3ra-269/22 — anularea actului administrativ

3ra-269/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-269/22

2-20090090-01-3ra-09032022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Floarea Dimitriu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Floarea Dimitriu împotriva Autorității Naționale de Integritate cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Floarea Dimitriu împotriva hotărârii din 15 decembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 29 iulie 2020 Floarea Dimitriu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Autorității Naționale de Integritate privind anularea actului

administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Floarea Dimitriu a

indicat că, potrivit actului de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 de către

inspectorul de integritate al Autorității Naționale de Integritate, Natalia Ivanov, s-a

constatat încălcarea de către Floarea Dimitriu, în perioada în care a deținut funcția de

șef al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, a

regimului juridic al conflictelor de interese, prin nedeclararea în termenul legal a

conflictelor de interese, prin nesoluționarea conflictelor de interese reale și prin

emiterea unui șir de acte administrative enumerate în textul actului de constatare; s-a

sesizat Agenția Rezerve Materiale al Ministerului Afacerilor Interne, în vederea

inițierii procedurii de încetare a raporturilor de muncă sau de serviciu cu Floarea

Dimitriu, din funcția deținută actual de specialist principal al Direcției administrare

1

rezerve de mobilizare din cadrul Agenției Rezerve Materiale al Ministerului

Afacerilor Interne; s-a decăzut Floarea Dimitriu din dreptul de a exercita o funcție

publică sau o funcție de demnitate publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o

perioadă de 3 ani, precum și s-a înscris Floarea Dimitriu în Registrul de stat al

persoanelor care au interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică.

Reclamanta a relevat că, în rezultatul concursului desfășurat, în temeiul

ordinului Agenției Rezerve Materiale nr. 164-p din 03 iulie 2019, la momentul actual

deține funcția de specialist principal al Direcției administrare rezerve de mobilizare

din cadrul Agenției Rezerve Materiale al Ministerului Afacerilor Interne.

Reclamanta a susținut că, la data de 05 martie 2020, auditorul intern al

Agenției Rezerve Materiale a înaintat o sesizare privind acțiunile imputate, care țin

de premiile ce au servit ulterior și obiect al actului de constatare nr. 125/21 din

02 iulie 2020 al Autorității Naționale de Integritate în acest sens, iar, Comisia de

disciplină la 10 martie 2020 a decis clasarea cauzei, fără aplicarea vreunei sancțiuni

disciplinare.

Reclamanta a indicat că, în cadrul controlului desfășurat de către Autoritatea

Națională de Integritate, fără vreun temei legal sau faptic, contrar circumstanțelor și

normelor legale invocate de către însăși autorul actului de constatare, s-a stabilit că,

Floarea Dimitriu, în special, în perioada anilor 2017-2018, ar fi subiect al declarării

veniturilor și intereselor personale.

Reclamanta a subliniat că, inspectorul de integritate a concluzionat că,

Floarea Dimitriu, în perioada anterioară, deținând postul de șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, având interes personal, a

emis/semnat ordine, enumerate conform listei expuse în act, prin care mai multor

persoane, inclusiv, dnei Floarea Dimitriu, le-au fost acordate premii cu prilejul

diferitor sărbători.

Referitor la pretinsa calitate de subiect al declarării veniturilor și intereselor

personale, reclamanta Floarea Dimitriu a relevat că, inspectorul de integritate a adus

un șir de argumente, inclusiv, făcând referire la mai multe prevederi ale Legii

nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, ca fiind aplicabile Floarei Dimitriu. În special, inspectorul de integritate a

invocat prevederile Regulamentului privind modul de stabilire și acordare a

sporurilor și suplimentelor, de premiere și acordare a ajutorului material angajaților

Agenției Rezerve Materiale din 03 octombrie 2017, aprobat prin ordinul directorului

general al Agenției Rezerve Materiale, care se referă expres la funcționarii publici de

conducere și de execuție.

Reclamanta a notat că, în perioada emiterii actelor imputate Floarei Dimitriu,

aceasta nu a avut calitatea de funcționar public și nu a deținut o funcție publică în

sensul legii nominalizate, ultima, fiind numită în funcția publică abia la 03 iulie 2019,

conform ordinului Agenției Rezerve Materiale nr. 164-p, ulterior depunând

jurământul.

Reclamanta a susținut că, concluziile formulate în actul de constatare nr.

125/21 din 02 iulie 2020 sunt bazate pe premise eronate, drept temei legal fiind

invocate prevederile unei legi inaplicabile în speță. Acest fapt este incompatibil cu

caracterul legal și întemeiat al unui act de constatare, după cum este cel din speță.

2

Reclamanta a menționat că o altă dovadă, care ar veni în suportul ideii

precum că Floarea Dimitriu ar fi subiect al declarării veniturilor și intereselor

personale, inspectorul de integritate a invocat faptul că, aceasta din urmă a depus

declarațiile de avere și interese personale, inclusiv, după cum notează actul de

constatare, în anul 2019 – în calitate de funcționar public, adică într-o perioadă în

afara controlului efectuat.

Reclamanta a indicat că îndeplinirea unor acțiuni, la care sunt obligați

subiecții declarării veniturilor și intereselor personale, de către o persoană care nu are

această calitate, nu o face să aparțină categoriei de subiecți ai declarării veniturilor și

intereselor personale doar pentru simplul fapt că ar fi depus o declarație de avere și

interese personale. Or, declararea în modul stabilit de lege a averii și intereselor

personale de către o persoană fizică, care nu are calitatea de subiect al declarării în

acest sens, nu poate să constituie un temei pentru atribuirea persoanei fizice

respective la categoria de subiecți ai declarării.

Reclamanta a considerat că, concluziile formulate în actul de constatare

nr. 125/21 din 02 iulie 2020, sunt bazate pe premise eronate, drept temei legal fiind

invocate atât prevederile unei legi inaplicabile, în speță Legea nr. 158-XVI din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, cât și fapte

irelevante în raport cu teza promovată în actul de constatare.

Referitor la pretinsa încălcare a legislației cu privire la emiterea/semnarea

actelor de acordare a premiilor unice cu ocazia sărbătorilor conform pct. 142 din

Condițiile unice de salarizare a personalului din unitățile bugetare, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 381 din 13 aprilie 2006 cu privire la condițiile de salarizare

a personalului din unitățile bugetare, reclamanta a subliniat că, personalul unității

bugetare, inclusiv conducătorul unității, poate beneficia de premii unice cu prilejul

jubileelor, sărbătorilor profesionale și al zilelor de sărbătoare nelucrătoare, care se

plătesc din contul economiei mijloacelor pentru retribuirea muncii alocate pe anul

respectiv. Cuantumul premiului unic, în fiecare caz, nu va depăși salariul de funcție

(salariul tarifar) al salariatului premiat. Pentru conducătorul unității bugetare, premiul

unic se va stabili cu acordul organului de conducere ierarhic superior.

Reclamanta a enunțat că, nici Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire

la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, nici Hotărârea Guvernului nr. 381 din

13 aprilie 2006 cu privire la condițiile de salarizare a personalului din unitățile

bugetare, nu stabilesc o anumită formă juridică a acordului, nerespectarea căreia ar

permite a prezuma că un astfel de acord ar lipsi.

Reclamanta a invocat că, inspectorul de integritate nu a relevat în actul de

constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 și nici nu a urmărit în cadrul controlului

efectuat, stabilirea faptului dacă a existat sau nu acordul organului de conducere

ierarhic superior în cazul fiecărui ordin emis de către fostul șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale. Or, în concluziile sale,

inspectorul de integritate a reieșit din prezumpția că un atare acord a lipsit, deci că

emiterea actelor respective ar fi afectată de pretinsa nerespectare a unei condiții de

valabilitate. Această abordare, care vine în contradicție cu principiile fundamentale

ale activității Autorității Naționale de Integritate, stipulate la art. 3 din Legea

nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate, în special

principiul legalității, principiul imparțialității și principiul dreptului la apărare.

3

De asemenea, reclamanta a afirmat că, această abordare defectuoasă încalcă

grav și prezumția nevinovăției, stabilită la art. 21 din Constituția Republicii Moldova,

care stabilește că, orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până

când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în

cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale.

Referitor la ilegalitatea actului de constatare, prin prisma încălcării

principiului lex mitior, reclamanta a relevat că, art. 4 și 8 alin. (1) din Constituția

Republicii Moldova stabilesc faptul că, dispozițiile constituționale privind drepturile

și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația

Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica

Moldova este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei

interne, prioritate au reglementările internaționale. Republica Moldova se obligă să

respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la care este parte, să-și bazeze

relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

internațional.

Reclamanta a susținut că, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 55 din

14 octombrie 1999, Curtea s-a pronunțat asupra interdependenței dintre actele

normative naționale și tratatele internaționale și a menționat că normele și principiile

unanim recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru Republica

Moldova în măsura în care ea și-a exprimat consimțământul de a fi legată prin actele

internaționale respective, iar executarea prevederilor tratatelor internaționale pe care

Republica Moldova le-a ratificat, este indiscutabilă.

Reclamanta a relevat că, punctul 2 din Hotărârea Curții Constituționale

nr. 10 din 16 aprilie 2010 statuează că, practica jurisdicțională internațională este

obligatorie pentru Republica Moldova, ca stat care a aderat la Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La pct. 78-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din 25 iunie 2013,

Curtea a statuat că, prin aplicarea art. 4 din Constituție, aceste dispoziții

convenționale au dobândit un statut aparte, fiind situate, în ierarhia actelor normative,

pe o treaptă echivalentă legii fundamentale și având preeminență asupra prevederilor

interne, în caz de divergență. În spiritul acestui text constituțional, Curtea dispune de

instrumentele necesare în vederea îmbogățirii ansamblului garanțiilor și modalităților

de protecție acordate drepturilor și libertăților fundamentale ale omului prin hotărârile

pronunțate și soluțiile luate. Se reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului și prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale au o relevanță și direcționează examinarea litigiilor. În

special, acest lucru este valabil atunci când litigiul privește în substanță problema

garantării sau respectării unui drept consacrat de Constituție și de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Reclamanta a menționat că, în punctul 126 din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 24 din 09 octombrie 2014, Curtea consacră cu titlu de principiu

fundamental că, respectarea obligațiilor internaționale asumate prin propria voință

este o tradiție juridică și un principiu constituțional, ca parte inseparabilă a unui stat

de drept.

4

Reclamanta a notat că, în pct. 48 din Hotărârea Curții Constituționale

nr. 14 din 27 mai 2014, Curtea stabilește că, în conformitate cu prevederile art. 60 și

art. 66 din Constituție, adoptarea legilor constituie prerogativa exclusivă a

Parlamentului, iar orice reglementare urmează a fi în limitele principiilor statuate în

sistemul de drept în vigoare și să se subscrie principiului preeminenței dreptului. Or,

principiul statului de drept fundamentează exigența unei protecții adecvate împotriva

arbitrarului din partea puterii publice, iar preeminența dreptului ține de esența statului

de drept, care impune ca orice imixtiune a autorităților în dreptul individului să fie

supusă unui control strict. În același timp, unul dintre elementele fundamentale ale

preeminenței dreptului și ale statului de drept îl constituie principiu legalității.

Reclamanta a relevat că, potrivit pct. 52 și 83 din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 21 din 22 iulie 2016, legalitatea, ca principiu de bază al statului de

drept, determină conformitatea normei sau a actului juridic cu principiile

fundamentale și normele superioare, care stabilesc linii directorii și condiții privind

editarea normelor juridice.

Reclamanta Floarea Dimitriu a afirmat că, în Hotărârea Curții Constituționale

nr. 5 din 17 martie 2009, principiul legalității este axul în jurul căruia gravitează toate

acțiunile, atât ale organelor publice, cât și ale instanței de judecată, care trebuie să

desfășoare orice acțiune în strictă conformitate cu prevederile legii. Interpretarea

strictă a legii este un corolar direct al principiului legalității, al cărui valoare juridică

este recunoscută atât în legislația națională, cât și în cea europeană. În materie penală,

principiile „nullum crimen sine lege” și „nulla poena sine lege”, stabilite ca valori

constituționale în art. 22 din Constituție, impun ca doar legiuitorul să reglementeze

conduita incriminată, astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective, să fie cert

definită, dar nu identificată prin interpretarea extensivă de către cei care aplică legea

penală.

Reclamanta a subliniat că, efectul legii în timp este ghidat de principiul

activității legii, potrivit căruia legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află

în vigoare și până la abrogarea ei. Consacrat expres în art. 22 din Constituție,

principiul neretroactivității legii urmărește protejarea libertăților, contribuie la

adâncirea securității juridice, a certitudinii în raporturile interumane. Principala

valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-și conforma

comportamentul regulilor dinainte stabilite.

Reclamanta a susținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului art. 7 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, consacră principiul legalității incriminării și pedepsei

(nullum crimen sine lege; nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod

special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte, care,

anterior, nu constituiau infracțiuni, prevede și principiul potrivit căruia legea penală

nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului. În cauza

Scoppola c. Italia (nr. 2), hotărârea din 17 septembrie 2009, pct. 108-109, Curtea

Europenă a Drepturilor Omului, cu titlu de principiu fundamental, menționează că

„nucleul” principiului legalității cuprinde una din garanțiile esențiale care decurg din

dreptul european al drepturilor omului, și anume aplicarea celei mai favorabile legi,

lex mitior.

5

Reclamanta a relevat că, principiul fundamental lex mitior este incident

relațiilor fiscale, disciplinare, contravenționale și penale, pe măsură ce Curtea

Europenă a Drepturilor Omului tratează aceste încălcări ca și infracțiune prin prisma

art. 7 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, care indică la respectarea strictă a principiului lex mitior. Acest fapt a

fost determinat prin natura și prin gravitatea acestor încălcări, precum și din natura și

caraterul sancțiunilor aplicabile.

Reclamanta a indicat că, principiul lex mitior vizează aplicarea legii celei mai

favorabile acuzatului, ținând seama de situația acestuia, de natura faptei și de

circumstanțele în care a săvârșit-o. În cazul în care există diferențe între legislația în

vigoare la momentul săvârșirii unei încălcării și legislația ulterioară, adoptată înaintea

pronunțării unei hotărâri definitive, Curtea trebuie să aplice legislația ale cărei

dispoziții sunt cele mai favorabile pentru persoană, cauza Ocalan c. Turcia (nr 2),

hotărârea din 18 martie 2014, pct. 175; cauza Gouarre Patte c. Andora, hotărârea din

12 ianuarie 2016, pct. 28; cauza Ruban c. Ucraina, hotărârea din 12 iulie 2016, pct.

37; cauza Koprivnikar c. Slovenia, hotărârea din 24 ianuarie 2017, pct. 49.

În consecință reclamanta a susținut că, principiul lex mitior face parte dintre

normele juridice de bază care reglementează funcționarea inter-temporală a

dispozițiilor adoptate ulterior. Cerințele privind previzibilitatea și securitatea juridică

includ, de asemenea, aplicarea acestuia ca parte a sistemelor juridice naționale și ale

Uniunii. În cazul în care, odată ce o legislație mai favorabilă a fost adoptată și a

devenit aplicabilă, ar fi în contradicție cu aceste cerințe, esențiale pentru principiul

securității juridice, dacă aceasta nu ar fi aplicată.

Reclamanta a menționat că, principiul lex mitior, garantat la art. 49 alin. (1) a

treia teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, se opune revenirii

la norme anterioare, mai dure, referitoare la elementele constitutive ale unei

infracțiuni sau ale pedepselor în cazul în care legislația națională ulterioară adoptată

în mod corespunzător a generat încredere legitimă în sfera personală a acuzatului.

Această garanție ar putea fi văzută fie ca formând un strat mai amplu al principiului

legalității, fie ca un drept distinct, care derivă din cerințele securității juridice și ale

previzibilității legislațiilor.

Reclamanta a notat că, art. 7 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale presupune o comparație in concreto a legilor

aplicabile cauzei, inclusiv legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii (vechea

lege) și cea în vigoare la momentul judecării (noua lege).

Reclamanta Floarea Dimitriu a susținut că, în speță, actul de constatare

nr. 125/21 din 02 iulie 2020 prevede decăderea Floarei Dimitriu din dreptul de a

exercita o funcție publică sau o funcție de demnitate publică, cu excepția funcțiilor

electorale, pe o perioadă de 3 (trei) ani de la data eliberării sau destituirii din funcție

sau din data rămânerii definitive a actului de constatare, ori din data rămânerii

definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care se confirmă existența

conflictului de interese, precum și înscrierea dnei Floarea Dimitriu în Registrul de

stat al persoanelor, care au interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate

publică.

Făcând referire la prevederile art. 2 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, reclamanta a invocat că,

6

funcționarul public este persoana fizică numită, în condițiile prezentei legi, într-o

funcție publică, iar funcția publică este ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite

în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică.

La fel, reclamanta a învederat art. 4 alin. (1) din Legea nr. 158-XVI din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care

stabilește că prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici din autoritățile

publice specificate în Anexa nr. 1, care, la rândul său, enumeră autoritățile publice,

care cad sub incidența Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, listă, în care nu se încadrează Baza Specială

de Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, al cărei șef a fost Floarea

Dimitriu în perioada emiterii/semnării actelor vizate în speță.

Reclamanta a relevat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 946 din 03 octombrie

2018 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Rezerve Materiale, Baza

Specială de Aprovizionare Medicală a fost reorganizată prin fuziune (absorbție) cu

Agenția Rezerve Materiale. În perioada de până la reorganizare Baza Specială de

Aprovizionare Medicală a fost o organizație bugetară subordonată Agenției Rezerve

Materiale. În această calitate, Baza Specială de Aprovizionare Medicală al Agenției

Rezerve Materiale a asigurat acumularea, împrospătarea și înlocuirea bunurilor

materiale cu profil medical necesare pentru asigurarea formațiunilor și instituțiilor

medicale destinate acordării asistenței medicale Forțelor Armate și populației în

situații excepționale și pe timp de război. Aceste circumstanțe, prin prisma Anexei

nr.1 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, determină concluzia că, Baza Specială de Aprovizionare

Medicală al Agenției Rezerve Materiale, în special, în perioada anilor 2017-2018, nu

putea și nu a fost niciodată atribuită la categoria autorităților publice, care cad sub

incidența Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public. Prin urmare, nici angajații din cadrul Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale nu au avut calitatea de

funcționari publici, inclusiv cei din conducerea Bazei Speciale de Aprovizionare

Medicală.

Reclamanta a reiterat că, ocupând postul de șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, inclusiv în perioada anilor

2017-2018, Floarea Dimitriu nu a deținut o funcție publică și nu a fost funcționar

public.

În acest sens, reclamanta a subliniat că pentru pretinsele fapte de încălcare a

regimului juridic al conflictelor de interese, imputate, care ar fi comise în perioada

anilor 2017-2018, când Floarea Dimitriu a ocupat postul de șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, acesteia nu-i puteau fi

aplicate drept sancțiune eliberarea sau destituirea din funcție, precum și nici

decăderea din dreptul de a exercita o funcție publică, sau o funcție de demnitate

publică, cu excepția funcțiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani și înscrierea în

Registrul de stat al persoanelor, care au interdicție de a ocupa o funcție publică sau de

demnitate publică. Or, este neîntemeiat de a decădea din dreptul de a exercita funcții

publice și funcții de demnitate publică, pe baza unor acte desfășurate pe perioada

când persoana vizată nici nu a deținut o funcție publică, respectiv nici nu a fost și nu

putea fi decăzută în niciun mod. Iar, funcția publică, pe care o deține la momentul

7

actual Floarea Dimitriu, a fost ocupată la 03 iulie 2019, conform ordinului Agenției

Rezerve Materiale nr. 164-p, ulterior, depunând jurământul, mandat care nu a fost

afectat, în niciun mod, de actele administrative/juridice, care au format obiectul

actului de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020.

Reclamanta a considerat că, prin prisma principiului lex mitior, vizat la

art. 7 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, autoritatea emitentă a actului de constatare urma să facă analiza

sancțiunilor prevăzute de lege, aplicabile Floarei Dimitriu, având în vedere caracterul

postului ocupat la momentul presupusei comiteri a încălcării conflictului de interese

și să nu aplice sancțiunile, care nu ar fi fost aplicabile șefului Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală în perioada, în care ar fi fost comise actele pretinse. Or, fără

o analiză a cadrului legislativ în vigoare la momentul comiterii presupusei încălcări și

a aplicabilității anumitor sancțiuni persoanei vizate, care, în fapt, nu erau aplicabile la

momentul presupusei comiteri a încălcării conflictului de interese, nu este clară

poziția autorității referitor la aplicarea sancțiunilor funcției actuale pentru fapte

pretins comise în perioada deținerii unui alt post, fără caracter de funcție publică. În

context, presupusa încălcare admisă, prin prisma naturii și caracterului faptei

imputate, precum și naturii, caracterului sancțiunii aplicabile, este incidentă direct și

nemijlocit art. 7 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Reclamanta a afirmat că, o încălcare evidentă a principiului lex mitior rezultă

din aplicarea unei sancțiuni, care nu era aplicabilă la momentul presupusei încălcări

reținute. Or, actul de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 precizează că, toate

sancțiunile (efectele) aplicate în privința Floarei Dimitriu, specialist principal al

Direcției administrare rezerve de mobilizare din cadrul Agenției Rezerve Materiale a

Ministerului Afacerilor Interne, derivă din încălcarea de către aceasta a regimului

juridic al conflictelor de interese, manifestată prin nesoluționarea conflictelor de

interese reale și prin emiterea unui șir de acte administrative enumerate în textul

actului de constatare.

Reclamanta a considerat că nu este clară și este ilegală aplicarea unei

sancțiuni sub forma decăderii din dreptul de a exercita funcția actuală de specialist

principal, deși la momentul presupusei încălcări o asemenea sancțiune nu era și nu

putea fi aplicabilă.

Astfel, reclamanta a menționat că, actul de constatare descrie faptul că doar

toate actele enumerate evidențiază consumarea unui conflict de interese, fără a aborda

în mod individual fiecare act emis/semnat și posibila stabilire a răspunderii pentru

fiecare dintre acestea. Iar, lipsa unei asemenea analize individuale denotă lipsa

presupusei încălcări a conflictului de interese pe fiecare act emis/semnat în parte. Mai

mult, nu este clar pentru care încălcări a fost aplicată sancțiunea sub forma decăderii

din dreptul de a exercita funcții publice și funcții de demnitate publică.

Reclamanta a notat că, în ceea ce vizează aspectul legal al actului

administrativ contestat și faptul că, la aplicarea măsurilor de sancționare a pretinselor

manifestări ale încălcării regimului juridic al conflictelor de interese a fost omisă

desfășurarea procedurilor de sancționare contravențională, optându-se doar pentru

sancțiunile care determină exercitării funcției publice deținute actual de specialist

principal al Direcției administrare rezerve de mobilizare din cadrul Agenției Rezerve

8

Materiale a Ministerului Afacerilor Interne și neadmiterea acesteia într-un eventual

ulterior concurs pentru obținerea acestei sau altei funcții publice.

Reclamanta a susținut că, din moment ce au fost aplicate toate sancțiunile,

care au drept urmare excluderea de la ocuparea funcției deținute cu succes, din

momentul numirii până în prezent, însă nu a fost aplicată sancțiunea

contravențională, care, deși este expres prevăzută de lege, este lipsită de acest efect al

înlăturării funcționarului public din funcția sa, se impune concluzia întemeiată că

această sancționare nu este decât una abuzivă, motivată conjunctural și destinată

înlăturării din funcția publică deținută de Floarea Dimitriu, cu excluderea sa dintr-un

ulterior concurs.

Prin urmare, reclamanta Floarea Dimitriu a solicitat anularea actului de

constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 al Inspectoratului de Integritate al Autorității

Naționale de Integritate, ca fiind unul ilegal și contrar standardelor naționale și

internaționale în materie, constatarea și pronunțarea motivată privind încălcarea

drepturilor Floarei Dimitriu, în special a dreptului la administrare, inclusiv de acces la

o funcție publică, după cum stabilesc dispozițiile art. 39 alin. (2) din Constituție și

încasarea din contul Autorității Naționale de Integritate, în beneficiul Floarei

Dimitriu, a cheltuielilor de judecată suportate în vederea apărării drepturilor sale.

Prin hotărârea din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Dimitriu

Floarea împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de

constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020, emis de inspectorul de integritate Natalia

Ivanov în privința Floarei Dimitriu (f.d. 92, 108-125, Vol. I).

Prin hotărârea suplimentară din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, s-au respins pretențiile formulate de Floarea Dimitriu privind

constatarea și pronunțarea motivată privind încălcarea drepturilor Floarei Dimitriu, în

special a dreptului la administrare, inclusiv de acces la o funcție publică, după cum

stabilesc dispozițiile art. 39 alin. (2) din Constituție și încasarea din contul Autorității

Naționale de Integritate a cheltuielilor de judecată suportate în vederea apărării

drepturilor sale, ca neîntemeiate (f.d.105-106, Vol. I).

La data de 23 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Floarea

Dimitriu, reprezentată de avocatul stagiar Iurie Zaica a depus apel împotriva hotărârii

din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 95-98, Vol. I).

Hotărârea motivată din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată avocatului stagiar Iurie Zaica, care reprezintă interesele

Floarei Dimitriu la data de 25 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, fapt ce

se confirmă prin avizul de recepție nr.DS8001326823AS, anexat la actele cauzei

(f.d. 139, Vol. I).

La data de 26 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Floarea Dimitriu,

reprezentată de avocatul stagiar Iurie Zaica a prezentat motivarea apelului împotriva

hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

admiterea cererii de apel și casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

decizii de admitere a cererii de chemare în judecată depusă de Floarea Dimitriu

(f.d. 109-112, Vol. I).

9

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Floarei Dimitriu, reprezentată de avocatul stagiar Iurie Zaica împotriva hotărârii din

15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul depus de Floarea Dimitriu împotriva hotărârii din 15 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d. 202, 203-225, Vol. I).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a relevat că, instanța de

fond întemeiat a respins acțiunea Floarei Dimitriu, deoarece potrivit actelor cauzei s-a

stabilit că Floarea Dimitriu, în temeiul ordinului Agenției Rezerve Materiale

nr. 171-p din 28 decembrie 2012, a fost numită în funcția de șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve Materiale, începând cu 28 decembrie

2012, deținând funcția enunțată până la 14 februarie 2019 (f.d. 59, 61, 66, Dosar

administrativ, Vol. 1).

În acest context, instanța de apel a notat că potrivit Hotărârii Guvernului

nr. 827 din 16 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind

organizarea și funcționarea Agenției Rezerve Materiale, structurii și efectivului-limită

ale aparatului central al acesteia, anexa nr. 3, Baza Specială de Aprovizionare

Medicală constituia organizație subordonată Agenției Rezerve Materiale, care,

conform Hotărârii Guvernului nr. 946 din 03 octombrie 2018 cu privire la

organizarea și funcționarea Agenției Rezerve Materiale, a fost reorganizată prin

fuziune (absorbție) cu Agenția Rezerve Materiale.

Subsidiar, instanța de apel a notat că Floarea Dimitriu, fiind în funcția de șef

al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve Materiale, deținea o

funcție de conducere a unei organizații publice, conducătorul ierarhic superior fiind

șeful Agenției Rezerve Materiale (f.d. 58).

Instanța de apel a susținut că, în sensul art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea

nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale, Floarea

Dimitriu deținea calitatea de subiect al declarării, a fost conducătorul organizației

publice, fiind inclusă în Registrul electronic al subiecților declarării averii și a

intereselor personale, ținut de Autoritatea Națională de Integritate, conform

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

intereselor personale.

În afară de aceasta, instanța de apel a indicat că Autoritatea Națională de

Integritate și-a exercitat dreptul discreționar conform normelor legale și întemeiat a

constatat că, Floarea Dimitriu, deținând funcția de șef al Bazei Speciale de

Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve Materiale, emițând/semnând ordinele cu

privire la acordarea primelor sie însăși, fără acordul organului de conducere ierarhic

superior, având un interes personal material, a încălcat regimul juridic al conflictelor

de interese manifestat prin: nedeclararea în termenul legal a conflictelor de interese în

conformitate cu art. 12 alin. (4) lit. a)-b), art. 12 alin. (5) și (7) din Legea nr. 133 din

17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale; nesoluționarea

conflictului de interese real în conformitate cu art. 14 alin. (2)–(4) din

Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale.

În acest context, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul invocat

de Floarea Dimitriu precum că a semnat ordinele cu privire la acordarea primelor sie

10

însăși, reieșind din acordul verbal al conducătorului autorității, având în vedere că

acordul verbal al conducătorului autorității la dosarul administrativ lipsește.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de Floarea

Dimitriu precum că nu deținea pretinsa calitate de subiect al declarării veniturilor și

intereselor personale, reieșind din faptul că în perioada emiterii actelor imputate,

apelanta deși nu avea calitatea de funcționar public, dânsa deținea o funcție publică în

sensul Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public și a fost numită în funcția publică ulterior – la 03 iulie 2019,

conform ordinului Agenției Rezerve Materiale nr. 164-p.

Instanța de apel a invocat că, faptul nominalizat, nu afectează obligația de a

depune declarație de avere și interese personale, având în vedere că Floarea Dimitriu,

deținând funcția de șef al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală a Agenției

Rezerve Materiale, nu avea obligația să depună declarațiile de avere și interese

personale, în calitate de funcționar public, conform prevederilor art. 3 alin. (1) lit. g)

din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale,

însă avea obligația de a depune declarație de avere și interese personale, conform

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii și intereselor personale, ca conducător al organizației publice, așa

după cum a fost apreciată Baza Specială de Aprovizionare Medicală a Agenției

Rezerve Materiale, de către fondatorul său, Guvernul Republicii Moldova, conform

Hotărâri nr. 827 din 16 decembrie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului

privind organizarea și funcționarea Agenției Rezerve Materiale, structurii și

efectivului-limită ale aparatului central al acesteia.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată poziția Autorității

Naționale de Integritate, reținută și de prima instanță, precum că, în virtutea funcției

deținute de șef al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve

Materiale, Floarea Dimitriu deși nu avea calitatea de funcționar public, acest fapt nu

o exonerează pe Floarea Dimitriu de obligația de a depune declarație conform

prevederilor art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii și intereselor personale, în calitate de conducător al organizației

publice.

Instanța de apel a indicat că Floarea Dimitriu, în calitate de șef al Bazei

Speciale de Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve Materiale, a emis/semnat

ordine cu privire la acordarea primelor sie însuși, fără acordul organului ierarhic

superior, în număr de 32 de ordine, acordându-și sie înseși premii în cuantum total de

36897 lei, în perioada ianuarie 2017 – noiembrie 2018.

Instanța de apel a învederat că, Hotărârea Guvernului Republicii Moldova

nr. 381 din 13 aprilie 2006 cu privire la condițiile de salarizare a personalului din

unitățile bugetare, abrogată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1231

din 11 decembrie 2018, la pct. 142 stabilește că, personalul unității bugetare, inclusiv

conducătorul unității, poate beneficia de premii unice cu prilejul jubileelor,

sărbătorilor profesionale și al zilelor de sărbătoare nelucrătoare, care se plătesc din

contul economiei mijloacelor pentru retribuirea muncii alocate pe anul respectiv.

Cuantumul premiului unic, în fiecare caz, nu va depăși salariul de funcție (salariul

tarifar) al salariatului premiat. Pentru conducătorul unității bugetare, premiul unic se

va stabili cu acordul organului de conducere ierarhic superior.

11

Făcând referire la prevederile pct. 2 din Regulamentul cu privire la premierea

și acordarea ajutorului material șefului și angajaților Bazei Speciale de Aprovizionare

Medicală a Agenției Rezerve Materiale din 04 ianuarie 2013, aprobat prin ordinul

Directorului General al Agenției Rezerve Materiale instanța de apel a menționat că

fondul cheltuielilor de bază, indicii, mărimile și termenele de premiere a

conducătorului Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală se stabilește de către

conducătorul ierarhic superior. Conducătorul Bazei Speciale de Aprovizionare

Medicală, cu acordul organului de conducere ierarhic superior poate beneficia de

premii unice cu prilejul jubileelor, cu ocazia sărbătorilor profesionale.

Instanța de apel a subliniat că, Regulamentul privind modul de stabilire și

acordare a sporurilor și suplimentelor, de premiere și acordare a ajutorului material

angajaților Agenției Rezerve Materiale din 03 octombrie 2017, aprobat prin ordinul

Directorului General al Agenției Rezerve Materiale nr. 59 din 04 octombrie 2017,

abrogat ulterior prin ordinul Agenției Rezerve Materiale nr. 3 din 10 ianuarie 2019,

prevedea expres că, pentru funcționarii publici de conducere și de execuție plățile de

stimulare se stabilesc de către Directorul General al Agenției Rezerve Materiale.

Astfel, instanța de apel a notat că Floarea Dimitriu, deținând funcția de șef al

Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală a Agenției Rezerve Materiale, în perioada

ianuarie 2017 – noiembrie 2018 a semnat ordine, prin care a acordat prime

subalternilor, angajaților Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală,

autodesemnându-și concomitent și sie însăși premii unice cu diferite ocazii, fără

acordul organului de conducere ierarhic superior, urmărind un interes material pentru

propria persoană, încâlcând astfel regimul de conflicte de interese.

Instanța de apel a subliniat că, încălcarea regimului juridic al conflictelor de

interese de către Floarea Dimitriu, șef al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală a

Agenției Rezerve Materiale, este exprimată prin: nedeclararea (neinformarea) în

termenul legal a conflictului de interese în conformitate cu art. 12 alin. (4) lit. (a)–(b);

art. 12 alin. (5) și (7) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

intereselor personale; nesoluționarea conflictului de interese real în conformitate cu

art. 14 alin. (2)–(4) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

intereselor personale; emiterea/semnarea ordinelor cu privire la acordarea primelor

sie însuși, fără acordul organului de conducere ierarhic superior, în perioada ianuarie

2017 – noiembrie 2018, fapt prin care a admis consumarea conflictului de interese, în

conformitate cu art. 12 alin. (10) din Legeai nr. 133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii și intereselor personale.

Cu referire la pretenția Floarei Dimitriu privind constatarea încălcării

drepturilor, în special a dreptului la administrare, inclusiv de acces la o funcție

publică, instanța de apel a considerat-o ca fiind neîntemeiată, luând în considerare că

art. 39 din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate prevede expres efectele constatării încălcării regimului juridic al

conflictelor de interese, iar cercetând starea de fapt instanța de contencios

administrativ a constatat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de

către Floarea Dimitriu, consecințele legale survenind inevitabil ca sancțiune, nefiind

apreciate ca o încălcare a dreptului la administrare, inclusiv de acces la o funcție

publică, după cum stabilesc dispozițiile art. 39 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova.

12

La data de 17 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Floarea

Dimitriu a depus recurs împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de Floarea Dimitriu să fie admisă integral (f.d. 227-232, Vol. I).

Decizia motivată din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată avocatului stagiar Iurie Zaica, care reprezintă interesele Floarei Dimitriu

prin intermediul poștei electronice, la data de 21 februarie 2022, fapt ce se confirmă

prin extrasul, anexat la actele cauzei (f.d. 18, Vol. II).

La data de 03 martie 2022 Floarea Dimitriu a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 1-17, Vol.

II).

În susținerea recursului recurenta Floarea Dimitriu a invocat dezacordul cu

decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul, că au fost încălcate

și aplicate eronat normele de drept material și procedural, totodată, nu au fost

constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, probele fiind apreciate eronat.

Recurenta Floarea Dimitriu a menționat că normele de drept procedural au

fost încălcate, prin prisma nerespectării termenului legal de exercitare a controlului și

emiterea actului de constatare, precum și faptului că acest act a fost emis de o

structură internă, fără personalitate juridică a Inspectoratului de Integritate, contrar

principiului legalității și dreptului la un proces echitabil, incompatibil cu art. 6 și 7, în

coroborare cu art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale. La examinarea cauzei instanța de apel a neglijat faptul

ilegalității actului de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020, prin prisma nerespectării

termenului legal de exercitare a controlului și emiterea actului de constatare.

Recurenta a subliniat că, în virtutea art. 27 din Codul administrativ, în cazul

în care prezentul cod sau alte legi speciale nu impun un anumit termen, autoritățile

publice trebuie să acționeze într-un termen rezonabil, însă, art. 60 – 65 din Codul

administrativ, stabilesc exact termenele procedurii administrative, situație care

exclude aplicarea termenului rezonabil.

Recurenta a indicat că începutul termenului de control corespunde zilei în

care la Autoritatea Națională de Integritate a fost înregistrată sesizarea în privința

Floarei Dimitriu, adică data de 05 martie 2020 și, respectiv, procedura de control

urma a fi închisă în termen de 30 zile, adică la data de 04 aprilie 2020, cu notificarea

părților, procedura administrativă nu putea depăși 90 zile și trebuia finalizată la data

de 03 iunie 2020, însă aceasta a fost finalizată tocmai la 02 iulie 2020, la împlinirea

aproximativ 119 de zile.

Recurenta a relevat că la examinarea cauzei, instanța de apel a neglijat faptul

ilegalității actului de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020, prin prisma faptului că

acest act a fost emis de o structură internă, fără personalitate juridică, a

Inspectoratului de Integritate. Or, actul de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 este

semnat de inspectorul de integritate Natalia Ivanov din numele Inspectoratului de

Integritate, care în conformitate cu art. 8 și 16 din Legea cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate și Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 9 din

08 februarie 2018 privind aprobarea structurii și a efectivului-limită ale Autorității

13

Naționale de Integritate, este parte integrantă a Aparatului Autorității Naționale de

Integritate.

Recurenta a susținut că actul de constatare nr. 125/21 din 02 iulie 2020 a fost

emis de o structură internă, fără personalitate juridică, a Inspectoratului de Integritate

în numele ultimei și semnată de angajatul acesteia, în pofida faptului că funcțiile de

exercitare a controlului averii si intereselor personale, controlului privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese îi revine Autorității Naționale de

Integritate în unison cu dispozițiile art. 5 și 6 din Legea cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate.

Recurenta a specificat că instanța de apel nu a supus examinării pretenția

înaintată de către Floarea Dimitriu privind obligativitatea citării pentru a fi audiat și

depune declarații în fata instanței de judecată a șefului Agenției Rezerve Materiale,

din acea perioadă, în calitatea s-a de organ de conducere ierarhic superior și Olga

Trofim, contabilul-șef al Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală care, ar

demonstra indubitabil acordul verbal dat de acesta în calitatea sa de organ de

conducere ierarhic superior al Agenției Rezerve Materiale, iar, și ar asigura

respectarea dreptului la un proces echitabil lui Floarea Dimitriu.

Recurenta a menționat că potrivit art. 2 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, funcționarul public

este persoana fizică numită, în condițiile prezentei legi, într-o funcție publică, iar

funcția publică este ansamblul atribuțiilor și obligațiilor stabilite în temeiul legii în

scopul realizării prerogativelor de putere publică. La fel, potrivit art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, prevederile prezentei legi se aplică funcționarilor publici din

autoritățile publice specificate în Anexa nr. 1, care, la rândul său, enumeră autoritățile

publice care cad sub incidența Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, listă în care nu se încadrează Baza

Specială de Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, al cărei șefă fost

Floarea Dimitriu, în perioada emiterii/semnării actelor vizate în speță.

Recurenta a mai invocat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 946 din

03 octombrie 2018 cu privire la organizarea și funcționarea Agenției Rezerve

Materiale, Baza Specială de Aprovizionare Medicală a fost reorganizată prin fuziune

(absorbție) cu Agenția Rezerve Materiale. În perioada de până la reorganizare Bazei

Speciale de Aprovizionare Medicală a fost o organizație bugetară subordonată

Agenției Rezerve Materiale. În această calitate, Baza Specială de Aprovizionare

Medicală al Agenției Rezerve Materiale a asigurat acumularea, împrospătarea și

înlocuirea bunurilor materiale cu profil medical necesare pentru asigurarea

formațiunilor și instituțiilor medicale destinate acordării asistenței medicale Forțelor

Armate și populației în situații excepționale și pe timp de război. Aceste

circumstanțe, prin prisma Anexei nr. 1 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, determină concluzia că,

Baza Specială de Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale, în special,

în perioada anilor 2017-2018, nu putea și nu a fost niciodată atribuită la categoria

autorităților publice, care cad sub incidența Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public. Prin urmare, nici angajații

din cadrul Bazei Speciale de Aprovizionare Medicală al Agenției Rezerve Materiale,

14

nu au avut calitatea de funcționari publici, inclusiv cei din conducerea Bazei Speciale

de Aprovizionare Medicală.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

09 noiembrie 2021.

La data de 17 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Floarea

Dimitriu a depus recurs împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată depusă

de Floarea Dimitriu să fie admisă integral (f.d. 227-232, Vol. I).

Dispozitivul deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificat Floarei Dimitriu și avocatului stagiar Iurie Zaica, prin intermediul poștei

electronice, la data de 12 noiembrie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul, anexat la

actele cauzei (f.d. 226, Vol. I).

Decizia motivată din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată avocatului stagiar Iurie Zaica, care reprezintă interesele Floarei Dimitriu

prin intermediul poștei electronice, la data de 21 februarie 2022, fapt ce se confirmă

prin extrasul, anexat la actele cauzei (f.d. 18, Vol. II).

La data de 03 martie 2022 Floarea Dimitriu a prezentat motivarea recursului

împotriva deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 1-17, Vol.

II).

Astfel, recursul depus de către Floarea Dimitriu împotriva deciziei din

09 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 10 martie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Autorității Naționale de Integritate copia recursului depus de Floarea Dimitriu, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 21, Vol. II).

Prin referința depusă la data de 23 martie 2022, prin intermediul oficiului

poștal, Autoritatea Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului depus de

Floarea Dimitriu și menținerea deciziei din 09 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, hotărârii din 15 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a

hotărârii suplimentare din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Floarea Dimitriu în raport cu

actele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

15

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un

eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder vs Regatul

Unit, §38; Stanev vs Bulgaria (MC), §230]. Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere

[Luordo vs Italia, §85]. Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte

decât pentru un apel [Levages Prestations Services vs Franța, §45]. Curtea a mai

16

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem [Botten vs Norway, 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmers vs Suedia, 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Floarea Dimitriu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Floarea Dimitriu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

17