3ra-717/21 — anularea actului administrativ

3ra-717/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-717/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Autoritatea Națională de

Integritate,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Irina Șișcanu împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 02 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii

din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La data de 10 aprilie 2020, Irina Șișcanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate, cu privire la anularea actului

administrativ defavorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta Irina Șișcanu a invocat

că, la data de 24 martie 2020, inspectorul de integritate al Inspectoratului de

Integritate al Autorității Naționale de Integritate a întocmit actul de constatare

nr. 43/09.

Potrivit pct. 3 al respectivul act de constatare, reclamanta a fost decăzută din

dreptul de a exercita funcții publice și funcții de demnitate publică, cu excepția

funcțiilor electorale, pentru o perioadă de 3 ani din data destituirii din funcția de șef

al Biroului de probațiune Ungheni al Inspectoratului Național de Probațiune.

Consideră reclamanta actul de constatare nominalizat, eronat, nefondat, lipsit

de suport normativ și faptic, rezultat din aprecierea subiectivă și incompletă a

probelor și legislației în vigoare, pasibil anulării.

Reclamanta a menționat că, mandatul de consilier în Consiliul raional Ungheni

l-a ridicat în rezultatul alegerilor locale generale din 14 iunie 2015. La acel moment

deținea funcția de șef al Biroului de probațiune Ungheni al Oficiului Central de

Probațiune, actualmente Inspectoratul Național de Probațiune.

1

A relatat Irina Șișcanu că, aspectul compatibilității funcționale a fost ridicat

personal, față de conducerea Consiliului și al Oficiului Teritorial Ungheni al

Cancelariei de Stat, precum și discutat în cadrul ședinței ordinare a consilierilor, în

condițiile în care din numărul total de 35 consilieri, unii dintre aceștia dețineau

funcții de execuție sau conducere în cadrul serviciilor desconcentrate și

descentralizate.

De asemenea, reclamanta a subliniat că potrivit poziției oficial exprimate,

careva impedimente din punct de vedere legislativ, ce ar fi condiționat

incompatibilitatea funcției de șef al Biroului de probațiune Ungheni și consilier

raional, nu i-au fost invocate. Lipsa caracterului de incompatibilitate i-a fost indicat

de Serviciul juridic și resurse umane pe lângă aparatul președintelui Consiliului

raional Ungheni, în temeiul prevederilor Legii nr.436 din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală. În acest sens, a specificat prevederile art. 82 alin. (1) al

Legii nominalizate, ce stipulează statutul alesului local, și prevede că în exercitarea

mandatului, consilierii locali, primarii și vicepreședinții, președinții și

vicepreședinții raioanelor sunt în serviciul colectivității locale și se bucură de

protecția și garanțiile acordate prin Legea privind statutul alesului local.

Reclamanta Irina Șișcanu a susținut că, art. 84 din Legea nr.436 din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală prevede incompatibilitatea,

și anume: președintele și vicepreședintele raionului, guvernatorul unității teritoriale

autonome cu statut juridic special, președintele și vicepreședinții adunării populare

a unității teritoriale autonome cu statut juridic special, președinții comisiilor

permanente ale adunării populare a unității teritoriale autonome cu statut juridic

special, primarii și viceprimarii, pe parcursul mandatului lor, nu au dreptul să dețină

alte funcții retribuite sau să cumuleze o altă funcție, prin contract sau acord, în

întreprinderi străine sau întreprinderi și organizații mixte, în întreprinderi, instituții

și organizații cu orice formă de organizație juridică, cu excepția activității științifice,

didactice și de creație.

Totodată, reclamanta a făcut referire și la Ghidul alesului local, ediția 2012,

elaborat prin consultarea Cancelariei de Stat al Republica Moldova, implementat de

Centrul CONTACT și Asociația „European Exchange” (Germania), cu susținerea

Delegației Uniuni Europene în Republica Moldova, care stipulează: mandatul

alesului local este incompatibil cu : a) calitatea de deputat în Parlament; b) funcția

de membru al Guvernului; c) calitatea de funcționar public în cadrul oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat; d) calitatea de funcționar public în aparatul

președintelui raionului respectiv, în direcțiile, secțiile și alte subdiviziuni din

subordinea Consiliului respectiv, în primărie (pretură); e) alte cazuri stabilite prin

lege, inclusiv cele prevăzute în Legea nr. 436/2006.

Reclamanta a relatat că, în condițiile aflării Biroului de probațiune Ungheni, în

subordinea Inspectoratului Național de Probațiune, pe lângă Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, i-a fost indicat la compatibilitatea funcției de șef birou și cea

de consilier raional, în condițiile reflectării aspectului dat în declarațiile de interese

personale (depuse anual).

Astfel, consideră Irina Șișcanu că în condițiile prevederilor art. 16 din Legea

nr. 8 din 14 februarie 2018 cu privire la probațiune și art. 43 din Legea nr. 436 din

28 decembrie 2006, privind administrația publică locală, competențele de consilier

2

raional versus șef al Biroului de probațiune Ungheni, nu se intersectează, respectiv

deținerea lor concomitentă nu creează conflicte de interese.

A menționat reclamanta că, inspectorul de integritate, la întocmirea actului de

constatare nu a demonstrat existența interesului său personal, care ar fi putut

influența cumva luarea unor decizii de către Consiliul raional, și nici careva tangențe

între Biroul de probațiune Ungheni și Consiliul raional Ungheni.

Reclamanta a accentuat că, pe tot parcursul mandatului, nu a fost președinte

nici la o comisie din cadrul Consiliul raional Ungheni, toate deciziile au fost luate

colectiv, dar nu personal, astfel inspectorul de integritate nu a stabilit

interdependența dintre atribuțiile sale de serviciu și cele de consilier raional.

A reliefat că, inspectorul de integritate urma să stabilească exact care sunt acele

modalități prin care s-a influențat exercitarea imparțială și obiectivă a atribuțiilor

sale de serviciu. Concluziile inserate în actul administrativ contestat constituie o

interpretare subiectivă, iar inspectorul de integritate a procedat în corespundere cu

propriile percepții și interese, acțiunile acestuia purtând un caracter discreționar, fără

a face trimitere la careva situații de serviciu constatate sau elucidate în cadrul

controlului, care s-ar încadra în limitele legale stabilite în Legea nr. 132/2016. Tot

în acest sens, a menționat faptul că nu a tăinuit sau denaturant datele din declarația

cu privire la venituri. Acest moment a fost dovedit prin declarațiile depuse pe anii,

în care a deținut mandatul de consilier raional 2015-2019.

Reclamanta a comunicat că, pe perioada deținerii mandatului de consilier

raional, nu a favorizat, în virtutea funcției sale, careva persoane fizice sau juridice.

Or, toate deciziile ședințelor Consiliului raional Ungheni erau votate colectiv de toți

35 de consilieri.

A menționat reclamanta că, Biroul de probațiune Ungheni este o subdiviziune

a Ministerului Justiției, care efectuează supravegherea executării sentințelor

judecătorești, iar Consiliul raional Ungheni nu are tangențe cu Biroul de probațiune.

De asemenea, a indicat că în această perioadă Biroul de probațiune nu a primit

careva suport financiar sau de alt gen. Ca urmare, deținerea mandatului de consilier

nu a dus la crearea unor priorități sau favoruri Biroului de probațiune, rudelor sau

altor persoane apropiate acesteia. Inspectorul a făcut trimitere în actul de constatare

doar la sumele primite ca consilier, pe care le-a declarat la finele fiecărui an. Și dacă

a fost incompatibilă, după cum consideră inspectorul, de ce Autoritatea Națională de

Integritate nu a reacționat după primul an de mandat.

A afirmat că, actualmente deține doar funcția de șef al Biroului de probațiune

Ungheni, are la întreținere un copil minor și destituirea ilegală din funcție publică îi

crează o situație financiar dificilă. Totodată, nu înțelege sensul destituirii sale la

momentul actual, când deja a expirat termenul mandatului de consilier, iar anterior,

când deținea și mandatul, activitatea sa ca funcționar public în cadrul Biroului de

probațiune nu a fost în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca

consilier, fapt ce se confirmă prin Regulamentul de planificare a probațiunii,

Metodologia de control a activității de probațiune.

Totodată, a menționat reclamanta că, la momentul sesizării și examinării

incompatibilității, nu deținea altă funcție decât cea de șef de birou și careva funcții

(inclusiv consilier raional) nu a deținut, astfel încât examinarea respectivă este una

caducă și nejustificată.

3

Reclamanta Irina Șișcanu a relevat că orice funcție publică, inclusiv electivă

este supusă verificărilor pe component de incompatibilitate, fapt ce prezumă ca

acestea au fost efectuate și sesizate organelor competente în examinarea

incompatibilității, or, în cazul acesta, constatarea urma a fi realizată în interiorul

termenului când incompatibilitatea avea loc, și nu examinarea acesteia după ce

situația s-a consumat și fiind emis un act de constatare, fapt ce demonstrează

imparțialitatea și examinarea selectivă a inspectorului de integritate, care decide de

la sine când, și în ce condiții, ce probe să gestioneze, indiferent de existența la

moment a cauzelor sau faptelor.

În acest caz, consideră că măsura aplicată de autoritatea publică (eliberarea sa

din funcție și interdicția de a ocupa funcții publice), este disproporționată și excesivă

în raport cu scopul legitim urmărit și acțiunile întreprinse.

Totodată, a specificat că, actul de constatare nr. 43/09 din 24 martie 2020 este

semnat de inspectorul de integritate, Vladislav Gorceac, din numele Inspectoratului

de Integritate care este parte integrantă a Aparatului Autorității Naționale de

Integritate, în conformitate cu art. 8, art. 16 din Legea cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate și Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 9 din

08 februarie 2018 privind aprobarea structurii și a efectivului-limită ale Autorității

Naționale de Integritate.

Astfel a scos în evidență că, actul de constatare a fost emis de o structură internă

(fără personalitate juridică) a Inspectoratului de Integritate în numele ultimei, și

semnată de angajatul acesteia, în pofida faptului că funcțiile de exercitare a

controlului averii și intereselor personale, controlului privind respectarea regimului

juridic al conflictelor de interese îi revine Autorității Naționale de Integritate

conform dispozițiilor art. 5–6 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate. În conformitate cu art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate, Autoritatea Națională de Integritate constată încălcarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

limitărilor. Pe cale de consecință, grație cadrului legal enunțat rezultă că Actul de

constatare se întocmește de Inspectorul de Integritate (art. 19 lit. g) din Legea cu

privire la Autoritatea Națională de Integritate), însă se emite din numele Autorității

Naționale de Integritate și se semnează de conducerea ei (președinte,

vicepreședinte).

În acest context, a subliniat că sintagma de „întocmire” cu sintagma „emitere,

semnare” dispun de o încărcătură semantică distinctă și nu urmează a fi confundate.

De altfel, în acord cu art. 28 din Legea nr. 180 din 19 decembrie 2011, actul de

constatare era emis de Comisia Națională de Integritate și semnat de președintele

acesteia. În acest sens, accentuează că Actul de constatare nr. 43/09 din

24 martie 2020, este emis cu încălcarea normelor legale și este susceptibil anulării

în întregime.

Suplimentar, a menționat că, noțiunea activității remunerate, este o sintagmă

nedefinită de legislația în vigoare, respectiv, interpretarea extensivă a acesteia

regenerează confuzia incompatibilității dintre functia publică și cea electivă.

Problema este de altfel semnalată și în rapoartele organizațiilor de specialitate

(Raport-Monitorizarea Modului de Ocupare / încetare a Funcțiilor Publice în anul

2016, Promo-Lex, Chișinău 2017). Astfel, în limitele acestuia se evidențiază lipsa

unei reglementări certe a noțiunii de activitate remunerată.

4

Reieșind din acest gol legislativ, a semnalat că interpretarea noțiunii trebuie să

fie ghidată de indici indirecți. Astfel, conform principiilor directoare ale activității

de formare a bugetului de asigurări sociale de stat, rezultă că orice activitate

remunerată este supusă obligației de contributivitate. Concluzia în particular derivă

din prevederile art.4 pct. l) si 2) din Legea nr.489 din 1999 privind sistemul public

de asigurări sociale. Or, normele citate reglementează că, în sistemul public, sunt

asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care desfășoară activitate pe bază

de contract individual de muncă, precum și persoanele care desfășoară activitatea în

funcție electivă sau sunt numite la nivelul autorității executive, legislative sau

judecătorești, pe durata mandatului, ale căror drepturi si obligații sunt asimilate

persoanelor care desfășoară activitate pe bază de contract individual de muncă.

La acest capitol, a accentuat că indemnizația de care beneficiază consilierii

raionali, nu este supusă regimului de deducere, aplicabil veniturilor salariale, din

contul cărora se formează bugetul asigurărilor sociale. Mai mult decât atât,

raporturile dintre Consiliul raional și consilieri ce îl formează nu sunt organizate în

limitele unui contract individual de muncă. Respectiv, nici consilierii nu au calitate

de salariați ai Consiliului, nici Consiliul nu are rolul de angajator al consilierilor.

Antrenarea consilierilor în activitatea pe care o prestează, se face în

exclusivitate în baza exercițiului electoral periodic. Cu alte cuvinte, orice

interpretare extensivă a noțiunii de activitate remunerată are ca finalitate

restricționarea drepturilor garantate de Constituția Republicii Moldova, prin

art. 38 alin. (3) – dreptul de a fi ales, precum și prin art.43 alin. (1) – dreptul la

muncă.

În concluzie, consideră că calitatea de consilier raional nu poate fi asimilată cu

o activitate remunerată, îndemnizația primită de consilierul raional nu are caracter

salarial, iar perioada în care o persoană a fost consilier raional, nu constituie vechime

în muncă.

Prin hotărârea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

s-a admis acțiunea de contencios administrativ depusă de către Irina Șișcanu

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului

administrativ. S-a anulat Actul de constatare nr. 43/09 din 24 martie 2020 emis de

către Autoritatea Națională de Integritate în privința Irinei Șișcanu (f.d.72-76).

La data de 04 decembrie 2020, Autoritatea Națională de Integritate a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca fiind neîntemeiată

(f.d.67).

Ulterior, la data de 11 ianuarie 2021, Autoritatea Națională de Integritate a

depus motivarea apelului (f.d.82-87).

Hotărârea motivată din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani a fost notificată Autorității Naționale de Integritate, prin intermediul poștei

electronice info@ani.md la data de 11 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin

înscrisul anexat la actele cauzei (f.d.77).

Astfel, instanța de apel corect a considerat ca fiind depus în termen apelul

Autorității Naționale de Integritate împotriva hotărârii din 23 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

5

Prin decizia din 02 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din

23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.103-123).

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a reiterat

prevederile art. 15 din Recomandarea No. R (2000) 10 a Comitetului Miniștrilor

Statelor Membre privind codurile de conduită pentru funcționarii publici, care

prevede că funcționarul public nu are dreptul să se ocupe de nici o activitate sau

tranzacție și nici să ocupe vreun post sau funcție, remunerată sau nu, incompatibilă

cu buna exercitare a funcțiilor sale publice sau care aduce prejudiciu acestora. Atunci

când nu-i este clar dacă o activitate este compatibilă, el sau ea trebuie să ceară

părerea superiorului. Sub rezerva legislației aplicabile, funcționarul public este dator

să informeze și să obțină aprobarea angajatorului său în funcția publică înainte de a

exercita anumite activități, remunerate sau nu, sau de a accepta anumite posturi sau

funcții, oricare ar fi ele, exterioare postului său în cadrul funcției publice.

Funcționarul public trebuie să se conformeze oricărei obligații legale de declarare a

filiației sau apartenenței la organizații susceptibile de a dăuna funcției sale sau bunei

practici funcțiunilor sale ca agent.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, instituția incompatibilităților

reprezintă o garanție a integrității și credibilității în exercitarea funcției publice sau

de demnitate publică, caracteristică unui stat de drept cu o democrație veritabilă.

Regimul juridic al incompatibilităților se fundamentează pe următoarele temeiuri:

separația puterilor, independența mandatului sau a funcției publice, precum și

evitarea abuzului de putere și a conflictelor de interese.

În afară de aceasta, instanța de apel a invocat și prevederile art. 7 alin. (1) din

Legea nr.768/2000 cu privire la statutul alesului local, care stabilește că mandatul

alesului local este incompatibil cu: c) calitatea de funcționar public, de angajat în

subdiviziunile autorităților administrației publice locale (aparatul președintelui

raionului, primării, primărie și preturile municipiului Chișinău, direcții, secții și alte

subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei și ale Comitetului executiv

al Găgăuziei; d) calitatea de șef, de șef adjunct (inclusiv interimatul acestor funcții)

în structurile subordonate autorităților publice locale (instituții publice, servicii,

întreprinderi municipale).

Instanța de apel a concretizat, că în conformitate cu prevederile articolului unic

din Legea nr. 263 din 16 noiembrie 2012 privind interpretarea art. 7 alin. (1) lit. c)

și d) din Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul alesului local,

prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000

privind statutul alesului local (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.34,

art.231), cu modificările ulterioare, se vor aplica după cum urmează:

subdiviziunile autorităților administrației publice locale de același nivel și din

aceeași unitate administrativ-teritorială.

subordonate autorităților administrației publice locale de același nivel și din aceeași

unitate administrativ-teritorială (întreprinderi municipale, instituții publice, servicii

etc.).

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că potrivit normelor de drept

enunțate mai sus, cât și din conținutul art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul

6

alesului local nr. 768-XIV din 02 februarie 2000, legiuitorul a stabilit faptul că, sunt

în incompatibilitate doar acei funcționari publici care cad sub incidența situațiilor

prevăzute la art. 7 alin.(1) lit. c).

În opinia instanței de apel, sunt în incompatibilitate doar acei funcționari

publici care activează în subdiviziunile autorităților administrației publice locale

(aparatul președintelui raionului, primării, primăria și preturile municipiului

Chișinău, direcții, secții și alte subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a

Găgăuziei și ale Comitetului executiv al Găgăuziei.

De asemenea, s-a accentuat că subdiviziunile trebuie să fie de același nivel și

din aceeași unitate administrativ-teritorială. Funcționarii publici care nu se

circumscriu situațiilor descrise la lit. c) - de exemplu activează într-o subdiviziune

desconcentrată a unei autorități administrative centrale; activează în altă primărie

decât cea în care este consilier; lucrează într-o subdiviziune a Consiliului raional

dintr-o altă unitate administrativ-teritorială decât cea în care este consilier etc. – nu

se află în situație de incompatibilitate.

La acest capitol, instanța ierarhic inferioară a subliniat că, faptul dat este

reflectat și în Nota informativă la proiectul legii pentru interpretarea

articolului 25 alineatul (2) litera a) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public, iar potrivit art. 71 alin. (4) din Legea cu

privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, la interpretarea actului

normativ se ține cont de nota informativă care a însoțit proiectul actului normativ

respectiv și de alte documente care permit identificarea voinței autorității publice

care a adoptat, a aprobat sau a emis actul normativ.

Totodată, instanța de apel a menționat prevederile cuprinse în Nota Informativă

la proiectul legii pentru interpretarea art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 158/2008

cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, prin care legiuitorul a

precizat că, o altă cauză care a determinat situația descrisă mai sus este aceea că

instituțiile menționate califică indemnizația de consilier, care se plătește potrivit

Legii nr. 436/2006 și Legii nr.768/2000 ca fiind „activitate remunerată” în sensul

art. 25 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 158/2008. Iar ipoteza că, un funcționar public nu

poate fi concomitent și consilier este greșită, prin raportare la intenția legiuitorului

care a adoptat textele normative.

Instanța de apel a remarcat că potrivit aceleiași Note informative, interpretarea

potrivit căreia funcționarul public este în incompatibilitate dacă este și consilier

local, derivă din înțelegerea eronată a textelor conținute la art. 7 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 768/2000 în redacția Legii nr. 168/2012 și la pct. 1 al Legii nr.263/2012,

ca fiind aplicabile nu doar angajaților, dar și funcționarilor publici.

Instanța de apel a conchis, că din sensul normelor legale citate supra, urmează

că deținerea mandatului de consilier în Consiliul raional Ungheni, nu poate fi privit

ca o încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, astfel, autoritatea publică

eronat a constatat încălcarea reflectată în actul de constatare nr. 43/09 din 24 martie

2020, precum că, Șișcanu Irina prin deținerea/exercitarea simultană a calității de

funcționar public (șef al Biroului de probațiune Ungheni al Inspectoratului Național

de Probațiune, anterior Oficiul Central de Probațiune), și a funcției publice elective

de consilier din cadrul Consiliului raional Ungheni, în perioada 24 iunie 2015 – 29

octombrie 2019, desfășurând în același timp o altă activitate remunerată în cadrul

7

Consiliului raional Ungheni, s-a aflat în stare de incompatibilitate nesoluționată în

termenul legal, prin ce a încălcat regimul juridic al incompatibilităților.

Nefiind de acord cu decizia din 02 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, la

data de 01 iunie 2021, Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs, prin care

a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii înaintate de Irina Șișcanu

(f.d.130-132).

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate

eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

A întemeiat recursul pe prevederile art. 16 din Legea nr. 133/2016 privind declararea

averii și intereselor personale; art. 4, alin. (1), art. 25, alin. (1), alin. (2), lit. a) și

alin. (6) din Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public; art. 3 din Legea nr.82/2017 din Legea integrității; art. 3 alin. (1), art. 11

alin. (1) și art. 24 alin. (3) din Legea nr. 786/2000 privind statutul alesului local;

art. 1 și art. 5 alin. (1) din Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de

02 martie 2021, fiind notificată recurentei Autorității Naționale de Integritate la data

de 04 mai 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate

nr. DS8001628176AS, anexat la actele cauzei (f.d.125).

Astfel, recursul depus la data de 01 iunie 2021, de către Autoritatea Națională

de Integritate, este în termen.

La data de 15 iunie 2021, în adresa intimatei Irina Șișcanu și reprezentantului

acesteia, avocatului Tudor Țurcanu a fost expediată copia recursului depus de

Autoritatea Națională de Integritate, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d.148-150).

Prin referința depusă la data de 29 iunie 2021, intimata Irina Șișcanu a solicitat

respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel (f.d.153).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Autoritatea Națională de

Integritate, în raport cu actele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2),

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

8

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere [Luordo împotriva Italiei, pct. 85]. Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel [Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45]. Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem [Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39].

9

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Autoritatea Națională de Integritate, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Maria Ghervas

Nina Vascan

10