Hotărâre nr. 5 din 17.03.2009

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 3 noiembrie 2008, în conformitate cu prevederile art.24 și art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, art.38 lit.g) și art.39 din Codul jurisdicției constituționale. 1. La 28 iulie 2006, prin pct.91 din Legea nr.264-XVI “Pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova”2 (în continuare – Legea nr.264-XVI), Parlamentul a completat prevederile alin.(1) art.326 din Codul de procedură penală.

În acest alineat, după cuvintele “în primă instanță”, s-au introdus cuvintele “și în instanța de apel”, iar în final s-a adăugat propoziția: “În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.” ____________________ 2 M. O., 2006, nr.170-173, art.81 Astfel, cu aceste modificări, alin.(1) art.326 din Codul de procedură penală prevede următoarele: “Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoștința inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire.

În asemenea situație, instanța, la cererea inculpatului și a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanța de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel”. Prin aceeași lege, în cadrul aceluiași concept, Parlamentul a expus într-o nouă redacție alin.(2) art.326 CPP, care nu a fost contestat. 2. Autorul sesizării consideră că prin prevederile alin.(1) art.326 CPP se încalcă dreptul inculpatului la apărare, arătînd contradicția acestor prevederi cu alin.(2) art.325 CPP, care stipulează că modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

El deduce neconstituționalitatea prevederilor sesizate și din lipsa de acces a inculpatului la două grade de jurisdicție în cazul în care procurorul modifică învinuirea în instanța de apel, dat fiind faptul că în instanța de recurs nu este posibilă reexaminarea circumstanțelor de fapt. De aici, consideră autorul, rezultă neconcordanța acestor prevederi și cu art.2 din Protocolul nr.7 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale3 (în continuare – CEDO), precum și cu art.26 din Constituție, care garantează dreptul persoanei la apărare.

____________________ 3 Tratate internaționale, 1999, vol.14, pag.14 În argumentarea sesizării autorul susține că sintagma “a săvîrșit o infracțiune mai gravă decît cea incriminată anterior”, pe de o parte, și prevederea care permite procurorului să modifice învinuirea în instanța de apel și care nu stipulează clar de cîte ori el poate face acest lucru în cadrul unui proces, pe de altă parte, încalcă principiile legalității și previzibilității normei de drept. În sesizare aceste principii sînt formulate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare – CEDO) bazată pe art.7 al CEDO, care, fiind analizată prin prisma art.4 din Constituția Republicii Moldova și a jurisprudenței Curții Constituționale, permite autorului să deducă neconstituționalitatea prevederilor contestate.

De asemenea, în sesizare se menționează că modificarea de mai multe ori în ședința de judecată a învinuirii în sensul agravării conduce la neîncadrarea în termenul rezonabil de examinare a cauzei penale și la încălcarea art.6 din CEDO, care stipulează dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, se contestă integral alin.(1) art.326 CPP.