1ra-1034/2015 — Art. 152 alin. 2 lit. e CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 04 martie 2015, Dolghii A. și Rodionov I. au fost recunoscut vinovați și condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani și 4 luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 90 Cod penal executarea pedepselor stabilite inculpaților Dolghii A. și Rodionov I. a fost suspendată pe un termen de 3 ani și 4 luni. Acțiunea civilă a fost admisă parțial și a fost dispusă încasarea în mod solidar de la inculpații Dolghii A. și Rodionov I. în beneficiul Sîtari G. suma de 10 000 lei cu 1 titlul de cheltuieli judiciare, și suma de 5 000 lei de la fiecare, cu titlul de prejudiciu moral. 1.1. Cauza a fost examinată în prima instanț ă în procedură simplificată cu respectarea rigorilor art. 364/1 Cod de procedură penală.

Pentru a pronunța sentința, prima instanț ă, în fapt, a constatat că la 12 octombrie 2014, aproximativ la ora 21:00, inculpații Dolghii A. și Rodionov I., împreună cu o altă persoană în privinț a căreia a fost disjungată într-o procedură separată (Vol. I, f.d. 158), aflîndu-se pe traseul Grătiești-Cricova, în regiunea com. Cricova, mun. Chișinău, prin înțelegere prealabilă, acționînd cu intenție directă și urmărind scopul cauzării leziunilor corporale cet. Sîtari G., i-au aplicat ultimului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale capului și corpului, care în rezultat i-a cauzat conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014, traumă toracică închisă manifestată prin fractura coastelor 9,10,11 pe dreapta, hemo-pneumotorax traumatic pe dreapta, emfîzem subcutanat pe dreapta, fractura osului nazal, excoriații la nivelul feței și capului, echimoze în regiunea hemitoracelui drept, leziuni corporale care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, în comun se califică ca vătămare medie a integrităț ii corporale sau a sănătate a persoanei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății adică adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, acțiune săvîrșită de mai multe persoane.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat și de partea vătămată Sîtari G. 3.1. Prin apelul declarat, procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpații Dolghii A. și Rodionov I. să fie recunoscuți vinovați și condamnați la 4 ani și 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Iar acțiunea civilă să fie admisă integral. Procurorul în apelul său, a criticat sentința sub aspectul blîndeței pedepsei. În susținerea acestei idei a indicat că, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, inclusiv de gravitatea infracțiunii săvîrșite și anume că: infracțiunea comisă face partea din categoria infracțiunilor grave, ce s-a soldat cu cauzarea leziunilor corporale medii părții vătămate și datele privind personalitatea infractorilor. 2 În contextul dat procurorul a menționat că, inculpatul Dolghii A. a fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni grave, fiind pedepsit cu același tip de pedeapsă, însă acesta nu a făcut concluziile necesare, nu a urmat calea corijării, iar legea penală nu și-a atins scopul și inculpatul a comis din nou o infracțiune gravă. În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale, procurorul a accentuat că doar stabilirea unei pedepse mai aspre inculpaților, pedeapsa își va atinge scopul prevăzut la art. 61 Cod penal. 3.2. Partea vătămată Sîtari G. prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, admiterea cererii privind numirea unei expertize medico-legale în comisie și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai aspră, iar acțiunea civilă să fie admisă integral. În susținerea cerințelor sale, partea vătămată a indicat că, prima instanță le-a stabilit inculpaților o pedeapsă prea blîndă în raport cu fapta comisă, cu circumstanțele cauzei și cu consecințele survenite. În altă ordine de idei, partea vătămată a menționat că, prima instanță eronat a admis cerere inculpatului de examinare în baza art. 364/1 Cod penal, din considerentul că expertiza medico-legală care a fost efectuată la faza urmăririi penale nu este completă, în raport nu a fost dat răspuns la 3 întrebări din 8, iar la celelalte răspunsurile sunt incomplete. Respectiv, partea vătămată consideră că prima instanță trebuia să examineze cauza în procedură generală cu administrarea tuturor probelor. Cu referire la acțiunea civilă, partea vătămată a mai menționat că, prima instanță eronat a dispus încasarea a cîte 5 000 lei de la inculpați cu titlul de prejudiciu moral, deoarece aceasta suma este mică în raport cu suferințele psihice și fizice suferite în urma faptelor săvîrșite de inculpați.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015 apelurile declarate au fost respinse, iar sentința a fost menținută fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la concluzia că apelurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Astfel, instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de drept reținută în sarcina inculpaților Dolghii A. și Rodionov I. corect a fost încadrată juridic în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, de către prima instanță. Referitor la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a considerat întemeiate concluziile primei instanțe, iar pedeapsa stabilită corespunde principiului și criteriilor individualizării pedepsei penale, totodată a stabilit rațional pedeapsa cu închisoare inculpaților, sub limita minimă a sancțiunii prevăzute de legea penală pentru care ei au fost condamnați, aplicînd prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală. 3 Totodată instanța de apel a reținut că, prima instanță la adoptarea sentinței a ținut cont de principiul obiectivității și proporționalității, de asemenea a mai indicat că, prima instanță și-a motivat soluția prin analiză amplă și multilaterală în raport cu personalitatea inculpaților și gradul pericolului social al faptelor comise. Drept urmare, instanța nu a găsit temei de a casa sentința sau de a interveni asupra soluției cu privire la pedeapsa stabilită. În continuarea acestei idei, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a aplicat prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal și justificat a motivat raționalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei în privința inculpaților, deoarece reieșind din art. 7 alin. (1) Cod penal la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de personalitatea celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală și de aprecierea solicitată de către acuzatorul de stat. Or, pedeapsa aplicată v-a contribui la corectarea inculpaților Dolghii A. și Rodionov I., precum și la prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea lor, cît și a altor persoane. Cît privește argumentele părții vătămate, precum că raportul de expertiză medico- legală efectuată în cadrul urmăririi penale, este incomplet și conține răspunsuri superficiale, instanța de apel a menționat că, la finisarea urmăririi penale, nici partea vătămată și nici avocatul acesteia nu au contestat careva acte procesuale ale organului de urmărire penală întocmite în cadrul efectuării acțiunilor procesuale, inclusiv raportul de expertiză medico-legală nr. 2736/D din 30.10.2014 la care face referire partea vătămată în cererea de apel. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a remarcat că, prima instanță corect și justificat a stabilit mărimea prejudiciului moral și material încasat, mai mult ca atît instanța de apel a considerat că nu trebuie să intervină nici în soluția primei instanțe în ceea ce privește acțiunea civilă, avînd în vedere că partea vătămată nu a prezentat suficiente probe ce ar confirma solicitările înaintate.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel partea vătămată Sîtari G. a atacat- o cu recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului, partea vătămată a indicat că, instanța de apel a ajuns greșit la concluzia de a respinge apelul declarat, deoarece prima instanță a comis o eroare evidentă la admiterea cererilor inculpaților de examinare a cauzei în baza art. 364/1 Cod de procedură penală, deoarece aceș tia ș i-au recunoscut vina parț ial. Mai mult ca atît, recurentul menționează că audiind înregistrările audio a ședinței de judecată din 04 decembrie 2014, la care el ș i avocatul lui nu au fost prezenț i, nu se atestă faptul că prima instanța a emis vreo încheiere de judecare a cauzei în procedură simplificată, însă în procesul verbal al ș edinț ei de judecată respective 4 este indicat faptul adoptării unei asemenea încheieri, cu toate că nici el ș i nici avocatul nu au primit copia unei asemenea încheieri. În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală.

Inculpatul Dolghii A. a depus referinț ă asupra recursului ordinar declarat de către partea vătămată Sîtari G., prin care solicită respingerea recursului declarat cu menț inerea deciziei instanț ei de apel, motivînd că, consideră decizia atacată ca fiind una legală ș i pe deplin motivată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că potrivit textului recursului declarat de partea vătămată Sîtari G., acesta invocă drept temei pct. 6) ș i 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond ș i de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Pct. 8) reglementează situația cînd hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Așadar, Colegiul penal verificînd textul recursului declarat, constată că, recurentul invocă în cererea de recurs faptul că, prima instanț ă nu a emis încheierea privind examinarea cauzei în procedura prevăzută la art. 364/1 Cod de procedură penală, iar argumentul dat nu a fost invocat în cererea de apel. Instanț a de recurs, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, ce statuează că, temeiurile menț ionate la alin. (1) al aceluiaș i articol pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în cererea de 5 apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, menț ionează că recurentul nu a invocat în cererea de apel presupusa eroare a primei instanț e, pe care o invocă în cererea de recurs. Astfel în situaț ia dată, instanț a de recurs consideră că, argumentul dat nu poate fi reț inut din motivul că nu a fost invocat în cererea de apel ș i ca urmare nu a fost pus în discuț ie la examinarea cauzei în ordine de apel. Totodată, instanț a de recurs reiterează că, partea vătămată contestă decizia instanței de apel sub prisma dezacordului judecării cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, invocînd drept temei, ilegalitatea încheierii emise de către prima instanț ă, prin care s-a dispus judecarea cauzei în procedură simplificată. Colegiul penal menționează că, asupra chestiunii în cauză, instanța de apel s-a expus detaliat, corect constatînd că cererile înaintate de către inculpaț i și avocaț i săi la data de 04 decembrie 2014, pînă la începerea cercetării judecătorești, cu expunerea clară și echivocă cu privire la cunoașterea tuturor probelor consemnate în rechizitoriu și renunțarea la administrarea de noi probe – corespunde pe deplin cerințelor stipulate în norma art. 3641 Cod de procedură penală. Drept urmare, argumentul părț ii vătămate invocat în sensul dat, urmează a fi respins ca fiind neîntemeiat de către instanț a de recurs, deoarece instanț a de apel corect a ajuns la concluzia în ceea ce priveș te corectitudinea ș i legalitatea examinării cauzei penale în privinț a lui Dolghii A. ș i Rodionov O. în baza art. 364/1 Cod de procedura penală, ș i just a stabilit pedeapsa inculpaț ilor potrivit rigorilor prescrise la articolul menț ionat mai sus. Or, în vederea acestei statuări, Colegiul penal indică următoarele acte procedurale care confirmă legalitatea ș i temeinicia procedurii de examinare a cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale. Astfel, la 04 decembrie 2014 inculpaț ii Dolghii A. ș i Rodionov I. au înaintat demers instanț ei privind examinarea cauzei în procedură simplificată (Vol. I, f.d. 185-186). Instanț a de judecată audiind poziț iile părț ilor prezente în ș edinț a de judecată din 04 decembrie 2014, a pronunț at o încheiere protocolară (Vol II, f.d. 18), prin care a admis demersurile înaintate de inculpaț i ș i a dispus judecarea cauzei în baza art. 364/1 Cod de procedură penală. Referitor, la argumentul părț ii vătămate precum că, raportul de expertiză medico-legală nr. 2736/D este incomplet, instanț a de recurs statuează că acesta nu poate fi reț inut, deoarece de către prima instanț ă a fost acceptată procedura de judecare a cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale. Totodată, instanț a de recurs menț ionează că, la momentul comunicării raportului de expertiză, partea vătămată Sîtari G. nu a avut careva obiecț ii, fapt consemnat în procesul verbal din 31 octombrie 2014 (Vol. I, f.d. 98). 6 Mai mult ca atît, la finisarea urmăririi penale, i-au fost aduse la cunoș tinț ă materialele cauzei penale atît părț ii vătămate, cît ș i avocatului acesteia, ș i le-a fost explicat dreptul lor de a înainta cereri, demersuri sau plîngeri în cazul în care există neconcordanț e în materialele prezentate, însă careva cereri, demersuri sau plîngeri nu au fost înaintate, fapt confirmat prin procesul-verbal din 21 noiembrie 2014 (Vol. I, f.d. 159). Reieș ind din circumstanț ele menț ionate, instanț a de recurs remarcă faptul că, odată ce partea vătămată nu a avut careva cereri ș i demersuri asupra materialelor cauzei penale, rezultă că aceasta tăcit a acceptat probele care au fost administrate la faza urmăririi penale, iar argumentul acesteia privind ilegalitatea judecării cauzei penale date în baza probelor acumulate la faza urmăririi penale, nu este relevant situaț iei date. Prin urmare, Colegiul penal conchide că în urma analizei ample a textului deciziei instanței de apel, se constată că aceasta este expusă în strictă conformitate cu prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală, ceea ce îi conferă temeinicie și caracter legal sub toate aspectele.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Sîtari Grigore împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în cauză penală privindu-i pe Dolghii Alexandru Mihail și Rodionov Ilie Petru, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 20 noiembrie 2015. Președinte URSACHE Petru Judecător NICOLAEV Ghenadie Judecător MORARU Petru 7 8