1ra-1517/2014 — art.191 alin.5 CP

1ra-1517/2014 — art.191 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1517/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti,

Petru Moraru,

judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de

avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului Iscolinîi Dumitru Alexei

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie

2014, în cauza penală în privința lui

Iscolinîi Dumitru Alexei, născut la 22

septembrie 1970, originar din s. Gura

Căinarului, raionul Florești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Bogdan Voevod, 2,

ap.142.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Iscolinîi Dumitru a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin. (5), 335 alin. (3) lit. b), 361 alin.(2) lit. d) și 314

alin. (l) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

învinuit că, activând în calitate de director al SA „Transcereale", fiind

persoană care gestionează o organizație comercială, în scopul însușirii ilegale

a bunurilor SA „Transcereale" încredințate în administrarea lui, în perioada

anului 2003 a folosit situația de serviciu în interes material, la înstrăinarea

mijloacelor fixe, ce aparțineau cu drept de proprietate Societății pe Acțiuni

„Transcereale", prin ce a cauzat daune în proporții deosebit de mari

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL

„Mobvaro-M", în următoarele circumstanțe:

1

Contrar prevederilor art. 83 alin. (1) lit. a) și alin. (2) a Legii cu privire la

Societățile pe Acțiuni, pct. 7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale",

directorul SA „Transcereale" Iscolinîi D. în scopul înstrăinării la prețuri

diminuate a patrimoniului întreprinderii, cetățenilor Tataru C. și Iscolnîi M.

(mama lui Iscolnîi D.), a organizat și a petrecut ședința Consiliului societății,

la care s-a decis înstrăinarea a 7 imobile ale întreprinderii, necătînd la faptul

că valoarea de piață a imobilului dat constituia 74,99 % din costul activelor

societății (potrivit raportului de expertiză nr. 1310 seria AA nr. 002876 din

01.06.2009) și decizia privind comercializarea imobilului urma a fi adoptată

de către adunarea generală a acționarilor.

Pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul

tehnologic Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare a eliberat

directorului SA „Transcereale", Iscolinîi D., autorizația cu nr. 08-

04/201/4191 din 09.10.2003, în care era menționat faptul, că aceste active

pot fi comercializate contra mijloacelor bănești prin negocieri directe, dacă

pentru aceste active pînă la publicarea comunicatului informativ a fost

propus un preț mai mare decît prețul inițial și condiții mai avantajoase,

condiții prevăzute de pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de

comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al

întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996.

Fără a efectua licitația publică și contrar prevederilor pct. 10 și pct. 12

din Regulamentul cu privire la modul de comercializare a activelor

neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, potrivit cărora activele întreprinderilor,

neutilizate în procesul tehnologic pot fi comercializate tuturor solicitanților

contra mijloacelor bănești la licitații „cu strigare", licitații „cu reducere" sau,

în unele cazuri, prin negocieri directe în condiții de transparență, prin

contractele de vînzare-cumpărare din 30.12.2003, SA „Transcereale" a

înstrăinat unor persoane terțe:

 imobilul lit. C cu suprafața de 119,6 m.p și lit. D cu suprafața de 112,8

m.p., cet. Buză V. la prețul de 99800 lei, iar ulterior, imobilul lit. C a fost

vîndut de către acesta cet. Iscolinîi M. prin contractul de vînzare -

cumpărare din 26.05.2004 la prețul de 47879 lei;

 imobilul lit. F cu suprafața de 457,1 m.p., SA „Orizont" la prețul de 270

mii lei, ulterior vîndut de către acesta cet. Tataru C. prin contractul de

vînzare - cumpărare din 23.12.2006 la prețul de 275 mii lei;

 imobilele lit. E cu suprafața de 127,5 m.p., lit. M cu suprafața de 22,3

m.p., lit. U cu suprafața de 74,8 m.p. și lit. N cu suprafața de 9,2 m.p., cet.

Șalaru M. la prețul de 99800 lei, ulterior vîndut de către acesta cet.

Mereuță A. prin contractual de vînzare - cumpărare din 15.10.2004. La

14.03.2005 cet. Mereuță A. prin contractul de vînzare - cumpărare a

înstrăinat imobilele menționate cet. Tataru C. la prețul de 90 mii lei.

Ca urmare, imobilele devenind în patru cazuri proprietatea lui Tataru C.,

care este fiul lui Tataru P. - director al Departamentului Mecanizare

Agroservicii și Protecția Muncii al Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare, iar în trei cazuri proprietar a devenit ex-directorul SA

2

„Transcereale" Iscolnîi D., care în prezent gestionează mijloacele fixe în

cauză.

Organul de urmărire penală a calificat faptele incriminate lui Iscolnîi D.

în baza art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal, precum că acesta, fiind persoană,

care gestionează o organizație comercială, prin acțiunile sale intenționate,

manifestate prin folosirea intenționată a situației de serviciu, în interes

material, a cauzat daune în proporții deosebit de mari drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M"; și în

baza art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, în proporții deosebit de mari, de către o

persoană, care gestionează o organizație comercială, a bunurilor SA

„Transcereale", manifestate prin folosirea intenționată a situației de serviciu,

în interes material, cauzând daune în proporții deosebit de mari drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M” și

statului.

Tot Iscolinîi D. este învinuit, precum că fiind persoană cu funcție de

răspundere care gestionează o organizație comercială, având drepturi și

obligațiuni în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție și

organizatorico-economice, urmărind scopul său criminal, a confecționat,

deținut și folosit documente oficiale false, care acordă drepturi și eliberează

de obligații, acțiuni ce s-au soldat cu cauzarea de daune în proporții mari.

Astfel, Iscolinîi D., în virtutea funcției ocupate, neținând cont de

prevederile legii cu privire la societățile pe acțiuni nr.163- XVI din

13.07.2007, a depășit limitele competenței stabilite la art. 69 al legii

menționate, care prevedea că "organul executiv al societății asigură

îndeplinirea hotărârilor adunării generale a acționarilor, deciziilor consiliului

societății și este subordonat consiliului societății", contrar acestor prevederi,

inculpatul la 06.08.2003 a emis un act juridic fictiv cu titlul de document

oficial, și anume ordinul nr. 02, care conținea date false privind formarea

comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA

"Transcereale", în baza deciziei consiliului SA "Transcereale". În contextul

creării comisiei procesul - verbal a fost întocmit abia la 07.08.2003.

Organul de urmărire penală a calificat această faptă incriminată lui

Iscolinîi D. în baza art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece fiind persoană

cu funcție de răspundere, care gestionează o organizație comercială, având

drepturi și obligațiuni în vederea exercitării funcțiilor administrative de

dispoziție și organizatorico economice, urmărind scopul său criminal, a

confecționat, deținut și folosit documente oficiale false care acordă drepturi

și eliberează de obligații, acțiuni ce s-au soldat cu cauzarea de daune în

proporții mari.

Iscolinîi D. a mai fost învinuit și de faptul că el, în calitate de învinuit în

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), art. 335 alin. (3) lit. b)

și art. 361 alin.(2) lit. d) Codul penal, în procesul penal aflat la examinare în

fond la Judecătoria Ciocana mun. Chișinău, având scopul ascunderii

adevărului în procesul de înfăptuire a justiției și eschivarea sa de la

răspundere penală, intenționat, prin promisiuni și oferirea avantajelor de

3

ordin nepatrimonial, l-a determinat pe martorul Buză V. la depunerea

declarațiilor mincinoase în cadrul procesului penal.

Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată lui Iscolinîi D. în

baza art. 314 Cod penal, precum că acesta, având scopul ascunderii

adevărului în procesul de înfăptuire a justiției și eschivarea sa de la

răspundere penală, intenționat, prin promisiuni și oferirea avantajelor de

ordin nepatrimonial, l-a determinat pe martorul Buză V. la depunerea

declarațiilor mincinoase în cadrul procesului penal,

Prin încheierea din 19 iunie 2012, Judecătoria Ciocana a dispus

conexarea cauzei penale nr. 1-2/2012 de învinuire a lui Iscolinîi D. în

săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), 335 alin. (3) lit. b) și

361 alin. (2) lit. d) Cod penal cu cauza penală de învinuire a lui Iscolnîi D. pe

art. 314 alin. (1) Cod penal.

În motivarea soluției sale de achitare a inculpatului Iscolinîi D. instanța

de judecată a indicat că acțiunile acestuia nu pot fi considerate drept

infracțiuni, deoarece relațiile între participanții convențiilor sunt

reglementate de dreptul civil, constituind un delict civil, care urmează a fi

soluționat în conformitate cu procedura civilă. În aceste condiții instanța de

judecată a considerat necesar de a pronunța o sentință de achitare invocînd

drept temei, că nu a fost stabilit faptul infracțiunii.

Instanța de judecată a mai indicat că nu există legătură cauzală între

presupusul prejudiciu cauzat SA„Mobvaro-M" și acțiunile lui Iscolinîi D.,

deoarece la momentul procurării de către SA„Mobvaro-M" în anul 2008 a

activelor SA "Ex-Prod-Trans"(fosta SA ”Transcereale”) bunurile imobile erau

deja înstrăinate încă în anul 2003, nefiind proprietatea ultimei.

Procuratura anticorupție, Statnîi R. și de reprezentantul părții vătămate SRL

„Mobvaro-M", Benderschii V.

3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanța de fond nu a

dat apreciere faptului că prin actul de estimare din 15.08.2003, au fost

încălcate normele imperative ale art. 97 alin. (4) din Titlul IV Cod fiscal,

aprobat prin Legea mr. 407-XV din 26.07.2001, și ca urmare prețul inițial de

vânzare al imobilelor respective a fost indicat ca fiind mai mic decât valoarea

reziduală de bilanț (valoarea lor reală, luând în considerație uzura), aceasta

fiind altă modalitate prin care bunurile au fost evaluate la preț inițial de

vânzare mai mic decât valoarea reziduală de bilanț. A menționat că,

procedeele indicate supra sînt în legătură cauzală directă cu survenirea

consecințelor scontate de Iscolnîi D., care ulterior, a scos la vînzare cele 7

imobile substanțial devalorizate, pentru ca aceste bunuri să fie procurate de

el și de persoanele afiliate lui la prețuri reduse.

Totodată a menționat ca, în motivarea sentinței, instanța s-a referit la

hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 26.11.2009,

emisă în legătură cu examinarea cauzei civile inițiate la cererea SRL

„Mobvaro-M” în care se indica că „...nici unul din contractele de vânzare -

cumpărare încheiate de inculpat nu a fost anulat sub pretextul ilegalității,

diminuarea prețului, vînzarea în lipsa petrecerii licitației, prejudicierea

4

statului”. Cu privire la acest aspect procurorul consideră că instanța a omis să

indice faptul că în hotărirea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău se face

referire la faptul că în legătură cu cererea SRL „Mobvaro-M" a fost intentată o

cauza penală și că în acest caz examinarea ilegalității actelor urmează a fi

făcută în cauza penală. Cu alte cuvinte, procurorul menționează că

Judecătoria Ciocana a statuat asupra legalității actelor juridice în baza

hotărîrii instanței civile, care nu s-a expus cu privire la legalitatea acelorași

acte juridice, pe motiv că, aceasta urmează a fi examinată de instanța penală.

Procurorul a mai indicat ca, nu este de acord cu concluzia expusă în

sentință, precum că ordinul nr. 2 din 06.08.2003 este decizia comisiei

colective a SA "Transcereale" și nu decizia personală a inculpatului, deoarece

ordinul respectiv a fost emis și semnat unipersonal de către Iscolnîi D. înainte

de a avea loc ședința ce urma să dispună decizia colectivă, a introdus în

documente și a autentificat conținutul unor documente, care atestau fapte ce

nu corespundeau adevărului.

A conchis că, instanța de fond a emis o sentința ilegală și neîntemeiată,

iar probele administrate în cadrul urmăririi penale și puse la baza acuzării

sunt pertinente, concludente, utile și dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului Iscolinîi D. în săvîrșirea infracțiunilor imputate.

A solicitat, casarea totală a sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care

Iscolnîi D. să fie recunoscut vinovat și condamnat:

 în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 12 ani închisoare;

 în baza art. 314 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare;

 în baza art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal la 6 ani închisoare;

 în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, a-i

stabili lui Iscolinîi D. o pedeapsă definitivă de 18 (optsprezece) ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

3.2. Reprezentantul părții vătămate SRL „Mobvaro-M", Benderschi V. în

motivarea apelului a invocat că, în cadrul urmăririi penale, în baza

ordonanței din 03.04.2009 directorul SRL „Mobvaro-M" a fost recunoscut în

calitate de reprezentant al părții vătămate, dar în cadrul urmăririi penale în

cauză, și ulterior a cercetării judecătorești, contrar prevederilor art. 59-60

Cod de procedură penală, SRL „Mobvaro-M" nu a fost informată și

reprezentantul ei nu a făcut cunoștință cu materialele cauzei penale,

respectiv nu a participat la ședințele judecătorești, iar cu sentința de achitare

a lui Iscolinîi D. nu a făcut cunoștință, până la data de 24.05.2013, când a luat

cunoștință cu materialele cauzei penale la Curtea de Apel Chișinău, după

depunerea de către procuror a apelului.

A considerat sentința neîntemeiată și ilegală, deoarece toate probele

administrate în cadrul urmăririi penale dovedesc cu certitudine vinovăția lui

Iscolinîi D. în savîrsirea infracțiunilor imputate și prin acțiunile acestuia au

fost cauzate daune în proporții deosebit de mari statului, precum și

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL

„Mobvaro-M” în circumstanțele indicate în învinuire. Acest fapt se confirmă

5

prin raportului de expertiză al Centrului Național de Expertize Judiciare nr.

1310, seria AA nr.002876 din 01.06.2009, prin care s-a stabilit că valoarea de

lichidare a imobilelor nominalizate la momentul vînzării - 30.12.2003,

constituia 1 044 523 lei, totodată, conform aceluiași raport de expertiză nr.

1310, valoarea de piață a acestor imobile la momentul vânzării - 30.12.2003,

constituia 1 392 702 lei.

Astfel, toate 7 contracte de vânzare-cumpărare a patrimoniului statului,

încheiate cu aportul lui Iscolinîi D. sînt acte juridice ce cad sub incidența art.

226 Cod civil, fiind afectate cît de încălcarea limitei împuternicirilor lui, atît și

fiind afectate de eroare ce conform art. 227 Cod civil, fapte ce duc la nulitatea

actelor, în cazul dat fiind probat faptul falsei reprezentări referitor la

calitățile substanțiale ale obiectului acestui act.

In final contractele respective urmează a fi sancționate cu nulitate

absolută în temeiul art. 221 Cod civil, pe motivul caracterului evident simulat

al lor, fapte confirmate inclusiv și de martorul Buza V..

Totodată, reprezentantul părții vătămate a mai menționat că, prin

hotărîrea Judecătoriei sect. Botanica mun. Chișinău din 26.11.2009, acțiunea

SRL „Mobvaro-M" privind declararea nulității celor 7 contracte încheiate cu

aportul lui Iscolinîi D. a fost respinsă, însă a fost indicat, că acțiunile ilegale

ale lui Iscolinîi D., urmând să fie probate în cadrul procedurii penale pornite

la acel moment.

Ulterior, la 22.10.2004 prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat au fost

înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale" prin schimbarea

denumirii complete în Întreprinderea de Transport, Reparații și Agroservicii

"Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrară cu numărul de stat de identificare (IDNO)

1002600046), întreprindere care ulterior a emis un pachet de acțiuni a

întreprinderii fără a ține cont de valoarea reală a bunurilor imobile vândute,

iar de însăși faptul și modul înstrăinării acestor bunuri nu a fost informată

Agenția Proprietății Publice.

Potrivit dosarului de privatizare, în cadrul licitațiilor republicane cu

subscriere contra bonuri patrimoniale și vânzări, SA "Ex-Prod-Trans" a scos

la vânzare pachetul de acțiuni în număr de 1 246 168 (78,9 %), conform

căruia cota proprietății private a întreprinderii la situația 01.01.2008, este în

valoare de 1 595 810 lei, din care cota statului constituia 1 246 168 lei sau

78,09%, în acest capital social fiind incluse 10 imobile, de pe str. Uzinelor 4/1

mun.Chișinău.

La 16.06.2008 SRL „Mobvaro-M" a procurat la Bursa de Valori a

Moldovei pachetul de 124618 acțiuni, emitent al căror a fost SA „Ex-Prod-

Trans", prin care a fost expus la vânzare capitalul social al SA „Transcereale",

în care cota parte a proprietății statului constituia 78,9 %, astfel achitând

contra valorii nominale a unei acțiuni - 10 lei, la prețul de vânzare a unei

acțiuni 42, 85 lei, valoarea totală de 5 339 881 lei.

La 18. 07.2008 Agenția Proprietății Publice de pe lingă Ministerul

Economiei și Comerțului a eliberat Adeverința de Privatizare nr. 18/03,

conform cărei SRL „Mobvaro-M" urma să reînregistreze mijloacele fixe

privatizate la organele autorizate, însă la verificarea integrității bunurilor

6

procurate s-a depistat că din 9 bunuri imobile de valoare cu suprafața totală

de 1735, 4 m.p., propuse spre vânzare, la balanța întreprinderii au rămas

doar 2 din ele, 7 obiecte imobiliare cu suprafața totală de 803,70 m.p., în

urma unor tranzacții fiind înstrăinate în perioada aului 2003, de către ex-

directorul SA „Transcereale" și ulterior, SA „Ex-Prod Trans", inculpatul

Iscolinii D..

Reieșind din faptul că valoarea totală a bunurilor procurate de SRL

„Mobvaro-M" constituia 5 3339 881,30 lei, precum și faptul că suprafața

totală a imobilelor evaluate prin rapoartele Agenției imobiliare „Print -

Imobil" pentru 30.12.2003, și 01.09.2004 constituia 1735, 4 m.p., prețul

mediu de piață a 1 m.p. imobil în această perioadă era 1508, 64 lei.

Respectiv, reprezentantul părții vătămate consideră că prin acțiunile

ilicite ale lui Iscolinîi D. a fost prejudiciată SRL „Mobvaro-M" cu 1 212494,93

lei ( 803, 70 m.p. x 931, 70 m.p.).

Reprezentantul părții vătămate a subliniat în apelul său că, în sentință

nu a fost dată apreciere juridică acțiunilor lui Iscolinîi D. în cadrul Comisiei

de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderii pe

care o administra, în anul 2003 și contribuirea lui la întocmirea

documentului oficial fals, actului de estimare din 15.08.2003, în care au fost

incluse date false privind valoarea reală a 9 imobile, prin aprobarea și

contrasemnarea acestui document de către Iscolinîi D., fapt care a atribuit

acestui înscris, la 15.08.2003, calitatea de document oficial.

Deși, contractele de vânzare - cumpărare au fost încheiate la 30.12.2003

cu diferite persoane, în realitate aceste tranzacții erau legate reciproc prin

faptul că au fost încheiate pe parcursul unei zile, fără interval de timp, la

același notar, pentru realizarea unei intenții unice - însușirea prin delapidare

a obiectelor respective, iar persoanele cărora le-au fost vîndute mijloace fixe,

erau persoane afiliate lui Iscolinîi D..

Reprezentantul părții vătămate consideră că caracterul fals al

conținutului actului de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic

al întreprinderii SA „Transcereale"din 15.08.2003 a fost probat prin Raportul

de evaluare de Compania de consulting „Print-Imobil", înfăptuit la comanda

SA „Transcereale", conform căruia, la situația din 30.12.2003, prețul de piață

al 1 m.p. al unei încăperi de producere era evaluat la 1508 lei, imobilul fiind

vîndut în urma estimării valorii la un preț de 482 lei, inclusiv TVA 1 m.p..

Conform raportului de expertiză efectuat de Institutul Național Expertize

Judiciare nr. 1310 din 01.06.2009, valoarea de lichidare a imobilului

înstrăinat constituia 1 044 523 lei, în timp ce valoarea de piață a imobilului

era de 1 392 702 lei. Astfel, în urma unor date eronate, aceste imobile au fost

comercializate la un preț diminuat cu 923 102 lei față de valoarea lor reală.

De asemenea, toate încălcările admise la evaluarea bunurilor au fost constate

și prin actul reviziei tematice a activității económico-financiare a SA "Ex-

Prod-Trans” efectuate de controlor-revizorii CCCEC.

Cu toate acestea, reprezentantul părții vătămate consideră că, valoarea

probantă a acestor acte în sentință este neglijată de fapt. În schimb, în calitate

de probă fundamentală, ce urmează să confirme legalitatea și consecvența

7

acțiunilor lui Iscolinîi D. la comercializarea mijloacelor fixe, este apreciată

Autorizația nr.08-04/201/4191 din 09.10.2003 pentru comercializarea

mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic, eliberată la 09.10.2003 de

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare.

Chiar și în această ipoteză, în opinia apelantului, comercializarea

bunurilor a fost efectuată contrar prevederilor pct. 13 al Regulamentului cu

privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul

tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din

29.11.1996.

Reprezentantul părții vătămate a solicitat casarea totală a sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care:

 Iscolinîi D. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin.(5); art. 314 alin. (l); art. 335 alin. (3) lit. b);

art. 361 alin. (2) lit. (d) Cod penal;

 SRL „Mobvaro-M” să fie recunoscută în calitate de parte vătămată și

civilă cu repunerea în drepturile prevăzute de art. 59-60, art. 61-62

Cod de procedură penală;

 încasarea de la Iscolinîi D. a prejudiciului cauzat SRL „Mobvaro-M" în

valoare de 1 212 494 lei.

2014 au fost admise apelurile declarate, casată total sentința atacată și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Iscolinîi D. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 191 alin.(5) și 335 alin. (11) Cod penal și stabilită pedeapsa:

 în baza art. 191 alin.(5) Cod penal - 9 (nouă) ani închisoare;

 în baza art. 335 alin. (11) Cod penal - 4 (patru) ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o

anumită activitate în domeniul gestionării bunurilor materiale pe

termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 84 alin.(l) și (2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Iscolinîi D. s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a

exercita o anumită activitate în domeniul gestionării bunurilor materiale pe

termen de 3 (trei) ani.

Termenul executării pedepsei aplicate lui Iscolinîi D. urma a fi calculat

din ziua reținerii inculpatului.

Tot prin aceeași decizie a fost încetat procesul penal în baza art. 361

alin.(2) lit. d) Cod penal in privința lui Iscolinîi D., pe motiv că a intervenit

prescripția tragerii la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată SRL „Mobvaro-M” a fost

admisa în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite

să se pronunțe instanța civilă.

august 2003, Iscolinîi D., exercitînd fincția de director al SA „Transcereale”,

8

mun. Chișinău, folosind situația de serviciu, a emis un act juridic fictiv cu titlu

de document oficial, și anume, ordinul nr. 02, prin care a dispus formarea

comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA

„Transcereale”, invocând că formarea acestei comisii a fost dispusă la ședința

consiliului SA „Transcereale” din 07.08.2003, ședință care la momentul

formării comisiei de către Iscolnîi D., încă nu avuse loc.

Ulterior, comisia formată în mod ilegal de către Iscolnîi D., sub controlul

acestuia, a întocmit actul din 15.08.2011 de estimare a activelor neutilizate în

procesul tehnologic al întreprinderii pe care o administra, în care au fost

incluse bunuri imobile selectate de către ultimul. Fără a se ține cont de

prevederile cap. II, cap. VII-VIII al Indicațiilor metodologice „Privind

determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al întreprinderii și

stabilirea prețului de vînzare a patrimoniului statului”, aprobate prin

Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997, în actul în cauză au fost

incluse date false privind valoarea a 9 imobile, anume s-a indicat că valoarea

inițială de bilanț (reală) a acestor obiecte este mai mică decât valoarea

acestora conform datelor evidenței contabile, la contul 123 « mijloace fixe »,

la momentul inventarierii.

În final, fiind în virtutea pct. 51 al Indicațiilor metodologice citate

„conducătorul, care poartă răspunderea materială disciplinară,

administrativă și penală pentru înfăptuirea neconformă a inventarierii și

pentru inexactitatea datelor privind evaluarea activelor și pasivelor incluse

în actele de evaluare a complexului patrimoniului unic a întreprinderii”, la

15.08.2003 Iscolinîi D. a aprobat și contrasemnat (atribuindu-i calitatea de

document oficial), actul de estimare a activelor neutilizate în procesul

tehnologic și pasibile comercializării, document ce conținea date false privind

valoarea mijloacelor fixe, de care putea beneficia pentru realizarea intenției

îndreptate spre delapidarea patrimoniul statului ce-i era încredințat în

administrare.

Astfel, deși valoarea de bilanț a garajului - box (lit."E") conform datelor

contabile la situația 01.10.2003, constituia 54 736 lei, în actul de estimare, a

fost indicată valoarea de bilanț de 18 208 lei, valoarea fiind micșorată cu 36

528 lei.

În mod analogic, valoarea celui de-al doilea garaj-box (lit."E") a fost

micșorată de la 42 121 lei la 13 100 lei sau cu 29 021 lei mai puțin.

Blocul de boxuri (garaje lit.”T”) a fost inclus în actul de estimare cu

valoarea de 23 500 lei, cu toate că potrivit evidenței contabile valoarea

acestuia constituia 245 070 lei, adică cu 221 570 lei mai mult.

Valoarea depozitului circulant (lit."G") a fost micșorată în act cu 1 801

lei, iar încăperea auxiliară (lit."C") a fost inclusă în act la valoarea de 12 048

lei, deși prețul de bilanț al acesteia constituia 38 547 lei ( valoarea de bilanț

fiind micșorată, astfel, cu 26 499 lei).

Ca urmare, valoarea de bilanț a imobilelor menționate a fost micșorată

cu 288 920 lei. Concomitent, au fost falsificate datele din actul de estimare

menționat prin subestimarea altor poziții de evidență contabilă. Anume,

contrar prevederilor art. 97 alin.(4) din Titlul IV, Cod fiscal, aprobat prin

9

Legea nr.407-XV din 26.07.2001, prețul inițial de vânzare indicat în actul de

estimare menționat era mai mic decât valoarea reziduală de bilanț.

Așa dar, deși încăperile dispeceratului și ale blocului de producere

(lit."D"), conform valorii inițiale de bilanț (reală), luând în considerație uzura,

au fost estimate la valoarea reziduală de bilanț de 100 110 lei, prețul inițial

de vânzare stabilit de Comisie era de 50 976 lei (TVA inclus).

La estimarea valorii garajelor (lit."E") diferența dintre valoarea

reziduală de bilanț (reală) și prețul inițial de vânzare a constituit 27 027 lei, a

construcției "ghereta comercială" (lit."M") diferența a constituit 703 lei, a

cabinei stației de alimentare cu combustibil (lit."N") diferența a constituit

551 lei. In total pe aceste obiecte au fost stabilite prețuri inițiale de vânzare

mai mici decât valoarea reziduală de bilanț în sumă de 85 911 lei.

Deci, Iscolinîi D., obținând în acest mod scopul scontat, exprimat prin

diminuarea patrimoniului întreprinderii, fapt ce îi asigura pe viitor, în cadrul

înstrăinării acestui patrimoniu posibilitatea de a însuși ilegal (delapida) la

prețuri diminuate mijloace fixe încredințate în administrarea lui, folosind

situația de serviciu și acționând în continuare contrar prevederilor legale,

constituite prin art. 65 alin. (2) lit. b) și art. 82 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1134

din 02.04.1997, Iscolinîi D. nu a prezentat actul de estimare respectiv la

aprobarea consiliului societății, pentru ca acesta să aprobe valoarea de piață

a bunurilor ce urmau a fi obiect de înstrăinare in cadrul unei tranzacții de

proporții.

Concomitent, pentru realizarea aceluiași interes patrimonial, Iscolinîi D.

a ignorat cerințele punctelor 47-50 al Indicațiilor metodologice aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997, prin care se impunea

prezentarea pentru semnare a acestui act unui evaluator independent,

licențiat în domeniu, care urma să fie angajat la evaluarea complexului

patrimonial unic al întreprinderii.

Deși, în realitate un evaluator independent, compania licențiată în

domeniu SRL „Prinț Imobil”, a fost antrenată pentru evaluarea reală de piață

a patrimoniului statului, evaluatorului i-au fost prezentate pentru evaluare

doar obiectivele imobile rămase în patrimoniul întreprinderii la 31.12.2003,

adică imediat după delapidarea de către Iscolnîi D. la data de 30.12.2013 a

unei părți esențiale a patrimoniului statului, bunuri imobile ce prezentau

pentru el interes comercial.

In atare condiții, Iscolinîi D. a organizat și petrecut ședința Consiliului

societății, unde a determinat membrii acesteia, să decidă asupra înstrăinării a

7 imobile ale întreprinderii la prețul de piață stabilit de el în mod arbitrar,

care a constituit 469600 lei, astfel evitînd obligațiile imperative prevăzute de

art. 83 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea privind Societățile pe Acțiuni nr.

1134 din 02.04.1997 și a pct. 7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale",

conform cărora decizia privind comercializarea imobilului cu valoarea de

piață mai mare de 50 % din activele societății urma a fi adoptată de către

adunarea generală a acționarilor.

Aceasta, în realitate, potrivit bilanțului contabil întocmit pentru anul

2003, valoarea totală a activelor societății pentru această perioadă

10

constituiau 1 392 775 lei, valoarea de lichidare a imobilului înstrăinat la

situația 30.12.2003 potrivit raportului de expertiză judiciară în construcții

nr.1310 din 01.06.2009 constituia 1044 523 lei, iar valoarea de piață era de

1 392 702 lei.

În așa mod, în cazul realizării imobilului (propus spre comercializare la

30.12.2003), conform valorii de lichidare, coraportul lui valoric față de

activele societății constituia 74, 09 % din aceste active, iar la realizarea

acestor bunuri imobile, la valoarea de piață, ar fi constituit 99, 99 % din

valoarea totală a activelor societății.

În atare împrejurări, Iscolinîi D., pentru a-și putea realiza intenția de

delapidare a bunurilor patrimoniale încredințate în gestiune, a obținut de la

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare autorizația cu nr.08-

04/201/4191 din 09.10.2003 pentru comercializarea mijloacelor fixe

neutilizate în procesul tehnologic.

Totodată, Iscolinîi D., la comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în

procesul tehnologic, urmând să se conducă de autorizația nr.08-

04/201/4191 din 09.10.2003, procedura obligatorie stabilită prin

prevederile pct.10,12 și 13 al Regulamentului „Cu privire la modul de

comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic ale

întreprinderilor”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996,

a încălcat în mod flagrant, dispozițiile imperative menționate în autorizația

Ministerului Agriculturii și Industriei, precum și a Regulamentului aprobat

prin HG nr. 665 din 29.11.1996.

Anume, Iscolinîi D., fără a asigura comercializarea activelor în condiții de

transparență necesare pentru identificarea cumpărătorilor care ar fi propus

la licitații „cu strigare”, „cu reducere”, sau negocieri directe, condiții mai

avantajoase sau un preț mai mare decât prețul inițial, și mai mult decât atât,

subestimând esențial acest preț, acționând în numele societății pe acțiuni,

dar contrar intereselor acesteia, la 30.12.2003, a înstrăinat 7 mijloace fixe ale

SA „Transereale", care în urma unor scheme criminale urmau să fie transmise

în proprietatea celui din urmă și a lui Tataru P.

Iscolinîi D., pentru a evita convocarea adunării generale a SA

„Transcereale" și în vederea voalării faptului că este efectuată o tranzacție de

proporții ( care urma să se încheie în condițiile prevăzute de art. 82 alin.(2),

art. 83 alin.(1) al Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02.04.1997,

în baza deciziei adunării generale ale acționarilor, urmînd a fi aprobate de

organul superior de conducere a societății), a încheiat pe parcursul zilei de

30.12.2003 un șir de contracte ilegale, privind vânzarea - cumpărarea

imobilelor menționate.

Deși, aparent 7 contracte separate, încheiate cu diferite persoane, în

realitate aceste tranzacții au fost efectuate în temeiul aceleiași decizii a

consiliului societății din 07.08.2013, deci erau legate reciproc, aveau ca

obiect bunuri imobile din același complex de clădiri cu o destinație unică, au

fost încheiate pe parcursul unei zile și autentificate la același notar,

obiectivele imobile au fost achitate din mijloacele bănești puse la destinația

cumpărătorilor, și anume de către Iscolinîi D. și persoane afiliate dînsului.

11

In atare condiții, contractele respective prezentau în realitate acte

juridice simulate, realizate fără intenția de a produce efecte juridice față de

părțile contractante, ce urmau a voala o intenție comună, însușirea prin

delapidare a obiectelor respective, cu o ulterioară transmitere de la

persoanele cărora le-au fost vîndute fictiv mijloace fixe, către Iscolnîi D. sau

Tataru P., fapt ce urma să fie asigurat prin aceia că, cumpărătorii imobilelor

Buza V., Buza S. și Mereuța A. sunt în relații de rudenie cu Tataru P. (nepoți)

și în relații de parteneriat comercial cu fiul acestuia Tataru C. (cofondatori ai

SRL „Veupsal”).

In așa mod, la 30 decembrie 2003 de către organul executiv al SA

„Transereale" au fost înstrăinate, următoarele imobile:

- la prețul de 99 800 lei imobilul lit. C cu suprafața de 119,6 m.p. și lit. D

cu suprafața de 112,8 m.p., prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat

cu cet. Buză V.. Ulterior, imobilul lit. C .( inițial cu nr. cadastral

010030204103, ulterior nr. 0100302317) a fost vândut de către acesta cet.

Iscolinaia M. prin contractul de vânzare-cumpărare din 26.05.2004 la prețul

de 47 879 lei, iar imobilul lit. D ( nr. cadastral 010030204103) la 23.12.2004

donat de acesta fratelui său, Buza S., dar practic fiind gestionat de Iscolinîi

Dumitru;

- imobilul lit. F ( nr. cadastral 010030204105), cu suprafața de 457,1

m.p., conform clauzelor contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu SA

„Orizont" la 30.12.2003 a fost comercializat la un preț de 270 mii lei.

Tranzacția de vînzare - cumpărare a imobilului cu lit. F ( nr. cadastral

010030204105), a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la

14.01.2014, adică anterior datei din 02.02.2004 când a fost achitat prin

transfer pe contul SA „Transcereale” contravaloarea lui și chiar anterior

momentului transmiterii imobilului noului proprietar, eveniment care

conform facturii fiscale nr. 0309483 ar fi avut loc la 30.02.2004.

Or, confirmarea documentară a faptului transmiterii bunului imobil în

baza unui document oficial fals, la o dată ce nu există în calendar, atestă

faptul că transmiterea acestui bun imobil către SA „Orizont” în realitate nu

avut loc, tranzacția respectivă fiind fictivă. In final la 23.12.2006 acest

obiectiv imobil, a fost vîndut de SA „Orizontul" la prețul de 275 mii lei,

persoanei cărei bunul imobil era destinat inițial, lui Tataru C.

Imobilele lit. E cu suprafața totală de 127,5 m.p. ( nr.cadastral

H0030204105), lit. M cu suprafața de 22,3 m.p. (nr. cadastral

010030204109), lit. U suprafața de 74,8 m.p. (nr. cadastral 010030204108)

și lit. N cu suprafața de 9,2 i.p. ( nr. cadastral 010030204110), prin contractul

de vânzare - cumpărare încheiat cu cet. Șalaru M. la prețul de 99 800 lei,

ulterior la 15.10.2004 vândute de către acesta cet. Mereuță A.. La 14.03.2005

cet. Mereuță A. prin contractul de vânzare-cumpărare a înstrăinat imobilele

menționate aceluiași cet. Tataru C. la prețul de 90 mii lei.

In așa mod, conform datelor evidenței contabile a SA „Transcereale,,

valoarea totală a imobilelor comercializate, achitată de cumpărători în

perioada 31.12.2003 -31.12.2004 a constituit 469 600 lei.

12

În atare circumstanțe, Iscolnîi D. a încălcat flagrant prevederile art. 76

alin. (1) al Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02.04.1997,

conform cărei "Tranzacțiile societății, inclusiv cele legate de reorganizarea ei,

de înființarea întreprinderilor afiliate, se efectuează pornindu-se de la

valoarea de piață a bunurilor, achiziționate sau înstrăinate...".

Aliniatul (3) al aceleiași legi, indică ca „pentru determinarea valorii de

piață a bunurilor care nu se află în circulație pe piața organizată poate fi

antrenată, iar în cazurile prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative

sau de hotărîrea adunării generale a acționarilor va fi antrenată o organizație

specializată care nu este persoană afiliată a societății”.

Achitînd în calitate de impozite și taxe bugetului de stat (trezoreriei

centrale) 213 907,2 lei, din suma încasată de către organul de administrare a

SA „Transcereale", au fost achitate inclusiv 20% TVA din tranzacțiile sus-

menționate, fapt ce a generat că cheltuielile întreprinderii să fie mult mai

mari decît surplusul propus de cumpărători la prețul inițial de estimare.

Astfel, imobilele cu literele „E", „M", „N" și „U" cu prețul de vînzare de 99

600 lei au fost înstrăinate lui Șalaru M. contra sumei de 99 800 lei, atunci

când întreprinderea a achitat bugetului de stat pentru înfăptuirea acestei

tranzacții 19 960 lei TVA.

Fiind estimată în cadrul raportului de expertiza judiciară în construcții

nr. 1310 seria AA nr.002876 din 01.06.2009, valoarea reală a bunurilor

imobile respective în condiții legale, s-a stabilit că valoarea de lichidare a

imobilelor nominalizate la situația 30.12.2003 constituia 1 044 523 lei și

anume imobilul lit."C" cu suprafața de 119,6 m2 valora 128 958 lei; imobilul

lit."D" cu suprafața de 112,8 m2 - 197 587 lei; imobilul lit.”T” cu suprafața de

457,1 m2 - 508 806 lei; imobilul lit.”T" cu suprafața de 127,5 m2-22 131 lei;

imobilul lit."M" cu suprafața de 22,3 m2 - 20 856 lei; imobilul lit."U" cu

suprafața de 74,8 m - 59 564 lei; imobilul lit."N" cu suprafața de 9,2 m2 - 6

621 lei.

Ca rezultat imobilele SA „Transereale” au fost realizate la un preț

esențial subevaluat chiar valorii de lichidare, adică valorii obținute cu

amendamentul vânzări forțate, cănd vânzătorul este silit să văndă bunul în

timp scurt și cu expunerea pe piață a imobilului în condiții neadecvate și în

lipsa publicității.

Totodată, conform aceluiași raport valoarea de piață a acelorași imobile

adică, valoarea ce urma să fie obținută la vînzarea acestor obiective imobile

după un marketing adecvat în cadrul unei tranzacții libere, în care fiecare

parte acționa prudent, în cunoștință de cauză, cu rezervă de timp, adică cu

respectarea procedurii stabilite prin pct. 10, 12 și 13 al Regulamentului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, constituia la

momentul vânzării, adică la 30.12.2003 - 1 392 702 lei.

Și anume imobilul cu lit."C", cu suprafața de 119,6 m valora 171 944 lei;

imobilul lit."D" cu suprafața de 112,8 m2- 263 450 lei; imobilul lit.”T” cu

suprafața de 457,1 m.p. -678 409 lei; imobilul lit."E" cu suprafața de 127,5

m2- 162 842 lei; imobilul lit."M" cu suprafața de 22,3 m2 - 27 809 lei; imobilul

13

lit."U" cu suprafața de 74,8 m2 - 79 419 lei, iar imobilul lit."N" cu suprafața de

9,2 m2 - 8 829 lei.

La momentul realizării bunurilor imobile, la dispoziția organului

executiv al „Transcereale" SA era raportul de evaluare a bunurilor imobile

proprietate a statului, rămase în gestiune către data de 30.12.2003, act de

estimare efectuat la comanda organului executiv al societății, întru

executarea cerințelor cap. VII, punctelor 47-50 al Indicațiilor metodologice,

anexă 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 1997, de către evaluatorul

licențiat SRL „Print-Imobil”.

Astfel, de către organizația evaluator la situația din 30.12.2003 prețul

minim al încăperilor de producere pe piața imobilului era evaluat la 1508 lei

pentru 1 m.p., contra 482 lei (TVA inclus) pentru 1 m.p., obținut în rezultatul

tranzacțiilor operate de Iscolinîi D.

Prin comercializarea a 7 imobile cu suprafața totală de 803, 7 m.p. la un

preț de 469 000 lei intenționat a fost diminuată valoarea reală de piață a

imobilelor cu 923 102 lei.

Deci, urmare a diminuării intenționate, contrar prevederilor art. 65 alin.

(2) lit. b), art. 76, art.82 alin.(1) lit. a) din Legea nr.1134 din 02.04.1997, a

costului real a imobilelor supuse înstrăinării, valoarea de piață a cărora

constituia 1 392 702 lei, precum și a aprobării unor prețuri eronate, și ca

rezultat comercializarea acestor imobile la un preț diminuat, subestimat la

469 600 lei, interesele patrimoniale ale statului au fost prejudiciate cu 923

102 lei.

Așadar, Iscolinîi D. pe parcursul activității, fiind obligat la gestionarea

patrimoniului societății, să asigure executarea necondiționată a prevederilor

Legii nr. 1134/02.04.1997 "Privind societățile de acțiuni ", acesta de mai

multe ori a activat contrar prevederilor acestei Legi.

Astfel, conform art. 39 alin. (6) al Legii citate Iscolinîi D. urma să exercite

o astfel de gestionare a patrimoniului încredințat în administrarea lui, care ar

fi asigurat menținerea activelor nete a societății la o valoare nu mai mică

decît mărimea capitalului social, în caz contrar urmînd să informeze de acest

fapt adunarea generală a acționarilor, pentru a întreprinde măsuri de vigoare

în sensul redresării acestei situații, care conform normei de drept citate

impunea reducerea capitalului social, sau chiar dizolvarea societății.

Gestionînd activele societății în interese personale, interese care

contraveneau normei de drept citate, Iscolinîi D., pe parcurs a 4 ani financiari

(2000- 2003, perioada, în care capitalul social constituia constant 1 595 810

lei), a menținut activele societății sub nivelul cerințelor legale, adică la o

valoare mai mică decât cea a capitalului social, acești indici constituind 1 055

196 lei pentru anul 2000, 1 539 176 lei pentru anul 2001 și 1 446 594 lei

pentru anul 2002, 1 392 775 lei pentru anul 2003 și pentru a voala

înstrăinarea ilegală a activelor - obiecte imobilare incluse în capitalul social,

în care cota proprietății private a statului constituia 78, 09 %, a introdus date

false în documentele oficiale privind rezultatele activității economice pe

perioada anului 2003.

14

Astfel, continuînd să activeze, ulterior delapidării bunurilor imobile în

calitate de director a SA "Transcerale" până la 15.03.2004, Iscolnîi D. a

contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA

„Transcerale" pentru anul 2003, prezentat la 25.02.2004, organelor fiscale, și

nu a reflectat în acest document oficial informația privind realizarea a 7

obiective imobile, patrimoniu public, ca bunuri neutilizate în procesul

tehnologic.

Concomitent cu obligația de a asigura autenticitatea și actualizarea

datelor din rapoartele financiare, conform Hotărîrii Guvernului nr.

379/03.07.96 și Hotărîrii Guvernului nr. 1016 din 01.10.1998, în calitatea sa

de conducător al întreprinderii, deținător al patrimoniului public, Iscolinîi D.,

era obligat să prezinte organelor de resort, pentru informarea

Departamentului de Privatizare, formularul 2-pp „darea de seamă privind

mărimea și circulației proprietății”, precum și să prezinte informații

generalizatoare privind dispunerea de patrimoniu public și circulația

acestuia.

Contrar cadrului legal existent, Iscolinîi D. a eludat prezentarea unei

informații veridice în acest sens, ca urmare conducerea posterioară a SA

„Transcereale", cărei i-a fost încredințată gestionarea patrimoniului

întreprinderii, proprietăți a statului a tirajat în rapoartele financiare pe

perioada anilor 2004-2007 date eronate incluse inițial în raportul financiar

pentru anul 2003, rezultat al cărui fapt, Departamentului de Privatizare, a

înregistrat în Registrul patrimoniului Public informație denaturată privind

starea reală a activelor incluse în capitalul social, cotă-parte proprietate a

statului, inclusiv și a faptului înstrăinării bunurilor neutilizate în procesul

tehnologic de către SA „Transcereale”.

La 22.10.2004, prin Decizia Camerei înregistrării de Stat au fost

înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale", prin schimbarea

denumirii complete în întreprinderea de Transport, Reparații și Agroservicii

"Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrată cu numărul de stat de identificare (IDNO)

1002600046).

In anul 2008 la Bursa de Valori a Moldovei a fost plasat pachetul de

124618 acțiuni, proprietate a statului, cu valoarea de 1 246 168 lei, emitent

al căror a fost SA „Ex-Prod-Trans”, acest pachet fiind asigurat de capitalul

social al SA „Transcereale", în care cota proprietății private constituia 1 595

810 lei, în acest capital, cota-parte a statului constituind 78,1 %.

Subscriși pentru a participa la vînzări reprezentanții SRL „Mobvaro-M"

au făcut cunoștință cu dosarul de privatizare, și pe parcursul acestei

proceduri, reprezentanții Departamentului de Privatizare le-a adus la

cunoștință că deținătorul acțiunilor SA „EX-Prod-Trans", care gestiona

activele societății și capitalul lui social la data vînzării, nu a vîndut careva

active neutilizate în procesul tehnologic.

Ca urmare, la 16.06.2008 acest pachet de acțiuni a fost procurat de către

SRL „Mobvaro-M", care a achitat pentru aceste hîrtii de valoare 5 339 881 lei,

prețul de vînzare a unei acțiuni fiind 42, 85 lei contra valorii nominale inițiale

10 lei costul unei acțiuni.

15

La 16.07.2008 SRL „Mobvaro-M" a primit adeverința de privatizare în

care era enumerate 15 obiective imobile introduse în capitalul social al

întreprinderii, estimate în perioada anului 1995, intenționînd să între în

posesia lor, dar la verificarea integrității bunurilor procurate s-a depistat că

din 10 bunuri imobile de valoare, cu suprafața totală de 1735, 4 m.p. (100%),

propuse spre vânzare, la balanța întreprinderii au rămas doar 3, iar 7 obiecte

imobiliare, cu suprafața totală de 803,70 m.p. (46, 31 %) au fost sustrase în

urma tranzacțiilor cu caracter fictiv și vădit ilicit în anul 2003, săvârșite de

către ex-directorul SA „Transcereale", inculpatul Iscolinii D.

Verificînd integritatea bunurilor procurate, pentru a întra în posesia lor

reprezentanții SRL „Mobvaro-M" au constatat că 7 imobile sînt deja vîndute,

și ca urmare prețul acestor hîrtii de valoare s-a dovedit a fi devalorizat în

urma tranzacțiilor ilegale efectuate în anul 2003, SRL „Mobvaro-M" fiind

prejudiciată direct proporțional costului bunurilor subevaluate și delapidate

de către Iscolnîi D., avînd în vedere valoarea lor de piață la momentul

procurării de către SRL „Mobvaro-M".

Deci, SRL „Mobvaro-M" a procurat și achitat pachetul de acțiuni - cota

statului, în cadrul acestei acțiuni statul urmînd, în calitate de vînzător, să

asigure predarea integrală către cumpărător a activelor ce asigurau valoarea

acțiunilor inclusiv a celor 10 bunuri imobile.

Ca rezultat a acțiunilor ilegale a lui Iscolinîi D. la gestionarea

patrimoniului statului, instituțiile statului au scos la vînzare și au vândut

contrar prevederilor art. 763 Cod civil un lot de bunuri cu vicii materiale, fără

a asigura repunerea cumpărătorului în drepturile patrimoniale lezate.

Deci, la 16.06.2008 SRL „Mobvaro-M" a devenit proprietarul pachetului

de acțiuni în valoare totală de 5 339 881, 30 lei în care suprafața activelor -

obiective imobile ce asigurau contravaloarea acțiunilor, scoase la vânzare

(conform evaluării Agenției imobiliare „Print-Imobil" pentru 30.12.2003 și

01.09.2004), constituia 1735, 4 m.p., în cadrul tranzacției la Bursa de Valori

contravaloarea 1 m.p. procurat de SRL „Mobvaro-M" a constituit 3077, 03 lei.

Respectiv ca rezultat al delapidării de către Iscolinii D. a 7 bunuri

imobile cu suprafața totală de 803, 70 m.p. valoarea cărora a fost apreciată la

Bursa de Valori la prețul de 2 473 010 lei, „Mobvaro-M" SRL a fost

prejudiciată în urma acțiunilor ilegale a lui Iscolinîi D. în cuantumul sumei

indicate.

Așadar, Iscolinîi D., fiind director al SA „Transcereale", pe parcursul a.a.

2003-2004 a gestionat o întreprindere în care cota proprietății statului

constituie 78, 09 %, și în virtutea funcției ocupate, era obligat în activitatea sa

să călăuzească atât de prevederile normelor legislative ce reglementează

administrarea proprietății statului cât și al Legii privind societățile pe acțiuni,

nr. 1134 - XVI din 02.04.1997, expusă prin art. 69 al acestei Legi, fiind abilitat

cu anumite drepturi și obligațiuni cu caracter restrictiv în vederea exercitării

anumitor funcții organizatorico - economice și administrative de dispoziție la

administrarea patrimoniului încredințat în gestionarea lui.

Astfel, în perioada anului 2003 Iscolinîi D., intenționat folosind situația

de serviciu, în interes material și personal, a gestionat patrimoniul statului,

16

contrar prevederilor legale și ca rezultat intenționat, a diminuat cu 923 102

lei, prețul imobilelor SA „Trancereale" destinate vînzării, cauzând daune în

proporții deosebit de mari statului, acțiuni ulterior soldate cu urmări grave și

pentru drepturile și interesele ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL

"Mobvaro-M", întreprindere, care în urma acestor acțiuni a fost prejudiciată

în valoare de 2 473 010 lei.

Inculpatul Iscolnîi D., în aceiași perioadă de timp, a emis, confecționat și

folosit mai multe documente oficiale false în următoarele împrejurări:

La 06.08.2013 Iscolinîi D., a emis ordinul nr. 02, în care a înscris date

false, privind formarea în baza deciziei consiliului SA „Transcereale” a

comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA

„Transcereale”, dar în realitate o astfel de ședință a consiliului SA

„Transcereale” la acel moment încă nu a avut loc, fiind anticipată de ordinul

respectiv.

La 15.08.2003 Iscolinîi D. a contrasemnat, aprobat și ulterior folosit

actul de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic de către SA

„Transcereale", și pasibile comercializării - un document ce conținea date

false, prin care intenționat a fost subestimată valoarea mijloacelor fixe, astfel

atribuind-i calitatea de document oficial.

Pe parcursul zilei de 30.12.2003 a încheiat din numele întreprinderii

administrate de el, 7 contracte de vânzare - cumpărare a imobilelor

menționate, care aveau un caracter fictiv, realizate fără intenția de a produce

efecte juridice față de părțile contractante, ce urmau a voala o intenție

comună cumpărătorii au achitat obiectivele imobile din mijloacele bănești

puse la dispoziția lor de către Iscolinîi D. și persoane afiliate lui, fără ca

ambele părți contractante să aibă intenția să execute clauzele acestor

contracte.

Ulterior, în cadru realizării obligațiilor pe aceste contracte, pentru a

atesta transmiterea obiectivului imobil lit. „F” în posesia noului proprietar SA

„Orizont”, Iscolnîi D. a eliberat factura fiscală nr. 0309483 - document oficial

fals semnat de Iscolinîi D., la 30.02.2004 ce atestă faptul că transmiterea

acestui bun imobil către SA „Orizont" în realitate nu avut loc și tranzacția

respectivă este evident fictivă.

In perioada ulterioară delapidării bunurilor statului la 25.02.2004,

Iscolinîi D. a contrasemnat raportul financiar privind activitatea

întreprinderii SA „Transcereale" pentru a. 2003, prezentat la 25.02.2004,

organelor fiscale, a falsificat acest document oficial și nu a reflectat în el

informație privind realizarea a 7 obiective imobile, patrimoniu public, ca

bunuri neutilizate în procesul tehnologic.

Așa dar, Iscolinîi D., fiind persoană cu funcție de răspundere, care

gestiona o organizație comercială, intenționat a confecționat și folosit, în mod

repetat, documente oficiale false, care i-au acordat drepturi în vederea

subevaluării și a gestionării voluntare a patrimoniului încredințat lui, soldate

cu daune în proporții mari intereselor publice, drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice și juridice.

17

Inculpatul Iscolinîi D., exercitînd funcția de director al Societății pe

Acțiuni "Transcereale", fiind persoană cu funcție de răspundere care

gestionează o organizație comercială, având drepturi și obligațiuni în

vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție și organizatorico-

economice, urmărind scopul cupidant, delapidării averii încredințate în

administrarea lui, în perioada anului 2003 a folosit situația de serviciu în

interes material, prin delapidarea averii încredințate în administrarea lui, a

cauzat daune în proporții deosebit de mari statului, precum și drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M” în

următoarele circumstanțe:

Fiind obligat, în virtutea funcției ocupate ca persoană cu funcție de

răspundere care gestionează o organizație comercială în care cota

proprietății statului constituie 78, 09 %, Iscolnîi D. era obligat să se

călăuzească în activitatea sa, atât de prevederile normelor legislative, ce

reglementează administrarea proprietății statului cît și a Legii privind

societățile pe acțiuni, nr.1134-XVI din 02.04.1997 și anume art. 69 al legii

enunțate, potrivit căreia era abilitat cu anumite drepturi și obligațiuni cu

caracter restrictiv în vederea exercitării anumitor funcții organizatorico-

economice și administrative de dispoziție, Iscolinîi D. a depășit limitele

competenților sale și la 06.08.2003 a emis un act juridic fictiv cu titlu de

document oficial - Ordinul nr. 02, care conținea date false privind formarea

comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA

„Transcereale”, invocînd că formarea acestei comisii a fost dispusă la ședința

consiliului SA „Transcereale” din 07.08.2003, ședință care la momentul

emiterii ordinului și formării comisiei ,încă nu avuse loc.

Ulterior, comisia formată în mod ilegal de către Iscolinîi D., sub controlul

acestuia, a întocmit actul de estimare al activelor neutilizate în procesul

tehnologic al întreprinderii pe care o administra, act în care a inclus date

false privind valoarea a 9 imobile, indicând că valoarea inițială de bilanț a

acestor obiecte este mai mică decât valoarea acestora conform datelor

evidenței contabile, la contul 123 «mijloace fixe», la momentul inventarierii.

In final, la 15.08.2011 Iscolinîi D. a contrasemnat și aprobat actul fals, prin

care intenționat a fost subestimată valoarea mijloacelor fixe, astfel atribuind-

i actului calitatea de document oficial fără a se ține cont de prevederile cap. II,

cap. VII-VIII al Indicațiilor metodologice „Privind determinarea valorii

estimative a complexului patrimonial al întreprinderii și stabilirea prețului

de vînzare a patrimoniului statului „aprobate prin Hotărîrea Guvernului

nr.1056 din 12.11.1997, anume s-a indicat că valoarea inițială de bilanț

(reală) a acestor obiecte este mai mică decît valoarea acestora conform

datelor evidenței contabile la contul 123 «mijloace fixe» la momentul

inventarierii.

Fiind în virtutea p. 51 al Indicațiilor metodologice citate „ conducătorul,

care poartă răspunderea materială disciplinară, administrativă și penală

pentru înfăptuirea neconformă a inventarierii și pentru inexactitatea datelor

privind evaluarea activelor și pasivelor incluse în actele de evaluare a

complexului patrimoniului unic al întreprinderii ... ", la 15.08.2003 Iscolinîi D.

18

a aprobat și contrasemnat, (atribuindu-i calitatea de document oficial), actul

de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic și pasibile

comercializării-document ce conținea date false privind valoarea mijloacelor

fixe, de care putea beneficia pentru realizarea intenției îndreptate spre

delapidarea patrimoniul statului ce-i era încredințat în administrare.

Astfel, deși valoarea de bilanț a garajului - box (lit."E") conform datelor

contabile la situația 01.10.2003 constituia 54 736 lei, în actul de estimare, a

fost indicată valoarea de bilanț de 18 208 lei, valoarea fiind micșorată cu 36

528 lei.

In mod analogic, valoarea celui de-al doilea garaj-box (lit."E") a fost

micșorată de la 42 121 lei la 13 100 lei sau cu 29 021 lei mai puțin.

Blocul de boxuri (garaje lit.”F”) a fost inclus în actul de estimare cu

valoarea de 23 500 lei, cu toate că potrivit evidenței contabile valoarea

acestuia constituia 245 070 lei, adică cu 221 570 lei mai mult.

Valoarea depozitului circulant (lit."G") a fost micșorată în act cu 1 801

lei, iar încăperea auxiliară (lit."C") a fost inclusă în act la valoarea de 12 048

lei, deși prețul de bilanț al acesteia constituia 38 547 lei ( valoarea de bilanț

fiind micșorată, astfel, cu 26 499 lei).

Ca urmare, valoarea de bilanț a imobilelor menționate a fost micșorată

cu 288 920 lei. Concomitent, au fost falsificate datele din actul de estimare

menționat prin subestimarea altor poziții de evidența contabilă.

Astfel, contrar prevederilor art. 97, (4) din Titlul IV, Cod fiscal, aprobat

prin Legea nr.407-XV din 26.07.2001, prețul inițial de vânzare indicat în actul

de estimare menționat era mai mic decât valoarea reziduală de bilanț.

Deși încăperile dispeceratului și ale blocului de producere (lit."D"),

conform valorii inițiale de bilanț (reală), luând în considerație uzura, au fost

estimate la valoarea reziduală de bilanț de 100 110 lei, prețul inițial de

vânzare stabilit de Comisie era de 50 976 lei (TVA inclus).

La estimarea valorii garajelor (lit."L") diferența dintre valoarea

reziduală de bilanț (reală) și prețul inițial de vânzare a constituit 27 027 lei, a

construcției "ghereta comercială" (1 it."M") diferența a constituit 703 lei, a

cabinei stației de alimentare cu combustibil (lit."N") diferența a constituit

551 lei. In total pe aceste obiecte au fost stabilite preturi, inițiale de vânzare

mai mici decât valoarea reziduală de bilanț în sumă de 85 911 lei.

Așadar, Iscolinîi D., obținând în acest mod scopul scontat, exprimat prin

diminuarea patrimoniului întreprinderii, fapt ce î-i asigura pe viitor, în cadrul

înstrăinării acestui patrimoniu posibilitatea de a însuși ilegal la prețuri

diminuate mijloacele fixe încredințate în administrarea lui, folosind situația

de serviciu și acționând în continuare contrar prevederilor legale, prevăzute

de art. 65, alin. (2), lit. b) și art. 82, alin. 1), lit. a) al Legii nr. 1134 din

02.04.1997, Iscolnîi D. nu a prezentat actul de estimare respectiv consiliului

societății pentru aprobarea valorii de piață a bunurilor ce urmau a fi obiect

de înstrăinare în cadrul unei tranzacții de proporții.

Concomitent pentru realizarea aceluiași interes patrimonial Iscolinîi D. a

ignorat cerințele punctelor 47-50 al Indicațiilor metodologice aprobate prin

HG nr. 1056 din 12.11.1997, prin care se impunea prezentarea pentru

19

semnare a acestui act unui evaluator independent, licențiat în domeniu, care

urma să fie angajat la evaluarea complexului patrimonial unic al

întreprinderii.

Deși, în realitate un evaluator independent - compania licențiată în

domeniu SRL „Prinț Imobil", a fost antrenată pentru evaluarea reală de piață

a patrimoniului statului, evaluatorului i-au fost prezentate pentru evaluare

doar obiectivele imobile rămase în patrimoniul întreprinderii la 31.12.2003,

adică imediat după delapidarea de către Iscolnîi D. la data de 30.12.2013 a

unei părți esențiale a patrimoniului statului - bunuri imobile ce prezentau

pentru el interes comercial.

În atare condiții, Iscolnîi D. a organizat și petrecut ședința Consiliului

societății, unde a determinat membrii acesteia, să decidă asupra înstrăinării a

7 imobile ale întreprinderii la prețul de piață stabilit de el în mod arbitrar,

care a constituit 469600 lei, astfel evitînd obligațiile imperative prevăzute de

art. 83 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea privind Societățile pe Acțiuni nr.

1134 din 02.04.1997 și a pct.7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale",

conform cărora decizia privind comercializarea imobilului cu valoarea de

piață mai mare de 50 % din activele societății urina a 11 adoptată de către

adunarea generală a acționarilor.

În realitate, potrivit bilanțului contabil întocmit pentru a. 2003, valoarea

totală a activelor societății pentru această perioadă constituia 1 392 775 lei,

valoarea de lichidare a imobilului înstrăinat la situația 30.12.2003 potrivit

raportului de expertiză judiciară în construcții nr. 1310 din 01.06.2009

constituia I 044 523 lei, iar valoarea de piață era de 1 392 702 lei.

În așa mod, în cazul realizării imobilului (propus spre comercializare la

30.12.2003), conform valorii de lichidare, coraportul lui valoric față de

activele societății constituia 74, 09 % din aceste active, iar la realizarea

bunurilor imobile, la valoarea de piață, ar fi constituit 99, 99 % din valoarea

totală a activelor societății.

Astfel, Iscolinîi D., pentru a-și putea realiza intenția de delapidare a

bunurilor patrimoniale încredințate în gestiunea sa a obținut de la Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare autorizația cu nr.08-04/201/4191 din

09.10.2003 pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul

tehnologic.

Totodată, Iscolinîi D., urmînd la comercializarea mijloacelor fixe

neutilizate în procesul tehnologic să se conducă de autorizația nr.08-

04/201/4191 de procedura obligatorie stabilită prin prevederile pct.10, 12 și

13 al Regulamentului „Cu privire la modul de comercializare a activelor

neutilizate în procesul tehnologic ale întreprinderilor", aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996 a încălcat în mod flagrant,

dispozițiile imperative menționate în autorizația Ministerului Agriculturii și

Industriei, precum și a Regulamentului aprobat prin HG nr. 665 din

29.11.1996.

Fără a asigura comercializarea activelor în condiții de transparență

necesare pentru identificarea cumpărătorilor care ar fi propus la licitații „cu

strigare" , „cu reducere", sau negocieri directe, condiții mai avantajoase, sau

20

un preț mai mare decât prețul inițial, și mai mult decât atât, subestimând

esențial acest preț, acționând în numele societății pe acțiuni, dar contrar

intereselor acesteia, Iscolinîi D. la 30.12.2003 a înstrăinat 7 mijloace fixe ale

SA „Transcereale".

Iscolinîi D., pentru a evita convocarea adunării generale a SA ,

Transcereale" și în vederea voalării faptului că este efectuată o tranzacție de

proporții ( care urma să se încheie în condițiile prevăzute de art. 82, alin. (2)

art. 83 alin. 1 al Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02.04.1997, în

baza deciziei adunării generale a acționarilor, urmînd a fi aprobate de

organul superior de conducere a societății a încheiat pe parcursul zilei de

30.12.2003 un șir de contracte ilegale, privind vânzarea - cumpărarea

imobilelor menționate.

Deși, aparent au fost încheiate 7 contracte separate, cu diferite persoane,

în realitate aceste tranzacții au fost efectuate în temeiul aceleiași decizii a

consiliului societății din 07.08.2003 deci erau legate reciproc, aveau ca obiect

bunuri imobile din același complex de clădiri cu o destinație unică, au fost

încheiate pe parcursul unei zile și autentificate la același notar, fiind achitate

costurile imobilelor din mijloacele bănești puse la destinația cumpărătorilor

de către Iscolinîi D. și persoane afiliate dînsului.

În circumstanțele expuse, contractele vizate prezentau în realitate acte

juridice simulate, realizate fără intenția de a produce efecte juridice față de

părțile contractante, ce urmau a voala o intenție comună, - însușirea prin

delapidare a obiectelor respective, cu o ulterioară transmitere de la

persoanele cărora imobilele le-au fost vîndute fictiv lui Iscolinîi D. sau Tataru

P., fapt ce urma să fie asigurat prin aceia că, cumpărătorii imobilelor Buza V.,

Buza S. și Mereuța A. sunt în relații de rudenie cu Tataru P., (nepoți) și în

relații de parteneriat comercial cu fiul acestuia, Tataru C. (cofondatori ai SRL

„Veupsal").

În așa mod la 30.12.2003 din numele SA „Transcereale" au fost

înstrăinate, următoarele imobile :

- la prețul de 99 800 lei imobilul lit. C cu suprafața de 119,6 m.p. și lit. D

cu suprafața de 112,8 m.p., prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu

cet. Buză V.,iar ulterior imobilul lit. C ( inițial cu nr. cadastral 010030204103,

ulterior nr. 0100302317) a fost vândut cet. Iscolinaia M. de către Buză V. prin

contractul de vânzare-cumpărare din 26.05.2004 la prețul de 47 879 lei, iar

imobilul lit. D ( nr. cadastral 010030204103) la 23.12.2004 donat de acesta

fratelui său, Buza S., dar practic fiind gestionat de Iscolinîi D.;

- imobilul lit. F ( nr. cadastral 010030204105), cu suprafața de 457,1

m.p., conform clauzelor contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SA

„Orizont" la 30.12.2003 a fost comercializat la un preț de 270 mii lei, însă

tranzacția de vînzare - cumpărare a imobilului cu lit. F ( nr. cadastral

010030204105), a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la

14.01.2004, adică anterior datei din 02.02.2004 când a fost achitat prin

transfer pe contul SA „Transcereale", contravaloarea obiectului și chiar

anterior momentului transmiterii imobilului noului proprietar, eveniment

care conform facturii fiscale nr. 0309483 ar fi avut loc la 30.02.2004 ,adică la

21

o dată ce nu există în calendar, iar la 23.12.2006 acest obiectiv a fost vîndut

de SA „Orizont" la prețul de 275 mii lei lui Tataru C.;

- imobilele lit. E cu suprafața totală de 127,5 m.p. ( nr. cadastral u

10030204105), lit. M cu suprafața de 22,3 m.p.( nr. cadastral

010030204109) , lit. U cu suprafața de 74,8 m.p. ( nr. cadastral

010030204108) și lit. N cu suprafața de 9,2 m.p. ( nr. cadastral 0100302041

10), prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu cet. Șalaru M. la

prețul de 99 800 lei, ulterior la 15.10.2004 vândute de către acesta cet.

Mereuță A.. La 14.03.2005 cet. Mereuță A. prin contractul de vânzare -

cumpărare a înstrăinat imobilele menționate aceluiași cet. Tataru C. la prețul

de 90 mii lei.

În așa mod, conform datelor evidenței contabile a SA „Transcereale”

valoarea totală a imobilelor comercializate, achitată de cumpărători în

perioada 31.12.2003 - (1.12.2004 a constituit 469 600 lei.

În atare circumstanțe, Iscolinîi D. a încălcat flagrant prevederile art. 76

alin. (1) al Legii privind societățile pe acțiuni nr. 1 134 din 02.04.1997,

conform căreia "...Tranzacțiile societății, inclusiv cele legate de reorganizarea

ei, de înființarea întreprinderilor afiliate, se efectuează pornindu-se de la

valoarea de piață a bunurilor achiziționate sau înstrăinate...".

Achitînd în calitate de impozite și taxe bugetului de stat (trezoreriei

centrale) - 213 907, 2 lei, din suma încasată de către organul de administrare

a SA „Transcereale", au fost achitate inclusiv 20% TVA din tranzacțiile

susmenționate, fapt ce a generat că cheltuielile întreprinderii să fie mult mai

mari decît surplusul propus de cumpărători la prețul inițial de estimare.

Astfel, imobilele cu literele „E", „M", „N", și „U" cu prețul de vînzare de 99

600 lei, au fost înstrăinate lui Șalaru M. contra sumei de 99 800 lei, atunci

când întreprinderea a achitat bugetului de stat pentru înfăptuirea acestei

tranzacții 19 960 lei TVA.

Fiind estimată în cadrul raportului de expertiza judiciară în construcții

nr. 1310 seria AA nr.002876 din 01.06.2009, valoarea reală a bunurilor

imobile respective în condiții legale, s-a stabilit că valoarea de lichidare a

imobilelor nominalizate la situația 30.12.2003 constituia 1 044 523 lei și

anume imobilul lit."C" cu suprafața de 119,6 m.p. valora 128 958 lei; imobilul

lit."D" cu suprafața de 1 12,8 m2 - 197 587 lei; imobilul lit.'T" cu suprafața de

457,1 m.p. - 508 806 lei; imobilul lit."L" cu suprafața de 127,5 m2 -22 131

lei; imobilul lit."M" cu suprafața de 22,3 m.p. - 20 856 lei; imobilul lit.”U” cu

suprafața de 74,8 m.p. - 59 564 lei; imobilul lit."N" cu suprafața de 9,2 m.p. - 6

621 lei.

Ca rezultat imobilele SA „Transcereale" au fost realizate la un preț

esențial subevaluat chiar valorii de lichidare, adică valorii obținute cu

amendamentul vânzări forțate, când vânzătorul este silit să vândă bunul în

timp scurt și cu expunerea pe piață a imobilului în condiții neadecvate și în

lipsa publicității. Totodată, conform aceluiași raport valoarea de piață a

acelorași imobile adică, valoarea ce urma să fie obținută la vînzarea acestor

imobile apreciată conform pct.10, 12 și 13 al Regulamentului, aprobat prin

22

Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, constituia în mod real la

momentul vânzării, adică la 30.12.2003 prețul de 1 392 702 lei.

Anume imobilul cu lit."C", cu suprafața de 119,6 m.p. valora 171 944 lei;

imobilul cu lit. „D„cu suprafața de 112,8 m.p. - 263 450 lei; imobilul lit.”T” cu

suprafața de 457,1 m.p. - 678 409 lei; imobilul lit."E" cu suprafața de 127,5

m.p. - 162 842 lei; imobilul lit."M" cu suprafața de 22,3 m2 - 27 809 lei;

imobilul lit.'U" cu suprafața de 74,8 m2 -79 419 lei; iar imobilul lit."N" cu

suprafața de 9,2 m.p. - 8 829 lei.

Urmare a diminuării intenționate, contrar prevederilor art. 65 alin. (2)

lit. b), art. 76, art. 82, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1134 din 02.04.1997 a

costului real a imobilelor supuse înstrăinării, valoarea de piață a căror

constituia 1 392 702 lei, precum și a aprobării unor prețuri eronate a avut ca

rezultat comercializarea acestor imobile la un preț diminuat, subestimat la

469 600 lei, fiind prejudiciate interesele patrimoniale ale statului cu 923 102

lei.

Acționând contrar prevederilor art. 39 alin. (6) al Legii nr. 1134 din

02.04.1997 privind societățile de acțiuni, urmând să exercite o astfel de

gestionare a patrimoniului încredințat în administrarea lui, care ar fi asigurat

menținerea activelor nete a societății la o valoarea nu mai mică decît

mărimea capitalului social, în caz contrar urmînd să informeze de acest fapt

adunarea generală a acționarilor, pentru a întreprinde masuri de vigoare în

sensul redresării acestei situații, Iscolnîi D. a activat contrar prevederilor

acestei Legi.

Astfel, gestionînd activele societății în interese personale, Iscolinîi D. pe

parcurs a 4 ani financiari (2000- 2003, perioada, în care capitalul social

constituia constant 1 595 810 lei), a menținut activele societății sub nivelul

cerințelor legale, adică la o valoare mai mică decât cea a capitalului social -

acești indici constituind 1 055 196 lei pentru a. 2000, 1 539 176 lei pentru

a. 2001 și 1 446 594 lei pentru a. 2002, 1 392 775 lei pentru a. 2003 și pentru

a documentele oficiale privind rezultatele activității economice pe perioada

anului 2003.

Continuînd să activeze, ulterior delapidării bunurilor imobile în calitate

de director a SA „Transcereale” pînă la 15.03.2004, Iscolinîi D. a

contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA

„Transcereale" pentru anul 2003, prezentat la 25.02.2004, organelor fiscale,

și nu a reflectat în acest document oficial informația privind realizarea a 7

obiective imobile, patrimoniu public, ca bunuri neutilizate în procesul

tehnologic.

Concomitent cu obligația de a asigura autenticitatea și actualizarea

datelor din rapoartele financiare, conform Hotărîrii Guvernului nr.

379/03.07.96 și Hotărîrii Guvernului nr. 1016 din 01.10.1998, în calitatea s-a

de conducător al întreprinderii, deținător al patrimoniului public, Iscolinîi D.,

era obligat să prezinte organelor de resort, pentru informarea

Departamentului de Privatizare, formularul 2-pp „darea de seamă privind

mărimea și circulația proprietății”, precum și să prezinte informații

23

generalizatoare privind dispunerea de patrimoniu public și circulația

acestuia.

Contrar cadrului legal existent, Iscolinîi D. a eludat prezentarea unei

informații veridice în acest sens, ca urmare conducerea posterioară a SA

„Transcereale", cărei i-a fost încredințată gestionarea patrimoniului

întreprinderii, proprietăți a statului a tirajat în rapoartele financiare pe

perioada a.a. 2004-2007 date eronate incluse inițial în raportul financiar

pentru a. 2003, rezultat al cărui fapt, Departamentul de Privatizare, a

înregistrat în Registrul patrimoniului Public informație denaturată privind

starea reală a activelor incluse în capitalul social - cotă parte proprietate a

statului, inclusiv și a faptului înstrăinării bunurilor neutilizate în procesul

tehnologic de către SA „Transcereale,,.

La 22.10.2004, prin Decizia Camerei înregistrării de Stat au fost

înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale", prin schimbarea

denumirii complete în întreprinderea de Transport, Reparații și Agroservicii

"Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrată cu numărul de stat de identificare (IDNO)

1002600046).

In anul 2008 la Bursa de Valori a Moldovei a fost plasat spre privatizare

pachetul de 124618 acțiuni, proprietate a statului, cu valoarea de 1 246 168

lei, emitent al căror a fost SA „Ex-Prod Trans", acest pachet fiind asigurat de

capitalul social al SA „Transcereale", în care cota/parte a statului constituia

78,09 % fără a fi indicată înstrăinarea a 7 imobile.

Ca urmare, la 16.06.2008 pachetul de acțiuni a fost procurat de către

SRL „Mobvaro-M", care a achitat pentru aceste hîrtii de valoare 5 339 881 lei,

prețul de vînzare a unei acțiuni fiind 42, 85 lei contra valorii nominale inițiale

10 lei costul unei acțiuni.

La 16.07.2008 SRL „Mobvaro-M”, primind adeverința de privatizare în

care era enumerate 15 obiective imobile introduse în capitalul social al

întreprinderii a depistat că din 10 bunuri imobile de valoare, cu suprafața

totală de 1735,4 m.p. propuse spre vînzare, la balanța întreprinderii rămase

numai 3, iar 7 obiecte imobiliare cu suprafața de 803,70 m.p., fiind

înstrăinate.

Așadar, inculpatul Iscolinîi D., fiind în exercițiul funcției de director al SA

„Transcereale", folosind situația de serviciu, la 15.08.2003 cu scopul

ulterioarei delapidări, a diminuat cu 923 102 lei, prețul de piață a bunurilor

imobile a SA „Trancereale", ce urmau a fi supuse înstrăinării, și ulterior la

30.12.2003 prin înstrăinarea bunurilor a însușit ilegal, prin delapidare,

bunurile SA "Transcereale", patrimoniu a statului încredințat în administrare

lui, în valoare de 1 392 702 lei, astfel cauzând statului daune în proporții

deosebit de mari, iar ca urmare a procurării la 16.06.2008 de către

„Mobvaro-M" SRL a pachetului de acțiuni a statului, a prejudiciat interesele

patrimoniale a persoanei juridice menționate.

5.1. Instanța de apel a indicat în decizia sa că a judecat cauza în limitele

învinuirii formulate, conform prevederilor art. 325 Cod de procedură penală,

la bază fiind pusă ordonanța din 20 noiembrie 2013 privind concretizarea

învinuirii în instanța de apel. Instanța de apel a considerat că prin această

24

ordonanță nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul la

apărare a inculpatului Iscolinîi D.

Instanța de apel a mai remarcat că prin ordonanța nominalizată, precum

și în procesul dezbaterilor, procurorul a cerut excluderea din întregul volum

de învinuire a faptei incriminate în baza art. 314 alin.(l) Cod penal, astfel

instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 325 Cod de procedură penală,

nu a judecat cauza în partea respectivă a învinuirii inițial înaintate

inculpatului.

Instanța de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în

săvîrșirea faptelor infracționale constatate, prevăzute de art. 191 alin.(5);

335 alin.(l1) și 361 alin.(2) lit.d) Cod penal, prin aprecierea probelor

administrate în cauză si cercetate în ședința de judecată în apel, precum ar fi:

- procesul-verbal de ridicare din 03.04.2009, prin care s-a ridicat de la

Oficiul cadastral teritorial Chișinău, dosarul cadastral, dosarul tehnic și

registrul bunurilor imobile aflate în litigiu pe cauza dată;

- procesul-verbal de ridicare din 28.10.2009, prin care s-au ridicat de la

SA "Ex-Prod-Trans" (succesorul SA "Transcereale") documentele privind

evidența imobilului aflat în litigiu pe cauza dată;

- procesul-verbal de ridicare din 12.12.2008, prin care s-au ridicat de la

cet. Buză V., documente privind procurarea imobilului aflat în litigiu, care

i-au fost transmise de către Iscolinîi D.;

- raportul de expertiză nr.1310 din 01.06.2009, prin care este stabilit că

bunurile aflate în litigiu pe cauza dată au fost înstrăinate la un preț mai mic

decât cel de piață, la situația efectuării tranzacției de vânzare;

- actul de control din 03.07.2009, conform căruia au fost stabilite un șir

de încălcări la înstrăinarea imobilelor aflate în litigiu pe cauza dată;

- ordinul nr.2 din 06.08.2003, potrivit căruia conform dispoziției

Consiliului SA "Transcereale" s-a dispus crearea unei comisii pentru

aprecierea costului real al fondurilor fixe ale întreprinderii și tot prin acest

ordin, comisia a decis pregătirea tuturor actelor în vederea înaintării către

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Departamentului privatizare

și Administrare a proprietății de Stat cu scopul acordării autorizației la

comercializarea fondurilor fixe (f.d.39, vol. I);

- procesul - verbal al ședinței Consiliului SA "Transcereale" din

07.08.2003, a cărui ordine de zi a fost comercializarea fondurilor fixe ale

întreprinderii, rezultă că acesta nu a fost anulat și nu a fost contestat (f.d.40,

vol. I).

- autorizația cu nr. 08-04/201/4191 din 09.10.2003 eliberată

directorului SA „Transcereale" de Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare, în care era menționat faptul că aceste active pot fi comercializate

contra mijloacelor bănești prin negocieri directe, dacă pentru aceste active

pînă la publicarea comunicatului informativ a fost propus un preț mai mare

decît prețul inițial și condiții mai avantajoase, condiții prevăzute de pct. 13 al

Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate

în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului

nr. 665 din 29.11.1996 (f.d.41, vol. I);

25

- contractele de vînzare - cumpărare din 30.12.2003, 15.10.2004,

26.05.2004, prin care au fost vîndute garajul lit. C la 47 879 lei și blocul de

producere lit. D la 50 976 lei (f.d.162-165, vol. I);

- răspunsul adresat SA "Transcereale" de Departamentul Privatizării al

RM, prin care se indică că decizia și modalitatea de comercializare a activelor

neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin hotărîrea

Guvernului nr.665 din 29.11.1996, o adoptă autoritatea centrală de

specialitate, în cazul dat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare și

nu necesită coordonare cu Departamentul Privatizării (f.d.42 vol. I);

- hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 26.11.2009

(f.d. 210, vol. I), rămasă irevocabilă, prin care SRL „Mobvaro-M" a solicitat

ulterior declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate

între ea și SA ”Transcereale”, SA "Orizont", motivul și temeiul acțiunii fiind

același - diminuarea prețului, vînzarea în lipsa petrecerii licitației,

prejudicierea statului;

- decizia Curții Supreme de Justiție din 01.12.2010 (f.d. 250, vol. II), prin

care s-a constatat că SC "Mobvaro-M" în anul 2003 nu era acționarul

societății în cauză și acestuia careva prejudicii nu i s-au cauzat.

Instanța de apel a considerat nefondată versiunea inculpatului, precum

că n-a săvîrșit infracțiunile imputate, deoarece nu este confirmată prin probe

pertinente și concludente, și respectiv, reprezintă un mijloc de apărare,

urmărindu-se scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta săvîrșită,

însă nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea inculpatului,

deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc cu certitudine

vinovăția în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Instanța de apel a concluzionat că sînt declarative afirmațiile

inculpatului, precum că vînzarea - cumpărarea imobilelor SA „Transcereale"

au fost efectuate în modul prevăzut de lege și că nu a fost cauzat careva

prejudiciu statului.

În cazul în care nu ar fi fost cauzat prejudiciul, în evidența contabilă a SA

„Transcereale" ar fi fost indicate toate tranzacțiile de înstrăinare a bunurilor

și, respectiv, situația reală a stării financiare a întreprinderii, însă aceasta nu

s-a realizat din motivul, că conducătorul SA „Transcereale", inculpatul

Iscolinîi D, a tăinuit starea economico-financiară reală, indicînd în darea de

seamă din februarie 2004 date eronate privind aflarea la contul SA

„Transcereale", inclusiv a imobilelor, care, în realitate, fuseseră înstrăinate

ilegal la 30.12.2003.

Interesul material și personal al inculpatului Iscolinîi D. în comiterea

abuzului de serviciu și a însușirii bunurilor statului, în opinia instanței de

apel, a fost demonstrat la judecarea cauzei în mod evident prin modalitatea

de sustragere - indicarea, că valoarea inițială de bilanț (reală) a imobilelor

este mai mică decît valoarea acestora conform datelor evidenței contabile la

contul 123 « mijloace fixe» la momentul inventarierii, ignorarea de către

Iscolinîi D. a Indicațiilor metodologice „Privind determinarea valorii

estimative a complexului patrimonial al întreprinderii și stabilirea prețului

de vînzare a patrimoniului statului", aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.

26

1056 din 12.11.1997, a prevederilor art. 65 alin.(2) lit. b) și art. 82 alin.(1)

lit. a), art. 83 alin.(l) din Legea nr.1134 din 02.04.1997 privind societățile pe

acțiuni, neprezentând actul de estimare a bunurilor la aprobare consiliului

societății, pentru ca acesta să aprobe valoarea de piață a bunurilor ce urmau

a fi obiect de înstrăinare în cadrul unei tranzacții de proporții contrar

prevederilor legale prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) și art. 82 alin. 1) lit. a)

din Legea nr. 1134 din 02.04.1997, Iscolinîi D. nu a prezentat actul de

estimare respectiv la aprobarea consiliului societății, nu a convocat Adunarea

generală a SA „Transcereale", pentru ca acesta să aprobe valoarea de piață a

bunurilor, ce urmau a fi obiect de înstrăinare în cadrul unei tranzacții de

proporții, dar a dispus încheierea a 7 contracte separate cu diferite persoane,

pe parcursul unei zile și autentificate la același notar, ca mai apoi obiectivele

imobile indicate să fie achitate din mijloacele bănești puse la destinația

cumpărătorilor de către Iscolnîi D. și persoane afiliate dînsului cu ulterioara

transmitere a imobilelor în proprietatea lui Iscolnîi D., Tataru P. și rudelor

sale.

Instanța de apel a considerat că nu sunt veridice nici afirmațiile

inculpatului, precum că el nu a cauzat prejudiciu SRL "Mobvaro-M",

invocându-se hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 26.11.2009, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din

01.12.2010, deoarece potrivit art. 9 Cod penal timpul săvîrșirii faptei se

consideră timpul cînd a fost săvîrșită acțiunea (inacțiunea) prejudiciabilă,

indiferent de timpul survenirii urmărilor.

Astfel, instanța de apel a conchis, că deși inculpatul a comis infracțiunea

în anul 2003, prejudiciind bunurile statului, dar neavând la acel moment

relații juridice cu SRL "Mobvaro-M", acest fapt nu demonstrează lipsa

vinovăției lui Iscolinîi D. în cauzarea prejudiciului SRL "Mobvaro-M",

deoarece însușirea ilegală a bunurilor, tăinuirea de către inculpat a situației

reale financiare din SA ,,Transcereale” în anul 2003-2004 a condus ulterior,

în anul 2008, la includerea în lista mijloacelor fixe dispuse spre privatizare a

imobilelor, care fuseseră înstrăinate de către inculpat încă în anul 2003, dar

valoarea cărora a fost achitată de SRL "Mobvaro-M" ca obiecte dispuse spre

privatizare.

De asemenea instanța de apel a subliniat că, acțiunile de falsificare de

către Iscolinîi D. a ordinului nr.02 din 06.08.2003, care conținea date false

privind formarea comisiei în baza deciziei consiliului SA ,,Transcereale"

pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA "Transcereale" sunt

evidente prin însuși faptul, că este un act unipersonal, emis și semnat anume

de către Iscolinîi D. în scopul înstrăinării bunurilor SA „Transcereale" și care

a avut ca urmare cauzarea prejudiciului statului în proporții mari.

Cu referire la faptul, că organul de urmărire penală a anexat la

materialele dosarului xerocopii neautentificate ale documentelor incluse în

volumul învinuirii, instanța de apel a considerat că acest fapt nu constituie

temei de achitare a inculpatului, fiindcă în cadrul examinării cauzei in

instanța de apel au fost prezentate de către procuror și reprezentantul părții

vătămate atît acte originale, cît și copii autentificate în modul prevăzut de

27

lege - documentele expuse mai sus, care confirmă vinovăția lui Iscolinîi D. în

savîrșirea infracțiunilor imputate și constatate la judecarea cauzei.

Totodată, instanța de apel a menționat că, urmărirea penală s-a

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și respectiv nu se

constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate. În

cadrul urmăririi penale, inculpatului i-au fost respectate drepturile

procesuale prevăzute în art. 64 și 65 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a remarcat că potrivit Legii pentru modificarea și

completarea unor acte legislative nr.326 din 23.12.2013, în vigoare din

25.02.2014, art. 335 Cod penal a fost completat cu alin.(11), care cuprinde

componența de infracțiune prevăzută la alin.(3) lit.b) din acest articol și

analizînd, în plan comparativ, sancțiunile din aceste 2 norme penale speciale,

se observă, că cea din art. 335 alin.(11) Cod penal este mai ușoară decît cea

din art. 335 alin.(3) lit. b) Cod penal.

Interpretînd prevederile din art.10 alin. (1) Cod penal în raport cu

prevederile din art. 335 alin.(3) lit. b) și 335 alin.(l1) Cod penal, sub aspectele

privind acțiunea legii penale în timp și retroactivitatea acesteia, instanța de

apel a ajuns la concluzia că, în cauza penală propriu - zisă, calificarea faptei

săvîrșite, urmează a fi efectuată în baza legii noi, dat fiind că este mai

favorabilă, deoarece ușurează pedeapsa.

Astfel, calificarea faptei săvîrșite de inculpat de către instanța de apel s-a

efectuat în baza art. 335 alin.(11) Cod penal și, în acest context, s-a remarcat

că în cuprinsul dispozitivului deciziei din 11 iunie 2014 s-a strecurat o eroare

materială evidentă: în alin.(3), fiind greșit indicat „ 335 alin.(3) lit. b) Cod

penal", pe când corect trebuia indicat „335 alin.(11) Cod penal", deoarece la

adoptarea hotărîrei, printre altele, s-a constatat, că inculpatul este vinovat de

săvîrșirea faptei ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 335 alin.(11) Cod penal - folosirea intenționată de către o

persoană care gestionează o organizație comercială a situației de serviciu, în

interes personal și material, dacă aceasta a cauzat daune în proporții

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei

juridice, soldate cu urmări grave.

Prin încheierea din 11 iunie 2014, în conformitate cu prevederile

art. 249 Cod de procedură penală, instanța de apel a dispus: înlocuirea

sintagmei „ 335 alin.(3), lit. b) Cod penal" cu sintagma „ 335 alin.(11) Cod

penal" și de citit alin.(3) din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 iunie 2014 în redacția corespunzătoare, motiv pentru

care în dispozitivul deciziei redactate propriu-zise se va indica, că Iscolinîi D.

se recunoaște vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de articolul 335

alin. (11) Cod penal și, respectiv, se pedepsește conform sancțiunii acestei

norme penale speciale.

Cu privire la răspunderea penală a inculpatului în baza art. 361 alin.(2)

lit.d) Cod penal, instanța de apel a constatat că a intervenit termenul de

prescripție prevăzut la art. 60 alin.(l) lit. b) Cod penal si inculpatul urmează a

fi liberat de răspundere penală, deoarece din ziua săvârșirii infracțiunii

28

respective, clasificată conform art.16 Cod penal, ca fiind mai puțin gravă, au

expirat 5 ani.

Instanța de apel a conchis că din materialul probator al cauzei, cu

certitudine s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea la 06.08.2003,

adică la timpul judecării propriu-zise au trecut mai mult de 10 ani din ziua

săvârșirii infracțiunii.

La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă instanța de apel a indicat

că a ținut cont de prevederile art. 7,61,75 și 84 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei, de personalitatea

inculpatului, care se caracterizează pozitiv, nu dispune de antecedente

penale, de influența pedepsei asupra restabilirii echității sociale, corectării și

reeducării persoanei, de scopul de prevenire a fenomenului infracțional,

considerind că rațional și rezonabil ar fi stabilirea unei pedepse prevăzută de

lege - închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a

exercita o anumită activitate în domeniul respectiv, deoarece în cauză, nu

s-au stabilit circumstanțe ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai ușoare

decît cea prevăzută de lege, precum și aplicarea condamnării cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a conchis ca sunt dovedite

temeiurile pagubei produse prin infracțiune, însă suma exactă a

despăgubirilor cuvenite părții civile nu a fost stabilită și de aceea a

considerat că acțiunea civilă urmează a fi admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond ilegal și neîntemeiat a

adoptat o hotarire de achitare a inculpatului Iscolinîi D., deoarece nu a dat

aprecierea cuvenită probelor prezentate în sprijinul învinuirii, nu a stabilit

corect circumstanțele cauzei și nu a enunțat just temeiurile soluției adoptate

cu indicarea motivelor corespunzătoare, astfel nefiind acordată deplină

eficiență dispozițiilor art. 7, 101, 384 Cod de procedură penală.

numele inculpatului Iscolinîi D., care solicită casarea acesteia cu menținerea

hotarîrii primei instanțe, prin care Iscolinîi D. a fost achitat de sub învinuirea

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin.(5), 335 alin. (3) lit. b),

361 alin. (2) lit. d) și 314 alin. (l) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, invocînd temeiurile de recurs prevăzute de

art.427 alin.(1) pct.6) și pct.8) Cod de procedură penală.

În motivarea recursului indică asupra faptului că, învinuirea adusă

inculpatului este neîntemeiată, deoarece acuzarea de stat nu a prezentat

careva probe pertinente și concludente ce ar proba vinovăția inculpatului în

săvîrșirea faptelor penale care i se impută și asupra legăturii cauzale directe

între acțiunile acestuia și efectul avut loc.

Menționează că instanța de apel în decizia sa a distorsionat și a

interpretat greșit faptele, probele și declarațiile martorilor în defavoarea

inculpatului, a dat o apreciere greșită și neîntemeiată înscrisurilor anexate la

dosarul penal, s-a contrazis în multe afirmații, astfel s-a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței.

29

Totodată, reține faptul că toată decizia instanței de apel cuprinde

expunerea repetată a faptelor, copiată mot-a-mot din apelurile procurorului

și a părții vătămate, nu conține parte motivantă proprie care să motiveze

măcar într-un fel concluzia la care a ajuns în final.

procedură penală, reprezentantul SRL „Movbaro-M” a depus referință

privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia

ca inadmisibil, deoarece consideră că decizia instanței de apel privind

condamnarea lui Iscolinîi D. este argumentată și legală.

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 al.(1) p. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate în ședința instanței de apel sau se poate

proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima

instanță.

Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca

instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei

instanțe.

Astfel instanța de apel, soluționînd apelul, poate să caseze (desființeze)

sentința primei instanțe și să pronunțe o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, adoptînd una din soluțiile pe care le poate

pronunța prima instanță, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei

învinuirii, dispunînd, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau

încetarea procesului penal.

În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în

sensul că instanța de apel, după desființarea hotărîrii atacate, procedează ea

însăși, ca instanță de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate,

pronunțînd o nouă hotărîre.

Astfel, instanța de apel rejudecă fondul cauzei ca instanță de apel, și nu

ca primă instanță, prin modificarea gradului de jurisdicție.

Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanța de apel a

judecății care a avut loc în prima instanță, ci o nouă judecată, cu caracter

autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziții din hotărîre, care

au fost greșit sau nelegal soluționate.

În consecință, potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe

prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt

următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu;

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

30

comisă; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant;

dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost

apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod

de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de

apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă

infracțiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și

aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil

au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia

urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod

de procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată în instanța de recurs.

Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu

materialele cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei

a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd

soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CtEDO,

precum și a practicii judiciare stabilite.

Potrivit art. 325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în

primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire

și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform prevederilor art. 14 pct. 3 al Pactul Internațional cu privire la

drepturile civile și politice „Orice persoană acuzată de comiterea unei

infracțiuni penale are dreptul, în condiții de deplină egalitate, la cel puțin

următoarele garanții: a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă

pe care o înțelege și în mod detaliat, despre natura și motivele acuzației ce i se

aduce; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale

și să comunice cu apărătorul pe care și-l alege.”

La rîndul său Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale stipulează în art. 6 pct. 3: „Orice acuzat are, în

special, dreptul : a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe

care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse

împotriva sa; b. să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii

apărării sale”.

Normele enunțate supra confirmă incontestabil faptul că într-o societate

democratică în cadrul unui proces echitabil are o importanță deosebită

reglementarea dreptului persoanei de a cunoaște natura și motivele acuzației

aduse ei și, în acest sens, și a dreptului la apărare. Realizarea acestor drepturi

se manifestă prin asigurarea unor garanții pentru o persoană învinuită de

comiterea unei fapte penale, acestea cuprinzînd în sine totalitatea drepturilor

31

și regulilor procesuale ce oferă persoanei posibilitatea de a se apăra și de a

contesta învinuirile ce i se aduc.

Astfel, reieșind din prevederile tratatelor internaționale și

jurisprudența relevantă a CtEDO, în conținutul dreptului la apărare intră

dreptul de a fi informat cu privire la natura și cauzele acuzației, aceasta fiind o

condiția esențială a unui proces echitabil, care reiese din dreptul celui acuzat

de a-și pregăti apărarea. Realizarea garanției cere o informare detaliată, fără

a impune o formă specifică a modului în care acuzatul are să fie informat

(chiar forma verbală este compatibilă cu dispozițiile internaționale).

Garanția de a fi informat asupra naturii și motivelor acuzației se

realizează prin informare detaliată, ea fiind aplicabilă și în cazul modificării

acuzației sau în caz de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Prin urmare, inculpatului nu i se poate incrimina nimic mai mult decît

ceea ce se conține în actele procedurale de bază prin care se exercită funcția

de acuzare în procesul penal: ordonanța de punere sub învinuire și

rechizitoriul.

Dispozițiile art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală stabilesc

posibilitatea modificării învinuirii dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Modificarea acuzării în ședința de judecată în sensul agravării ei se

poate înfăptui numai de către acuzatorul de stat în condițiile și conform

procedurii stabilite în art. 326 Cod de procedură penală.

Astfel, în conformitate cu art. 326 Cod de procedură penală, în cadrul

judecării cauzei în primă instanță, acuzatorul de stat este în drept să

modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi

penale în sensul agravării ei, dacă probele cercetate în ședința de judecată, în

opinia lui, dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai

gravă decît cea incriminată anterior. Procurorul poate proceda la fel și în

cazul, cînd se constată, că inculpatul a săvîrșit o altă infracțiune, care va

influența încadrarea juridică a învinuirii aduse acestuia.

La cererea procurorului, coroborată cu partea vătămată, care consideră

necesar de a modifica încadrarea juridică, fără a agrava situația inculpatului,

instanța trebuie să pună acest aspect în discuția părților și să explice

inculpatului că este în drept să ceară timp de a-și pregăti apărarea și să

propună probe.

Potrivit Hotărîrii Curții Constituționale nr.5 din 17.03.2009 pentru

controlul constituționalității prevederilor alin.(1) art. 326 din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova este inadmisibilă aducerea

neîntemeiată de noi capete de acuzare în procesul judecării cauzei penale,

însă, este la fel inadmisibil ca reprezentantul acuzării de stat, care descoperă

în cadrul procesului penal noi circumstanțe incriminatoare, să nu poată

aplica pîrghiile justiției pentru calificarea corectă și echitabilă a faptelor

comise de inculpat. În acest caz s-ar încălca dreptul la un proces echitabil al

părții vătămate și al societății, care acuză persoana prin intermediul

procurorului.

32

Rolul procurorului în procesul penal, subliniază Curtea Constituțională,

este multiaspectual, constînd în apărarea persoanei, a drepturilor și

libertăților acestuia, în apărarea societății și a statului împotriva

fenomenului criminalității, în constatarea și descoperirea tuturor

infracțiunilor săvîrșite, în prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Dreptul procurorului, prevăzut de art. 326 alin.(1) Cod de procedură

penală de a modifica învinuirea “dacă probele cercetate în ședința de

judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai

gravă decît cea incriminată anterior”, se realizează prin emiterea în acest

sens a ordonanței, iar instanța are obligația de a o accepta în cazul prezenței

probelor incontestabile. Acest drept este proporțional cu situația care a

determinat-o, și anume săvîrșirea de către inculpat a unei infracțiuni mai

grave decît cea incriminată. Or, procurorul nu poate fi lipsit de dreptul de a-și

exercita atribuțiile sale potrivit art.124 din Constituție.

Colegiul consideră necesar de subliniat corelația dintre alin.(1) și

alin.(2) ale art. 326 Cod de procedură penală, deoarece, deși alin. (2) prevede

situația „sau că au apărut circumstanțe noi care vor influența încadrarea

juridică a învinuirii aduse lui”, acesta reglementează aceeași procedură și

permite agravarea situației inculpatului nu numai în prima instanță, dar și în

instanța de apel, dar numai în anumite condiții.

Spre deosebire de alin.(2), alin.(1) nu impune pentru pregătirea

apărării un termen rigid, stabilirea termenului necesar rămînînd la discreția

instanței, luîndu-se în considerație noile capete de învinuire și complexitatea

cauzei.

Deosebirea dintre modificarea acuzării în ședința de judecată în sensul

agravării ei, prevăzută în alin.(1) și (2) ale art. 326 Cod de procedură penală,

constă în faptul că în cazul alineatului (1) probele examinate în ședință

dovedesc incontestabil că acțiunile inculpatului deja incriminate constituie o

faptă prejudiciabilă mai gravă, inculpatului i se prezintă o nouă învinuire, dar

acesta nu se audiază din nou, deoarece modificarea învinuirii rezultă din

probele deja cercetate în cadrul ședinței de judecată, iar în cazul alineatului

(2) inculpatul a săvîrșit o altă infracțiune, care n-a fost cercetată în cadrul

urmăririi penale și care influențează încadrarea juridică a învinuirii aduse lui

sau s-a constatat că infracțiunea incriminată a fost comisă în participație cu

altă persoană care a fost scoasă neîntemeiat sau ilegal de sub urmărire

penală. De aceea în situația al.(2) urmează a fi întocmit și un rechizitoriu nou.

Potrivit prevederilor Codului de procedură penală, care reglementează

modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului, procedura

adoptării ordonanței este obligatorie, iar pentru valabilitatea ordonanței de

modificare a învinuirii este necesar ca aceasta să se realizeze printr-un act

scris, care va cuprinde fapta sau faptele reținute în sarcina inculpatului,

precum și probele pe care se întemeiază învinuirea mai gravă.

După emiterea ordonanței privind noua învinuire, procurorul este

obligat s-o aducă la cunoștința inculpatului, apărătorului și, după caz,

reprezentantul legal al inculpatului. Actul procedural al modificării învinuirii

constituie o garanție în plus în vederea asigurării dreptului la apărare al

33

inculpatului, deoarece oferă posibilitate acestuia să cunoască în întregime

materialul probator, să dea explicații, să facă completări și să aducă probe

noi.

Prin Legea nr.264-XVI din 28 iulie 2006 pentru modificarea și

completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova a fost

completată dispoziția art. 326 alin.(1) Cod de procedură penală, fiind

introdusă, după cuvintele „în primă instanță” , sintagma „și în instanța de

apel”, iar în final s-a adăugat propoziția: „În instanța de apel, procurorul

poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat

apel.”

Astfel, prin aceste reglementări legiuitorul a extins acțiunea instituției

modificării învinuirii în sensul agravării situației inculpatului și în instanța de

apel, unde sunt examinate și circumstanțele de fapt și de drept. Totodată a

fost limitată posibilitatea procurorului de a modifica acuzarea în sensul

agravării ei în instanța de apel doar la cazul în care el a declarat apel.

Analizînd prevederile legale enunțate mai sus, Plenul Curții Supreme de

Justiție în Hotărîrea nr.12 din 24.12.2012 „Cu privire la unele chestiuni ce

vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale” a atenționat

instanțele de apel că, în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate

modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza

substanțial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă

nu parcurge triplul grad de jurisdicție, luînd în considerare faptul că este

formulată în instanța de apel).

Practica judiciară stabilită subliniază că art. 326 Cod de procedură

penală stipulează posibilitatea modificării acuzării în sensul agravării ei în

instanța de apel, dacă ea a fost inițiată de către procuror în cadrul judecării

cauzei în prima instanță, dar nu a fost acceptată de către instanță, iar ulterior

acest motiv a fost indicat de către procuror în cererea de apel.

Practica judiciară stabilește că aceeași regulă se răsfrînge și asupra

cazurilor de conexare a dosarelor în instanța de apel. Urmează a se evita

cazurile, cînd prin conexare în instanța de apel s-ar agrava situația

inculpatului (art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale).

Este de menționat faptul că CEDO recunoaște că o instanță de apel are

dreptul incontestabil de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie

compatibilă cu Convenția, acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de

a-și exercita drepturile la apărare în mod concret, efectiv și în timp util și

numai în cazul cînd acesta o face procurorul, care a cerut această modificare

în prima instanță și a concretizat în apel această situație de drept (Cauza

Pelissier și Sassi v. Franța, cererea nr.25444/94) din 25.03.1999, §62).

Dacă procurorul în apel solicită reîncadrarea acțiunilor inculpatului fără

a concretiza pedeapsa, acest fapt nu va influența asupra hotărîrii, întrucît

pedepsirea celui vinovat constituie o prerogativă a instanței.

În susținerea acestor concluzii din practica judiciară națională vine și

Hotărîrea Curții Constituționale nr. 5 din 17.03.2009 pentru controlul

constituționalității prevederilor alin.(1) art. 326 din Codul de procedura

34

penala al Republicii Moldova, care indică asupra faptului, că dreptul

persoanei de acces la dublul grad de jurisdicție este statuat de art.119 din

Constituție. Conform acestei norme fundamentale, interpretate prin prisma

CEDO și jurisprudenței CtEDO, orice act judecătoresc trebuie să fie pasibil de

atac, deci, controlat de cel puțin o instanță judecătorească ierarhic

superioară.

În același sens, potrivit CtEDO, “la examinarea de către o jurisdicție

superioară a unei declarații de vinovăție sau a unei condamnări pot fi

apreciate fie probleme de fapt și de drept, fie doar probleme de drept” (Cauza

Krombach c. Franței (Cererea nr.29731/96) din 13 februarie 2001, § 96).

Astfel, este dreptul statului de a stabili prin lege gradele de control al

jurisdicției aplicate, însă CEDO reglemează în Protocolul nr.7 alin.(2) art. 2

numai trei excepții, cînd se permite aplicarea unui singur grad de jurisdicție

în materie penală.

Conform prevederilor Protocolul nr.7 art. (2) al. 1), care stabilește

dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, orice persoană

declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară

examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție

superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta

poate fi exercitat, sunt reglementate de lege.

Al. (2) al aceluiași articol stipulează că acest drept poate face obiectul

unor excepții în cazul infracțiunilor minore, așa cum acestea sunt definite de

lege, sau cînd cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai

înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui

recurs împotriva achitării sale.

Astfel, Colegiul reiterează că în cadrul judecării apelului, procurorul nu

poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza

substanțial dreptul inculpatului la un proces echitabil , această concluzie fiind

bazată pe prevederile tratatelor internaționale, jurisprudența relevantă a

CtEDO, precum și a prevederilor legislației naționale și practicii stabilite.

Contrar celor stabilite, la examinarea cauzei în privința lui Iscolinîi D. în

ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău a admis încălcarea prevederilor

legale cu privire la limitele judecării cauzei.

Colegiul lărgit constată din materialele cauzei faptul că, potrivit

rechizitorului la cauza penală nr.2008036839 (dosarul nr.1-364/2010) și

rechizitorului la cauza penală nr.2012978054 (dosarul nr.1-392/2012),

Iscolinîi D. a fost învinuit în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art.191

alin. (5), art. 335 alin.(3) lit.b), precum și art. 314 alin.(1) Cod penal. Aceste

dosare penale în baza încheierii Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău au fost

conexate într-o procedură unică (f.d. 52-53, Vol.IV).

Ulterior, în ședința de judecată din 21 octombrie 2011 a instanței de

fond acuzatorul de stat a înaintat un demers privind restituirea cauzei pe un

termen de o lună pentru reluarea urmăririi penale, formularea unei învinuiri

noi în sensul agravării, în temeiul prevederilor art. 326 al.(2) cod de

procedură penală, cu restituirea ulterioară a dosarului penal instanței cu un

nou rechizitoriu (f. d. 17-18; 90, Vol. V), demersul indicat fiind admis de către

35

instanța de judecată prin încheierea din 18 noiembrie 2011, astfel procurorul

realizîndu-și acest drept prevăzut de lege cu acceptul instanței de judecată (f.

d. 91-93, Vol. V).

Astfel, prin ordonanța din 14 decembrie 2011, Iscolinîi D. a fost pus sub

învinuire în baza art. 361 alin. (2) lit. d), art. 335 alin. (3) lit.b), art.191

alin.(5) Cod penal (f. d. 10-12, Vol.III), fiindu-i suplimentar incriminată

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit.d) Cod penal, fără ca

aceasta învinuire să figureze anterior în rechizitoriul, expediat în instanță.

Colegiul lărgit constată că un nou rechizitoriu în privința lui Iscolinîi D.

n-a fost întocmit, deși inculpatul a fost audiat suplimentar (f. d. 14 vol.3), iar

dosarul a fost remis în instanță la 19.12.2011 (f.d.94 vol.5), materialele fiind

aduse la cunoștință lui Iscolinîi D. la 14.12.2011 (f.d.16 vol.3).

După parvenirea cauzei penale pentru judecare în ordine de apel, la data

de 20.11.2013, procurorul fără a solicita restituirea dosarului pentru

modificarea învinuirii, a înaintat în ședința de judecată a instanței de apel un

demers prin care a solicitat înaintarea ordonanței „de învinuire a inculpatului

în sensul concretizării învinuirii aduse” (f. d. 142 vol.8).

Instanța de apel, fără a audia opiniile participanților la ședința de

judecată, a acceptat în mod tacit solicitarea procurorului, care a înmînat

ordonanța din 20.11.2013 (f.d. 145-154 vol.8), ședința fiind amînată pentru

data de 24.12.2013 (f.d. 143 vol.8) pentru ca procurorul să prezinte

originalele probelor anexate la materialele dosarului, instanța de apel a

trecut cu vederea necesitatea de a întreba partea apărării cu privire la faptul

dacă aceasta necesită de careva timp pentru a se pregăti pentru examinarea

în continuare a cauzei.

Din analiza ordonanței din 20.11.2013 Colegiul lărgit constată că aceasta

conține referirea la un șir de circumstanțe de fapt și de drept, care n-au

constituit obiectul cercetării în cadrul urmăririi penale și nici cele

judecătorești în instanța de fond, agravînd substanțial învinuirile aduse

inculpatului.

Colegiul lărgit reține că, instanța de apel, contrar practicii judiciare

stabilite, judecînd apelurile declarate a adoptat o hotărîre de condamnare

potrivit ordonanței de concretizare a învinuirii aduse inculpatului Iscolinîi D.

din 20 noiembrie 2013, fără a-și motiva decizia în acest sens, considerînd în

mod eronat că acest fapt nu încalcă dreptul la apărare al inculpatului Iscolinîi

D., expunînd aceste considerente în mod declarativ în decizia adoptată.

Mai mult decît atît, Colegiul lărgit a constatat că ordonanța indicată ( din

20.11.2013) a fost înaintată în ședința instanței de apel, și potrivit textului

acesteia este, de fapt, o ordonanță de punere sub învinuire în baza art. 361

alin.(2) lit.d); 335 alin.(3) lit.b) și art.191 alin.(5) Cod penal, nefiind bazată pe

prevederile art. 326 Cod de procedură penală.

Colegiul lărgit statuiază că ordonanța de concretizare a învinuirii aduse

inculpatului Iscolinîi D. din 20 noiembrie 2013 este contrară legii și urma a fi

respinsă de către instanța de apel, deoarece modificarea învinuirii în sensul

agravării ei la această etapă a procesului judiciar nu este posibilă, deoarece

duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului.

36

Colegiul lărgit în acest sens reiterează că, potrivit practicii judiciare, în

cadrul judecării apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul

agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanțial dreptul inculpatului la un

proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicție,

luînd în considerare faptul că este formulată în instanța de apel).

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 325, 326 din Codul de procedură penală de către

Curtea de Apel Chișinău la examinarea cauzei prezente a dus la lezarea

substanțială a dreptului inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de

art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Colegiul lărgit reține că instanța de apel contrar practicii judiciare și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului a încălcat grav

prevederile legale, fiind admise erori procesuale care în opinia Colegiului, cad

sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că totalitatea

circumstanțelor menționate supra confirmă necesitatea casării deciziei

supuse recursului cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează să se țină cont de

indicațiile formulate de către instanța de recurs la examinarea recursului

ordinar depus în cauză.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în

apeluri, asupra celor indicate în prezenta decizie, precum și să dea răspuns la

toate argumentele invocate atît în apeluri, cît și invocate în recurs.

Instanța de apel de asemenea urmează să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea o apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile

practicii judiciare stabilite, de practica relevantă a CtEDO, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

8.1. Sintetizînd cadrul normativ, precum și practica judiciară stabilită,

aplicabile speței, Colegiul lărgit atrage atenția instanței de apel că la

rejudecarea cauzei urmează să se țină cont de următoarele prevederi legale

și concluzii din practica judiciară:

a instanțelor judecătorești cu participarea părților în proces și a altor

persoane, desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod ( art. 1

al.(1) Cod de procedură penală).

normele unanim recunoscute ale dreptului internațional, cu tratatele

internaționale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile

37

Constituției Republicii Moldova și ale prezentului cod (art. 7 al.(1) Cod de

procedură penală).

de prevederile art. 52 Cod de procedură penală, care stipulează în: p. 23)

pune sub învinuire și ascultă învinuitul; p.24) asigură părților posibilitatea

de a lua cunoștință de materialele cauzei în condițiile prezentului cod; p. 25)

întocmește rechizitoriul în cauza penală, copia căruia o înmînează

învinuitului, și trimite cauza în instanța de judecată competentă;

prevederile art. 53 Cod de procedură penală, care stipulează în p. 3) cere de

la instanța de judecată cauza penală pentru a formula inculpatului o acuzare

mai gravă și a administra noi probe dacă, în urma cercetării judecătorești, se

constată că inculpatul a săvîrșit și alte infracțiuni, iar probele sînt

insuficiente;

în baza ordonanței de punere sub învinuire ( art. 281 și art. 282 Cod de

procedură penală), întocmită și adusă la cunoștință în modul și termenele

prevăzute de legislație.

numai la urmărirea penală (art. 283 Cod de procedură penală) atunci cînd în

urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării

înaintate învinuitului .

stipulate în prevederile art. 291 Cod de procedură penală, care prevăd că în

cazul cînd procurorul constată că au fost respectate dispozițiile prezentului

cod privind urmărirea penală, că urmărirea penală este completă, că există

probe suficiente și legal administrate, el dispune, după caz, punerea sub

învinuire și întocmirea rechizitoriul, precum și trimiterea cauzei în judecată.

cauzei în instanța de fond se efectuează numai în privința persoanei puse

sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar

modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu

se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite

numai în cazurile și condițiile prevăzute de 326 Cod de procedură penală

participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în instanța de apel

este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în

cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în

ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o

infracțiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoștință

inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al

inculpatului noua învinuire. În asemenea situație, instanța, la cererea

inculpatului și a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea

apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanța de

apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în

38

care a declarat apel. (2) Dacă, în cadrul judecării cauzei, se constată că

inculpatul a săvîrșit o altă infracțiune sau că au apărut circumstanțe noi care

vor influența la încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, sau că infracțiunea

incriminată a fost comisă în coparticipare cu altă persoană care a fost scoasă

neîntemeiat sau ilegal de sub urmărire penală, instanța, la cererea

procurorului, amînă examinarea cauzei pe un termen de pînă la o lună și o

restituie procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind această

infracțiune sau pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit la art.287,

pentru formularea unei învinuiri noi și înaintarea acesteia inculpatului, cu

participarea apărătorului. În primul caz, instanța restituie dosarul penal fără

rechizitoriu și fără procesul-verbal al ședinței de judecată și anexele la el, iar

în situația cînd cauza se restituie procurorului în vederea reluării urmăririi

penale în privința persoanei scoase anterior de sub urmărire penală pentru

aceeași faptă, instanța restituie dosarul penal cu rechizitoriu. După aceasta,

materialele noi, dobîndite în cadrul urmăririi penale, se aduc la cunoștință

inculpatului, apărătorului acestuia și celorlalți participanți interesați, în

condițiile prevederilor art.293 și 294, apoi cauza se prezintă în instanța

respectivă pentru continuarea judecării. La demersul procurorului, termenul

stabilit în prezentul alineat poate fi prelungit de instanță pînă la 2 luni, la

expirarea căruia cauza, în mod obligatoriu, se trimite instanței pentru

continuarea judecării; (3) Dacă, în urma înaintării unei învinuiri noi, mai

grave, se schimbă competența de judecare a cauzei penale, instanța, prin

încheiere, trimite cauza penală după competență.

a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel) în cadrul judecării apelului procurorul nu poate modifica

acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanțial

dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge

triplul grad de jurisdicție, reieșind din faptul că este formulată în instanța de

apel).

CSJ a RM din 24.12.2012, nr.12 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează

participarea procurorului la judecarea cauzei penale) că în cadrul judecării

apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din

motiv că aceasta ar leza substanțial dreptul inculpatului la un proces

echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicție, luînd

în considerare faptul că este formulată în instanța de apel). Totodată, art.326

Cod de procedură penală stipulează posibilitatea modificării acuzării în

sensul agravării ei dacă în cadrul judecării cauzei în prima instanță a fost

inițiată de către procuror, dar nu a fost acceptată și ulterior a fost indicat

acest motiv în cererea de apel.

8.2. În conformitate cu prevederile art. 435 al.(2) Cod de procedură

penală, soluționînd recursul, instanța rezolvă și chestiunile, prevăzute de art.

416 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător.

39

Art. 416 Cod de procedură penală prevede că instanța de apel,

deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea

dispozițiilor privitoare la măsurile preventive.

Aplicînd în mod corespunzător prevederile legale sus-expuse, reieșind

din faptul că a fost dispusă casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 11

iunie 2014, prin care Iscolinîi D. a fost condamnat în baza 191 alin.(5) și 335

alin. (11) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10 (zece) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar termenul

executării pedepsei aplicate lui Iscolinîi D. urma a fi calculat din ziua reținerii

inculpatului, Colegiul lărgit consideră necesar de a aplica în privința lui

Iscolinîi Dumitru Alexei măsura preventivă, obligațiunea de nepărăsire a

localității, pînă cînd sentința va deveni definitivă.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Lozan Oleg în numele

inculpatului Iscolinîi Dumitru Alexei, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Iscolinîi Dumitru Alexei, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

A aplica în privința lui Iscolinîi Dumitru Alexei măsura preventivă,

obligațiunea de nepărăsire a localității, pînă cînd sentința va deveni

definitivă.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Publicată integral la 06 ianuarie 2015.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

40

25 noiembrie 2014 Nr .1ra-1517/2014

O p i n i e s e p a r a t ă

Conform art.339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

(în cauza Iscolinîi Dumitru Alexei)

noiembrie 2014 a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Lozan Oleg în

numele inculpatului Iscolinîi Dumitru Alexei, casată total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Iscolinîi Dumitru Alexei, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță,

în alt complet de judecată.

scris, invocînd următoarele motive.

2.1. Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 29 martie 2013

Iscolinîi D. a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunilor prevăzute

de art.191 alin.5), 335 alin.3) lit. b),361 alin.2) lit. d) și 314 alin 1) Cod penal, din

motiv că nu s-a constatat fapta infracțiunii.

2.2. Sentința a fost atacată cu apeluri de către procurorul Statnîi Roman

(vol.5, f.d.183-200) și de către reprezentantul părții vătămate SRL”Mobvaro-M”

Benderschii Valeriu (vol.8, f.d.1-14), prin care ambii apelanți au solicitat

condamnarea lui Iscolinîi D. pe toate capetele de învinuire imputate.

2.3. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2014 au fost admise

apelurile declarate de procurorul in Procuratura anticorupție, Statnîi Roman și de

reprezentantul părții vătămate SRL”Mobvaro-M", Benderschii Valeriu, a fost

casată total sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 martie 2013

privindu-1 pe Iscolinîi Dumitru Alexei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care s-a încetat procesul penal în baza

învinuirii pe art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal privindu-1 pe Iscolinîi Dumitru

Alexei in temeiul, că a intervenit prescripția tragerii la răspundere penală. Iscolinîi

Dumitru Alexei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

articolele 191 alin.(5) și 335 alin. (1-1) Cod penal și condamnat: în baza articolul

191 alin.(5) Cod penal cu închisoare la 9 (nouă) ani și în baza articolul 335 alin.

(I1) Cod penal cu închisoare la 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții și de a exercita o anumită activitate în domeniul gestionării

bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani, iar, conform articolului 84 alin.(l) și

(2) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de închisoare de 10 (zece) ani

în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de

a exercita o anumită activitate în domeniul gestionării bunurilor materiale pe

termen de 3 (trei) ani.

2.4. Cauza a fost judecată în instanța de apel în limitele învinuirii formulate,

conform prevederilor art.325 Cod de procedură penală, la bază fiind pusă

ordonanța din 20 noiembrie 2013 privind concretizarea învinuirii în instanța de

apel(vol.8 f.d.145-154). Prin această ordonanță a fost exclusă învinuirea pe

art.314 Cod penal și concretizată învinuirea pe art. 335 alin.(3) lit. b); art.361 alin.

(2) lit.d);art.191 alin.5) Cod penal.

41

2.5. Prin decizia adoptată instanța de apel a reținut faptele constatate în

decizie (vol.9 f.d.45-59 pct.12),care în esență se reduc la :

- că în perioada anului 2003 Iscolinîi D., intenționat folosind situația de

serviciu, în interes material și personal, a gestionat patrimoniul statului contrar

prevederilor legale și ca rezultat intenționat a diminuat cu 923102 lei prețul

imobilelor SA”Transcereale” destinate vînzării, cauzînd daune în proporții

deosebit de mari statului, acțiuni ulterior soldate cu urmări grave și pentru

drepturile și interesele ocrotite de Lege ale persoanei juridice SRL ”Mobvaro-M”,

întreprindere, care în urma acestor acțiuni a fost prejudiciată în valoare de

2473010lei;

- în perioada ulterioară delapidării bunurilor statului la 25.02.2004, Iscolinîi

D. a contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA

”Transcereale” pentru a.2003,prezentat la 25.02.2004 organelor fiscale,a falsificat

acest document oficial și nu a reflectat în el informația privind realizarea a 7

obiective imobile,patrimoniu public,ca bunuri neutilizate în procesul tehnologic;

- Iscolinîi D., fiind în exercițiul funcției de director al SA”Transcereale”,

folosind situația de serviciu,la 15.08.2003 cu scopul ulterioarei delapidări,a

diminuat cu 923102 lei,prețul de piață a bunurilor imobile a SA”Transcereale”ce

urmau a fi supuse înstrăinării,și ulterior la 30.12.2003 prin înstrăinarea bunurilor a

însușit ilegal, prin delapidare, bunurile SA”Transcereale” patrimoniu statului

încredințat lui spre administrare,în laloare de 1392702lei,astfel cauzînd statului

daune în proporții deosebit de mari, iar ca urmare a procurării la licitație la

16.06.2008 de către SRL”Mobvaro-M” a pachetului de acțiuni a statului,a

prejudiciat interesele patrimoniale a persoanei juridice menționate.

2.6. Probele care au fost puse de instanța de apel la baza condamnării sunt

descrise în decizie(vol.9 f.d.59-64,pct.13 al deciziei cu subpunctele respective).

2.7. Apoi instanța de apel motivat sa pronunțat asupra admisibilității

probelor și lea dat aprecierea cuvenită în decizie(vol.9 f.d.64-65,pct.14 al

deciziei).

2.8. Calificarea acțiunilor inculpatului Iscolinîi D. și-a găsit reflectare în

decizie (vol.9 f.d.65-66,pct.15);

2.9. Pedeapsa aplicată de instanța de apel a fost motivată în decizie (vol.9

f.d.67,pct.16-17).

2.10. La 31.07.2014 decizia instanței de apel de condamnare a fost atacată de

avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului Iscolinîi Dumitru, prin care s-a

solicitat casarea deciziei cu menținerea sentinței de achitare, invocîndu-se

temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală și motivele respective descrise amănunțit în recurs (vol.9 f.d.84-

92) care în esență se reduc la:

- Pe art.191 alin. (5) Cod penal - inculpatul a acționat în interesele

companiei, în limitele drepturilor acordate de exercitarea funcției de administrator

și gestionar a acesteia;

-Acuzarea nu a probat modalitatea sustragerii bunurilor încredințate în

administrarea inculpatului;

- Pe art. 335 alin.1-1) Cod penal nu sunt probe de vinovăție;

- Nu există probe că statul a fost prejudiciat;

- Dubiile urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului;

42

- Pe art.361 alin.2)lit.d) Cod penal de asemenea nu sunt probe care confirmă

vinovăția,nu a fost probată “emiterea” apoi “deținerea” a actului fals;

- Există hotărîri civile care sunt irevocabile care trebuiesc respectate,ca

autoritate a lucrului judecat;

2.11. Judecînd recursul apărării, verificînd hotărîrile judecătorești, am ajuns

la concluzia că în speța dată instanța de apel a adoptat o decizie motivată,

întemeiată și legală, în legătură cu ce am propus și susținut soluția de a respinge

ca inadmisibil recursul ordinar declarat de partea apărării, cu menținerea deciziei

instanței de apel atacate. Sunt convins că la vînzarea-cumpărarea a 7 imobile care

aparțineau statului la preț evident diminuat, de către inculpatul Iscolinîi D. sau

comis ilegalități, iar în rezultat proprietar la o bună parte din aceste imobile ale

statului a ajuns tot Iscolinîi D., astfel s-a deconspirat o schemă de delapidare a

averii statului, dar ca consecință prejudiciu în proporții deosebit de mari a fost

adus persoanei juridice, care legal, la licitație, a procurat de la stat un pachet de

acțiuni .

Judecător Timofti Vladimir

43