1ra-1054/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-1054/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

21 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Barbacar Anatolie în numele inculpatului Iacub Alexei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, în cauza penală

privindu-l pe

Iacub Alexei Ștefan, născut la 31 decembrie

1985, originar din s. Băcioi, r-nul Ialoveni și

domiciliat în s. Baraboi, r-nul Dondușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.12.2012 – 22.12.2014;

Instanța de apel: 06.02.2015 – 22.04.2015;

Instanța de recurs: 15.07.2015 – 21.10.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.c) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a bunurilor

materiale pe un termen de 2 ani.

În baza art. 84 alin. (4) Cod penal pentru cumul de infracțiuni, a fost adăugat parțial

la pedeapsa stabilită prin prezenta sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14.02.2013 cu stabilirea unei pedepse

definitive sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis și cu privarea de dreptul de a exercita activitatea de gestionare a

bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial cu dispunerea încasării de la inculpatul Iacub

A. în beneficiul părții vătămate Chiriac N. suma de 11 060 lei, cu titlul de prejudiciu

1

material, iar pretenția privind încasarea prejudiciului moral a fost respinsă ca

neîntemeiată.

perioada de timp cuprinsă între 05 august 2012 – 24 august 2012, urmărind scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor de la cet. Chiriac Natalia, acționînd cu intenție directă,

prezentîndu-se cu un alt nume și susținînd că este angajat al Centrului pentru Combaterea

Crimelor Economice și Corupției, sub pretextul că are influență asupra colaboratorilor

CCCEC și poate să soluționeze legal cauza penală pornită în privința acesteia, care se afla

la etapa urmăririi penale. Respectiv, aflîndu-se pe str. N. Costin 63/1, mun. Chișinău a

primit de la Chiriac N. prin înșelăciune și abuz de încredere suma de 600 Euro și 1700

lei, pe care i-a însușit ilicit, iar ca rezultat i-a cauzat părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile în sumă de 11 096 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocherie adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către inculpatul Iacub

A. și avocatul Cebotari P. în numele inculpatului, ambii apelanți solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul

Iacub A. să fie achitat.

3.1. În motivarea apelului, inculpatul a indicat că, nu este de acord cu soluția primei

instanțe, deoarece instanța a dispus încasarea unui prejudiciu material pe care el nu l-a

cauzat.

Respectiv, inculpatul a considerat că vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii

incriminate prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal nu a fost dovedită și nu a fost

confirmat însăși faptul primirii banilor de la partea vătămată.

3.2. Avocatul Cebotari P. în cererea de apel a indicat că prima instanță a emis o

sentință ilegală, din considerentul că vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii nu a fost

confirmată cu certitudine prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de

judecată.

A mai indicat că, partea vătămată a dat declarații false, deoarece potrivit

declarațiilor martorului Coleșciuc C., Chiriac N., aceasta intenționa să-l denunțe pe

inculpat pentru fapte pe care nu le-a comis cu scopul ca ultimul să o părăsească pe

concubina sa Coleșciuc C.

Astfel, a menționat că, din cumulul de probe administrate și cercetate se constată

cert faptul că, acțiunile inculpatului Iacub A. au fost încadrate greșit în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

apelurile declarate de către inculpat și avocatul acestuia au fost respinse, ca fiind

nefondate cu menținerea sentinței atacate, fără modificări.

2

participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele

invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că

apelurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță a cercetat în cumul probele

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței,

utilității și veridicității raportată la declarațiile martorilor date în ședința de judecată.

De asemenea, instanța a stabilit corect situația de fapt, dînd faptelor reținute în

sarcina inculpatului Iacub A. încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, inculpatul prin prezentarea în fața părții

vătămate, Chiriac N. a unei alte identități, Călugăreanu A. ca fiind colaborator al CCCEC

a dezinformat conștient partea vătămată, ce a constat în prezentarea vădit falsă a realității,

urmărind dobîndirea ilicită a bunurilor acestei persoane.

În contextul dat, instanța de apel a apreciat ca fiind lipsite de suport juridic

argumentele apărării precum că, inculpatul Iacub A. nu a săvîrșit infracțiunea incriminată

și cauza penală prezentă este fabricată la comandă, deoarece partea vătămată urmărește

scopul de a procura apartamentul mătușii concubinei inculpatului, din considerentul că

aceste argumente nu-și găsesc confirmare în probele administrate și cercetate în ședința

de judecată.

Din considerentele vizate, instanța de apel a conchis că prima instanță la emiterea

sentinței a ținut cont de prevederile legislației în vigoare și a pronunțat o sentință legală și

întemeiată, în raport cu circumstanțele cauzei sus-indicate, iar argumentele inculpatului și

a avocatului acestuia în acest sens sunt neîntemeiate.

inculpatului atacat-o cu recurs ordinar solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale, recurentul menționează că, atît în cadrul examinării

cauzei în prima instanță cît și în instanța de apel nu a fost dovedită vinovăția lui Iacub A.

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Mai menționează că, nu a fost constatat însuși faptul transmiterii banilor de către

partea vătămată Chiriac N. și primirii acestora de către Iacub A. atît prin probe directe, cît

și prin probe indirecte. Astfel, remarcă că, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii incriminate, mai mult ca atît lipsește faptul săvîrșirii

infracțiunii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

penală, acuzatorul de stat a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de către avocatul Barbacar A. în interesele inculpatului Iacub A., menționînd că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece criticele recurentului nu au fost argumentate

conform exigenților stipulate de art. 427 din Codul de procedură penală.

3

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și de

drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că alegațiile

recurentului, se încadrează în temeiul de casare prevăzut de pct. 6) și 8) din alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Pct. 8) reglementează situația cînd

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, în esență, recurentul critică condamnarea lui Iacub A. în baza art. 190 alin.

(2) lit.c) Cod penal, dat fiind că instanțele de fond eronat au reținut în sarcina lui

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, iar probatoriul administrat și cercetat în

cauză nu demonstrează indubitabil vinovăția ultimului, mai mult ca atît prima instanță în

motivarea soluției adoptate a pus la baza condamnării lui Iacub A. mai multe probe care

poartă un caracter pur declarativ și între care există divergențe, iar, în consecință, acestea

trezesc dubii asupra veridicității lor, în particular se are în vedere modalitatea de

apreciere a declarațiilor părții vătămate Chiriac N., a căror conținut este în neconcordanță

cu circumstanțele reale ale cauzei.

Recurentul opinează că probele administrate în prezenta cauză nu pot fi

considerate pertinente, deoarece nu au fost efectuate toate măsurile necesare întru

confirmarea veridicității lor, de asemenea, instanța de apel în motivarea deciziei a folosit

fraze generale fără careva implicare în realitatea circumstanțelor cauzei și fără o

argumentare a tuturor motivelor invocate de partea apărării, fapt pentru care nu s-a

dovedit pe deplin că acțiunile lui Iacub A. pot fi încadrate în componențe de infracțiune

de la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

4

Așadar, în privința acestor alegații, verificînd materialele dosarului în raport cu

argumentele din cererea de recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit

neîntemeiate și explică următoarele.

Instanța de recurs nu poate reține ca întemeiate argumentele expuse de recurent

prin prisma temeiului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, or,

reieșind din ansamblul de probe administrate, cercetate și verificate de instanțele de fond,

care coroborează cu circumstanțele de fapt reținute pe cauză, rezultă că, inculpatul prin

intermediul înșelăciunii, care s-a manifestat prin identitatea falsă a acestuia, și anume s-a

prezentat ca Călugăreanu Alexei - colaborator al CCEC, a creat impresia falsă că ar putea

influența finalitatea dosarului penal intentat în privința părții vătămate, aflat la faza

urmăririi penale, contra unei sume bănești.

Aceste circumstanțe de fapt fiind percepute ca credibile și realizabile de către

partea vătămată, care i-a transmis suma de 600 euro și 1700 lei, confirmă prezența laturii

obiective a componenței de infracțiune prescrise la art. 190 Cod penal.

Prin urmare, argumentele recurentului privind lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii, nu pot fi reținute ca întemeiate, deoarece din declarațiile părții vătămate și

cele ale martorilor Burdina S., Procop C., rezultă că inculpatul a primit bani de la partea

vătămată.

Totodată, se amintește că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al instanței de fond și al

instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpatul Iacub A.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de

fapt reținute în speță.

Reieșind din cele expuse, se conchide că în esență, recurentul nu este de acord cu

probele administrate pe cauză, infirmînd starea de fapt stabilită de instanțele de fond și

confirmată prin declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în prezenta cauză

penală, care îl cunoșteau pe inculpat sub numele de Alexei Călugăreanu.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că negarea vinovăției inculpatului de către

recurent constituie o metodă de apărare a acestuia, iar răsturnarea circumstanțelor de fapt

și a probelor administrate pe cauză în vederea dovedirii lipsei elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal.

Ținînd cont de argumente expuse, instanța de recurs concluzionează că, temeiurile

invocate de recurent în recursul de pe rol nu sunt incidente în cauza dată, decizia

contestată fiind corectă, legală și pe deplin motivată, iar situația de fapt și de drept

5

reținută în cauză concordă cu vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a

probelor administrate în cauză, dînd faptelor comise de acesta o încadrare juridică

corectă.

Hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și din

atare considerente, recursul ordinar declarat de recurent este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Barbacar Anatolie în

numele inculpatului Iacub Alexei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Iacub Alexei Ștefan, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 20 noiembrie 2015.

Președinte (semnătura) Petru Ursache

Judecători (semnătura) Ghenadie Nicolaev

(semnătura) Petru Moraru

Copia corespunde originalului:

Judecător NICOLAEV Ghenadie

6