1ra-1517/2014 — Art.191 alin.5 CP

Prima instanţă: 12.08.2010 – 29.03.2013,

Instanţa de apel: 25.04.2013 – 11.06.2014,

Instanţa de recurs: 19.08.2014 – 25.11.2014. CONSTATĂ : 1. Prin sentinţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 29 martie 2013 Iscolinîi Dumitru a fost achitat de sub învinuirea în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), 335 alin. (3) lit. b), 361 alin.(2) lit. d) şi 314 alin. (l) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii. 2. Potrivit sentinţei s-a stabilit că, Iscolinîi D., prin rechizitoriu, este învinuit că, activând în calitate de director al SA „Transcereale", fiind persoană care gestionează o organizaţie comercială, în scopul însuşirii ilegale a bunurilor SA „Transcereale" încredinţate în administrarea lui, în perioada anului 2003 a folosit situaţia de serviciu în interes material, la înstrăinarea mijloacelor fixe, ce aparţineau cu drept de proprietate Societăţii pe Acţiuni „Transcereale", prin ce a cauzat daune în proporţii deosebit de mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M", în următoarele circumstanţe: 1 Contrar prevederilor art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) a Legii cu privire la Societăţile pe Acţiuni, pct. 7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale", directorul SA „Transcereale" Iscolinîi D. în scopul înstrăinării la preţuri diminuate a patrimoniului întreprinderii, cetăţenilor Tataru C. şi Iscolnîi M. (mama lui Iscolnîi D.), a organizat şi a petrecut şedinţa Consiliului societăţii, la care s-a decis înstrăinarea a 7 imobile ale întreprinderii, necătînd la faptul că valoarea de piaţă a imobilului dat constituia 74,99 % din costul activelor societăţii (potrivit raportului de expertiză nr. 1310 seria AA nr. 002876 din 01.06.2009) şi decizia privind comercializarea imobilului urma a fi adoptată de către adunarea generală a acţionarilor. Pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a eliberat directorului SA „Transcereale", Iscolinîi D., autorizaţia cu nr. 08- 04/201/4191 din 09.10.2003, în care era menţionat faptul, că aceste active pot fi comercializate contra mijloacelor băneşti prin negocieri directe, dacă pentru aceste active pînă la publicarea comunicatului informativ a fost propus un preţ mai mare decît preţul iniţial şi condiţii mai avantajoase, condiţii prevăzute de pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996. Fără a efectua licitaţia publică şi contrar prevederilor pct. 10 şi pct. 12 din Regulamentul cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, potrivit cărora activele întreprinderilor, neutilizate în procesul tehnologic pot fi comercializate tuturor solicitanţilor contra mijloacelor băneşti la licitaţii „cu strigare", licitaţii „cu reducere" sau, în unele cazuri, prin negocieri directe în condiţii de transparenţă, prin contractele de vînzare-cumpărare din 30.12.2003, SA „Transcereale" a înstrăinat unor persoane terţe:  imobilul lit. C cu suprafaţa de 119,6 m.p şi lit. D cu suprafaţa de 112,8 m.p., cet. Buză V. la preţul de 99800 lei, iar ulterior, imobilul lit. C a fost vîndut de către acesta cet. Iscolinîi M. prin contractul de vînzare - cumpărare din 26.05.2004 la preţul de 47879 lei;  imobilul lit. F cu suprafaţa de 457,1 m.p., SA „Orizont" la preţul de 270 mii lei, ulterior vîndut de către acesta cet. Tataru C. prin contractul de vînzare - cumpărare din 23.12.2006 la preţul de 275 mii lei;  imobilele lit. E cu suprafaţa de 127,5 m.p., lit. M cu suprafaţa de 22,3 m.p., lit. U cu suprafaţa de 74,8 m.p. şi lit. N cu suprafaţa de 9,2 m.p., cet. Şalaru M. la preţul de 99800 lei, ulterior vîndut de către acesta cet. Mereuţă A. prin contractual de vînzare - cumpărare din 15.10.2004. La 14.03.2005 cet. Mereuţă A. prin contractul de vînzare - cumpărare a înstrăinat imobilele menţionate cet. Tataru C. la preţul de 90 mii lei. Ca urmare, imobilele devenind în patru cazuri proprietatea lui Tataru C., care este fiul lui Tataru P. - director al Departamentului Mecanizare Agroservicii şi Protecţia Muncii al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, iar în trei cazuri proprietar a devenit ex-directorul SA 2 „Transcereale" Iscolnîi D., care în prezent gestionează mijloacele fixe în cauză. Organul de urmărire penală a calificat faptele incriminate lui Iscolnîi D. în baza art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal, precum că acesta, fiind persoană, care gestionează o organizaţie comercială, prin acţiunile sale intenţionate, manifestate prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu, în interes material, a cauzat daune în proporţii deosebit de mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M"; şi în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, delapidarea averii străine, adică însuşirea ilegală a bunurilor altei persoane, în proporţii deosebit de mari, de către o persoană, care gestionează o organizaţie comercială, a bunurilor SA „Transcereale", manifestate prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu, în interes material, cauzând daune în proporţii deosebit de mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M” şi statului. Tot Iscolinîi D. este învinuit, precum că fiind persoană cu funcţie de răspundere care gestionează o organizaţie comercială, având drepturi şi obligaţiuni în vederea exercitării funcţiilor administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice, urmărind scopul său criminal, a confecţionat, deţinut şi folosit documente oficiale false, care acordă drepturi şi eliberează de obligaţii, acţiuni ce s-au soldat cu cauzarea de daune în proporţii mari. Astfel, Iscolinîi D., în virtutea funcţiei ocupate, neţinând cont de prevederile legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr.163- XVI din 13.07.2007, a depăşit limitele competenţei stabilite la art. 69 al legii menţionate, care prevedea că "organul executiv al societăţii asigură îndeplinirea hotărârilor adunării generale a acţionarilor, deciziilor consiliului societăţii şi este subordonat consiliului societăţii", contrar acestor prevederi, inculpatul la 06.08.2003 a emis un act juridic fictiv cu titlul de document oficial, şi anume ordinul nr. 02, care conţinea date false privind formarea comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA "Transcereale", în baza deciziei consiliului SA "Transcereale". În contextul creării comisiei procesul - verbal a fost întocmit abia la 07.08.2003. Organul de urmărire penală a calificat această faptă incriminată lui Iscolinîi D. în baza art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal, deoarece fiind persoană cu funcţie de răspundere, care gestionează o organizaţie comercială, având drepturi şi obligaţiuni în vederea exercitării funcţiilor administrative de dispoziţie şi organizatorico economice, urmărind scopul său criminal, a confecţionat, deţinut şi folosit documente oficiale false care acordă drepturi şi eliberează de obligaţii, acţiuni ce s-au soldat cu cauzarea de daune în proporţii mari. Iscolinîi D. a mai fost învinuit și de faptul că el, în calitate de învinuit în săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), art. 335 alin. (3) lit. b) şi art. 361 alin.(2) lit. d) Codul penal, în procesul penal aflat la examinare în fond la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, având scopul ascunderii adevărului în procesul de înfăptuire a justiţiei şi eschivarea sa de la răspundere penală, intenţionat, prin promisiuni şi oferirea avantajelor de 3 ordin nepatrimonial, l-a determinat pe martorul Buză V. la depunerea declaraţiilor mincinoase în cadrul procesului penal. Organul de urmărire penală a calificat fapta incriminată lui Iscolinîi D. în baza art. 314 Cod penal, precum că acesta, având scopul ascunderii adevărului în procesul de înfăptuire a justiţiei şi eschivarea sa de la răspundere penală, intenţionat, prin promisiuni şi oferirea avantajelor de ordin nepatrimonial, l-a determinat pe martorul Buză V. la depunerea declaraţiilor mincinoase în cadrul procesului penal, Prin încheierea din 19 iunie 2012, Judecătoria Ciocana a dispus conexarea cauzei penale nr. 1-2/2012 de învinuire a lui Iscolinîi D. în săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin. (5), 335 alin. (3) lit. b) şi 361 alin. (2) lit. d) Cod penal cu cauza penală de învinuire a lui Iscolnîi D. pe art. 314 alin. (1) Cod penal. În motivarea soluției sale de achitare a inculpatului Iscolinîi D. instanța de judecată a indicat că acțiunile acestuia nu pot fi considerate drept infracțiuni, deoarece relațiile între participanții convențiilor sunt reglementate de dreptul civil, constituind un delict civil, care urmează a fi soluționat în conformitate cu procedura civilă. În aceste condiții instanța de judecată a considerat necesar de a pronunța o sentință de achitare invocînd drept temei, că nu a fost stabilit faptul infracțiunii. Instanța de judecată a mai indicat că nu există legătură cauzală între presupusul prejudiciu cauzat SA„Mobvaro-M" și acțiunile lui Iscolinîi D., deoarece la momentul procurării de către SA„Mobvaro-M" în anul 2008 a activelor SA "Ex-Prod-Trans"(fosta SA ”Transcereale”) bunurile imobile erau deja înstrăinate încă în anul 2003, nefiind proprietatea ultimei. 3. Sentinţa nominalizată a fost atacată cu apeluri de către procurorul în Procuratura anticorupţie, Statnîi R. şi de reprezentantul părţii vătămate SRL „Mobvaro-M", Benderschii V. 3.1. În motivarea apelului procurorul a invocat că, instanţa de fond nu a dat apreciere faptului că prin actul de estimare din 15.08.2003, au fost încălcate normele imperative ale art. 97 alin. (4) din Titlul IV Cod fiscal, aprobat prin Legea mr. 407-XV din 26.07.2001, şi ca urmare preţul iniţial de vânzare al imobilelor respective a fost indicat ca fiind mai mic decât valoarea reziduală de bilanţ (valoarea lor reală, luând în consideraţie uzura), aceasta fiind altă modalitate prin care bunurile au fost evaluate la preţ iniţial de vânzare mai mic decât valoarea reziduală de bilanţ. A menţionat că, procedeele indicate supra sînt în legătură cauzală directă cu survenirea consecinţelor scontate de Iscolnîi D., care ulterior, a scos la vînzare cele 7 imobile substanţial devalorizate, pentru ca aceste bunuri să fie procurate de el şi de persoanele afiliate lui la preţuri reduse. Totodată a menționat ca, în motivarea sentinţei, instanţa s-a referit la hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 26.11.2009, emisă în legătură cu examinarea cauzei civile iniţiate la cererea SRL „Mobvaro-M” în care se indica că „...nici unul din contractele de vânzare - cumpărare încheiate de inculpat nu a fost anulat sub pretextul ilegalităţii, diminuarea preţului, vînzarea în lipsa petrecerii licitaţiei, prejudicierea 4 statului”. Cu privire la acest aspect procurorul consideră că instanţa a omis să indice faptul că în hotărirea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău se face referire la faptul că în legătură cu cererea SRL „Mobvaro-M" a fost intentată o cauza penală şi că în acest caz examinarea ilegalităţii actelor urmează a fi făcută în cauza penală. Cu alte cuvinte, procurorul menționează că Judecătoria Ciocana a statuat asupra legalităţii actelor juridice în baza hotărîrii instanţei civile, care nu s-a expus cu privire la legalitatea aceloraşi acte juridice, pe motiv că, aceasta urmează a fi examinată de instanţa penală. Procurorul a mai indicat ca, nu este de acord cu concluzia expusă în sentinţă, precum că ordinul nr. 2 din 06.08.2003 este decizia comisiei colective a SA "Transcereale" şi nu decizia personală a inculpatului, deoarece ordinul respectiv a fost emis şi semnat unipersonal de către Iscolnîi D. înainte de a avea loc şedinţa ce urma să dispună decizia colectivă, a introdus în documente şi a autentificat conţinutul unor documente, care atestau fapte ce nu corespundeau adevărului. A conchis că, instanța de fond a emis o sentinţa ilegală şi neîntemeiată, iar probele administrate în cadrul urmăririi penale și puse la baza acuzării sunt pertinente, concludente, utile și dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpatului Iscolinîi D. în săvîrşirea infracţiunilor imputate. A solicitat, casarea totală a sentinţei, rejudecarea cauzei cu pronunţarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care Iscolnîi D. să fie recunoscut vinovat şi condamnat:  în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 12 ani închisoare;  în baza art. 314 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare;  în baza art. 335 alin. (3) lit. b) Cod penal la 6 ani închisoare;  în baza art. 361 alin. (2) lit. d) Cod penal la 4 ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, a-i stabili lui Iscolinîi D. o pedeapsă definitivă de 18 (optsprezece) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 3.2. Reprezentantul părţii vătămate SRL „Mobvaro-M", Benderschi V. în motivarea apelului a invocat că, în cadrul urmăririi penale, în baza ordonanţei din 03.04.2009 directorul SRL „Mobvaro-M" a fost recunoscut în calitate de reprezentant al părţii vătămate, dar în cadrul urmăririi penale în cauză, şi ulterior a cercetării judecătoreşti, contrar prevederilor art. 59-60 Cod de procedură penală, SRL „Mobvaro-M" nu a fost informată şi reprezentantul ei nu a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei penale, respectiv nu a participat la şedinţele judecătoreşti, iar cu sentinţa de achitare a lui Iscolinîi D. nu a făcut cunoştinţă, până la data de 24.05.2013, când a luat cunoştinţă cu materialele cauzei penale la Curtea de Apel Chişinău, după depunerea de către procuror a apelului. A considerat sentinţa neîntemeiată şi ilegală, deoarece toate probele administrate în cadrul urmăririi penale dovedesc cu certitudine vinovăția lui Iscolinîi D. în savîrsirea infracțiunilor imputate şi prin acțiunile acestuia au fost cauzate daune în proporţii deosebit de mari statului, precum şi drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M” în circumstanţele indicate în învinuire. Acest fapt se confirmă 5 prin raportului de expertiză al Centrului Naţional de Expertize Judiciare nr. 1310, seria AA nr.002876 din 01.06.2009, prin care s-a stabilit că valoarea de lichidare a imobilelor nominalizate la momentul vînzării - 30.12.2003, constituia 1 044 523 lei, totodată, conform aceluiaşi raport de expertiză nr. 1310, valoarea de piaţă a acestor imobile la momentul vânzării - 30.12.2003, constituia 1 392 702 lei. Astfel, toate 7 contracte de vânzare-cumpărare a patrimoniului statului, încheiate cu aportul lui Iscolinîi D. sînt acte juridice ce cad sub incidenţa art. 226 Cod civil, fiind afectate cît de încălcarea limitei împuternicirilor lui, atît şi fiind afectate de eroare ce conform art. 227 Cod civil, fapte ce duc la nulitatea actelor, în cazul dat fiind probat faptul falsei reprezentări referitor la calităţile substanţiale ale obiectului acestui act. In final contractele respective urmează a fi sancţionate cu nulitate absolută în temeiul art. 221 Cod civil, pe motivul caracterului evident simulat al lor, fapte confirmate inclusiv şi de martorul Buza V.. Totodată, reprezentantul părții vătămate a mai menționat că, prin hotărîrea Judecătoriei sect. Botanica mun. Chișinău din 26.11.2009, acţiunea SRL „Mobvaro-M" privind declararea nulităţii celor 7 contracte încheiate cu aportul lui Iscolinîi D. a fost respinsă, însă a fost indicat, că acţiunile ilegale ale lui Iscolinîi D., urmând să fie probate în cadrul procedurii penale pornite la acel moment. Ulterior, la 22.10.2004 prin Decizia Camerei Înregistrării de Stat au fost înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale" prin schimbarea denumirii complete în Întreprinderea de Transport, Reparaţii şi Agroservicii "Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrară cu numărul de stat de identificare (IDNO) 1002600046), întreprindere care ulterior a emis un pachet de acţiuni a întreprinderii fără a ţine cont de valoarea reală a bunurilor imobile vândute, iar de însăşi faptul şi modul înstrăinării acestor bunuri nu a fost informată Agenţia Proprietăţii Publice. Potrivit dosarului de privatizare, în cadrul licitaţiilor republicane cu subscriere contra bonuri patrimoniale şi vânzări, SA "Ex-Prod-Trans" a scos la vânzare pachetul de acţiuni în număr de 1 246 168 (78,9 %), conform căruia cota proprietăţii private a întreprinderii la situaţia 01.01.2008, este în valoare de 1 595 810 lei, din care cota statului constituia 1 246 168 lei sau 78,09%, în acest capital social fiind incluse 10 imobile, de pe str. Uzinelor 4/1 mun.Chișinău. La 16.06.2008 SRL „Mobvaro-M" a procurat la Bursa de Valori a Moldovei pachetul de 124618 acţiuni, emitent al căror a fost SA „Ex-Prod- Trans", prin care a fost expus la vânzare capitalul social al SA „Transcereale", în care cota parte a proprietăţii statului constituia 78,9 %, astfel achitând contra valorii nominale a unei acţiuni - 10 lei, la preţul de vânzare a unei acţiuni 42, 85 lei, valoarea totală de 5 339 881 lei. La 18. 07.2008 Agenţia Proprietăţii Publice de pe lingă Ministerul Economiei şi Comerţului a eliberat Adeverinţa de Privatizare nr. 18/03, conform cărei SRL „Mobvaro-M" urma să reînregistreze mijloacele fixe privatizate la organele autorizate, însă la verificarea integrităţii bunurilor 6 procurate s-a depistat că din 9 bunuri imobile de valoare cu suprafaţa totală de 1735, 4 m.p., propuse spre vânzare, la balanţa întreprinderii au rămas doar 2 din ele, 7 obiecte imobiliare cu suprafaţa totală de 803,70 m.p., în urma unor tranzacţii fiind înstrăinate în perioada aului 2003, de către ex- directorul SA „Transcereale" şi ulterior, SA „Ex-Prod Trans", inculpatul Iscolinii D.. Reieşind din faptul că valoarea totală a bunurilor procurate de SRL „Mobvaro-M" constituia 5 3339 881,30 lei, precum şi faptul că suprafaţa totală a imobilelor evaluate prin rapoartele Agenţiei imobiliare „Print - Imobil" pentru 30.12.2003, şi 01.09.2004 constituia 1735, 4 m.p., preţul mediu de piaţă a 1 m.p. imobil în această perioadă era 1508, 64 lei. Respectiv, reprezentantul părţii vătămate consideră că prin acţiunile ilicite ale lui Iscolinîi D. a fost prejudiciată SRL „Mobvaro-M" cu 1 212494,93 lei ( 803, 70 m.p. x 931, 70 m.p.). Reprezentantul părţii vătămate a subliniat în apelul său că, în sentinţă nu a fost dată apreciere juridică acţiunilor lui Iscolinîi D. în cadrul Comisiei de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderii pe care o administra, în anul 2003 şi contribuirea lui la întocmirea documentului oficial fals, actului de estimare din 15.08.2003, în care au fost incluse date false privind valoarea reală a 9 imobile, prin aprobarea şi contrasemnarea acestui document de către Iscolinîi D., fapt care a atribuit acestui înscris, la 15.08.2003, calitatea de document oficial. Deşi, contractele de vânzare - cumpărare au fost încheiate la 30.12.2003 cu diferite persoane, în realitate aceste tranzacţii erau legate reciproc prin faptul că au fost încheiate pe parcursul unei zile, fără interval de timp, la același notar, pentru realizarea unei intenţii unice - însuşirea prin delapidare a obiectelor respective, iar persoanele cărora le-au fost vîndute mijloace fixe, erau persoane afiliate lui Iscolinîi D.. Reprezentantul părţii vătămate consideră că caracterul fals al conţinutului actului de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderii SA „Transcereale"din 15.08.2003 a fost probat prin Raportul de evaluare de Compania de consulting „Print-Imobil", înfăptuit la comanda SA „Transcereale", conform căruia, la situaţia din 30.12.2003, preţul de piaţă al 1 m.p. al unei încăperi de producere era evaluat la 1508 lei, imobilul fiind vîndut în urma estimării valorii la un preţ de 482 lei, inclusiv TVA 1 m.p.. Conform raportului de expertiză efectuat de Institutul Naţional Expertize Judiciare nr. 1310 din 01.06.2009, valoarea de lichidare a imobilului înstrăinat constituia 1 044 523 lei, în timp ce valoarea de piaţă a imobilului era de 1 392 702 lei. Astfel, în urma unor date eronate, aceste imobile au fost comercializate la un preţ diminuat cu 923 102 lei faţă de valoarea lor reală. De asemenea, toate încălcările admise la evaluarea bunurilor au fost constate şi prin actul reviziei tematice a activităţii económico-financiare a SA "Ex- Prod-Trans” efectuate de controlor-revizorii CCCEC. Cu toate acestea, reprezentantul părții vătămate consideră că, valoarea probantă a acestor acte în sentinţă este neglijată de fapt. În schimb, în calitate de probă fundamentală, ce urmează să confirme legalitatea şi consecvenţa 7 acţiunilor lui Iscolinîi D. la comercializarea mijloacelor fixe, este apreciată Autorizaţia nr.08-04/201/4191 din 09.10.2003 pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic, eliberată la 09.10.2003 de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Chiar şi în această ipoteză, în opinia apelantului, comercializarea bunurilor a fost efectuată contrar prevederilor pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996. Reprezentantul părţii vătămate a solicitat casarea totală a sentinţei, pronunţarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanţă, prin care:  Iscolinîi D. să fie recunoscut vinovat de săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin.(5); art. 314 alin. (l); art. 335 alin. (3) lit. b); art. 361 alin. (2) lit. (d) Cod penal;  SRL „Mobvaro-M” să fie recunoscută în calitate de parte vătămată şi civilă cu repunerea în drepturile prevăzute de art. 59-60, art. 61-62 Cod de procedură penală;  încasarea de la Iscolinîi D. a prejudiciului cauzat SRL „Mobvaro-M" în valoare de 1 212 494 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chișinău din 11 iunie 2014 au fost admise apelurile declarate, casată total sentinţa atacată şi pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care Iscolinîi D. a fost recunoscut vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin.(5) şi 335 alin. (11) Cod penal şi stabilită pedeapsa:  în baza art. 191 alin.(5) Cod penal - 9 (nouă) ani închisoare;  în baza art. 335 alin. (11) Cod penal - 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii şi de a exercita o anumită activitate în domeniul gestionării bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani. Conform art. 84 alin.(l) şi (2) Cod penal, pentru concurs de infracţiuni, prin cumul parţial al pedepselor aplicate, lui Iscolinîi D. s-a stabilit pedeapsa definitivă de 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii şi de a exercita o anumită activitate în domeniul gestionării bunurilor materiale pe termen de 3 (trei) ani. Termenul executării pedepsei aplicate lui Iscolinîi D. urma a fi calculat din ziua reţinerii inculpatului. Tot prin aceeași decizie a fost încetat procesul penal în baza art. 361 alin.(2) lit. d) Cod penal in privința lui Iscolinîi D., pe motiv că a intervenit prescripţia tragerii la răspundere penală. Acţiunea civilă înaintată de partea vătămată SRL „Mobvaro-M” a fost admisa în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunţe instanţa civilă.

În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a constatat că, la 06 august 2003, Iscolinîi D., exercitînd fincţia de director al SA „Transcereale”, 8 mun. Chişinău, folosind situaţia de serviciu, a emis un act juridic fictiv cu titlu de document oficial, şi anume, ordinul nr. 02, prin care a dispus formarea comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA „Transcereale”, invocând că formarea acestei comisii a fost dispusă la şedinţa consiliului SA „Transcereale” din 07.08.2003, şedinţă care la momentul formării comisiei de către Iscolnîi D., încă nu avuse loc. Ulterior, comisia formată în mod ilegal de către Iscolnîi D., sub controlul acestuia, a întocmit actul din 15.08.2011 de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderii pe care o administra, în care au fost incluse bunuri imobile selectate de către ultimul. Fără a se ţine cont de prevederile cap. II, cap. VII-VIII al Indicaţiilor metodologice „Privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al întreprinderii şi stabilirea preţului de vînzare a patrimoniului statului”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997, în actul în cauză au fost incluse date false privind valoarea a 9 imobile, anume s-a indicat că valoarea iniţială de bilanţ (reală) a acestor obiecte este mai mică decât valoarea acestora conform datelor evidenţei contabile, la contul 123 « mijloace fixe », la momentul inventarierii. În final, fiind în virtutea pct. 51 al Indicaţiilor metodologice citate „conducătorul, care poartă răspunderea materială disciplinară, administrativă şi penală pentru înfăptuirea neconformă a inventarierii şi pentru inexactitatea datelor privind evaluarea activelor şi pasivelor incluse în actele de evaluare a complexului patrimoniului unic a întreprinderii”, la 15.08.2003 Iscolinîi D. a aprobat şi contrasemnat (atribuindu-i calitatea de document oficial), actul de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic şi pasibile comercializării, document ce conţinea date false privind valoarea mijloacelor fixe, de care putea beneficia pentru realizarea intenţiei îndreptate spre delapidarea patrimoniul statului ce-i era încredințat în administrare. Astfel, deşi valoarea de bilanţ a garajului - box (lit."E") conform datelor contabile la situaţia 01.10.2003, constituia 54 736 lei, în actul de estimare, a fost indicată valoarea de bilanţ de 18 208 lei, valoarea fiind micşorată cu 36 528 lei. În mod analogic, valoarea celui de-al doilea garaj-box (lit."E") a fost micşorată de la 42 121 lei la 13 100 lei sau cu 29 021 lei mai puţin. Blocul de boxuri (garaje lit.”T”) a fost inclus în actul de estimare cu valoarea de 23 500 lei, cu toate că potrivit evidenţei contabile valoarea acestuia constituia 245 070 lei, adică cu 221 570 lei mai mult. Valoarea depozitului circulant (lit."G") a fost micşorată în act cu 1 801 lei, iar încăperea auxiliară (lit."C") a fost inclusă în act la valoarea de 12 048 lei, deşi preţul de bilanţ al acesteia constituia 38 547 lei ( valoarea de bilanţ fiind micşorată, astfel, cu 26 499 lei). Ca urmare, valoarea de bilanţ a imobilelor menţionate a fost micşorată cu 288 920 lei. Concomitent, au fost falsificate datele din actul de estimare menţionat prin subestimarea altor poziţii de evidenţă contabilă. Anume, contrar prevederilor art. 97 alin.(4) din Titlul IV, Cod fiscal, aprobat prin 9 Legea nr.407-XV din 26.07.2001, preţul iniţial de vânzare indicat în actul de estimare menţionat era mai mic decât valoarea reziduală de bilanţ. Aşa dar, deşi încăperile dispeceratului şi ale blocului de producere (lit."D"), conform valorii iniţiale de bilanţ (reală), luând în consideraţie uzura, au fost estimate la valoarea reziduală de bilanţ de 100 110 lei, preţul iniţial de vânzare stabilit de Comisie era de 50 976 lei (TVA inclus). La estimarea valorii garajelor (lit."E") diferenţa dintre valoarea reziduală de bilanţ (reală) şi preţul iniţial de vânzare a constituit 27 027 lei, a construcţiei "ghereta comercială" (lit."M") diferenţa a constituit 703 lei, a cabinei staţiei de alimentare cu combustibil (lit."N") diferenţa a constituit 551 lei. In total pe aceste obiecte au fost stabilite preţuri iniţiale de vânzare mai mici decât valoarea reziduală de bilanţ în sumă de 85 911 lei. Deci, Iscolinîi D., obţinând în acest mod scopul scontat, exprimat prin diminuarea patrimoniului întreprinderii, fapt ce îi asigura pe viitor, în cadrul înstrăinării acestui patrimoniu posibilitatea de a însuşi ilegal (delapida) la preţuri diminuate mijloace fixe încredinţate în administrarea lui, folosind situaţia de serviciu şi acţionând în continuare contrar prevederilor legale, constituite prin art. 65 alin. (2) lit. b) şi art. 82 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 1134 din 02.04.1997, Iscolinîi D. nu a prezentat actul de estimare respectiv la aprobarea consiliului societăţii, pentru ca acesta să aprobe valoarea de piaţă a bunurilor ce urmau a fi obiect de înstrăinare in cadrul unei tranzacţii de proporţii. Concomitent, pentru realizarea aceluiaşi interes patrimonial, Iscolinîi D. a ignorat cerinţele punctelor 47-50 al Indicaţiilor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997, prin care se impunea prezentarea pentru semnare a acestui act unui evaluator independent, licenţiat în domeniu, care urma să fie angajat la evaluarea complexului patrimonial unic al întreprinderii. Deşi, în realitate un evaluator independent, compania licenţiată în domeniu SRL „Prinţ Imobil”, a fost antrenată pentru evaluarea reală de piaţă a patrimoniului statului, evaluatorului i-au fost prezentate pentru evaluare doar obiectivele imobile rămase în patrimoniul întreprinderii la 31.12.2003, adică imediat după delapidarea de către Iscolnîi D. la data de 30.12.2013 a unei părţi esenţiale a patrimoniului statului, bunuri imobile ce prezentau pentru el interes comercial. In atare condiţii, Iscolinîi D. a organizat şi petrecut şedinţa Consiliului societăţii, unde a determinat membrii acesteia, să decidă asupra înstrăinării a 7 imobile ale întreprinderii la preţul de piaţă stabilit de el în mod arbitrar, care a constituit 469600 lei, astfel evitînd obligaţiile imperative prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea privind Societăţile pe Acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997 şi a pct. 7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale", conform cărora decizia privind comercializarea imobilului cu valoarea de piaţă mai mare de 50 % din activele societăţii urma a fi adoptată de către adunarea generală a acţionarilor. Aceasta, în realitate, potrivit bilanţului contabil întocmit pentru anul 2003, valoarea totală a activelor societăţii pentru această perioadă 10 constituiau 1 392 775 lei, valoarea de lichidare a imobilului înstrăinat la situația 30.12.2003 potrivit raportului de expertiză judiciară în construcţii nr.1310 din 01.06.2009 constituia 1044 523 lei, iar valoarea de piaţă era de 1 392 702 lei. În aşa mod, în cazul realizării imobilului (propus spre comercializare la 30.12.2003), conform valorii de lichidare, coraportul lui valoric faţă de activele societăţii constituia 74, 09 % din aceste active, iar la realizarea acestor bunuri imobile, la valoarea de piaţă, ar fi constituit 99, 99 % din valoarea totală a activelor societăţii. În atare împrejurări, Iscolinîi D., pentru a-şi putea realiza intenţia de delapidare a bunurilor patrimoniale încredinţate în gestiune, a obţinut de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare autorizaţia cu nr.08- 04/201/4191 din 09.10.2003 pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic. Totodată, Iscolinîi D., la comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic, urmând să se conducă de autorizaţia nr.08- 04/201/4191 din 09.10.2003, procedura obligatorie stabilită prin prevederile pct.10,12 şi 13 al Regulamentului „Cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic ale întreprinderilor”, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, a încălcat în mod flagrant, dispoziţiile imperative menţionate în autorizaţia Ministerului Agriculturii şi Industriei, precum şi a Regulamentului aprobat prin HG nr. 665 din 29.11.1996. Anume, Iscolinîi D., fără a asigura comercializarea activelor în condiţii de transparenţă necesare pentru identificarea cumpărătorilor care ar fi propus la licitaţii „cu strigare”, „cu reducere”, sau negocieri directe, condiţii mai avantajoase sau un preţ mai mare decât preţul iniţial, şi mai mult decât atât, subestimând esenţial acest preţ, acţionând în numele societăţii pe acţiuni, dar contrar intereselor acesteia, la 30.12.2003, a înstrăinat 7 mijloace fixe ale SA „Transereale", care în urma unor scheme criminale urmau să fie transmise în proprietatea celui din urmă şi a lui Tataru P. Iscolinîi D., pentru a evita convocarea adunării generale a SA „Transcereale" şi în vederea voalării faptului că este efectuată o tranzacţie de proporţii ( care urma să se încheie în condiţiile prevăzute de art. 82 alin.(2), art. 83 alin.(1) al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997, în baza deciziei adunării generale ale acţionarilor, urmînd a fi aprobate de organul superior de conducere a societăţii), a încheiat pe parcursul zilei de 30.12.2003 un şir de contracte ilegale, privind vânzarea - cumpărarea imobilelor menţionate. Deşi, aparent 7 contracte separate, încheiate cu diferite persoane, în realitate aceste tranzacţii au fost efectuate în temeiul aceleiaşi decizii a consiliului societăţii din 07.08.2013, deci erau legate reciproc, aveau ca obiect bunuri imobile din acelaşi complex de clădiri cu o destinaţie unică, au fost încheiate pe parcursul unei zile şi autentificate la acelaşi notar, obiectivele imobile au fost achitate din mijloacele băneşti puse la destinaţia cumpărătorilor, şi anume de către Iscolinîi D. şi persoane afiliate dînsului. 11 In atare condiţii, contractele respective prezentau în realitate acte juridice simulate, realizate fără intenţia de a produce efecte juridice faţă de părţile contractante, ce urmau a voala o intenţie comună, însuşirea prin delapidare a obiectelor respective, cu o ulterioară transmitere de la persoanele cărora le-au fost vîndute fictiv mijloace fixe, către Iscolnîi D. sau Tataru P., fapt ce urma să fie asigurat prin aceia că, cumpărătorii imobilelor Buza V., Buza S. şi Mereuţa A. sunt în relaţii de rudenie cu Tataru P. (nepoţi) şi în relaţii de parteneriat comercial cu fiul acestuia Tataru C. (cofondatori ai SRL „Veupsal”). In aşa mod, la 30 decembrie 2003 de către organul executiv al SA „Transereale" au fost înstrăinate, următoarele imobile: - la preţul de 99 800 lei imobilul lit. C cu suprafaţa de 119,6 m.p. şi lit. D cu suprafaţa de 112,8 m.p., prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu cet. Buză V.. Ulterior, imobilul lit. C .( iniţial cu nr. cadastral 010030204103, ulterior nr. 0100302317) a fost vândut de către acesta cet. Iscolinaia M. prin contractul de vânzare-cumpărare din 26.05.2004 la preţul de 47 879 lei, iar imobilul lit. D ( nr. cadastral 010030204103) la 23.12.2004 donat de acesta fratelui său, Buza S., dar practic fiind gestionat de Iscolinîi Dumitru; - imobilul lit. F ( nr. cadastral 010030204105), cu suprafaţa de 457,1 m.p., conform clauzelor contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu SA „Orizont" la 30.12.2003 a fost comercializat la un preţ de 270 mii lei. Tranzacţia de vînzare - cumpărare a imobilului cu lit. F ( nr. cadastral 010030204105), a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 14.01.2014, adică anterior datei din 02.02.2004 când a fost achitat prin transfer pe contul SA „Transcereale” contravaloarea lui şi chiar anterior momentului transmiterii imobilului noului proprietar, eveniment care conform facturii fiscale nr. 0309483 ar fi avut loc la 30.02.2004. Or, confirmarea documentară a faptului transmiterii bunului imobil în baza unui document oficial fals, la o dată ce nu există în calendar, atestă faptul că transmiterea acestui bun imobil către SA „Orizont” în realitate nu avut loc, tranzacţia respectivă fiind fictivă. In final la 23.12.2006 acest obiectiv imobil, a fost vîndut de SA „Orizontul" la preţul de 275 mii lei, persoanei cărei bunul imobil era destinat iniţial, lui Tataru C. Imobilele lit. E cu suprafaţa totală de 127,5 m.p. ( nr.cadastral H0030204105), lit. M cu suprafaţa de 22,3 m.p. (nr. cadastral 010030204109), lit. U suprafaţa de 74,8 m.p. (nr. cadastral 010030204108) şi lit. N cu suprafaţa de 9,2 i.p. ( nr. cadastral 010030204110), prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu cet. Şalaru M. la preţul de 99 800 lei, ulterior la 15.10.2004 vândute de către acesta cet. Mereuţă A.. La 14.03.2005 cet. Mereuţă A. prin contractul de vânzare-cumpărare a înstrăinat imobilele menţionate aceluiaşi cet. Tataru C. la preţul de 90 mii lei. In aşa mod, conform datelor evidenţei contabile a SA „Transcereale,, valoarea totală a imobilelor comercializate, achitată de cumpărători în perioada 31.12.2003 -31.12.2004 a constituit 469 600 lei. 12 În atare circumstanţe, Iscolnîi D. a încălcat flagrant prevederile art. 76 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997, conform cărei "Tranzacţiile societăţii, inclusiv cele legate de reorganizarea ei, de înfiinţarea întreprinderilor afiliate, se efectuează pornindu-se de la valoarea de piaţă a bunurilor, achiziţionate sau înstrăinate...". Aliniatul (3) al aceleiaşi legi, indică ca „pentru determinarea valorii de piaţă a bunurilor care nu se află în circulaţie pe piaţa organizată poate fi antrenată, iar în cazurile prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative sau de hotărîrea adunării generale a acţionarilor va fi antrenată o organizaţie specializată care nu este persoană afiliată a societăţii”. Achitînd în calitate de impozite şi taxe bugetului de stat (trezoreriei centrale) 213 907,2 lei, din suma încasată de către organul de administrare a SA „Transcereale", au fost achitate inclusiv 20% TVA din tranzacţiile sus- menţionate, fapt ce a generat că cheltuielile întreprinderii să fie mult mai mari decît surplusul propus de cumpărători la preţul iniţial de estimare. Astfel, imobilele cu literele „E", „M", „N" şi „U" cu preţul de vînzare de 99 600 lei au fost înstrăinate lui Şalaru M. contra sumei de 99 800 lei, atunci când întreprinderea a achitat bugetului de stat pentru înfăptuirea acestei tranzacţii 19 960 lei TVA. Fiind estimată în cadrul raportului de expertiza judiciară în construcţii nr. 1310 seria AA nr.002876 din 01.06.2009, valoarea reală a bunurilor imobile respective în condiţii legale, s-a stabilit că valoarea de lichidare a imobilelor nominalizate la situaţia 30.12.2003 constituia 1 044 523 lei şi anume imobilul lit."C" cu suprafaţa de 119,6 m2 valora 128 958 lei; imobilul lit."D" cu suprafaţa de 112,8 m2 - 197 587 lei; imobilul lit.”T” cu suprafaţa de 457,1 m2 - 508 806 lei; imobilul lit.”T" cu suprafaţa de 127,5 m2-22 131 lei; imobilul lit."M" cu suprafaţa de 22,3 m2 - 20 856 lei; imobilul lit."U" cu suprafaţa de 74,8 m - 59 564 lei; imobilul lit."N" cu suprafaţa de 9,2 m2 - 6 621 lei. Ca rezultat imobilele SA „Transereale” au fost realizate la un preţ esenţial subevaluat chiar valorii de lichidare, adică valorii obţinute cu amendamentul vânzări forţate, cănd vânzătorul este silit să văndă bunul în timp scurt şi cu expunerea pe piaţă a imobilului în condiţii neadecvate şi în lipsa publicităţii. Totodată, conform aceluiaşi raport valoarea de piaţă a aceloraşi imobile adică, valoarea ce urma să fie obţinută la vînzarea acestor obiective imobile după un marketing adecvat în cadrul unei tranzacţii libere, în care fiecare parte acţiona prudent, în cunoştinţă de cauză, cu rezervă de timp, adică cu respectarea procedurii stabilite prin pct. 10, 12 şi 13 al Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, constituia la momentul vânzării, adică la 30.12.2003 - 1 392 702 lei. Și anume imobilul cu lit."C", cu suprafaţa de 119,6 m valora 171 944 lei; imobilul lit."D" cu suprafaţa de 112,8 m2- 263 450 lei; imobilul lit.”T” cu suprafaţa de 457,1 m.p. -678 409 lei; imobilul lit."E" cu suprafaţa de 127,5 m2- 162 842 lei; imobilul lit."M" cu suprafaţa de 22,3 m2 - 27 809 lei; imobilul 13 lit."U" cu suprafaţa de 74,8 m2 - 79 419 lei, iar imobilul lit."N" cu suprafaţa de 9,2 m2 - 8 829 lei. La momentul realizării bunurilor imobile, la dispoziţia organului executiv al „Transcereale" SA era raportul de evaluare a bunurilor imobile proprietate a statului, rămase în gestiune către data de 30.12.2003, act de estimare efectuat la comanda organului executiv al societăţii, întru executarea cerinţelor cap. VII, punctelor 47-50 al Indicaţiilor metodologice, anexă 6 la Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 1997, de către evaluatorul licenţiat SRL „Print-Imobil”. Astfel, de către organizaţia evaluator la situaţia din 30.12.2003 preţul minim al încăperilor de producere pe piaţa imobilului era evaluat la 1508 lei pentru 1 m.p., contra 482 lei (TVA inclus) pentru 1 m.p., obţinut în rezultatul tranzacţiilor operate de Iscolinîi D. Prin comercializarea a 7 imobile cu suprafaţa totală de 803, 7 m.p. la un preţ de 469 000 lei intenţionat a fost diminuată valoarea reală de piaţă a imobilelor cu 923 102 lei. Deci, urmare a diminuării intenţionate, contrar prevederilor art. 65 alin. (2) lit. b), art. 76, art.82 alin.(1) lit. a) din Legea nr.1134 din 02.04.1997, a costului real a imobilelor supuse înstrăinării, valoarea de piaţă a cărora constituia 1 392 702 lei, precum şi a aprobării unor preţuri eronate, şi ca rezultat comercializarea acestor imobile la un preţ diminuat, subestimat la 469 600 lei, interesele patrimoniale ale statului au fost prejudiciate cu 923 102 lei. Aşadar, Iscolinîi D. pe parcursul activităţii, fiind obligat la gestionarea patrimoniului societăţii, să asigure executarea necondiţionată a prevederilor Legii nr. 1134/02.04.1997 "Privind societăţile de acţiuni ", acesta de mai multe ori a activat contrar prevederilor acestei Legi. Astfel, conform art. 39 alin. (6) al Legii citate Iscolinîi D. urma să exercite o astfel de gestionare a patrimoniului încredinţat în administrarea lui, care ar fi asigurat menţinerea activelor nete a societăţii la o valoare nu mai mică decît mărimea capitalului social, în caz contrar urmînd să informeze de acest fapt adunarea generală a acţionarilor, pentru a întreprinde măsuri de vigoare în sensul redresării acestei situaţii, care conform normei de drept citate impunea reducerea capitalului social, sau chiar dizolvarea societăţii. Gestionînd activele societăţii în interese personale, interese care contraveneau normei de drept citate, Iscolinîi D., pe parcurs a 4 ani financiari (2000- 2003, perioada, în care capitalul social constituia constant 1 595 810 lei), a menţinut activele societăţii sub nivelul cerinţelor legale, adică la o valoare mai mică decât cea a capitalului social, aceşti indici constituind 1 055 196 lei pentru anul 2000, 1 539 176 lei pentru anul 2001 şi 1 446 594 lei pentru anul 2002, 1 392 775 lei pentru anul 2003 şi pentru a voala înstrăinarea ilegală a activelor - obiecte imobilare incluse în capitalul social, în care cota proprietăţii private a statului constituia 78, 09 %, a introdus date false în documentele oficiale privind rezultatele activităţii economice pe perioada anului 2003. 14 Astfel, continuînd să activeze, ulterior delapidării bunurilor imobile în calitate de director a SA "Transcerale" până la 15.03.2004, Iscolnîi D. a contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA „Transcerale" pentru anul 2003, prezentat la 25.02.2004, organelor fiscale, şi nu a reflectat în acest document oficial informaţia privind realizarea a 7 obiective imobile, patrimoniu public, ca bunuri neutilizate în procesul tehnologic. Concomitent cu obligaţia de a asigura autenticitatea şi actualizarea datelor din rapoartele financiare, conform Hotărîrii Guvernului nr. 379/03.07.96 şi Hotărîrii Guvernului nr. 1016 din 01.10.1998, în calitatea sa de conducător al întreprinderii, deţinător al patrimoniului public, Iscolinîi D., era obligat să prezinte organelor de resort, pentru informarea Departamentului de Privatizare, formularul 2-pp „darea de seamă privind mărimea şi circulaţiei proprietăţii”, precum şi să prezinte informaţii generalizatoare privind dispunerea de patrimoniu public şi circulaţia acestuia. Contrar cadrului legal existent, Iscolinîi D. a eludat prezentarea unei informaţii veridice în acest sens, ca urmare conducerea posterioară a SA „Transcereale", cărei i-a fost încredinţată gestionarea patrimoniului întreprinderii, proprietăţi a statului a tirajat în rapoartele financiare pe perioada anilor 2004-2007 date eronate incluse iniţial în raportul financiar pentru anul 2003, rezultat al cărui fapt, Departamentului de Privatizare, a înregistrat în Registrul patrimoniului Public informaţie denaturată privind starea reală a activelor incluse în capitalul social, cotă-parte proprietate a statului, inclusiv şi a faptului înstrăinării bunurilor neutilizate în procesul tehnologic de către SA „Transcereale”. La 22.10.2004, prin Decizia Camerei înregistrării de Stat au fost înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale", prin schimbarea denumirii complete în întreprinderea de Transport, Reparaţii şi Agroservicii "Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrată cu numărul de stat de identificare (IDNO) 1002600046). In anul 2008 la Bursa de Valori a Moldovei a fost plasat pachetul de 124618 acţiuni, proprietate a statului, cu valoarea de 1 246 168 lei, emitent al căror a fost SA „Ex-Prod-Trans”, acest pachet fiind asigurat de capitalul social al SA „Transcereale", în care cota proprietăţii private constituia 1 595 810 lei, în acest capital, cota-parte a statului constituind 78,1 %. Subscrişi pentru a participa la vînzări reprezentanţii SRL „Mobvaro-M" au făcut cunoştinţă cu dosarul de privatizare, şi pe parcursul acestei proceduri, reprezentanţii Departamentului de Privatizare le-a adus la cunoştinţă că deţinătorul acţiunilor SA „EX-Prod-Trans", care gestiona activele societăţii şi capitalul lui social la data vînzării, nu a vîndut careva active neutilizate în procesul tehnologic. Ca urmare, la 16.06.2008 acest pachet de acţiuni a fost procurat de către SRL „Mobvaro-M", care a achitat pentru aceste hîrtii de valoare 5 339 881 lei, preţul de vînzare a unei acţiuni fiind 42, 85 lei contra valorii nominale iniţiale 10 lei costul unei acţiuni. 15 La 16.07.2008 SRL „Mobvaro-M" a primit adeverinţa de privatizare în care era enumerate 15 obiective imobile introduse în capitalul social al întreprinderii, estimate în perioada anului 1995, intenţionînd să între în posesia lor, dar la verificarea integrităţii bunurilor procurate s-a depistat că din 10 bunuri imobile de valoare, cu suprafaţa totală de 1735, 4 m.p. (100%), propuse spre vânzare, la balanţa întreprinderii au rămas doar 3, iar 7 obiecte imobiliare, cu suprafaţa totală de 803,70 m.p. (46, 31 %) au fost sustrase în urma tranzacţiilor cu caracter fictiv şi vădit ilicit în anul 2003, săvârşite de către ex-directorul SA „Transcereale", inculpatul Iscolinii D. Verificînd integritatea bunurilor procurate, pentru a întra în posesia lor reprezentanţii SRL „Mobvaro-M" au constatat că 7 imobile sînt deja vîndute, şi ca urmare preţul acestor hîrtii de valoare s-a dovedit a fi devalorizat în urma tranzacţiilor ilegale efectuate în anul 2003, SRL „Mobvaro-M" fiind prejudiciată direct proporţional costului bunurilor subevaluate şi delapidate de către Iscolnîi D., avînd în vedere valoarea lor de piaţă la momentul procurării de către SRL „Mobvaro-M". Deci, SRL „Mobvaro-M" a procurat şi achitat pachetul de acţiuni - cota statului, în cadrul acestei acţiuni statul urmînd, în calitate de vînzător, să asigure predarea integrală către cumpărător a activelor ce asigurau valoarea acţiunilor inclusiv a celor 10 bunuri imobile. Ca rezultat a acţiunilor ilegale a lui Iscolinîi D. la gestionarea patrimoniului statului, instituţiile statului au scos la vînzare şi au vândut contrar prevederilor art. 763 Cod civil un lot de bunuri cu vicii materiale, fără a asigura repunerea cumpărătorului în drepturile patrimoniale lezate. Deci, la 16.06.2008 SRL „Mobvaro-M" a devenit proprietarul pachetului de acţiuni în valoare totală de 5 339 881, 30 lei în care suprafaţa activelor - obiective imobile ce asigurau contravaloarea acţiunilor, scoase la vânzare (conform evaluării Agenţiei imobiliare „Print-Imobil" pentru 30.12.2003 şi 01.09.2004), constituia 1735, 4 m.p., în cadrul tranzacţiei la Bursa de Valori contravaloarea 1 m.p. procurat de SRL „Mobvaro-M" a constituit 3077, 03 lei. Respectiv ca rezultat al delapidării de către Iscolinii D. a 7 bunuri imobile cu suprafaţa totală de 803, 70 m.p. valoarea cărora a fost apreciată la Bursa de Valori la preţul de 2 473 010 lei, „Mobvaro-M" SRL a fost prejudiciată în urma acţiunilor ilegale a lui Iscolinîi D. în cuantumul sumei indicate. Aşadar, Iscolinîi D., fiind director al SA „Transcereale", pe parcursul a.a. 2003-2004 a gestionat o întreprindere în care cota proprietăţii statului constituie 78, 09 %, şi în virtutea funcţiei ocupate, era obligat în activitatea sa să călăuzească atât de prevederile normelor legislative ce reglementează administrarea proprietăţii statului cât şi al Legii privind societăţile pe acţiuni, nr. 1134 - XVI din 02.04.1997, expusă prin art. 69 al acestei Legi, fiind abilitat cu anumite drepturi şi obligaţiuni cu caracter restrictiv în vederea exercitării anumitor funcţii organizatorico - economice şi administrative de dispoziţie la administrarea patrimoniului încredinţat în gestionarea lui. Astfel, în perioada anului 2003 Iscolinîi D., intenţionat folosind situaţia de serviciu, în interes material şi personal, a gestionat patrimoniul statului, 16 contrar prevederilor legale şi ca rezultat intenţionat, a diminuat cu 923 102 lei, preţul imobilelor SA „Trancereale" destinate vînzării, cauzând daune în proporţii deosebit de mari statului, acţiuni ulterior soldate cu urmări grave şi pentru drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL "Mobvaro-M", întreprindere, care în urma acestor acţiuni a fost prejudiciată în valoare de 2 473 010 lei. Inculpatul Iscolnîi D., în aceiaşi perioadă de timp, a emis, confecţionat şi folosit mai multe documente oficiale false în următoarele împrejurări: La 06.08.2013 Iscolinîi D., a emis ordinul nr. 02, în care a înscris date false, privind formarea în baza deciziei consiliului SA „Transcereale” a comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA „Transcereale”, dar în realitate o astfel de şedinţă a consiliului SA „Transcereale” la acel moment încă nu a avut loc, fiind anticipată de ordinul respectiv. La 15.08.2003 Iscolinîi D. a contrasemnat, aprobat şi ulterior folosit actul de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic de către SA „Transcereale", şi pasibile comercializării - un document ce conţinea date false, prin care intenţionat a fost subestimată valoarea mijloacelor fixe, astfel atribuind-i calitatea de document oficial. Pe parcursul zilei de 30.12.2003 a încheiat din numele întreprinderii administrate de el, 7 contracte de vânzare - cumpărare a imobilelor menţionate, care aveau un caracter fictiv, realizate fără intenţia de a produce efecte juridice faţă de părţile contractante, ce urmau a voala o intenţie comună cumpărătorii au achitat obiectivele imobile din mijloacele băneşti puse la dispoziţia lor de către Iscolinîi D. şi persoane afiliate lui, fără ca ambele părţi contractante să aibă intenţia să execute clauzele acestor contracte. Ulterior, în cadru realizării obligaţiilor pe aceste contracte, pentru a atesta transmiterea obiectivului imobil lit. „F” în posesia noului proprietar SA „Orizont”, Iscolnîi D. a eliberat factura fiscală nr. 0309483 - document oficial fals semnat de Iscolinîi D., la 30.02.2004 ce atestă faptul că transmiterea acestui bun imobil către SA „Orizont" în realitate nu avut loc şi tranzacţia respectivă este evident fictivă. In perioada ulterioară delapidării bunurilor statului la 25.02.2004, Iscolinîi D. a contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA „Transcereale" pentru a. 2003, prezentat la 25.02.2004, organelor fiscale, a falsificat acest document oficial şi nu a reflectat în el informaţie privind realizarea a 7 obiective imobile, patrimoniu public, ca bunuri neutilizate în procesul tehnologic. Aşa dar, Iscolinîi D., fiind persoană cu funcţie de răspundere, care gestiona o organizaţie comercială, intenţionat a confecţionat şi folosit, în mod repetat, documente oficiale false, care i-au acordat drepturi în vederea subevaluării şi a gestionării voluntare a patrimoniului încredinţat lui, soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice, drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice. 17 Inculpatul Iscolinîi D., exercitînd funcţia de director al Societăţii pe Acţiuni "Transcereale", fiind persoană cu funcţie de răspundere care gestionează o organizaţie comercială, având drepturi şi obligaţiuni în vederea exercitării funcţiilor administrative de dispoziţie şi organizatorico- economice, urmărind scopul cupidant, delapidării averii încredinţate în administrarea lui, în perioada anului 2003 a folosit situaţia de serviciu în interes material, prin delapidarea averii încredinţate în administrarea lui, a cauzat daune în proporţii deosebit de mari statului, precum şi drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice SRL „Mobvaro-M” în următoarele circumstanţe: Fiind obligat, în virtutea funcţiei ocupate ca persoană cu funcţie de răspundere care gestionează o organizaţie comercială în care cota proprietăţii statului constituie 78, 09 %, Iscolnîi D. era obligat să se călăuzească în activitatea sa, atât de prevederile normelor legislative, ce reglementează administrarea proprietăţii statului cît şi a Legii privind societăţile pe acţiuni, nr.1134-XVI din 02.04.1997 şi anume art. 69 al legii enunţate, potrivit căreia era abilitat cu anumite drepturi şi obligaţiuni cu caracter restrictiv în vederea exercitării anumitor funcţii organizatorico- economice şi administrative de dispoziţie, Iscolinîi D. a depăşit limitele competenţilor sale şi la 06.08.2003 a emis un act juridic fictiv cu titlu de document oficial - Ordinul nr. 02, care conţinea date false privind formarea comisiei pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA „Transcereale”, invocînd că formarea acestei comisii a fost dispusă la şedinţa consiliului SA „Transcereale” din 07.08.2003, şedinţă care la momentul emiterii ordinului şi formării comisiei ,încă nu avuse loc. Ulterior, comisia formată în mod ilegal de către Iscolinîi D., sub controlul acestuia, a întocmit actul de estimare al activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderii pe care o administra, act în care a inclus date false privind valoarea a 9 imobile, indicând că valoarea iniţială de bilanţ a acestor obiecte este mai mică decât valoarea acestora conform datelor evidenţei contabile, la contul 123 «mijloace fixe», la momentul inventarierii. In final, la 15.08.2011 Iscolinîi D. a contrasemnat şi aprobat actul fals, prin care intenţionat a fost subestimată valoarea mijloacelor fixe, astfel atribuind- i actului calitatea de document oficial fără a se ţine cont de prevederile cap. II, cap. VII-VIII al Indicaţiilor metodologice „Privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al întreprinderii şi stabilirea preţului de vînzare a patrimoniului statului „aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1056 din 12.11.1997, anume s-a indicat că valoarea iniţială de bilanţ (reală) a acestor obiecte este mai mică decît valoarea acestora conform datelor evidenţei contabile la contul 123 «mijloace fixe» la momentul inventarierii. Fiind în virtutea p. 51 al Indicaţiilor metodologice citate „ conducătorul, care poartă răspunderea materială disciplinară, administrativă şi penală pentru înfăptuirea neconformă a inventarierii şi pentru inexactitatea datelor privind evaluarea activelor şi pasivelor incluse în actele de evaluare a complexului patrimoniului unic al întreprinderii ... ", la 15.08.2003 Iscolinîi D. 18 a aprobat şi contrasemnat, (atribuindu-i calitatea de document oficial), actul de estimare a activelor neutilizate în procesul tehnologic şi pasibile comercializării-document ce conţinea date false privind valoarea mijloacelor fixe, de care putea beneficia pentru realizarea intenţiei îndreptate spre delapidarea patrimoniul statului ce-i era încredințat în administrare. Astfel, deşi valoarea de bilanţ a garajului - box (lit."E") conform datelor contabile la situaţia 01.10.2003 constituia 54 736 lei, în actul de estimare, a fost indicată valoarea de bilanţ de 18 208 lei, valoarea fiind micşorată cu 36 528 lei. In mod analogic, valoarea celui de-al doilea garaj-box (lit."E") a fost micşorată de la 42 121 lei la 13 100 lei sau cu 29 021 lei mai puţin. Blocul de boxuri (garaje lit.”F”) a fost inclus în actul de estimare cu valoarea de 23 500 lei, cu toate că potrivit evidenţei contabile valoarea acestuia constituia 245 070 lei, adică cu 221 570 lei mai mult. Valoarea depozitului circulant (lit."G") a fost micşorată în act cu 1 801 lei, iar încăperea auxiliară (lit."C") a fost inclusă în act la valoarea de 12 048 lei, deşi preţul de bilanţ al acesteia constituia 38 547 lei ( valoarea de bilanţ fiind micşorată, astfel, cu 26 499 lei). Ca urmare, valoarea de bilanţ a imobilelor menţionate a fost micşorată cu 288 920 lei. Concomitent, au fost falsificate datele din actul de estimare menţionat prin subestimarea altor poziţii de evidenţa contabilă. Astfel, contrar prevederilor art. 97, (4) din Titlul IV, Cod fiscal, aprobat prin Legea nr.407-XV din 26.07.2001, preţul iniţial de vânzare indicat în actul de estimare menţionat era mai mic decât valoarea reziduală de bilanţ. Deşi încăperile dispeceratului şi ale blocului de producere (lit."D"), conform valorii iniţiale de bilanţ (reală), luând în consideraţie uzura, au fost estimate la valoarea reziduală de bilanţ de 100 110 lei, preţul iniţial de vânzare stabilit de Comisie era de 50 976 lei (TVA inclus). La estimarea valorii garajelor (lit."L") diferenţa dintre valoarea reziduală de bilanţ (reală) şi preţul iniţial de vânzare a constituit 27 027 lei, a construcţiei "ghereta comercială" (1 it."M") diferenţa a constituit 703 lei, a cabinei staţiei de alimentare cu combustibil (lit."N") diferenţa a constituit 551 lei. In total pe aceste obiecte au fost stabilite preturi, iniţiale de vânzare mai mici decât valoarea reziduală de bilanţ în sumă de 85 911 lei. Aşadar, Iscolinîi D., obţinând în acest mod scopul scontat, exprimat prin diminuarea patrimoniului întreprinderii, fapt ce î-i asigura pe viitor, în cadrul înstrăinării acestui patrimoniu posibilitatea de a însuşi ilegal la preţuri diminuate mijloacele fixe încredinţate în administrarea lui, folosind situaţia de serviciu şi acţionând în continuare contrar prevederilor legale, prevăzute de art. 65, alin. (2), lit. b) şi art. 82, alin. 1), lit. a) al Legii nr. 1134 din 02.04.1997, Iscolnîi D. nu a prezentat actul de estimare respectiv consiliului societăţii pentru aprobarea valorii de piaţă a bunurilor ce urmau a fi obiect de înstrăinare în cadrul unei tranzacţii de proporţii. Concomitent pentru realizarea aceluiaşi interes patrimonial Iscolinîi D. a ignorat cerinţele punctelor 47-50 al Indicaţiilor metodologice aprobate prin HG nr. 1056 din 12.11.1997, prin care se impunea prezentarea pentru 19 semnare a acestui act unui evaluator independent, licenţiat în domeniu, care urma să fie angajat la evaluarea complexului patrimonial unic al întreprinderii. Deşi, în realitate un evaluator independent - compania licenţiată în domeniu SRL „Prinţ Imobil", a fost antrenată pentru evaluarea reală de piaţă a patrimoniului statului, evaluatorului i-au fost prezentate pentru evaluare doar obiectivele imobile rămase în patrimoniul întreprinderii la 31.12.2003, adică imediat după delapidarea de către Iscolnîi D. la data de 30.12.2013 a unei părţi esenţiale a patrimoniului statului - bunuri imobile ce prezentau pentru el interes comercial. În atare condiţii, Iscolnîi D. a organizat şi petrecut şedinţa Consiliului societăţii, unde a determinat membrii acesteia, să decidă asupra înstrăinării a 7 imobile ale întreprinderii la preţul de piaţă stabilit de el în mod arbitrar, care a constituit 469600 lei, astfel evitînd obligaţiile imperative prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea privind Societăţile pe Acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997 şi a pct.7.2 alin. (5) din Statutul SA „Transcereale", conform cărora decizia privind comercializarea imobilului cu valoarea de piaţă mai mare de 50 % din activele societăţii urina a 11 adoptată de către adunarea generală a acţionarilor. În realitate, potrivit bilanţului contabil întocmit pentru a. 2003, valoarea totală a activelor societăţii pentru această perioadă constituia 1 392 775 lei, valoarea de lichidare a imobilului înstrăinat la situaţia 30.12.2003 potrivit raportului de expertiză judiciară în construcţii nr. 1310 din 01.06.2009 constituia I 044 523 lei, iar valoarea de piaţă era de 1 392 702 lei. În aşa mod, în cazul realizării imobilului (propus spre comercializare la 30.12.2003), conform valorii de lichidare, coraportul lui valoric faţă de activele societăţii constituia 74, 09 % din aceste active, iar la realizarea bunurilor imobile, la valoarea de piaţă, ar fi constituit 99, 99 % din valoarea totală a activelor societăţii. Astfel, Iscolinîi D., pentru a-şi putea realiza intenţia de delapidare a bunurilor patrimoniale încredinţate în gestiunea sa a obţinut de la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare autorizaţia cu nr.08-04/201/4191 din 09.10.2003 pentru comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic. Totodată, Iscolinîi D., urmînd la comercializarea mijloacelor fixe neutilizate în procesul tehnologic să se conducă de autorizaţia nr.08- 04/201/4191 de procedura obligatorie stabilită prin prevederile pct.10, 12 şi 13 al Regulamentului „Cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic ale întreprinderilor", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996 a încălcat în mod flagrant, dispoziţiile imperative menţionate în autorizaţia Ministerului Agriculturii şi Industriei, precum şi a Regulamentului aprobat prin HG nr. 665 din 29.11.1996. Fără a asigura comercializarea activelor în condiţii de transparenţă necesare pentru identificarea cumpărătorilor care ar fi propus la licitaţii „cu strigare" , „cu reducere", sau negocieri directe, condiţii mai avantajoase, sau 20 un preţ mai mare decât preţul iniţial, şi mai mult decât atât, subestimând esenţial acest preţ, acţionând în numele societăţii pe acţiuni, dar contrar intereselor acesteia, Iscolinîi D. la 30.12.2003 a înstrăinat 7 mijloace fixe ale SA „Transcereale". Iscolinîi D., pentru a evita convocarea adunării generale a SA , Transcereale" şi în vederea voalării faptului că este efectuată o tranzacţie de proporţii ( care urma să se încheie în condiţiile prevăzute de art. 82, alin. (2) art. 83 alin. 1 al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1134 din 02.04.1997, în baza deciziei adunării generale a acţionarilor, urmînd a fi aprobate de organul superior de conducere a societăţii a încheiat pe parcursul zilei de 30.12.2003 un şir de contracte ilegale, privind vânzarea - cumpărarea imobilelor menţionate. Deşi, aparent au fost încheiate 7 contracte separate, cu diferite persoane, în realitate aceste tranzacţii au fost efectuate în temeiul aceleiaşi decizii a consiliului societăţii din 07.08.2003 deci erau legate reciproc, aveau ca obiect bunuri imobile din acelaşi complex de clădiri cu o destinaţie unică, au fost încheiate pe parcursul unei zile şi autentificate la acelaşi notar, fiind achitate costurile imobilelor din mijloacele băneşti puse la destinaţia cumpărătorilor de către Iscolinîi D. şi persoane afiliate dînsului. În circumstanţele expuse, contractele vizate prezentau în realitate acte juridice simulate, realizate fără intenţia de a produce efecte juridice faţă de părţile contractante, ce urmau a voala o intenţie comună, - însuşirea prin delapidare a obiectelor respective, cu o ulterioară transmitere de la persoanele cărora imobilele le-au fost vîndute fictiv lui Iscolinîi D. sau Tataru P., fapt ce urma să fie asigurat prin aceia că, cumpărătorii imobilelor Buza V., Buza S. şi Mereuţa A. sunt în relaţii de rudenie cu Tataru P., (nepoţi) şi în relaţii de parteneriat comercial cu fiul acestuia, Tataru C. (cofondatori ai SRL „Veupsal"). În aşa mod la 30.12.2003 din numele SA „Transcereale" au fost înstrăinate, următoarele imobile : - la preţul de 99 800 lei imobilul lit. C cu suprafaţa de 119,6 m.p. şi lit. D cu suprafaţa de 112,8 m.p., prin contractul de vânzare cumpărare încheiat cu cet. Buză V.,iar ulterior imobilul lit. C ( iniţial cu nr. cadastral 010030204103, ulterior nr. 0100302317) a fost vândut cet. Iscolinaia M. de către Buză V. prin contractul de vânzare-cumpărare din 26.05.2004 la preţul de 47 879 lei, iar imobilul lit. D ( nr. cadastral 010030204103) la 23.12.2004 donat de acesta fratelui său, Buza S., dar practic fiind gestionat de Iscolinîi D.; - imobilul lit. F ( nr. cadastral 010030204105), cu suprafaţa de 457,1 m.p., conform clauzelor contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SA „Orizont" la 30.12.2003 a fost comercializat la un preţ de 270 mii lei, însă tranzacţia de vînzare - cumpărare a imobilului cu lit. F ( nr. cadastral 010030204105), a fost înregistrată în Registrul bunurilor imobile la 14.01.2004, adică anterior datei din 02.02.2004 când a fost achitat prin transfer pe contul SA „Transcereale", contravaloarea obiectului şi chiar anterior momentului transmiterii imobilului noului proprietar, eveniment care conform facturii fiscale nr. 0309483 ar fi avut loc la 30.02.2004 ,adică la 21 o dată ce nu există în calendar, iar la 23.12.2006 acest obiectiv a fost vîndut de SA „Orizont" la preţul de 275 mii lei lui Tataru C.; - imobilele lit. E cu suprafaţa totală de 127,5 m.p. ( nr. cadastral u 10030204105), lit. M cu suprafaţa de 22,3 m.p.( nr. cadastral 010030204109) , lit. U cu suprafaţa de 74,8 m.p. ( nr. cadastral 010030204108) şi lit. N cu suprafaţa de 9,2 m.p. ( nr. cadastral 0100302041 10), prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu cet. Şalaru M. la preţul de 99 800 lei, ulterior la 15.10.2004 vândute de către acesta cet. Mereuţă A.. La 14.03.2005 cet. Mereuţă A. prin contractul de vânzare - cumpărare a înstrăinat imobilele menţionate aceluiaşi cet. Tataru C. la preţul de 90 mii lei. În aşa mod, conform datelor evidenţei contabile a SA „Transcereale” valoarea totală a imobilelor comercializate, achitată de cumpărători în perioada 31.12.2003 - (1.12.2004 a constituit 469 600 lei. În atare circumstanţe, Iscolinîi D. a încălcat flagrant prevederile art. 76 alin. (1) al Legii privind societăţile pe acţiuni nr. 1 134 din 02.04.1997, conform căreia "...Tranzacţiile societăţii, inclusiv cele legate de reorganizarea ei, de înfiinţarea întreprinderilor afiliate, se efectuează pornindu-se de la valoarea de piaţă a bunurilor achiziţionate sau înstrăinate...". Achitînd în calitate de impozite şi taxe bugetului de stat (trezoreriei centrale) - 213 907, 2 lei, din suma încasată de către organul de administrare a SA „Transcereale", au fost achitate inclusiv 20% TVA din tranzacţiile susmenţionate, fapt ce a generat că cheltuielile întreprinderii să fie mult mai mari decît surplusul propus de cumpărători la preţul iniţial de estimare. Astfel, imobilele cu literele „E", „M", „N", şi „U" cu preţul de vînzare de 99 600 lei, au fost înstrăinate lui Şalaru M. contra sumei de 99 800 lei, atunci când întreprinderea a achitat bugetului de stat pentru înfăptuirea acestei tranzacţii 19 960 lei TVA. Fiind estimată în cadrul raportului de expertiza judiciară în construcţii nr. 1310 seria AA nr.002876 din 01.06.2009, valoarea reală a bunurilor imobile respective în condiţii legale, s-a stabilit că valoarea de lichidare a imobilelor nominalizate la situaţia 30.12.2003 constituia 1 044 523 lei şi anume imobilul lit."C" cu suprafaţa de 119,6 m.p. valora 128 958 lei; imobilul lit."D" cu suprafaţa de 1 12,8 m2 - 197 587 lei; imobilul lit.'T" cu suprafaţa de 457,1 m.p. - 508 806 lei; imobilul lit."L" cu suprafaţa de 127,5 m2 -22 131 lei; imobilul lit."M" cu suprafaţa de 22,3 m.p. - 20 856 lei; imobilul lit.”U” cu suprafaţa de 74,8 m.p. - 59 564 lei; imobilul lit."N" cu suprafaţa de 9,2 m.p. - 6 621 lei. Ca rezultat imobilele SA „Transcereale" au fost realizate la un preţ esenţial subevaluat chiar valorii de lichidare, adică valorii obţinute cu amendamentul vânzări forţate, când vânzătorul este silit să vândă bunul în timp scurt şi cu expunerea pe piaţă a imobilului în condiţii neadecvate şi în lipsa publicităţii. Totodată, conform aceluiaşi raport valoarea de piaţă a aceloraşi imobile adică, valoarea ce urma să fie obţinută la vînzarea acestor imobile apreciată conform pct.10, 12 şi 13 al Regulamentului, aprobat prin 22 Hotărârea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996, constituia în mod real la momentul vânzării, adică la 30.12.2003 preţul de 1 392 702 lei. Anume imobilul cu lit."C", cu suprafaţa de 119,6 m.p. valora 171 944 lei; imobilul cu lit. „D„cu suprafaţa de 112,8 m.p. - 263 450 lei; imobilul lit.”T” cu suprafaţa de 457,1 m.p. - 678 409 lei; imobilul lit."E" cu suprafaţa de 127,5 m.p. - 162 842 lei; imobilul lit."M" cu suprafaţa de 22,3 m2 - 27 809 lei; imobilul lit.'U" cu suprafaţa de 74,8 m2 -79 419 lei; iar imobilul lit."N" cu suprafaţa de 9,2 m.p. - 8 829 lei. Urmare a diminuării intenţionate, contrar prevederilor art. 65 alin. (2) lit. b), art. 76, art. 82, alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1134 din 02.04.1997 a costului real a imobilelor supuse înstrăinării, valoarea de piaţă a căror constituia 1 392 702 lei, precum şi a aprobării unor preţuri eronate a avut ca rezultat comercializarea acestor imobile la un preţ diminuat, subestimat la 469 600 lei, fiind prejudiciate interesele patrimoniale ale statului cu 923 102 lei. Acţionând contrar prevederilor art. 39 alin. (6) al Legii nr. 1134 din 02.04.1997 privind societăţile de acţiuni, urmând să exercite o astfel de gestionare a patrimoniului încredinţat în administrarea lui, care ar fi asigurat menţinerea activelor nete a societăţii la o valoarea nu mai mică decît mărimea capitalului social, în caz contrar urmînd să informeze de acest fapt adunarea generală a acţionarilor, pentru a întreprinde masuri de vigoare în sensul redresării acestei situaţii, Iscolnîi D. a activat contrar prevederilor acestei Legi. Astfel, gestionînd activele societăţii în interese personale, Iscolinîi D. pe parcurs a 4 ani financiari (2000- 2003, perioada, în care capitalul social constituia constant 1 595 810 lei), a menţinut activele societăţii sub nivelul cerinţelor legale, adică la o valoare mai mică decât cea a capitalului social - aceşti indici constituind 1 055 196 lei pentru a. 2000, 1 539 176 lei pentru a. 2001 şi 1 446 594 lei pentru a. 2002, 1 392 775 lei pentru a. 2003 şi pentru a documentele oficiale privind rezultatele activităţii economice pe perioada anului 2003. Continuînd să activeze, ulterior delapidării bunurilor imobile în calitate de director a SA „Transcereale” pînă la 15.03.2004, Iscolinîi D. a contrasemnat raportul financiar privind activitatea întreprinderii SA „Transcereale" pentru anul 2003, prezentat la 25.02.2004, organelor fiscale, şi nu a reflectat în acest document oficial informaţia privind realizarea a 7 obiective imobile, patrimoniu public, ca bunuri neutilizate în procesul tehnologic. Concomitent cu obligaţia de a asigura autenticitatea şi actualizarea datelor din rapoartele financiare, conform Hotărîrii Guvernului nr. 379/03.07.96 şi Hotărîrii Guvernului nr. 1016 din 01.10.1998, în calitatea s-a de conducător al întreprinderii, deţinător al patrimoniului public, Iscolinîi D., era obligat să prezinte organelor de resort, pentru informarea Departamentului de Privatizare, formularul 2-pp „darea de seamă privind mărimea şi circulaţia proprietăţii”, precum şi să prezinte informaţii 23 generalizatoare privind dispunerea de patrimoniu public şi circulaţia acestuia. Contrar cadrului legal existent, Iscolinîi D. a eludat prezentarea unei informaţii veridice în acest sens, ca urmare conducerea posterioară a SA „Transcereale", cărei i-a fost încredinţată gestionarea patrimoniului întreprinderii, proprietăţi a statului a tirajat în rapoartele financiare pe perioada a.a. 2004-2007 date eronate incluse iniţial în raportul financiar pentru a. 2003, rezultat al cărui fapt, Departamentul de Privatizare, a înregistrat în Registrul patrimoniului Public informaţie denaturată privind starea reală a activelor incluse în capitalul social - cotă parte proprietate a statului, inclusiv şi a faptului înstrăinării bunurilor neutilizate în procesul tehnologic de către SA „Transcereale,,. La 22.10.2004, prin Decizia Camerei înregistrării de Stat au fost înregistrate modificări în denumirea SA „Transcereale", prin schimbarea denumirii complete în întreprinderea de Transport, Reparaţii şi Agroservicii "Ex-Prod-Trans" SA (reînregistrată cu numărul de stat de identificare (IDNO) 1002600046). In anul 2008 la Bursa de Valori a Moldovei a fost plasat spre privatizare pachetul de 124618 acţiuni, proprietate a statului, cu valoarea de 1 246 168 lei, emitent al căror a fost SA „Ex-Prod Trans", acest pachet fiind asigurat de capitalul social al SA „Transcereale", în care cota/parte a statului constituia 78,09 % fără a fi indicată înstrăinarea a 7 imobile. Ca urmare, la 16.06.2008 pachetul de acţiuni a fost procurat de către SRL „Mobvaro-M", care a achitat pentru aceste hîrtii de valoare 5 339 881 lei, preţul de vînzare a unei acţiuni fiind 42, 85 lei contra valorii nominale iniţiale 10 lei costul unei acţiuni. La 16.07.2008 SRL „Mobvaro-M”, primind adeverinţa de privatizare în care era enumerate 15 obiective imobile introduse în capitalul social al întreprinderii a depistat că din 10 bunuri imobile de valoare, cu suprafaţa totală de 1735,4 m.p. propuse spre vînzare, la balanţa întreprinderii rămase numai 3, iar 7 obiecte imobiliare cu suprafaţa de 803,70 m.p., fiind înstrăinate. Aşadar, inculpatul Iscolinîi D., fiind în exerciţiul funcţiei de director al SA „Transcereale", folosind situaţia de serviciu, la 15.08.2003 cu scopul ulterioarei delapidări, a diminuat cu 923 102 lei, preţul de piaţă a bunurilor imobile a SA „Trancereale", ce urmau a fi supuse înstrăinării, şi ulterior la 30.12.2003 prin înstrăinarea bunurilor a însuşit ilegal, prin delapidare, bunurile SA "Transcereale", patrimoniu a statului încredinţat în administrare lui, în valoare de 1 392 702 lei, astfel cauzând statului daune în proporţii deosebit de mari, iar ca urmare a procurării la 16.06.2008 de către „Mobvaro-M" SRL a pachetului de acţiuni a statului, a prejudiciat interesele patrimoniale a persoanei juridice menţionate. 5.1. Instanța de apel a indicat în decizia sa că a judecat cauza în limitele învinuirii formulate, conform prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, la bază fiind pusă ordonanţa din 20 noiembrie 2013 privind concretizarea învinuirii în instanţa de apel. Instanța de apel a considerat că prin această 24 ordonanţă nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul la apărare a inculpatului Iscolinîi D. Instanța de apel a mai remarcat că prin ordonanţa nominalizată, precum şi în procesul dezbaterilor, procurorul a cerut excluderea din întregul volum de învinuire a faptei incriminate în baza art. 314 alin.(l) Cod penal, astfel instanţa de apel, prin prisma prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, nu a judecat cauza în partea respectivă a învinuirii inițial înaintate inculpatului. Instanţa de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului în săvîrşirea faptelor infracţionale constatate, prevăzute de art. 191 alin.(5); 335 alin.(l1) şi 361 alin.(2) lit.d) Cod penal, prin aprecierea probelor administrate în cauză si cercetate în şedinţa de judecată în apel, precum ar fi: - procesul-verbal de ridicare din 03.04.2009, prin care s-a ridicat de la Oficiul cadastral teritorial Chişinău, dosarul cadastral, dosarul tehnic şi registrul bunurilor imobile aflate în litigiu pe cauza dată; - procesul-verbal de ridicare din 28.10.2009, prin care s-au ridicat de la SA "Ex-Prod-Trans" (succesorul SA "Transcereale") documentele privind evidenţa imobilului aflat în litigiu pe cauza dată; - procesul-verbal de ridicare din 12.12.2008, prin care s-au ridicat de la cet. Buză V., documente privind procurarea imobilului aflat în litigiu, care i-au fost transmise de către Iscolinîi D.; - raportul de expertiză nr.1310 din 01.06.2009, prin care este stabilit că bunurile aflate în litigiu pe cauza dată au fost înstrăinate la un preţ mai mic decât cel de piaţă, la situaţia efectuării tranzacţiei de vânzare; - actul de control din 03.07.2009, conform căruia au fost stabilite un şir de încălcări la înstrăinarea imobilelor aflate în litigiu pe cauza dată; - ordinul nr.2 din 06.08.2003, potrivit căruia conform dispoziţiei Consiliului SA "Transcereale" s-a dispus crearea unei comisii pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale întreprinderii şi tot prin acest ordin, comisia a decis pregătirea tuturor actelor în vederea înaintării către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Departamentului privatizare şi Administrare a proprietăţii de Stat cu scopul acordării autorizaţiei la comercializarea fondurilor fixe (f.d.39, vol. I); - procesul - verbal al şedinţei Consiliului SA "Transcereale" din 07.08.2003, a cărui ordine de zi a fost comercializarea fondurilor fixe ale întreprinderii, rezultă că acesta nu a fost anulat şi nu a fost contestat (f.d.40, vol. I). - autorizaţia cu nr. 08-04/201/4191 din 09.10.2003 eliberată directorului SA „Transcereale" de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în care era menţionat faptul că aceste active pot fi comercializate contra mijloacelor băneşti prin negocieri directe, dacă pentru aceste active pînă la publicarea comunicatului informativ a fost propus un preţ mai mare decît preţul iniţial şi condiţii mai avantajoase, condiţii prevăzute de pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 665 din 29.11.1996 (f.d.41, vol. I); 25 - contractele de vînzare - cumpărare din 30.12.2003, 15.10.2004, 26.05.2004, prin care au fost vîndute garajul lit. C la 47 879 lei şi blocul de producere lit. D la 50 976 lei (f.d.162-165, vol. I); - răspunsul adresat SA "Transcereale" de Departamentul Privatizării al RM, prin care se indică că decizia şi modalitatea de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.665 din 29.11.1996, o adoptă autoritatea centrală de specialitate, în cazul dat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi nu necesită coordonare cu Departamentul Privatizării (f.d.42 vol. I); - hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26.11.2009 (f.d. 210, vol. I), rămasă irevocabilă, prin care SRL „Mobvaro-M" a solicitat ulterior declararea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între ea şi SA ”Transcereale”, SA "Orizont", motivul şi temeiul acţiunii fiind acelaşi - diminuarea preţului, vînzarea în lipsa petrecerii licitaţiei, prejudicierea statului; - decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01.12.2010 (f.d. 250, vol. II), prin care s-a constatat că SC "Mobvaro-M" în anul 2003 nu era acţionarul societăţii în cauză şi acestuia careva prejudicii nu i s-au cauzat. Instanța de apel a considerat nefondată versiunea inculpatului, precum că n-a săvîrşit infracţiunile imputate, deoarece nu este confirmată prin probe pertinente şi concludente, şi respectiv, reprezintă un mijloc de apărare, urmărindu-se scopul de a evita răspunderea penală pentru fapta săvîrşită, însă nerecunoaşterea vinovăţiei nu echivalează cu achitarea inculpatului, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc cu certitudine vinovăţia în săvârșirea infracţiunilor imputate. Instanța de apel a concluzionat că sînt declarative afirmaţiile inculpatului, precum că vînzarea - cumpărarea imobilelor SA „Transcereale" au fost efectuate în modul prevăzut de lege şi că nu a fost cauzat careva prejudiciu statului. În cazul în care nu ar fi fost cauzat prejudiciul, în evidenţa contabilă a SA „Transcereale" ar fi fost indicate toate tranzacţiile de înstrăinare a bunurilor şi, respectiv, situaţia reală a stării financiare a întreprinderii, însă aceasta nu s-a realizat din motivul, că conducătorul SA „Transcereale", inculpatul Iscolinîi D, a tăinuit starea economico-financiară reală, indicînd în darea de seamă din februarie 2004 date eronate privind aflarea la contul SA „Transcereale", inclusiv a imobilelor, care, în realitate, fuseseră înstrăinate ilegal la 30.12.2003. Interesul material şi personal al inculpatului Iscolinîi D. în comiterea abuzului de serviciu şi a însuşirii bunurilor statului, în opinia instanței de apel, a fost demonstrat la judecarea cauzei în mod evident prin modalitatea de sustragere - indicarea, că valoarea iniţială de bilanţ (reală) a imobilelor este mai mică decît valoarea acestora conform datelor evidenţei contabile la contul 123 « mijloace fixe» la momentul inventarierii, ignorarea de către Iscolinîi D. a Indicaţiilor metodologice „Privind determinarea valorii estimative a complexului patrimonial al întreprinderii şi stabilirea preţului de vînzare a patrimoniului statului", aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 26 1056 din 12.11.1997, a prevederilor art. 65 alin.(2) lit. b) şi art. 82 alin.(1) lit. a), art. 83 alin.(l) din Legea nr.1134 din 02.04.1997 privind societăţile pe acţiuni, neprezentând actul de estimare a bunurilor la aprobare consiliului societăţii, pentru ca acesta să aprobe valoarea de piaţă a bunurilor ce urmau a fi obiect de înstrăinare în cadrul unei tranzacţii de proporţii contrar prevederilor legale prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. b) şi art. 82 alin. 1) lit. a) din Legea nr. 1134 din 02.04.1997, Iscolinîi D. nu a prezentat actul de estimare respectiv la aprobarea consiliului societăţii, nu a convocat Adunarea generală a SA „Transcereale", pentru ca acesta să aprobe valoarea de piaţă a bunurilor, ce urmau a fi obiect de înstrăinare în cadrul unei tranzacţii de proporţii, dar a dispus încheierea a 7 contracte separate cu diferite persoane, pe parcursul unei zile şi autentificate la acelaşi notar, ca mai apoi obiectivele imobile indicate să fie achitate din mijloacele băneşti puse la destinaţia cumpărătorilor de către Iscolnîi D. şi persoane afiliate dînsului cu ulterioara transmitere a imobilelor în proprietatea lui Iscolnîi D., Tataru P. şi rudelor sale. Instanța de apel a considerat că nu sunt veridice nici afirmaţiile inculpatului, precum că el nu a cauzat prejudiciu SRL "Mobvaro-M", invocându-se hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26.11.2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01.12.2010, deoarece potrivit art. 9 Cod penal timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. Astfel, instanța de apel a conchis, că deși inculpatul a comis infracţiunea în anul 2003, prejudiciind bunurile statului, dar neavând la acel moment relații juridice cu SRL "Mobvaro-M", acest fapt nu demonstrează lipsa vinovăţiei lui Iscolinîi D. în cauzarea prejudiciului SRL "Mobvaro-M", deoarece însuşirea ilegală a bunurilor, tăinuirea de către inculpat a situaţiei reale financiare din SA ,,Transcereale” în anul 2003-2004 a condus ulterior, în anul 2008, la includerea în lista mijloacelor fixe dispuse spre privatizare a imobilelor, care fuseseră înstrăinate de către inculpat încă în anul 2003, dar valoarea cărora a fost achitată de SRL "Mobvaro-M" ca obiecte dispuse spre privatizare. De asemenea instanța de apel a subliniat că, acţiunile de falsificare de către Iscolinîi D. a ordinului nr.02 din 06.08.2003, care conţinea date false privind formarea comisiei în baza deciziei consiliului SA ,,Transcereale" pentru aprecierea costului real al fondurilor fixe ale SA "Transcereale" sunt evidente prin însuşi faptul, că este un act unipersonal, emis şi semnat anume de către Iscolinîi D. în scopul înstrăinării bunurilor SA „Transcereale" şi care a avut ca urmare cauzarea prejudiciului statului în proporţii mari. Cu referire la faptul, că organul de urmărire penală a anexat la materialele dosarului xerocopii neautentificate ale documentelor incluse în volumul învinuirii, instanța de apel a considerat că acest fapt nu constituie temei de achitare a inculpatului, fiindcă în cadrul examinării cauzei in instanţa de apel au fost prezentate de către procuror şi reprezentantul părţii vătămate atît acte originale, cît şi copii autentificate în modul prevăzut de 27 lege - documentele expuse mai sus, care confirmă vinovăţia lui Iscolinîi D. în savîrşirea infracţiunilor imputate şi constatate la judecarea cauzei. Totodată, instanța de apel a menționat că, urmărirea penală s-a desfăşurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi respectiv nu se constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate. În cadrul urmăririi penale, inculpatului i-au fost respectate drepturile procesuale prevăzute în art. 64 şi 65 Cod de procedură penală. Instanța de apel a remarcat că potrivit Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.326 din 23.12.2013, în vigoare din 25.02.2014, art. 335 Cod penal a fost completat cu alin.(11), care cuprinde componenţa de infracţiune prevăzută la alin.(3) lit.b) din acest articol şi analizînd, în plan comparativ, sancţiunile din aceste 2 norme penale speciale, se observă, că cea din art. 335 alin.(11) Cod penal este mai uşoară decît cea din art. 335 alin.(3) lit. b) Cod penal. Interpretînd prevederile din art.10 alin. (1) Cod penal în raport cu prevederile din art. 335 alin.(3) lit. b) şi 335 alin.(l1) Cod penal, sub aspectele privind acţiunea legii penale în timp şi retroactivitatea acesteia, instanța de apel a ajuns la concluzia că, în cauza penală propriu - zisă, calificarea faptei săvîrşite, urmează a fi efectuată în baza legii noi, dat fiind că este mai favorabilă, deoarece uşurează pedeapsa. Astfel, calificarea faptei săvîrşite de inculpat de către instanța de apel s-a efectuat în baza art. 335 alin.(11) Cod penal şi, în acest context, s-a remarcat că în cuprinsul dispozitivului deciziei din 11 iunie 2014 s-a strecurat o eroare materială evidentă: în alin.(3), fiind greşit indicat „ 335 alin.(3) lit. b) Cod penal", pe când corect trebuia indicat „335 alin.(11) Cod penal", deoarece la adoptarea hotărîrei, printre altele, s-a constatat, că inculpatul este vinovat de săvîrşirea faptei ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.(11) Cod penal - folosirea intenţionată de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială a situaţiei de serviciu, în interes personal şi material, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei juridice, soldate cu urmări grave. Prin încheierea din 11 iunie 2014, în conformitate cu prevederile art. 249 Cod de procedură penală, instanţa de apel a dispus: înlocuirea sintagmei „ 335 alin.(3), lit. b) Cod penal" cu sintagma „ 335 alin.(11) Cod penal" şi de citit alin.(3) din dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014 în redacţia corespunzătoare, motiv pentru care în dispozitivul deciziei redactate propriu-zise se va indica, că Iscolinîi D. se recunoaşte vinovat de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de articolul 335 alin. (11) Cod penal şi, respectiv, se pedepseşte conform sancţiunii acestei norme penale speciale. Cu privire la răspunderea penală a inculpatului în baza art. 361 alin.(2) lit.d) Cod penal, instanța de apel a constatat că a intervenit termenul de prescripţie prevăzut la art. 60 alin.(l) lit. b) Cod penal si inculpatul urmează a fi liberat de răspundere penală, deoarece din ziua săvârşirii infracţiunii 28 respective, clasificată conform art.16 Cod penal, ca fiind mai puţin gravă, au expirat 5 ani. Instanța de apel a conchis că din materialul probator al cauzei, cu certitudine s-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea la 06.08.2003, adică la timpul judecării propriu-zise au trecut mai mult de 10 ani din ziua săvârşirii infracţiunii. La stabilirea categoriei şi măsurii de pedeapsă instanța de apel a indicat că a ținut cont de prevederile art. 7,61,75 şi 84 Cod penal, de gravitatea infracţiunii săvârşite, de circumstanţele cauzei, de personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, nu dispune de antecedente penale, de influenţa pedepsei asupra restabilirii echităţii sociale, corectării şi reeducării persoanei, de scopul de prevenire a fenomenului infracţional, considerind că raţional şi rezonabil ar fi stabilirea unei pedepse prevăzută de lege - închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii şi de a exercita o anumită activitate în domeniul respectiv, deoarece în cauză, nu s-au stabilit circumstanţe ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai uşoare decît cea prevăzută de lege, precum şi aplicarea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a conchis ca sunt dovedite temeiurile pagubei produse prin infracţiune, însă suma exactă a despăgubirilor cuvenite părţii civile nu a fost stabilită şi de aceea a considerat că acţiunea civilă urmează a fi admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă. Instanța de apel a concluzionat că instanța de fond ilegal şi neîntemeiat a adoptat o hotarire de achitare a inculpatului Iscolinîi D., deoarece nu a dat aprecierea cuvenită probelor prezentate în sprijinul învinuirii, nu a stabilit corect circumstanţele cauzei şi nu a enunţat just temeiurile soluţiei adoptate cu indicarea motivelor corespunzătoare, astfel nefiind acordată deplină eficienţă dispoziţiilor art. 7, 101, 384 Cod de procedură penală.

Decizia instanţei de apel este atacată cu recurs de avocatul Lozan O. în numele inculpatului Iscolinîi D., care solicită casarea acesteia cu menținerea hotarîrii primei instanțe, prin care Iscolinîi D. a fost achitat de sub învinuirea în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 191 alin.(5), 335 alin. (3) lit. b), 361 alin. (2) lit. d) şi 314 alin. (l) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, invocînd temeiurile de recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) şi pct.8) Cod de procedură penală. În motivarea recursului indică asupra faptului că, învinuirea adusă inculpatului este neîntemeiată, deoarece acuzarea de stat nu a prezentat careva probe pertinente şi concludente ce ar proba vinovăţia inculpatului în săvîrşirea faptelor penale care i se impută şi asupra legăturii cauzale directe între acţiunile acestuia şi efectul avut loc. Menţionează că instanţa de apel în decizia sa a distorsionat şi a interpretat greşit faptele, probele şi declaraţiile martorilor în defavoarea inculpatului, a dat o apreciere greşită şi neîntemeiată înscrisurilor anexate la dosarul penal, s-a contrazis în multe afirmaţii, astfel s-a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluţia instanţei. 29 Totodată, reţine faptul că toată decizia instanței de apel cuprinde expunerea repetată a faptelor, copiată mot-a-mot din apelurile procurorului şi a părţii vătămate, nu conţine parte motivantă proprie care să motiveze măcar într-un fel concluzia la care a ajuns în final.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, reprezentantul SRL „Movbaro-M” a depus referinţă privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece consideră că decizia instanţei de apel privind condamnarea lui Iscolinîi D. este argumentată şi legală.

Judecînd recursul în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 435 al.(1) p. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanţa de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea cauzei de către instanţa de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanţa de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanţă, conform materialelor din dosar şi oricăror probe noi prezentate în şedinţa instanţei de apel sau se poate proceda la cercetarea suplimentară a probelor administrate de prima instanţă. Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieşind din faptul că apelul constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca instanţa să dea o nouă apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe. Astfel instanţa de apel, soluţionînd apelul, poate să caseze (desfiinţeze) sentinţa primei instanţe şi să pronunţe o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, adoptînd una din soluţiile pe care le poate pronunţa prima instanţă, prin aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei învinuirii, dispunînd, după caz, condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. În această ipoteză, apelul are caracterul unei căi de atac de reformare, în sensul că instanţa de apel, după desfiinţarea hotărîrii atacate, procedează ea însăşi, ca instanţă de control judiciar, la înlăturarea erorilor constatate, pronunţînd o nouă hotărîre. Astfel, instanţa de apel rejudecă fondul cauzei ca instanţă de apel, şi nu ca primă instanţă, prin modificarea gradului de jurisdicţie. Efectul devolutiv nu promovează o reeditare de către instanţa de apel a judecăţii care a avut loc în prima instanţă, ci o nouă judecată, cu caracter autonom, care are ca obiect reexaminarea acelor dispoziţii din hotărîre, care au fost greşit sau nelegal soluţionate. În consecinţă, potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunţat ori trebuia să se pronunţe prima instanţă şi care, prin apel, se transmit instanţei de apel sînt următoarele: dacă fapta reţinută ori numai imputată a fost săvîrşită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat şi, dacă da, în ce împrejurări a fost 30 comisă; în ce constă participaţia, contribuţia materială a fiecărui participant; dacă există circumstanţe atenuante şi agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanţă prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. În ce priveşte chestiunile de drept pe care le poate soluţiona instanţa de apel, acestea sînt: dacă fapta întruneşte elementele infracţiunii; dacă infracţiunea a fost corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată şi aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menţionate, hotărîrea instanţei de fond urmează a fi desfiinţată, cu rejudecarea cauzei. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunţarea instanţei de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului şi, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, aşa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanţa de recurs. Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele cauzei, Colegiul constată că instanţa de apel la examinarea cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanţa de recurs, pronunţînd soluţia sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenţei CtEDO, precum şi a practicii judiciare stabilite. Potrivit art. 325 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanţă se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform prevederilor art. 14 pct. 3 al Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice „Orice persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplină egalitate, la cel puţin următoarele garanţii: a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod detaliat, despre natura şi motivele acuzaţiei ce i se aduce; b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale şi să comunice cu apărătorul pe care şi-l alege.” La rîndul său Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale stipulează în art. 6 pct. 3: „Orice acuzat are, în special, dreptul : a. să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa; b. să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”. Normele enunţate supra confirmă incontestabil faptul că într-o societate democratică în cadrul unui proces echitabil are o importanţă deosebită reglementarea dreptului persoanei de a cunoaște natura și motivele acuzației aduse ei și, în acest sens, şi a dreptului la apărare. Realizarea acestor drepturi se manifestă prin asigurarea unor garanţii pentru o persoană învinuită de comiterea unei fapte penale, acestea cuprinzînd în sine totalitatea drepturilor 31 şi regulilor procesuale ce oferă persoanei posibilitatea de a se apăra şi de a contesta învinuirile ce i se aduc. Astfel, reieşind din prevederile tratatelor internaţionale și jurisprudența relevantă a CtEDO, în conţinutul dreptului la apărare intră dreptul de a fi informat cu privire la natura şi cauzele acuzaţiei, aceasta fiind o condiţia esenţială a unui proces echitabil, care reiese din dreptul celui acuzat de a-şi pregăti apărarea. Realizarea garanţiei cere o informare detaliată, fără a impune o formă specifică a modului în care acuzatul are să fie informat (chiar forma verbală este compatibilă cu dispoziţiile internaţionale). Garanţia de a fi informat asupra naturii şi motivelor acuzaţiei se realizează prin informare detaliată, ea fiind aplicabilă şi în cazul modificării acuzaţiei sau în caz de schimbare a încadrării juridice a faptelor. Prin urmare, inculpatului nu i se poate incrimina nimic mai mult decît ceea ce se conţine în actele procedurale de bază prin care se exercită funcţia de acuzare în procesul penal: ordonanţa de punere sub învinuire şi rechizitoriul. Dispoziţiile art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală stabilesc posibilitatea modificării învinuirii dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei se poate înfăptui numai de către acuzatorul de stat în condiţiile şi conform procedurii stabilite în art. 326 Cod de procedură penală. Astfel, în conformitate cu art. 326 Cod de procedură penală, în cadrul judecării cauzei în primă instanţă, acuzatorul de stat este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei, dacă probele cercetate în şedinţa de judecată, în opinia lui, dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior. Procurorul poate proceda la fel şi în cazul, cînd se constată, că inculpatul a săvîrşit o altă infracţiune, care va influenţa încadrarea juridică a învinuirii aduse acestuia. La cererea procurorului, coroborată cu partea vătămată, care consideră necesar de a modifica încadrarea juridică, fără a agrava situaţia inculpatului, instanţa trebuie să pună acest aspect în discuţia părţilor şi să explice inculpatului că este în drept să ceară timp de a-şi pregăti apărarea şi să propună probe. Potrivit Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.5 din 17.03.2009 pentru controlul constituţionalităţii prevederilor alin.(1) art. 326 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova este inadmisibilă aducerea neîntemeiată de noi capete de acuzare în procesul judecării cauzei penale, însă, este la fel inadmisibil ca reprezentantul acuzării de stat, care descoperă în cadrul procesului penal noi circumstanţe incriminatoare, să nu poată aplica pîrghiile justiţiei pentru calificarea corectă şi echitabilă a faptelor comise de inculpat. În acest caz s-ar încălca dreptul la un proces echitabil al părţii vătămate şi al societăţii, care acuză persoana prin intermediul procurorului. 32 Rolul procurorului în procesul penal, subliniază Curtea Constituţională, este multiaspectual, constînd în apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acestuia, în apărarea societăţii şi a statului împotriva fenomenului criminalităţii, în constatarea şi descoperirea tuturor infracţiunilor săvîrşite, în prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni. Dreptul procurorului, prevăzut de art. 326 alin.(1) Cod de procedură penală de a modifica învinuirea “dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior”, se realizează prin emiterea în acest sens a ordonanţei, iar instanţa are obligaţia de a o accepta în cazul prezenţei probelor incontestabile. Acest drept este proporţional cu situaţia care a determinat-o, şi anume săvîrşirea de către inculpat a unei infracţiuni mai grave decît cea incriminată. Or, procurorul nu poate fi lipsit de dreptul de a-şi exercita atribuţiile sale potrivit art.124 din Constituţie. Colegiul consideră necesar de subliniat corelaţia dintre alin.(1) şi alin.(2) ale art. 326 Cod de procedură penală, deoarece, deşi alin. (2) prevede situaţia „sau că au apărut circumstanţe noi care vor influenţa încadrarea juridică a învinuirii aduse lui”, acesta reglementează aceeaşi procedură şi permite agravarea situaţiei inculpatului nu numai în prima instanţă, dar şi în instanţa de apel, dar numai în anumite condiții. Spre deosebire de alin.(2), alin.(1) nu impune pentru pregătirea apărării un termen rigid, stabilirea termenului necesar rămînînd la discreţia instanţei, luîndu-se în consideraţie noile capete de învinuire şi complexitatea cauzei. Deosebirea dintre modificarea acuzării în şedinţa de judecată în sensul agravării ei, prevăzută în alin.(1) şi (2) ale art. 326 Cod de procedură penală, constă în faptul că în cazul alineatului (1) probele examinate în şedinţă dovedesc incontestabil că acţiunile inculpatului deja incriminate constituie o faptă prejudiciabilă mai gravă, inculpatului i se prezintă o nouă învinuire, dar acesta nu se audiază din nou, deoarece modificarea învinuirii rezultă din probele deja cercetate în cadrul şedinţei de judecată, iar în cazul alineatului (2) inculpatul a săvîrşit o altă infracţiune, care n-a fost cercetată în cadrul urmăririi penale şi care influenţează încadrarea juridică a învinuirii aduse lui sau s-a constatat că infracţiunea incriminată a fost comisă în participație cu altă persoană care a fost scoasă neîntemeiat sau ilegal de sub urmărire penală. De aceea în situația al.(2) urmează a fi întocmit şi un rechizitoriu nou. Potrivit prevederilor Codului de procedură penală, care reglementează modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului, procedura adoptării ordonanţei este obligatorie, iar pentru valabilitatea ordonanţei de modificare a învinuirii este necesar ca aceasta să se realizeze printr-un act scris, care va cuprinde fapta sau faptele reţinute în sarcina inculpatului, precum şi probele pe care se întemeiază învinuirea mai gravă. După emiterea ordonanţei privind noua învinuire, procurorul este obligat s-o aducă la cunoştinţa inculpatului, apărătorului şi, după caz, reprezentantul legal al inculpatului. Actul procedural al modificării învinuirii constituie o garanţie în plus în vederea asigurării dreptului la apărare al 33 inculpatului, deoarece oferă posibilitate acestuia să cunoască în întregime materialul probator, să dea explicaţii, să facă completări şi să aducă probe noi. Prin Legea nr.264-XVI din 28 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova a fost completată dispoziţia art. 326 alin.(1) Cod de procedură penală, fiind introdusă, după cuvintele „în primă instanţă” , sintagma „şi în instanţa de apel”, iar în final s-a adăugat propoziţia: „În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel.” Astfel, prin aceste reglementări legiuitorul a extins acţiunea instituţiei modificării învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului şi în instanţa de apel, unde sunt examinate şi circumstanţele de fapt şi de drept. Totodată a fost limitată posibilitatea procurorului de a modifica acuzarea în sensul agravării ei în instanţa de apel doar la cazul în care el a declarat apel. Analizînd prevederile legale enunţate mai sus, Plenul Curţii Supreme de Justiţie în Hotărîrea nr.12 din 24.12.2012 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale” a atenţionat instanţele de apel că, în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanţial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicţie, luînd în considerare faptul că este formulată în instanţa de apel). Practica judiciară stabilită subliniază că art. 326 Cod de procedură penală stipulează posibilitatea modificării acuzării în sensul agravării ei în instanţa de apel, dacă ea a fost iniţiată de către procuror în cadrul judecării cauzei în prima instanţă, dar nu a fost acceptată de către instanţă, iar ulterior acest motiv a fost indicat de către procuror în cererea de apel. Practica judiciară stabileşte că aceeaşi regulă se răsfrînge şi asupra cazurilor de conexare a dosarelor în instanţa de apel. Urmează a se evita cazurile, cînd prin conexare în instanţa de apel s-ar agrava situaţia inculpatului (art.6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale). Este de menţionat faptul că CEDO recunoaşte că o instanţă de apel are dreptul incontestabil de a recalifica faptele, însă ca această recalificare să fie compatibilă cu Convenţia, acuzatului trebuie să-i fie acordată posibilitatea de a-şi exercita drepturile la apărare în mod concret, efectiv şi în timp util şi numai în cazul cînd acesta o face procurorul, care a cerut această modificare în prima instanţă şi a concretizat în apel această situaţie de drept (Cauza Pelissier şi Sassi v. Franţa, cererea nr.25444/94) din 25.03.1999, §62). Dacă procurorul în apel solicită reîncadrarea acţiunilor inculpatului fără a concretiza pedeapsa, acest fapt nu va influenţa asupra hotărîrii, întrucît pedepsirea celui vinovat constituie o prerogativă a instanţei. În susţinerea acestor concluzii din practica judiciară naţională vine şi Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 5 din 17.03.2009 pentru controlul constituţionalităţii prevederilor alin.(1) art. 326 din Codul de procedura 34 penala al Republicii Moldova, care indică asupra faptului, că dreptul persoanei de acces la dublul grad de jurisdicţie este statuat de art.119 din Constituţie. Conform acestei norme fundamentale, interpretate prin prisma CEDO şi jurisprudenţei CtEDO, orice act judecătoresc trebuie să fie pasibil de atac, deci, controlat de cel puţin o instanţă judecătorească ierarhic superioară. În acelaşi sens, potrivit CtEDO, “la examinarea de către o jurisdicţie superioară a unei declaraţii de vinovăţie sau a unei condamnări pot fi apreciate fie probleme de fapt şi de drept, fie doar probleme de drept” (Cauza Krombach c. Franţei (Cererea nr.29731/96) din 13 februarie 2001, § 96). Astfel, este dreptul statului de a stabili prin lege gradele de control al jurisdicţiei aplicate, însă CEDO reglemează în Protocolul nr.7 alin.(2) art. 2 numai trei excepţii, cînd se permite aplicarea unui singur grad de jurisdicţie în materie penală. Conform prevederilor Protocolul nr.7 art. (2) al. 1), care stabileşte dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară. Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. Al. (2) al aceluiaşi articol stipulează că acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, aşa cum acestea sunt definite de lege, sau cînd cel interesat a fost judecat în primă instanţă de către cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale. Astfel, Colegiul reiterează că în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanţial dreptul inculpatului la un proces echitabil , această concluzie fiind bazată pe prevederile tratatelor internaţionale, jurisprudența relevantă a CtEDO, precum şi a prevederilor legislaţiei naţionale şi practicii stabilite. Contrar celor stabilite, la examinarea cauzei în privinţa lui Iscolinîi D. în ordine de apel, Curtea de Apel Chişinău a admis încălcarea prevederilor legale cu privire la limitele judecării cauzei. Colegiul lărgit constată din materialele cauzei faptul că, potrivit rechizitorului la cauza penală nr.2008036839 (dosarul nr.1-364/2010) şi rechizitorului la cauza penală nr.2012978054 (dosarul nr.1-392/2012), Iscolinîi D. a fost învinuit în săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de art.191 alin. (5), art. 335 alin.(3) lit.b), precum și art. 314 alin.(1) Cod penal. Aceste dosare penale în baza încheierii Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău au fost conexate într-o procedură unică (f.d. 52-53, Vol.IV). Ulterior, în şedinţa de judecată din 21 octombrie 2011 a instanţei de fond acuzatorul de stat a înaintat un demers privind restituirea cauzei pe un termen de o lună pentru reluarea urmăririi penale, formularea unei învinuiri noi în sensul agravării, în temeiul prevederilor art. 326 al.(2) cod de procedură penală, cu restituirea ulterioară a dosarului penal instanţei cu un nou rechizitoriu (f. d. 17-18; 90, Vol. V), demersul indicat fiind admis de către 35 instanţa de judecată prin încheierea din 18 noiembrie 2011, astfel procurorul realizîndu-și acest drept prevăzut de lege cu acceptul instanței de judecată (f. d. 91-93, Vol. V). Astfel, prin ordonanţa din 14 decembrie 2011, Iscolinîi D. a fost pus sub învinuire în baza art. 361 alin. (2) lit. d), art. 335 alin. (3) lit.b), art.191 alin.(5) Cod penal (f. d. 10-12, Vol.III), fiindu-i suplimentar incriminată săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit.d) Cod penal, fără ca aceasta învinuire să figureze anterior în rechizitoriul, expediat în instanță. Colegiul lărgit constată că un nou rechizitoriu în privinţa lui Iscolinîi D. n-a fost întocmit, deşi inculpatul a fost audiat suplimentar (f. d. 14 vol.3), iar dosarul a fost remis în instanţă la 19.12.2011 (f.d.94 vol.5), materialele fiind aduse la cunoştinţă lui Iscolinîi D. la 14.12.2011 (f.d.16 vol.3). După parvenirea cauzei penale pentru judecare în ordine de apel, la data de 20.11.2013, procurorul fără a solicita restituirea dosarului pentru modificarea învinuirii, a înaintat în şedinţa de judecată a instanţei de apel un demers prin care a solicitat înaintarea ordonanţei „de învinuire a inculpatului în sensul concretizării învinuirii aduse” (f. d. 142 vol.8). Instanța de apel, fără a audia opiniile participanţilor la şedinţa de judecată, a acceptat în mod tacit solicitarea procurorului, care a înmînat ordonanţa din 20.11.2013 (f.d. 145-154 vol.8), şedinţa fiind amînată pentru data de 24.12.2013 (f.d. 143 vol.8) pentru ca procurorul să prezinte originalele probelor anexate la materialele dosarului, instanţa de apel a trecut cu vederea necesitatea de a întreba partea apărării cu privire la faptul dacă aceasta necesită de careva timp pentru a se pregăti pentru examinarea în continuare a cauzei. Din analiza ordonanţei din 20.11.2013 Colegiul lărgit constată că aceasta conţine referirea la un șir de circumstanțe de fapt și de drept, care n-au constituit obiectul cercetării în cadrul urmăririi penale și nici cele judecătorești în instanța de fond, agravînd substanțial învinuirile aduse inculpatului. Colegiul lărgit reține că, instanţa de apel, contrar practicii judiciare stabilite, judecînd apelurile declarate a adoptat o hotărîre de condamnare potrivit ordonanţei de concretizare a învinuirii aduse inculpatului Iscolinîi D. din 20 noiembrie 2013, fără a-și motiva decizia în acest sens, considerînd în mod eronat că acest fapt nu încalcă dreptul la apărare al inculpatului Iscolinîi D., expunînd aceste considerente în mod declarativ în decizia adoptată. Mai mult decît atît, Colegiul lărgit a constatat că ordonanța indicată ( din 20.11.2013) a fost înaintată în şedinţa instanţei de apel, și potrivit textului acesteia este, de fapt, o ordonanță de punere sub învinuire în baza art. 361 alin.(2) lit.d); 335 alin.(3) lit.b) şi art.191 alin.(5) Cod penal, nefiind bazată pe prevederile art. 326 Cod de procedură penală. Colegiul lărgit statuiază că ordonanța de concretizare a învinuirii aduse inculpatului Iscolinîi D. din 20 noiembrie 2013 este contrară legii și urma a fi respinsă de către instanța de apel, deoarece modificarea învinuirii în sensul agravării ei la această etapă a procesului judiciar nu este posibilă, deoarece duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului. 36 Colegiul lărgit în acest sens reiterează că, potrivit practicii judiciare, în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanţial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicţie, luînd în considerare faptul că este formulată în instanţa de apel). Ignorarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi încălcarea prevederilor art. 325, 326 din Codul de procedură penală de către Curtea de Apel Chișinău la examinarea cauzei prezente a dus la lezarea substanţială a dreptului inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Colegiul lărgit reţine că instanța de apel contrar practicii judiciare şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului a încălcat grav prevederile legale, fiind admise erori procesuale care în opinia Colegiului, cad sub incidenţa prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, şi nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs. Din considerentele expuse, Colegiul lărgit constată, că totalitatea circumstanţelor menţionate supra confirmă necesitatea casării deciziei supuse recursului cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanţă de apel în alt complet de judecată, în cadrul căreia urmează să se țină cont de indicațiile formulate de către instanța de recurs la examinarea recursului ordinar depus în cauză. La rejudecarea cauzei instanţa de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care stabilesc procedura de rejudecare şi limitele acesteia, să se pronunţe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, asupra celor indicate în prezenta decizie, precum şi să dea răspuns la toate argumentele invocate atît în apeluri, cît şi invocate în recurs. Instanţa de apel de asemenea urmează să verifice şi să aprecieze profund probele administrate şi examinate în instanţă, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilităţii sau inadmisibilităţii fiecărei probe examinate, ţinînd cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile practicii judiciare stabilite, de practica relevantă a CtEDO, să înlăture omisiunile admise şi să pronunţe o hotărâre legală şi întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală. 8.1. Sintetizînd cadrul normativ, precum şi practica judiciară stabilită, aplicabile speţei, Colegiul lărgit atrage atenţia instanţei de apel că la rejudecarea cauzei urmează să se ţină cont de următoarele prevederi legale şi concluzii din practica judiciară: 1. Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor persoane, desfăşurată în conformitate cu prevederile prezentului cod ( art. 1 al.(1) Cod de procedură penală). 2. Procesul penal se desfăşoară în strictă conformitate cu principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile 37 Constituţiei Republicii Moldova şi ale prezentului cod (art. 7 al.(1) Cod de procedură penală). 3. Atribuţiile procurorului în cadrul urmăririi penale sunt reglementate de prevederile art. 52 Cod de procedură penală, care stipulează în: p. 23) pune sub învinuire şi ascultă învinuitul; p.24) asigură părţilor posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele cauzei în condiţiile prezentului cod; p. 25) întocmeşte rechizitoriul în cauza penală, copia căruia o înmînează învinuitului, şi trimite cauza în instanţa de judecată competentă; 4. Atribuţiile procurorului în instanţa de judecată sunt reglementate de prevederile art. 53 Cod de procedură penală, care stipulează în p. 3) cere de la instanţa de judecată cauza penală pentru a formula inculpatului o acuzare mai gravă şi a administra noi probe dacă, în urma cercetării judecătoreşti, se constată că inculpatul a săvîrşit şi alte infracţiuni, iar probele sînt insuficiente; 5. Punerea sub învinuire şi înaintarea acuzării se face de către procuror în baza ordonanţei de punere sub învinuire ( art. 281 şi art. 282 Cod de procedură penală), întocmită şi adusă la cunoştinţă în modul şi termenele prevăzute de legislaţie. 6. Schimbarea şi completarea acuzării de către procuror este prevăzută numai la urmărirea penală (art. 283 Cod de procedură penală) atunci cînd în urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului . 7. Soluţiile dispuse de procuror la terminarea urmăririi penale sunt stipulate în prevederile art. 291 Cod de procedură penală, care prevăd că în cazul cînd procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile prezentului cod privind urmărirea penală, că urmărirea penală este completă, că există probe suficiente şi legal administrate, el dispune, după caz, punerea sub învinuire şi întocmirea rechizitoriul, precum şi trimiterea cauzei în judecată. 8. Potrivit prevederilor art. 325 Cod de procedură penală judecarea cauzei în instanţa de fond se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situaţiei inculpatului se admite numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de 326 Cod de procedură penală

Art. 326 Cod de procedură penală prevede : (1) Procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanţă şi în instanţa de apel este în drept să modifice, prin ordonanţă, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoştinţă inculpatului, apărătorului lui şi, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. În asemenea situaţie, instanţa, la cererea inculpatului şi a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanţa de apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în 38 care a declarat apel. (2) Dacă, în cadrul judecării cauzei, se constată că inculpatul a săvîrşit o altă infracţiune sau că au apărut circumstanţe noi care vor influenţa la încadrarea juridică a învinuirii aduse lui, sau că infracţiunea incriminată a fost comisă în coparticipare cu altă persoană care a fost scoasă neîntemeiat sau ilegal de sub urmărire penală, instanţa, la cererea procurorului, amînă examinarea cauzei pe un termen de pînă la o lună şi o restituie procurorului pentru efectuarea urmăririi penale privind această infracţiune sau pentru reluarea urmăririi penale, în modul stabilit la art.287, pentru formularea unei învinuiri noi şi înaintarea acesteia inculpatului, cu participarea apărătorului. În primul caz, instanţa restituie dosarul penal fără rechizitoriu şi fără procesul-verbal al şedinţei de judecată şi anexele la el, iar în situaţia cînd cauza se restituie procurorului în vederea reluării urmăririi penale în privinţa persoanei scoase anterior de sub urmărire penală pentru aceeaşi faptă, instanţa restituie dosarul penal cu rechizitoriu. După aceasta, materialele noi, dobîndite în cadrul urmăririi penale, se aduc la cunoştinţă inculpatului, apărătorului acestuia şi celorlalţi participanţi interesaţi, în condiţiile prevederilor art.293 şi 294, apoi cauza se prezintă în instanţa respectivă pentru continuarea judecării. La demersul procurorului, termenul stabilit în prezentul alineat poate fi prelungit de instanţă pînă la 2 luni, la expirarea căruia cauza, în mod obligatoriu, se trimite instanţei pentru continuarea judecării; (3) Dacă, în urma înaintării unei învinuiri noi, mai grave, se schimbă competenţa de judecare a cauzei penale, instanţa, prin încheiere, trimite cauza penală după competenţă.

Potrivit practicii judiciare stabilite ( p.21.1 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel) în cadrul judecării apelului procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanţial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicţie, reieşind din faptul că este formulată în instanţa de apel).

Practica judiciară stabilită subliniază ( p.15 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 24.12.2012, nr.12 - Cu privire la unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei penale) că în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanţial dreptul inculpatului la un proces echitabil (învinuirea respectivă nu parcurge triplul grad de jurisdicţie, luînd în considerare faptul că este formulată în instanţa de apel). Totodată, art.326 Cod de procedură penală stipulează posibilitatea modificării acuzării în sensul agravării ei dacă în cadrul judecării cauzei în prima instanţă a fost iniţiată de către procuror, dar nu a fost acceptată şi ulterior a fost indicat acest motiv în cererea de apel. 8.2. În conformitate cu prevederile art. 435 al.(2) Cod de procedură penală, soluţionînd recursul, instanţa rezolvă şi chestiunile, prevăzute de art. 416 Cod de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător. 39 Art. 416 Cod de procedură penală prevede că instanţa de apel, deliberînd asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea dispoziţiilor privitoare la măsurile preventive. Aplicînd în mod corespunzător prevederile legale sus-expuse, reieşind din faptul că a fost dispusă casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, prin care Iscolinîi D. a fost condamnat în baza 191 alin.(5) şi 335 alin. (11) Cod penal şi i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar termenul executării pedepsei aplicate lui Iscolinîi D. urma a fi calculat din ziua reţinerii inculpatului, Colegiul lărgit consideră necesar de a aplica în privinţa lui Iscolinîi Dumitru Alexei măsura preventivă, obligaţiunea de nepărăsire a localităţii, pînă cînd sentinţa va deveni definitivă. 9. În conformitate cu art. 434, art. 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul lărgit, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de avocatul Lozan Oleg în numele inculpatului Iscolinîi Dumitru Alexei, casează total decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2014, în cauza penală în privinţa lui Iscolinîi Dumitru Alexei, şi dispune rejudecarea cauzei de către aceiaşi instanţă, în alt complet de judecată. A aplica în privinţa lui Iscolinîi Dumitru Alexei măsura preventivă, obligaţiunea de nepărăsire a localităţii, pînă cînd sentinţa va deveni definitivă. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Publicată integral la 06 ianuarie 2015. Preşedinte: Petru Ursache Judecători: Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Petru Moraru 40