3ra-1104/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1104/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1104/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Larisa Arvintii, reprezentată de

avocatul Ludmila Ciuhrii,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Larisa Arvintii împotriva Autorității Naționale de Integritate a

Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Larisa Arvintii și a fost menținută hotărârea din

25 noiembrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 29 noiembrie 2019 Larisa Arvintii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate a Republicii Moldova, solicitând

anularea actului de constatare nr. 114/12 din 11 noiembrie 2019 a Inspectoratului

de Integritate.

În motivarea acțiunii, reclamanta Larisa Arvintii a relatat că prin actul de

constatare nr. 114/12 din 11 noiembrie 2019 a Inspectoratului de Integritate s-a

stabilit că ea a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese și s-a decis

sesizarea Direcției de Învățămt a Consiliului raional Soroca în vederea încetării

raporturilor de muncă cu Larisa Arvintii, decăderea din dreptul de a exercita o

funcție publică sau o funcție de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani și

înscrierea Larisei Arvintii în Registrul de stat al persoanelor care au interdicție de a

ocupa o funcție publică sau de demnitate publică.

Reclamanta Larisa Arvintii consideră că actul de constatare nr. 114/12 din 11

noiembrie 2019 a Inspectoratului de Integritate este pasibil de a fi anulat, invocând

în acest sens că în conformitate cu art. 14 alin. (6) din Legea nr. 133 din 17 iunie

2016 privind declararea averii și a interereselor personale, la identificarea celei mai

bune soluții pentru rezolvarea unei situații de conflict real se vor lua în considerare

interesele organizației publice, interesul public, interesele legitime ale salariaților,

nivelul și tipul funcției deținute de persoana în cauză, natura conflictului de

interese, precum și alți factori.

1

Astfel, în corespundere cu art. 14 alin. (6) din Legea privind declararea

averii și intereselor personale, în temeiul ordinului Direcției de Învățământ a

Consiliului, r. Soroca nr. 01-27/349 din 21 iunie 2019, a fost soluționat conflictul

de interese declarat de Larisa Arvintii.

În acest sens, reclamanta a indicat că, constatarea încălcării regimului juridic

al conflictului de interese constituie temei, dar nu atrage în mod obligatoriu și

inevitabil decăderea din dreptul de a exercita funcția publică.

Totodată, consideră că actul de constatare nu a avut nici un impact negativ

asupra unei persoane fizice sau juridice, fapt confirmat prin lipsa unei petiții în

acest sens. Persoanele apropiate indicate în actul de constatare nu se află în

subordinea material-financiară a sa, totodată nu au fost comise abuzuri în legătură

cu angajarea în muncă a acestora, acordarea concediului de odihnă sau rechemarea

din concediu de maternitate pentru îngrijirea copilului, prin care se regăsesc și

numele persoanelor apropiate.

Consideră prematură decizia de decădere din dreptul de a exercita o funcție

publică, or, decizia de sancționare contravențională pentru încălcarea imputată în

actul de constatare nu există.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Larisa Arvintii împotriva

Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr.

114/12 din 11 noiembrie 2019.

La 21 decembrie 2020 Larisa Arvintii a depus apel împotriva hotărârii din

25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii

(f.d.131).

Hotărârea motivată a primei instanțe a fost notificată apelantei Larisei

Arvintii la data de 29 ianuarie 2021, fapt ce se atestă prin avizul de recepție atașat

la materialele cauze (f.d. 127).

La 01 martie 2021 Larisa Arvintii a prezentat motivarea apelului (f.d. 138-

149).

Astfel, instanța de apel corect a considerat a fi în termen apelul depus de

Larisa Arvintii la 01 martie 2021.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Larisa Arvintii și a fost menținută hotărârea din 25 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Instanța de apel a stabilit că în perioada de referință, Larisa Arvintii deținea

calitatea de subiect al declarării intereselor personale, în conformitate cu

prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 16 din 15 februarie 2008 cu privire la

conflictul de interese (în vigoare până la 01 august 2016).

După intrarea în vigoare a Legii nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea

averii și intereselor personale, prin care a fost abrogată Legea nr. 16 din 15

februarie 2008 cu privire la conflictul de interese, Larisa Arvintii deține calitatea

de subiect al declarării, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 133

din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale.

2

Instanța de apel a specificat că în accepțiunea acestei Legi, conflictul de

interese reprezintă situația în care subiectul declarării are un interes personal ce

influențează sau ar putea influența exercitarea imparțială și obiectivă a obligațiilor

și responsabilităților ce îi revin potrivit legii.

Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor

personale identifică subiecții declarării averii și intereselor personale la art. 3,

obiectul declarării la art. 4, categoriile conflictelor de interese, iar modul de

declarare și soluționare a lor la dispozițiile art. 11-14.

Consecințele generate de încălcarea Legii abordate sunt prevăzute expres la

art. 23, astfel, încălcarea ei atrage răspundere disciplinară, contravențională, civilă

sau penală, după caz. De asemenea, în cazul în care persoana nu mai ocupă o

funcție publică sau de demnitate publică la data constatării averii nejustificate, a

stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani se aplică

potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv actul de constatare sau, respectiv,

a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea judecătorească prin care se confirmă

existența averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de

interese.

Curtea de Apel Chișinău a susținut că normele de drept material incubă

subiectului declarării, obligația de informare în scris a șefului ierarhic superior sau

organului ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data

constatării, despre conflictul în care se află.

Aceste raționamente rezultă expres din reglementările art. 11-14 din Legea

nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și intereselor personale și nu

lasă loc de interpretare extensivă, posedând astfel o conotație imperativă ce nu

admite derogări.

Astfel, forma scrisă reprezintă o concepție/noțiune clară și este definită de

legislația în vigoare, în special Codul civil care presupune, existența unei

manifestări de voință exprimate într-un act materializat, ceea ce în cauza dedusă

judecății nu a fost prezentată.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată

concluzia instanței de fond, precum că, Larisa Arvintii a încălcat regimul juridic al

conflictelor de interese, manifestat prin nedeclararea în conformitate cu art. 12 alin.

(4) lit. a) și lit. b) și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind

declararea averii și intereselor personale, imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la

data constatării șefului ierarhic superior sau organului ierarhic superior, despre

conflictele de interese în care se afla; nesoluționarea conflictelor de interese reale

în conformitate cu art. 14 alin. (2)-(4) din Legea privind declararea averii și

intereselor personale; emiterea/semnarea actelor administrative și încheierea

directă a actelor juridice în virtutea competențelor conferite de lege directorului

interimar (ordine de alocare a premiului anual, de acordare a ajutorului material, de

acordare a concediilor, de demisie, de numire în funcție, emise în perioada anilor

2015-2019), care vizează persoanele apropiate: fiica Viorica Rotari și soțul Igor

Arvintii, fapt prin care a admis consumarea conflictelor de interese, în conformitate

cu art. 12 alin. (10) din Legea nr. 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și

a intereselor personale.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că interdicția de exercitare a

funcției publice sau a funcției de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani a fost

3

aplicată în condițiile prevăzute de art. 23 alin. (6)-(8) din Legea nr. 133 din

17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale.

În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul

apelantei Larisei Arvintii, precum că a depus declarația privind conflictul de

interese real nr.12 din 17 mai 2019. Or, declarația făcută de către apelantă, se

referă la un conflict de interese potențial, care potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr.

133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale,

reprezintă situația în care interesele personale ale subiectului declarării ar putea

conduce la apariția unui conflict de interese real și care se declară în condițiile art.

4-7 al aceleiași Legi. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanță privind

evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potențial.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a stabilit că potrivit art. 12 alin. (3) și

alin. (4) al Legii 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor

personale, conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este

chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie

direct sau prin intermediul unei persoane terțe un act juridic, să ia o decizie sau să

participe la luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează

persoane ce îi sunt apropiate, persoane fizice și juridice cu care are relații cu

caracter patrimonial și care influențează sau pot influența exercitarea imparțială și

obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică.

Astfel, în cazul apariției unui conflict de interese real, Larisa Arvintii era

obligată să informeze Direcția Învățămînt a Consiliului Raional Soroca imediat,

dar nu mai tîrziu de 3 zile de la data constatării, despre fiecare conflict de interese

în care se află.

Conform prevederilor legale enunțate, Larisa Arvintii, de fiecare dată cînd

era chemată să emită un act administrativ sau să încheie un act juridic care vizează

persoane ce îi sînt apropiate, în speță fiica Rotari Victoria și soțul Arvintii Igor,

avea obligația de a declara la acel moment fiecare conflict de interese real și să nu

rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau

prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la

luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate

publică până la soluționarea conflictului de interese.

Instanța de apel a reținut că potrivit art. 12 alin. (5) al Legii privind

declararea averii și intereselor personale, informarea despre apariția unui conflict

de interese real se va face pînă la soluționarea cererii/demersului, emiterea actului

administrativ, încheierea directă sau prin intermediul unei persoane terțe, a actului

juridic, participarea la luarea deciziei sau luarea deciziei și va lua forma unei

declarații scrise ce trebuie să conțină date despre natura conflictului de interese și

despre modul în care acesta influențează sau poate influența îndeplinirea imparțială

și obiectivă a mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică.

Astfel, apelanta fiind subiect al declarării, a avut obligația să respecte

principiile generale de evitare a conflictelor de interese prevăzute la art. 11 din

Legea privind declararea averii și intereselor personale. Or, din materialele

dosarului de control rezultă că, Larisa Arvintii a emis și a semnat acte

administrative și a încheiat direct acte juridice în privința persoanelor apropiate, în

speță fiica Viorica Rotari și soțul Igor Arvintii, fără a fi declarate în termen și

soluționate.

4

Ca urmare, instanța de apel a stabilit că declarația privind conflictul de

interese, adresată Direcției Invățămînt Soroca nu este conformă rigorilor legale

menționate și nu se referă la un conflict de interese real, în sensul art. 12 alin. (3) al

Leigii 133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale.

Prin urmare, nu se pot considera declarate și soluționate conflictele de interese

reale, care au apărut în cazul emiterii/semnării de către apelantă a actelor

administrative și încheierii actelor juridice care vizează persoanele ce îi sunt

apropiate - fiica Viorica Rotari și soțul Igor Arvintii.

Referitor la argumentul apelantei Larisa Arvintii, precum că Autoritatea

Națională de Integritate nu a respectat procedura de aplicare a sancțiunii, precum

că în cazul în care a constatat că dânsa a încălcat dispozițiile legale privind

conflictul de interese, urma să dispună atragerea ei la răspunderea

contravențională, dar nu încetarea mandatului, instanța de apel a indicat că în

conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) alin. (4) din Legea 133 din 17 iunie

2016 privind declararea averii și a intereselor personale, încălcarea prevederilor

prezentei legi atrage răspundere disciplinară, contravențională, civilă sau penală,

după caz. Fapta subiectului declarării în privința căruia s-a constatat că acesta a

soluționat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat,

direct sau prin intermediul unei persoane terțe, un act juridic, a luat o decizie sau a

participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul

de interese constituie temei pentru răspunderea contravențională sau penală și

pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de

muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

Astfel, pentru emiterea unui act administrativ cu încălcarea dispozițiilor

legale privind conflictul de interese, intervine și sancțiunea privind revocarea,

destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de

serviciu ale subiectului în cauză.

La 13 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Larisa Arvintii,

reprezentată de avocatul Ludmila Ciuhrii, a depus recurs împotriva deciziei din

22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii

(f.d. 180-182).

Ulterior, la 29 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Larisa

Arvintii, reprezentată de avocatul Ludmila Ciuhrii, a prezentat motivarea

recursului (f.d. 192-196).

În motivarea recursului a indicat că potrivit actului de constatare nr. 114/12

din 11 noiembrie 2019, Autoritatea Națională de Integritate a înregistrat la data de

06 iunie 2019 sesizarea din oficiu cu privire la eventuala încălcare a regimului

juridic al conflictelor de interese de către Larisa Arvintii.

Recurenta Larisa Arvintii a susținut că prin actul nominalizat, Autoritatea

Națională de Integritate a constatat că Larisa Arvintii, a încălcat regimul juridic al

conflictelor de interese, manifestat prin : a) nedeclararea imediat, dar nu mai târziu

de 3 zile de la data constatării șefului ierarhic sau organului ierarhic superior

despre conflictele de interese în care se află; b) nesoluționarea conflictelor de

interese reale; c) emiterea/semnarea actelor administrative și încheierea directă a

actelor juridice, care vizează persoanele apropiate, fapt prin care a admis

consumarea conflictelor de interese.

5

La acest segment, recurenta a specificat că, a declarat conflictul de interese

la 17 mai 2019. Direcția Învățământ Soroca a solicitat concursul Autoriății

Naționale de Integritate la soluționarea conflictului de interese declarat de Larisa

Arvintii la data de 21 mai 2019, iar la data de 21 iunie 2019 conflictul de interese

declarat a fost soluționat.

Astfel, în opinia recurentei, la 06 iunie 2019 – data înregistrării sesizării din

oficiu, conflictul de interese în care se afla Larisa Arvintii, nu putea fi catalogat

drept nedeclarat, cu atât mai mult, la 11 noiembrie 2019 – data emiterii actului de

constatare, or conflictul de interese vizat fusese soluționat încă la 21 iunie 2019.

Consideră că existența conflictului de interese nu se justifică , iar sancțiunea

aplicată prin actul de constatare este neproporțională și nu corespunde scopului

pentru care a fost adoptată legislația în domeniu.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 iunie

2021, fiind notificată reprezentantului recurentei Larisa Arvintii, avocatului

Ludmila Ciuhrii, la data de 29 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție a scrisorii recomandate, anexat la materialele cauzei (f.d.187).

Astfel, recursul depus la data de 29 octombrie 2021 de către Larisa Arvintii,

reprezentată de avocatul Ludmila Ciuhrii, este în termen.

Prin referința depusă la 09 noiembrie 2021 intimata Autoritatea Națională de

Integritate a solicitat respingerea recursului depus de Larisa Arvintii, reprezentată

de avocatul Ludmila Ciuhrii și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Larisa Arvintii,

reprezentată de avocatul Ludmila Ciuhrii, în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

6

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

7

declara inadmisibil recursul depus de Larisa Arvintii, reprezentată de avocatul

Ludmila Ciuhrii.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Larisa Arvintii, reprezentată de avocatul Ludmila Ciuhrii,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

8