1ra-1052/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1052/2016 — art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1052/2016

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

08 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocatul

Stoianova Olga în numele inculpatului Rusnac Serghei și de inculpatul Rotaru Alexei,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

octombrie 2015, în cauza penală privindu-i pe

Rusnac Serghei Fiodor, născut la 15 martie

1976, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Zelinschi nr. 10/2, ap.2.

Rotaru Alexei Alexei, născut la 19 aprilie 1984,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com.

Grătiești, str. Primăverii nr. 2A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.07.2014 – 22.04.2015;

Instanța de apel: 04.06.2015 – 05.10.2015

Instanța de recurs: 20.04.2016 – 08.06.2016.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 34 alin. (3), 82 alin. (2) Cod penal, la 6 ani închisoare, fără

amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.

Tot prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și condamnat inculpatul Rotaru A.

în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 34 alin.

(1), 82 alin. (2) Cod penal, la 6 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de

tip închis.

1

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, inculpatului Rotaru A. i-a fost

adăugată la pedeapsa stabilită prin sentința dată, partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30.11.2007, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 16 ani, fără amendă, cu executare în penitenciar

de tip închis.

1.1. Prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul Chindeacov V., însă în

privința acestuia hotărîrea nu a fost contestată.

iunie 2014, aproximativ pe la orele 05:00, aflîndu-se în fața blocului situat pe adresa str.

Tiraspol 11, mun. Chișinău, acționînd de comun acord cu Rotaru A. și Chindeacov V.,

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, l-au încercuit pe Cuzin E.

și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, cauzîndu-i dureri

fizice. Ulterior, continuîndu-și acțiunile criminale Rusnac S. împreună cu Rotaru A. și

Chindeacov V. au sustras de la ultimul bunuri materiale în sumă totală de de 8 527 lei,

cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpaților Rusnac S. și Rotaru A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altor persoane, săvîrșită de două sau mai multe

persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei

ori cu amenințarea aplicării unei asemenea violențe și cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

în numele inculpatului Rotaru A., inculpatul Rotaru A., avocatul Stoianov O. în numele

inculpatului Rusnac S.

3.1. Avocatul Postu A. a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit

căreia fapta să fie recalificată în baza art. 187 alin. (l) Cod Penal, cu stabilirea unei

pedepse minime prevăzute de acest articol, iar bunurile ce aparțin inculpatului Rotaru A.

să-i fie restituite acestuia și nu părții vătămate Cuzin E.

În motivarea apelului, acesta a invocat netemeinicia sentinței din mai multe

considerente, și anume că instanța de judecată ilegal a aplicat în privința lui Rotaru A.

prevederile art.85 Cod Penal, aceasta a inclus în pedeapsă termenul deja executat de

inculpatul Rotaru A., cuprins între 07.07.2007 - 14.04.2014, din motiv că prin încheierea

Judecătoriei Orhei din 11.04.2014, inculpatul a fost eliberat condiționat înainte de termen

cu 1 an 2 luni si 14 zile.

Apelantul a menționat că prima instanță nu a luat în considerație la individualizarea

pedepsei circumstanțele atenuante prevăzute la art. 76 Cod Penal, stabilite la caz, și

anume că Rotaru A., a recunoscut vina pe deplin, s-a autodenunțat benevol, anunțînd

poliția și comunicîndu-le locul aflării lui, menționînd că el a comis o infracțiune. Rotaru

A. nu a fugit de la locul faptei, ba mai mult, el a așteptat pînă a venit grupa operativă la

2

fața locului, deplasîndu-se cu ei la Inspectoratul de Poliție Centru, acolo a predat benevol

lucrurile ce se aflau la el, luate de la partea vătămată.

3.2. Inculpatul Rotaru A. a solicitat casarea sentinței cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie stabilită o pedeapsă minimă.

În motivarea cererii, inculpatul a invocat că la data de 30.11.2007 a fost condamnat

la 10 ani privațiune de libertate tip semiînchis, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de

art. 151 alin. (4) Cod penal, inspășindu-și pedeapsa din 07.07.07 pînă la data de

14.04.2014. Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 11.04.2014 a fost eliberat condiționat

înainte de termen, în conformitate cu prevederile art. 91 Cod penal, au fost calculate zilele

privilegiate prin muncă remunerată conform art. 238 Cod de executare. Astfel, i-au mai

rămas 1 an 2 luni și 14 zile de executat, însă ulterior, prin decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30.06.2014, încheierea prin care a fost eliberat condiționat a

fost casată.

Apelantul a menționat că nu este de acord cu sentința pe care o consideră ilegală, și

anume în partea individualizării pedepsei, unde instanța de judecată nu a luat în

considerație faptul că el s-a autodenunțat.

De asemenea, în cererea de apel, a mai invocat și faptul că prima instanță a pus la

baza sentinței de condamnare declarațiile părții vătămate, pe care le consideră false, mai

mult ca atît, nu s-a luat în vedere faptul că ultimul a dat declarații diferite, fiind audiat în

stare de ebrietate.

3.3. Avocatul Stoianova O. a declarat apel în numele inculpatului Rusnac S. prin

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

privind achitarea lui Rusnac S.

În motivarea apelului, aceasta a indicat că, concluziile instanței sunt în contradicție

cu materialele cauzei, lipsesc probe directe ce ar confirma implicarea și vinovăția lui

Rusnac S. în comiterea infracțiunii imputate, nu sunt delimitate acțiunile fiecăruia din

participanți și rolul acestora la săvîrșirea faptei infracționale.

La adoptarea sentinței, prima instanță a pus la bază ca proba definitoare a existenței

vinovăției lui Rusnac S. declarațiile părții vătămate Cuzin E., conform cărora între Rusnac

S. și ceilalți inculpați ar fi existat o înțelegere. Aceste declarații nu au fost confirmate în

nici un fel de partea vătămată, după cum prevede art. 96 Cod de procedură penală,

respectiv nu pot fi puse la baza unei hotărîri de condamnare.

Mai mult ca atît, partea vătămată la audierea suplimentară în ședința de judecată din

06.04.2015 a declarat că nu are careva pretenții sau obiecții față de Rusnac S., obiecte

sustrase nu au fost ridicate de la acesta și el nu a aplicat careva lovituri părții vătămate,

aflîndu-se la distanța de 15-20 m de la locul infracțiunii, și nu a sustras careva bunuri de la

partea vătămată, fapt ce poate fi confirmat prin procesul-verbal din 06.04.2015, anexat la

cauza dată.

Astfel, învinuirea adusă lui Rusnac S. în săvîrșirea infracțiunii se bazează pe

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 09.06.2014 (Vol.I, f.d. 49) în privința lui

3

Rusnac S., care este lovit de nulitate, deoarece a fost întocmit cu nerespectarea

prevederilor art.116 Cod de procedura penală.

În concluzie, apelantul a remarcat faptul că nici unul din documente, inclusiv

rechizitoriu și sentința contestată, nu au fost eliberate lui Rusnac S. în limba pe care o

posedă pentru a lua cunoștință cu aceste acte și cu învinuirea care i-a fost imputată

imputată lui, fiind vorbitor de limbă rusă, nu a fost asigurat cu trăducător la etapa

urmăririi penale. Deci, lui Rusnac S. i-a fost limitat accesul la justiție prin neeliberarea

documentelor în limba pe care o posedă.

apelul declarat de către avocatul Stoianova O. în numele inculpatului Rusnac S. a fost

respins, ca fiind nefondat.

Apelurile declarate de către avocatul Postu A. în numele inculpatului Rotaru A. și de

către inculpatul Rotaru A. au fost admise, sentința a fost casată parțial în partea stabilirii

pedepsei în privința lui Rotaru A. și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia:

Inculpatului Rotaru A. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.

187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani, fără amendă.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, inculpatului Rotaru A. i-a fost

adăugată la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Ialoveni din 30.11.2007, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.

fapt și de drept reținută în sarcina inculpaților Rusnac S. și Rotaru A. corect a fost

încadrată juridic în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, de către prima instanță.

Aceste împrejurări au fost stabilite corect reieșind din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității,

iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Așadar, instanța de apel a indicat că, prin cumulul de probe acumulate se confirmă

cu certitudine intenția directă a inculpaților Rusnac S. și Rotaru A. în comiterea

infracțiunii de jaf.

Referitor la apelul declarat de avocatul Stoianova O. în numele inculpatului Rusnac

S., instanța de apel a considerat că, apărarea eronat a interpretat probele administrate, or

declarațiile părții vătămate nu conțin careva contradicții esențiale ce ar influența realitatea

evenimentelor petrecute, mai mult ca atît, ele corespund și cu declarațiile date de

inculpatul Rotaru A., care a recunoscut cele imputate și a relatat circumstanțele de fapt în

care a fost săvîrșită infracțiunea.

De asemenea, instanța nu a reținut argumentele avocatului Stoianova O., precum că

inculpatului Rusnac S. nu i-a fost eliberat rechizitoriul și sentința în limba pe care acesta o

posedă, limba rusă, ultimului fiindu-i limitat accesul la justiție, din care motiv instanța de

apel le-a respins, ca fiind nefondate, deoarece prin semnăturile existente la materialele

4

dosarului, a fost confirmat faptul că inculpații Rusnac S., Rotaru A. și Chindeacov V. au

primit copiile actelor procesuale în limba rusă la data de 26.05.2015.

În plus, Rusnac S. fiind audiat la 15 iulie 2014 în calitate de învinuit a dat declarații

în limba rusă și acesta a indicat că din cuvintele sale a fost scris corect și a semnat.

Referindu-se la procesul-verbal de recunoaștere a persoanelor din 09.06.2014, din

care partea vătămată l-a recunoscut pe Rusnac S. sub nr. 5, ca persoană de care a fost

atacat (Vol. I, f.d. 51), pe care apărarea l-a considerat lovit de nulitate, fiind întocmit cu

nerespectarea prevederilor art. 166 Cod de procedură penală, instanța de apel a indicat că

actul procesual-penal în cauză a fost întocmit în strictă conformitate cu prevederile legale,

iar argumentul apărării invocat în acest poartă un caracter pur declarativ.

Totodată, instanța de apel a respins ca neîntemeiate, argumentele avocatului

inculpatului Rusnac S., referitor la faptul că au fost ignorate prevederile art. 254 alin. (1)

Cod de procedură penală, iar organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile

prevăzute de lege, deoarece acestea contravin circumstanțelor cauzei penale și poartă

caracter declarativ nefiind probate cu probe concludente.

inculpatului Rusnac S. și inculpatul Rotaru A. au atacat-o cu recurs ordinar.

6.1. Avocatul Stoianova O. în recurs solicită casarea parțială a deciziei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpatul Rusnac S. să fie achitat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

În motivarea cererii de recurs, recurentul invocă că instanța de apel eronat a preluat

aprecierea probelor de către prima instanță, și greșit a ajuns la concluzia de a-l condamna

pe inculpatul Rusnac S.

Așadar, instanța de apel a apreciat ca fiind veridice declarațiile părții vătămate, pe

care și-a bazat soluția adoptată, însă aceste declarații nu au fost confirmate în nici un fel

de partea vătămată, după cum prevede art. 96 Cod de procedură penală, respectiv nu

puteau fi puse la baza unei hotărîri de condamnare. Mai mult ca atît, nici din declarațiile

părții vătămate și nici din alte probe administrate la cauza penală nu indicau cert asupra

rolului pe care l-a îndeplinit Rusnac S. la săvîrșirea infracțiunii.

Mai adaugă că la materialele dosarului lipsesc careva probe directe, veridice și

întemeiate privind învinuirea înaintată lui Rusnac S. în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Deci acuzarea nu a prezentat și nu a adus nicio probă în sprijinul acuzării înaintate lui

Rusnac S.

6.2. Inculpatul Rotaru A. solcită casarea deciziei și pronunțarea unei hotărîri

potrivit căreia acestuia să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, motivînd că el nu are nicio

vină în comiterea infracțiunii imputate.

urmează a fi declarate inadmisibile, cu menținerea hotărîrii contestate, deoarece motivele

invocate nu sunt aplicabile din punct de vedere a erorii de drept, prevăzute la art. 427 Cod

de procedură penală.

5

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu și în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

În cauza deferită judecării, sunt declarate două cereri de recurs, dintre care una este

a avocatului Stoianova O. în interesele lui inculpatului Rusnac S. și cealaltă a inculpatului

Rotaru A. astfel în contextul ce urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra

soluției de inadmisibilitate adoptate pe marginea acestora.

8.1. Cu referire la recursul declarat de avocatul Stoianova O. în numele

inculpatului Rusnac S. instanța de recurs remarcă că potrivit dispoziției art. 432 alin. (2)

pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu

a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Prin înaintarea recursului, avocatul inculpatului exprimă dezacordul cu soluția

adoptată de instanța de apel privitor la condamnarea inculpatului Rusnac S. în baza art.

187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, prin prisma aprecierii probelor de către aceasta.

Astfel, în raport cu alegațiile recurentului expuse în cererea de recurs, instanța de

recurs constată că instanța de apel a adoptat o deciziei legală și întemeiată, care

corespunde tuturor exigențelor legislației procesual penale, iar acțiunile inculpatului

corect au fost încadrate în prevederile art.187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

În contextul dat, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de inculpat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, instanța de recurs amintește că la etapa

judecării recursului aceasta nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată

de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al primelor instanțe și a

celor de apel.

Totodată, instanța de recurs remarcă că nu va examina nici criticile referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci doar va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de prima instanță și de

instanța de apel, corectitudinea condamnării inculpatului Rusnac S. în baza art. 187 alin.

(2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs reține ca fiind o regulă generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, ce prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de prima instanță și

instanța de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază

sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Astfel, în opinia instanței de recurs criticile recurentului referitor la stabilirea

eronată a circumstanțelor de fapt, privind aprecierea greșită a probelor ce dovedesc

6

nevinovăția inculpatului în cele incriminate, nu sunt incidente în cazul supus judecării, din

motivul că atît prima instanță, cît și cea de apel au făcut o analiză completă a tuturor

probelor administrate în toate fazele procesului penal, stabilind corect vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În această ordine de ide, instanța de recurs specifică că, pentru a constitui caz de

casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține. Dar,

verificînd probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor invocate de recurent,

pe care instanța de recurs le consideră nefondate, ajunge la concluzia că vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt de către

prima instanță sau cea de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărîrii atacate

și adoptarea unei alte soluții.

Așadar, în vederea determinării dacă careva erori de drept au fost admise în cauza

dată de către instanța de apel, instanța de recurs, menționează că, în urma unei analize

ample a conținutului deciziei, dar și a probelor verificate de către instanța de apel conform

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost corect apreciate de

către instanțele de fond prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, se conchide faptul

că, prima instanța corect a încadrat juridic fapta ilicită comisă de inculpat, fiind prezente

toate elementele componenței de infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f)

Cod penal.

În contextul dat, în pofida faptului că apărătorul susține că vinovăția inculpatului nu

a fost dovedită și instanțele de fond au pus la baza hotărîrilor de condamnare doar

declarațiile părții vătămate, instanța de recurs notează că instanța de apel corect a

constatat că implicarea inculpatului la săvîrșirea infracțiunii este dovedită și prin alte

probe anexate la materialele dosarului, și anume: raportul de constatare medico-legală nr.

2668 din 10.06.2014 (vol. I, f.d. 11), procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor din

09.06.2014, prin care se constată că partea vătămată a recunoscut bunurile care i-au fost

sustrase (vol. I, f.d. 46), procesul-verbal de recunoaștere a persoanelor din 09.06.2014,

prin care se constată că partea vătămată la recunoscut pe Rusnac S. ca fiind una din

persoanele care l-au atacat (vol. I, f.d. 51), concluzie pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin.

Tot aici, instanța de recurs susține aprecierile instanței de apel, care a considerat că,

apărarea eronat a interpretat probele administrate, or declarațiile părții vătămate nu conțin

careva contradicții esențiale ce ar influența realitatea evenimentelor petrecute, mai mult ca

atît ele corespund și cu declarațiile date de inculpatul Rotaru A., care a recunoscut cele

imputate și a relatat circumstanțele de fapt în care a fost săvîrșită infracțiunea, din care

rezultă că inculpatul a avut implicare directă la săvîrșirea infracțiunii incriminate.

7

În continuare, referindu-se la argumentul invocat de către apărare, precum că

inculpatul Rusnac S. poate fi achitat, deoarece partea vătămată nu are nicio pretenție față

de ultimul, instanța de recurs menționează că, în situația dată atitudinea părții vătămate

față de inculpat, cît și de fapta comisă de către acesta, nu poate fi temei de achitare a

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii comise, aceasta poate doar influența la

individualizarea pedepsei stabilite pentru săvîrșirea faptei prejudiciabile.

Prin urmare, statuînd asupra faptului că recurentul nu a invocat careva argumente

temeinice privitor la pretinsa eroare admisă de către instanțe la examinarea cauzei date,

instanța de recurs nu este în drept să completeze textul recursului cu argumente în fapt și

în drept, care l-ar justifica sub acest aspect, recursul urmînd a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

8.2. Cît privește recursul declarat de inculpatul Rotaru A., instanța de recurs îl

consideră ca fiind declarat peste termen din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs

este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Conform materialelor dosarului, decizia instanței a fost pronunțată integral la 02

noiembrie 2015 în prezența procurorului, avocatului Gorea T. și inculpaților Rusnac S.,

Rotaru A., Chindeacov V., fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată

(Vol. III, f.d. 57). Inculpatul în aceeași zi a primit copia deciziei integrale (Vol. III, f.d.

78), ceea ce a constituit o posibilitate reală de a declara recurs de către inculpat, în

termenul stabilit de lege.

Prin urmare, instanța de recurs consideră necesar de accentuat că potrivit legislației

procesual penale în vigoare termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței

de apel curge din momentul pronunțării integrale a acesteia, aceasta fiind regula generală

aplicabilă de către toți participanții la proces.

Însă, excepție de la această regulă, este atunci cînd inculpatul se află în stare de arest

la momentul pronunțării hotărîrii motivate, în această situație termenul de declarare a

recursului curge din momentul recepționării de către acesta a deciziei integrale.

În atare împrejurări, instanța de recurs remarcă că în speța dată, termenul de

declarare a recursului curge din momentul recepționării deciziei integrale a instanței de

apel de către inculpat, adică din 02 noiembrie 2015 și expiră la 03 decembrie 2015,

aceasta fiind considerată ultima zi de declarare a recursului ordinar.

Astfel, în speța dată toate cererile de recurs care urmau a fi declarate, atît de inculpat

cît și de alți participanți la proces, trebuiau a fi depuse în interiorul termenului de 30 de

zile, adică pînă la 03 decembrie 2015, inclusiv.

Subsidiar celor indicate mai sus, este important de a menționa că termenul de

recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

8

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se

va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar.

Reieșind din circumstanțele menționate, se indică că recursul depus de către

inculpatul Rotari A. la 30 martie 2016, este considerat de către instanța de recurs ca fiind

tardiv, deoarece acesta a fost depus peste termenul de 30 de zile prevăzut de legislația

penală.

Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod

de procedură penală, rezultă că recursul declarat de către inculpatul Rotari A. este

inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Stoianova Olga în

numele inculpatului Rusnac Serghei și de inculpatul Rotaru Alexei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2015, în cauza penală

privindu-i pe Rusnac Serghei Fiodor și Rotaru Alexei Alexei, din motiv că recursul

inculpatului Rotaru Alexei este declarat peste termen, iar recursul avocatului Stoianova

Olga este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 07 iulie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

9