3r-105/22 — anularea actului administrativ

3r-105/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3r-105/22

2-21059789-01-3ra-04032022

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud.: O. Jamba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud.: S. Procopciuc, D. Stănilă, D. Corolevschi)

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând recursul depus de Valeriu Covalciuc,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Valeriu Covalciuc împotriva Comisiei de Concurs a Consiliului mun. Soroca, terț Adrian

Rusu cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva încheierii din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

declarată inadmisibilă cererea de apel depusă de Valeriu Covalciuc împotriva hotărârii

din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, din motiv că apelantul nu a

prezentat motivarea apelului în termenul legal,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2021, Valeriu Covalciuc a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Comisiei de Concurs a Consiliului

mun. Soroca, solicitând obligarea Comisiei de concurs să prezinte la etapa de pregătire

toate actele referitoarele la concurs declararea nulității procesului-verbal al Comisiei de

concurs nr.2 din 24 martie 2021 în partea desemnării lui Adrian Rusu în calitate de

câștigător al concursului, anularea deciziei nr.10/10 din 31 martie 2021 a Consiliului mun.

Soroca „Cu privire la numirea lui Adrian Rusu în funcție de conducător (administrator)

al ÎM „Direcția Gospodăriei Locativ-Comunale Soroca” și încasarea în beneficiul său a

sumei de 10000 de lei și cheltuielile de judecată.

Prin încheierea din 25 mai 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a fost atras în

proces în calitate de terț Adrian Rusu.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Covalciuc.

La 02 noiembrie 2021, Valeriu Covalciuc a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

primei instanțe. Totodată, apelantul a indicat că motivarea apelului o va prezenta ulterior

după ce va lua cunoștință cu hotărârea integrală din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central.

La 30 decembrie 2021, Judecătoria Soroca, sediul Central a expediat copia hotărârii

integrale din 26 octombrie 2021 la adresa de domiciliu a lui Valeriu Covalciuc indicată

în cererea de chemare în judecată: XXXXX (f.d.114).

Prin încheierea din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, în temeiul art.236

alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, a fost declarată inadmisibilă cererea de apel depusă

de Valeriu Covalciuc împotriva hotărârii din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca,

1

sediul Central, din motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul legal

prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ.

La 21 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Valeriu Covalciuc a depus

recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierii din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, cu repunerea în termenul de

prezentare a motivării apelului.

În motivarea recursului Valeriu Covalciuc a indicat că motivul neprezentării în

termenul legal a motivării apelului s-a datorat faptului că în perioada 15 ianuarie 2022 –

până la 15 februarie 2022 inclusiv, nu a avut posibilitatea de a activa în regim normal din

cauza stării precare a sănătății, întrucât timp de 3 luni de zile de două ori s-a îmbolnăvit

cu XXXXX (XXXXX) și imediat după ce s-a însănătoșit a depus apelul motivat.

Conform art.241 alin.(1) din Codul administrativ, încheierile primei instanțe și ale

instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de

prezentul cod și de alte legi.

Potrivit art.242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii judecătorești

se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de

15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai

mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul

împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să

soluționeze recursul.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat încheierea contestată la 10 februarie 2022 și

notificată avocatul Corneliu Vrabie la 18 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul

poștal de recepție nr.DS8005969078AS, anexat la actele cauzei (f.d.133).

Astfel, recursul din 21 februarie 2022 a fost depus în termenul prevăzut la art.242

din Codul administrativ.

La 04 martie 2022, întru respectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea Supremă

de Justiție a expediat în adresa Comisiei de Concurs a Consiliului mun. Soroca copia

recursului depus de Valeriu Covalciuc, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, notificată ultimului la 11 martie 2022, fapt ce rezultă din avizul poștal anexat

la actele cauzei (f.d.135, 137).

La 18 mai 2022, Consiliul mun. Soroca a depus referință, solicitând respingerea

recursului depus de Valeriu Covalciuc, cu menținerea încheierii din 10 februarie 2022 a

Curții de Apel Bălți, pe care o consideră legală și întemeiată, invocând că recurentul a

dispus de suficient timp pentru a prezenta instanței de apel motivarea apelului, însă acesta

a ignorat prevederile legale prevăzute la art.232 alin.(2) din Codul administrativ.

Conform art.243 alin.(2) din Codul administrativ, instanța competentă soluționează

recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

În speță, completul a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea

participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de

recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea

acesteia.

Studiind actele cauzei, completul specializat pentru examinare acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din

următoarele motive.

Conform art.243 alin.(1) lit.b) din Codul administrativ, examinând recursul

împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă decizie de respingere a recursului.

2

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că în prezenta speță obiectul de examinare în ordine de recurs vizează legalitatea

încheierii din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care în temeiul art.236 alin.(2)

lit.e) din Codul administrativ a fost declarată inadmisibilă cererea de apel depusă de

Valeriu Covalciuc împotriva hotărârii din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul

Central, din motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în termenul legal

prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ.

Conform art.232 alin.(1) din Codul administrativ, apelul se depune la instanța de

judecată care a emis hotărârea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată

care a emis hotărârea contestată transmite neîntârziat apelul împreună cu dosarul judiciar,

după motivarea hotărârii, instanței de apel.

Iar, potrivit alin.(2) al art.232 din Codul administrativ, motivarea apelului se prezintă

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă

se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care

a emis hotărârea contestată.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul administrativ potrivit

cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform

prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de

procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie

să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul

de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se

instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a

unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul

caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni

pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include

în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de

judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua

actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a

realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea

unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit

de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor

termen, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

3

Totodată, conform art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de

dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se

notifică participanților la proces conform art.96–114.

Potrivit art.96 alin.(1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin

mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată

de participantul la procedură.

Iar, în conformitate cu dispozițiile art.97 alin.(1) și (3) din Codul administrativ,

notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma

stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu

act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Din materialele cauzei rezultă că la 26 octombrie 2021 Judecătoria Soroca, sediul

Central a pronunțat dispozitivul hotărârii în ședință publică, prin care a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea depusă de Valeriu Covalciuc (f.d.103).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 02 noiembrie 2021, Valeriu

Covalciuc a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe. Totodată, apelantul

a indicat că motivarea apelului o va prezenta ulterior după ce va lua cunoștință cu

hotărârea integrală din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d.109).

La 30 decembrie 2021 Judecătoria Soroca, sediul Central a redactat hotărârea

integrală și tot la aceiași dată a expediat copia acesteia la adresa de domiciliu a lui Valeriu

Covalciuc indicată în cererea de chemare în judecată: XXXXX (f.d.110, 114)

Mai mult ca atât, la 30 decembrie 2021 hotărârea motivată din 26 octombrie 2021 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central a fost publicată pe Portalul Național al Instanțelor de

Judecată: www.jsr.instante.justice.md.

Potrivit avizului poștal de recepție nr.DS8005440610AS, la data de 06 ianuarie 2022

lui Valeriu Covalciuc i-a fost notificată hotărârea integrală a primei instanțe (f.d.115).

Cele menționate supra denotă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art.232

alin.(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării apelului, a început să curgă

de la data de 07 ianuarie 2022 (vineri), ziua imediat următoare de la data notificării

apelantului a hotărârii integrale a primei instanțe, care a expirat la data de 07 februarie

2022 (luni) inclusiv.

Drept urmare, prin încheierea din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, în temeiul

art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, a fost declarată inadmisibilă cererea de apel

depusă de Valeriu Covalciuc împotriva hotărârii din 26 octombrie 2021 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central, din motiv că apelantul nu a prezentat motivarea apelului în

termenul legal prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ.

Conform art.236 alin.(1) și alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, instanța de apel

examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca

atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special

când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului

prevăzut la art.232 alin.(2).

Analizând circumstanțele cauzei în raport cu argumentele recursului și cadrul legal

aplicabil speței, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră justă soluția instanței de apel de declarare în temeiul art.236 alin.(2)

lit.e) din Codul administrativ a cererii de apel depusă de Valeriu Covalciuc ca

4

inadmisibilă, deoarece apelantul nu s-a conformat prevederilor legale imperative și nu a

prezentat instanței de apel cererea de apel motivată în termenul prevăzut la art.232 alin.(2)

din Codul administrativ. Or, după cum s-a menționat supra, hotărârea motivată a primei

instanțe a fost notificată încă la data de 06 ianuarie 2022, însă ultimul până la expirarea

termenului-limită (07 februarie 2022 (luni) inclusiv), nu a prezentat Curții de Apel Bălți

apelul motivat, fapt ce a generat în consecință declararea acestuia inadmisibil în

conformitate cu art.236 alin.(2) lit.e) din Codul administrativ.

La acest capitol se rețin dispozițiile art.24 alin.(1) din Codul administrativ, care

stipulează că, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios

administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-

credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de

lege, or, termenul de apel prevăzut la art.232 din Codul administrativ, este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Contrar acestor prevederi, recurentul Valeriu Covalciuc, fiind cel interesat de

soluționarea prezentului litigiu în ordine de apel, nu a depus diligența necesară ca să-și

îndeplinească obligațiile cu bună-credință, în vederea depunerii motivării apelului în

interiorul termenului legal, care este un termen imperativ, cu solicitarea, după caz, a

repunerii în termen a actului de procedură în conformitate cu legislația în vigoare.

Din dispozițiile art. 65 alin.(1) din Codul administrativ, rezultă că, dacă o persoană,

din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere,

ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie

reprezentatului.

Nu poate fi reținut argumentul invocat de Valeriu Covalciuc precum că cauza

neprezentării în termenul legal a motivării apelului s-a datorat faptului că în perioada 15

ianuarie 2022 – până la 15 februarie 2022 inclusiv nu a avut posibilitatea de a activa în

regim normal din cauza stării precare a sănătății, întrucât timp de 3 luni de zile de două

ori s-a îmbolnăvit cu XXXXX (XXXXX) și imediat după ce s-a însănătoșit a depus apelul

motivat, din motivele ce succed.

După cum rezultă din copiile certificatelor de concediu medical anexate la cererea

de recurs, Valeriu Covalciuc a urmat tratament ambulatoriu în perioada: 19 noiembrie

2021 – 22 noiembrie 2021; în staționat în perioada 23 noiembrie 2021 – 07 decembrie

2021 și 19 ianuarie 2022 – 29 ianuarie 2022, și iarăși ambulatoriu din 30 ianuarie 2022,

iar începând cu data de 31 ianuarie 2022 urma să-și reia activitatea (f.d. 128-131).

Din cele menționate rezultă că, în perioada de la 07 ianuarie 2022 (ziua imediat

următoare de la data notificării apelantului a hotărârii integrale a primei instanțe) și până

la 19 ianuarie 2022 (când lui Valeriu Covalciuc i-a fost deschis concediul medical),

precum și de la 31 ianuarie 2022 (data reluării activității recurentului) – până la 07

februarie 2022 inclusiv (termenul limită de depunere a apelului motivat), Valeriu

Covalciuc a dispus de suficient timp de a se încadra în termenul legal și de a prezenta

instanței de apel motivarea apelului.

Afară de aceasta, perioadele în care recurentul-apelant a urmat tratament sunt

întrerupte, dar nu continue, iar alte date care să ateste faptul că Valeriu Covalciuc s-a aflat

în imposibilitate să efectueze actul de procedură până la data de 15 februarie 2022, la

actele cauzei nu se atestă.

Cu toate acestea, Valeriu Covalciuc, fiindu-i notificată hotărârea integrală încă la

data de 06 ianuarie 2022, nu și-a exercitat dreptul procesual de a depune apelul motivat

5

în interiorul termenului legal prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ, care a

expirat la 07 februarie 2022 (luni) inclusiv.

Mai mult ca atât, legislația în vigoare permite participanților la proces ca o formă de

comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor, folosirea

mijloacelor electronice de comunicație. Ceea ce denotă că nu era necesară prezența fizică

a recurentului/apelant Valeriu Covalciuc la depunerea motivării apelului în incinta

instanței de apel sau la oficiul poștal, dar era suficientă depunerea acestuia în format

electronic prin e-mail, semnat corespunzător.

Din cele constatate se atestă faptul că Valeriu Covalciuc nu a prezentat probe

incontestabile ce ar indica aflarea dânsului într-o veritabilă imposibilitate de a efectua

actul de procedură în interiorul termenului prevăzut de art.232 alin.(2) din Codul

administrativ.

Prin urmare, alegațiile invocate în cererea de recurs nu justifică în niciun mod

neprezentarea motivării apelului în termenul legal.

Distinct se reține că, la 31 decembrie 2021 Valeriu Covalciuc, prezentându-se la

Judecătoria Soroca, sediul Central, personal, contra semnătură, a primit hotărârea

motivată, fapt ce rezultă din mențiunea de la f.d.114, care are următorul text „Am primit

hotărârea motivată la data de 31 decembrie 2021, ora 900”.

În circumstanțele nominalizate, culpa neîndeplinirii actului de procedură în termenul

prevăzut la art.232 alin.(2) din Codul administrativ, îi revine nemijlocit

recurentului/apelant Valeriu Covalciuc, care nu a efectuat nicio acțiune procesuală după

cum sugerează și jurisprudența CEDO, de a-și proteja dreptul de acces la instanță și de a

îndeplini actul de procedură în termenul legal, manifestând în acest sens un comportament

de rea-credință la folosirea drepturile lor procedurale.

La caz, se reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unde în cauza

Carpov c. Republica Moldova (nr.6338/11, 12 februarie 2019), Curtea a constatat că

admiterea unui recurs depus în afara termenului de prescripție de către Curtea de Apel

Chișinău a încălcat principiul securității juridice. Curtea a considerat că "pierderea" de

către un litigant a unei hotărâri definitive adoptate în favoarea sa era incompatibilă cu

Convenția. În cauza respectivă, reclamantul a "pierdut" o hotărâre adoptată în favoarea

sa. Disputa dintre părți este dacă recursul formulat la 11 mai 2009 a fost depus în termenul

legal prevăzut la articolul 434 din Codul de procedură civilă. Aici, Curtea a notat că

sistemele legale a diferitor state membre prevăd posibilitatea extinderii termenului limită,

în cazul în care există motive valabile în acest sens. În același timp, dacă termenul limită

pentru un recurs este extins după o perioadă considerabilă de timp și pentru motive care

nu par să fie persuasive, această decizie poate încălca principiul securității raporturilor

juridice. Curtea a recunoscut că este în primul rând la discreția instanțelor naționale să

decidă în privința extinderii termenului limită pentru declararea unui recurs, însă această

discreție nu este nelimitată. Instanțelor li se cere să aducă motive. Unul din motive poate

fi, de exemplu, omisiunea autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în

privința cauzelor acestora. Chiar și atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi

nelimitată, din moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp

pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare

caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului

limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special dacă

legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau motivele pentru

extinderea termenului limită. (cauza Ponomaryov v. Ucraina, nr.3236 / 03, §§ 41, 3 aprilie

2008).

6

Totodată, în cauza Bodiu v. Republica Moldova (cererea nr. 7516/10, hotărârea din

18 iunie 2019, Curtea a notat că recurentul în cererea sa de recurs nu a explicat ce l-a

împiedicat să afle despre decizie mai devreme, sau mențiunea dacă a încercat să afle

despre progresul procedurilor în apel inițiate de el. În pofida acestui fapt, instanța

națională de judecată a fost de acord să calculeze termenul de 2 luni de la data indicată de

recurent fără nici o rezervă. În această privință, ea nu a aplicat propria jurisprudență

privind obligația părților de a acționa cu diligență și bună credință. Recurentul nu a fost

întrebat de ce nu a informat Curtea de Apel despre schimbarea adresei sau dacă a

întreprins mai multe încercări de a afla despre procedurile în apel inițiate. În aceste

circumstanțe, Curtea a considerat că prin admiterea recursului după scurgerea unei

perioade considerabile de timp și în absența vreunei explicații plauzibile de ce nu a făcut-

o mai devreme, a adus la zero tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă

și executorie și astfel a constituit res judicata. Astfel, Curtea a constatat încălcarea

principiul securității raporturilor juridice și încălcarea dreptului reclamantului la un

proces echitabil în sensul articolului 6§1 din Convenție, având loc violarea Articolului

6§1 din Convenție.

În prezenta speță, Valeriu Covalciuc nu a prezentat dovezi incontestabile că a

întreprins încercări de a se conforma rigorilor impuse de lege, până la expirarea

termenului legal de 30 de zile prevăzut la art. 232 alin.(2) din Codul administrativ (07

februarie 2022 inclusiv), să prezinte motivarea apelului, cu justificarea acestui motiv prin

probe concludente și pertinente.

Dat fiind cele menționate, se constată ca fiind întemeiată soluția instanței de apel cu

privire la declararea apelului depus de Valeriu Covalciuc ca inadmisibil în temeiul art.236

alin.(2) lit.e) din Codul administrativ, or, exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din acest drept, afară de

cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

Așadar, argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate și nu constituie

temei de anulare a încheierii recurate, care este compatibilă cu respectarea garanțiilor unui

proces echitabil în sensul art.6 din CEDO.

În susținerea opiniei enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ amintește că art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului îi garantează fiecărei persoane

dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale

cu caracter civil. În practica sa constantă, Curtea a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel

ca și dreptul de acces, nu are un caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în

multe cauze similare, nu exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției

pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs. fosta

Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care

CEDO a reiterat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul

la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței de

apel este întemeiată și legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea contestată.

7

În conformitate cu art.243 alin.(1) lit.b) și alin.(2) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Valeriu Covalciuc.

Se menține încheierea din 10 februarie 2022 a Curții de Apel Bălți, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Covalciuc

împotriva Comisiei de Concurs a Consiliului mun. Soroca, terț Adrian Rusu cu privire la

anularea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8