptul că statele

au fost de facto și de iure reduse din subdiviziunea „Secția pază”, fiind lichidată se

confirmă prin aprobarea statelor de personal noi din 31 octombrie 2017.

Totodată, afirmația instanțelor de judecată ierarhic inferioare cu referire la

faptul că a avut loc încheierea unui contract civil cu o întreprindere care acordă

servicii de pază, ceea ce denotă că angajatorul nu a făcut dovada desființării locului

de muncă în legătură cu dificultățile economice și financiare cu care se confrunta

activitatea societății, reprezintă o imixtiune în capacitatea de autoadministrare și

gestionare a persoanei juridice, or nu este pe seama instanței de judecată să decidă

asupra oportunității încheierii sau nu a unui contract civil.

Cu referire la constatarea instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum

că din înscrisurile anexate se atestă că pe paginile web au fost publicate anunțuri

despre funcția vacantă a inspectorului al secției pază la ÎCS „Vistarcom” SRL -

Green Hills Market ulterior emiterii ordinelor de concediere, a explicat recunta că

întreprinderea publică anunțurile de angajare și lista locurilor vacante pe panoul

informativ al fiecărei unități comerciale, iar referitor la anunțurile de pe paginile

web și autenticitatea informațiilor publicate întreprinderea nu poartă răspundere.

Prima instanță nu a ținut cont, iar instanța de apel nu a dat nicio apreciere

obiecției invocate cu privire la faptul că intimații denaturează intenționat

informația de pe paginile oficiale, astfel încât să se creeze impresia că anunțurile

despre locurile vacante s-ar referi la GHM nr. 4, ceea ce nu corespunde realității

obiective.

Nu a fost dată apreciere nici faptului că conducătorul organizației sindicale

ÎCS „Vistarcom” SRL era Roman Grebnev, al cărui post de muncă a fost redus,

respectiv, acesta avea interes direct în a emite o opinie consultativă negativă.

6

Mai mult ca atât, prin opinia sa consultativă, Comitetul sindical a omis să se

expună în termen referitor la explicația suplimentară nr. 183 din 26 iulie 2017,

acțiune prin care a dat un acord tacit.

A considerat că acordarea în beneficiul intimaților cu titlu de compensație

bănească a sumei în mărime de 3 salarii medii lunare în locul restabilirii în funcția

de inspector al secției pază în cadrul unității nr. 4 a ÎCS „Vistarcom” SRL, nu are

la bază un temei de drept dat fiind faptul că temei de concediere al acestora a fost

reducerea statelor de personal și a avut la bază o cauză serioasă.

Cu referire la sumele de bani acordate intimaților pentru lipsa forțată de la

muncă, a obiectat că această cerință din acțiune, este ilegală și neîntemeiată,

concedierea intimaților fiind una legală.

A mai notat că la data pronunțării hotărârii din 16 noiembrie 2018, Vitalie

Novosiolov era angajat în câmpul muncii, or în scurt timp după concedierea din

16 octombrie 2017, a fost angajat în câmpul muncii la o altă întreprindere la

13 noiembrie 2017.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au dispus

repararea prejudiciului moral, deoarece concedierea intimaților a fost una legală,

iar drepturile acestora ca salariați nu au fost încălcate, ultimii nu au demonstrat și

probat prin probe pertinente cuantumul prejudiciului moral pretins și au fost de

rea-credință, inducând intenționat în eroare instanța de judecată.

La 10 martie 2020, Vitalie Novosiolov, reprezentat de avocatul Irina

Cușniriova a declarat recurs împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată, ilegală, emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și aprecierea arbitrară a materialului probator și care urmează a fi casată,

deoarece ÎCS „Vistarcom” SRL nu a respectat condițiile de eliberarea lui din

funcție.

A considerat recurentul că concedierea lui și a lui Valeriu Duca a fost

ilegală, deoarece de către ÎCS „Vistarcom” SRL nu au fost respectate condițiile

prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. a), c), d) și h) Codul muncii.

Prin urmare, angajatorul este obligat de a-i recupera prejudiciu pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă și anume, pentru perioada 17

octombrie 2017 - 16 noiembrie 2018.

A remarcat că instanța de apel eronat a concluzionat ca fiind nejustificată

încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă din contul angajatorului în

beneficiul lui pentru perioada 17 octombrie 2017 - 16 noiembrie 2018, în condițiile

în care începând cu 13 noiembrie 2017 până la 22 aprilie 2019, a fost angajat la

SRL „47 th Parallel” în funcție de agent de securitate, or dânsul de sinestătător,

fără ajutorul ÎCS „Vistarcom” SRL a găsit un alt loc de muncă, pentru a-și avea

careva surse de existență și să-și întrețină familia.

A evidențiat că la art. 90 Codul muncii nu există niciun indiciu precum că

plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de

la muncă se plătește doar dacă angajatul în această perioadă nu a lucrat nicăieri,

7

angajatorul fiind obligat, în orice caz, să plătească salariatului plata obligatorie a

unei despăgubiri pentru perioadă de absență forțată.

Așadar, această compensație este o sancțiune stabilită de legislator

angajatorului pentru acțiunile ilegale întreprinse în raport cu salariatul.

La fel, a subliniat că intimatul nu a dovedit faptul precum că el ar fi fost

angajat la un alt loc de muncă imediat după pronunțarea hotărârii de către prima

instanță, ÎCS „Vistarcom” SRL având posibilitatea de a solicita informație de la

Inspectoratul Fiscal cu privire achitarea (reținerea) impozitului pentru perioada

dată, ceea ce nu a făcut, prin urmare, în lipsa dovezilor nici nu putea face trimitere

la toată perioada de după pronunțarea hotărârii.

La 4 februarie 2020, în adresa lui Valeriu Duca, Vitalie Novosiolov și

avocatului Irina Cușniriova a fost expediată copia cererii de recurs depusă de

ÎCS „Vistarcom” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 105

vol. II).

La 10 martie 2020, Vitalie Novosiolov, reprezentat de avocatul Irina

Cușniriova a depus referință la recursul declarat de ÎCS „Vistarcom” SRL,

solicitând declararea recursului inadmisibil.

La 11 martie 2020, în adresa ÎCS „Vistarcom” SRL, Valeriu Duca și

avocatului Nicolae Chiriac fost expediată copia cererii de recurs depusă de Vitalie

Novosiolov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 111

vol. II), fiind recepționată de către destinatari, fapt ce se atestă prin avizele de

recepție anexate la actele cauzei (f. d. 120-122).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursurilor, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

ceilalți intimați să-și expună poziția față de temeiurile recursurilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 3 ianuarie 2020 , fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 84 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 10 ianuarie 2020 și respectiv, la 10 martie 2020 în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de ÎCS „Vistarcom” SRL,

reprezentată de avocatul Nicolae Chiriac și Vitalie Novosiolov, reprezentat de

avocatul Irina Cușniriova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

8

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de ÎCS „Vistarcom”

SRL, reprezentată de avocatul Nicolae Chiriac și Vitalie Novosiolov, reprezentat

de avocatul Irina Cușniriova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursurile declarate nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

9

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile

declarate de ÎCS „Vistarcom” SRL, reprezentată de avocatul Nicolae Chiriac și

Vitalie Novosiolov, reprezentat de avocatul Irina Cușniriova urmează a fi

considerate ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Întreprinderea cu Capital

Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul

Nicolae Chiriac și Vitalie Novosiolov, reprezentat de avocatul Irina Cușniriova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

10