CASE OF RUBAN v. UKRAINE - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Ruban v. Ucraina

-

8927/11

Hotărârea din 12.7.2016 [Secția a V-a]

Articolul 7

Articolul 7-1

Pedeapsă mai grea

Refuzul de a aplica o pedeapsă mai blândă existentă în legislație în intervalul scurt de timp dintre abolirea pedepsei cu moartea și amendarea subsecventă a legii:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamantul fusese condamnat în 2010 pentru comiterea unor infracțiuni, inclusiv a unui omor calificat săvârșit în 1996. La momentul comiterii infracțiunilor, Codul penal din 1960 prevedea pedeapsa cu moartea pentru această infracțiune. Pe 29 decembrie 1999, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională pedeapsa cu moartea, cu efect imediat. Cu trei luni mai târziu, pe 29 martie 2000, Parlamentul a amendat Codul penal astfel încât să abolească pedeapsa cu moartea, înlocuind-o cu pedeapsa închisorii pe viață pentru comiterea infracțiunii de omor calificat. Reclamantul a susținut, în cadrul procedurilor din fața Curții, faptul că principiul

lex mitior

impunea ca acesta să beneficieze de o pedeapsă mai blândă (de cincisprezece ani), despre care pretindea că este aplicabilă în cazul comiterii infracțiunii de omor calificat în intervalul de trei luni dintre hotărârea Curții Constituționale și amendarea Codului penal, care instituia pedeapsa închisorii pe viață.

În drept

– Articolul 7: Articolul 7 § 1 nu garantează doar principiul neretroactivității legilor penale mai dure, ci și, în mod implicit, principiul retroactivității efectului legii penale mai blânde; cu alte cuvinte, acolo unde există diferențe între legea penală în vigoare la momentul comiterii infracțiunii și legile penale subsecvente adoptate înainte de pronunțarea unei hotărâri definitive, tribunalele trebuie să aplice legea ale cărei prevederi sunt mai favorabile pentru acuzat. Este conform cu principiul preeminenței dreptului ca un tribunal să aplice, în cazul fiecărui act pasibil de sancționare, pedeapsa pe care legislatorul o consideră proporțională.*

Decalajul din legislație în timpul perioadei de trei luni dintre abolirea pedepsei cu moartea și adoptarea amendamentului la Codul penal fusese neintenționat. Într-adevăr, ar fi dificil să se susțină că formularea Codului penal din 1960 conținea, în perioada relevantă, o pedeapsă pentru tipul de infracțiune comisă de reclamant pe care legislatorul o considera proporțională. Intenția legislatorului de a umaniza dreptul penal și de a da efect retroactiv legii mai blânde fusese un factor important.* Totuși, Curtea nu a putut identifica, în materialele care i-au fost prezentate, intenția legislatorului, în particular, și a statului, în general, de a atenua legea în măsura susținută de către reclamant. La data la care reclamantul a comis infracțiunea, în 1996, aceasta era sancționată cu pedeapsa capitală. Parlamentul a înlocuit apoi această pedeapsă cu pedeapsa închisorii pe viață, pe care o considerase proporțională. Astfel, refuzul tribunalelor naționale de a avea în vedere Codul penal din 1960, în formularea sa din timpul celor trei luni, ca pe cea mai blândă lege adoptată înainte de verdictul final, și aplicarea Codul penal în varianta de după amendarea de către Parlament, pe 29 martie 2000, adică mult înainte de condamnarea reclamantului, și care era în vigoare încă de atunci, nu a afectat dreptul reclamantului garantat de articolul 7. Prin urmare, după ce au condamnat reclamantul la pedeapsa închisorii pe viață, care era pedeapsa aplicabilă la data condamnării, și nu pedeapsa capitală, care era pedeapsa relevantă la data comiterii infracțiunii, tribunalele naționale au aplicat, de fapt, pedeapsa mai blândă.

Concluzie

: nicio încălcare (șase voturi la unu).

*

Scoppola v. Italia

(nr. 2)

[MC],

10249/03

, 17 septembrie 2009.

**

Gouarré Patte

v. Andorra

,

33427/10

, 12 ianuarie 2016.