1ra-323/2016 — art.187 alin.2 lit.b, e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.187 alin.2 lit.b, e CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,10 CPP
1ra-323/2016 — art.187 alin.2 lit.b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Dosarul nr. 1ra-323/2016
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 martie 2016 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte: Ursache Petru
Judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate
de inculpatul Rusnac Veniamin, avocatul său Palade Rodica și avocatul Ciocanu
Aliona în numele inculpatului Martînov Alexei, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015, în cauză
penală privindu-i pe:
Rusnac Veniamin Vasile, născut la
08.05.1993, originar și domiciliat în
satul Natalievca, raionul Fălești;
Martînov Alexei Anatoli, născut la
26.06.1991, originar și domiciliat în
satul Natalievca, raionul Fălești.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 01.07.2014 – 10.03.2015;
Instanța de apel: 01.04.2015 – 14.10.2015;
Instanța de recurs: 21.12.2015 – 16.03.2016.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Fălești din 10 martie 2015, Rusnac Veniamin
și Martînov Alexei au fost recunoscuți vinovați și condamnați, în baza art. 187
alin. (2) lit. b), e) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare fără amendă, fiecare.
În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare
stabilită inculpaților Rusnac V. și Martînov A. a fost suspendată condiționat,
fiindu-le stabilit un termen de probă de 3 (trei) ani pentru fiecare, cu condiția
că, în termenul de probă nu vor săvîrși infracțiuni și prin comportament
exemplar și muncă cinstită, vor îndreptăți încrederea ce li s-a acordat. Fiind
1
obligați să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul Serviciului Probațiune
Fălești și să repare daunele cauzate în termen de 3 (trei) luni de la data
devenirii definitive a prezentei sentințe.
Măsura preventivă aplicată în privința inculpaților Rusnac Veniamin și
Martînov Alexei, obligarea de nepărăsire a țării, a fost menținută pînă la
devenirea sentinței definitive.
Acțiunea civilă înaintată de partea-vătămată a fost admisă, fiind dispusă
încasarea în mod solidar de la Rusnac Veniamin și Martînov Alexei în beneficiul
Valentinei Padurea prejudiciul material în sumă de 3098 lei și prejudiciul moral
în sumă de 2000 lei.
Pentru a pronunța sentința, în fapt, instanța a stabilit că Rusnac V. și
Martînov A. la data de 05 ianuarie 2014, aproximativ ora 06.25, fiind sub
influența alcoolului consumat, în apropierea sat. Țapoc, r-nul Fălești, ca urmare
a înțelegerii prealabile între ei intenționat și în mod deschis, cu scopul
sustragerii bunurilor altei persoane, au atacat-o pe Padurea Valentina și
aplicînd violență nepericuloasă pentru viață și sănătate manifestată prin lovituri
cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și, ca urmare, prin
cauzarea de leziuni corporale ușoare sub formă de traumă cranio-cerebrală
închisă, comoție cerebrală, echimoze la țesuturile feței, au sustras de la ultima o
geantă și un telefon mobil de modelul „Nokia 1280", pricinuind astfel victimei
prejudiciu material în mărime de 500 lei.
Împotriva sentinței au declarant apel procuror și partea vătămată
Padurea Valentina.
Procurorul și partea vătămată prin apelurile declarate au solicitat casarea
sentinței, în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Rusnac V. și Martînov A. să fie
recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit.
b) și e) Cod penal și supuși fiecare unei pedepse cu închisoare pe un termen de 5
(cinci ani), cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis, fără
aplicarea pedepsei cu amenda. Acțiunea civilă de admis integral. Măsura
preventivă aleasă în privința inculpaților de schimbat în arest preventiv.
În motivarea apelurilor declarate, au invocat următoarele argumente:
- instanța de judecată, a apreciat corect probele prezentate de către partea
acuzării în latura calificării acțiunilor inculpaților Rusnac V. și Martînov A. în
temeiul art. 187 alin.(2) lit. b) și e) Cod penal, ca sustragere deschisă a bunurilor
altor persoane, săvîrșită de două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase
pentru viața și sănătatea persoanei, însă, în viziunea procurorului, instanța
incorect a ajuns la concluzia de a suspenda condiționat executarea pedepsei în
privința inculpaților.
A menționat apelantul că, pe parcursul urmăririi penale și în cadrul
ședințelor de judecată inculpații Rusnac V. și Martînov A. nu au recunoscut vina,
2
ci doar la ultima ședință de judecată, înțelegând că volumul probatoriului
examinat demonstrează vina lor în comiterea infracțiunii incriminate.
Astfel, procurorul consideră, că un asemenea comportament al inculpaților
nu se încadrează în sensul prevederilor art. 76 alin. (1) pct. f) Cod penal, prin
urmare, în viziunea procurorului, recunoașterea vinovăției de către inculpați nu
poate fi apreciat ca o circumstanță atenuantă în sensul normei penale citate.
În opinia procurorului, este eronată concluzia instanței de fond că
inculpații Martînov Alexei și Rusnac Veniamin și-au cerut scuze de la partea
vătămată și au recunoscut integral acțiunea civilă, acceptînd să o achite integral
în mărimea și cuantumul solicitat, deoarece pînă la momentul depunerii cererii
de apel Rusnac Veniamin nu a achitat prejudiciu material părții vătămate
Padurea Valentina, fapt care demonstrează că inițiativa de a-și cere scuze și de a
recunoaște acțiunea civilă nu a fost altceva decît o impunere a acestei voinței
inculpaților din partea apărătorului lor, mizînd că acest comportament formal
va garanta o pedeapsă mai blîndă.
În concluzia celor menționate, procurorul a indicat că, circumstanțele
cauzei denotă necesitatea aplicării unei pedepse mai severe față de inculpați
pentru comiterea infracțiunii incriminate, deoarece o pedeapsă mai aspră decît
cea stabilită prin sentința, va permite restabilirea echității sociale în aspectul
restabilirii drepturilor lezate ale părții vătămate Padurea Valentina, în urma
comiterii infracțiunii cercetate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie
2015, corectată prin încheierea din 13 noiembrie 2015, au fost admise apelurile
declarate de procuror și de partea vătămată Padurea Valentina, casată parțial
sentința, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Rusnac Veniamin și
Martînov Alexei au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 187 alin.
(2) lit. b), e) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, fără amendă, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Măsura preventivă în privința inculpaților Rusnac Valentin și Martînov
Alexei a fost modificată din declarație de nepărăsire a localității în arest, imediat
din sala de ședință, termenul executării pedepsei fiind calculat din data de
14.10.2015.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute fără modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că prima
instanță corect i-a recunoscut vinovați pe inculpații Martînov Alexei și Rusnac
Veniamin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod
penal, jaf, adică sustragere deschisă a bunurilor altei personae, săvîrșit de două
persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea
persoanei.
Instanța de apel a conchis că vina inculpaților în comiterea infracțiunii
3
imputate și-a găsit confirmare prin probele anexate la cauza penală și anume
prin: declarațiile inculpaților; declarațiile părții vătămate Padurea Valentina;
declarațiile martorilor Padurea Dmitri, Tihohod Oleg, Simac Ivan, Palii Anatolii,
Grecu Artiom; precum și prin: procesul-verbal de cercetare la fața locului din
05.01.2014, prin care s-a stabilit și s-a cercetat locul comiterii infracțiunii, adică
podul din apropierea sat. Țapoc, r-nul Fălești. Totodată de la locul crimei s-a
ridicat o geantă de culoare neagră, trei chei și o cataramă sub formă de pumnal
(f. d. 5-9 Vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 05.01.2014, prin
care a fost examinat o geantă de culoare neagră, ridicată de la locul comiterii
infracțiunii, ce aparține părții vătămate Padurea Valentina (f. d. 11 Vol. I);
ordonanței de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 05.01.2014
(f.d. 16 Vol. I); procesul-verbal de ridicare din data de 05.01.2014 de la Rusnac
Veniamin, prin care s-a ridicat un telefon mobil de modelul Nokia 1280 de
culoare albastră, predat benevol de către ultimul (f.d. 18 Vol. I); ordonanța de
recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din data de 05.01.2014, prin care la
cauza penală a fost anexat telefonul mobil ridicat de la Rusnac Veniamin (f. d. 23
Vol. I); certificatul de cost din 10.01.2014, eliberat de către administratorul
pieței comerciale Fălești, prin care s-a stabilit că un telefon mobil de modelul
Nokia 1280, fost în folosință, costă 300 lei (f. d. 27 Vol. I); raportul de expertiză
medico-legală nr. 20 din 14.01.2014, prin care s-a stabilit că, în urma atacului
asupra părții vătămate Padurea Valentina, acesteia i-au fost pricinuite leziuni
corporale ușoare (f. d. 40 Vol. I); materialele caracteristice acumulate în privința
inculpaților Rusnac Veniamin și Martînov Alexei, care-i caracterizează
nesatisfăcător (f. d. 62-65, 74-77 Vol. I).
Instanța de apel a menționat, că prima instanță a verificat complet, sub
toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art.101 Cod
de procedură penală, dînd apreciere fiecărei probe administrate pe caz din
punct de vedere a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Cu referire la pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a menționat
că prima instanță constatînd ca fiind dovedită fapta penală comisă de către
inculpații Martînov Alexei și Rusnac Veniamin, ținînd cont de gravitatea
infracțiunii săvîrșite de inculpați, personalitatea acestora, condițiile de viață a
ultimilor, poziția părții vătămate, circumstanțele cauzei, precum și scopul
pedepsei penale, conducîndu-se de dispozițiile legale a art. 61, 75 Cod penal,
greșit a concluzionat că, pedeapsa stabilită acestora urmează a fi suspendată
condiționat în baza art. 90 Cod penal, stabilidu-le în acest sens un termen de
probă.
Instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea inculpaților
Martînov Alexei și Rusnac Veniamin este posibilă doar în condițiile izolării lor
de societate cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare în limitele sancțiunii
4
prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), e) Cod penal, deoarece astfel va fi restabilită
echitatea socială, și se va contribui la reeducarea inculpaților.
Pentru a concluziona astfel, instanța de apel a reținut următoarele
circumstanțe: inculpații au comis o infracțiune intenționată, cu aplicarea
violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, poziția părții
vătămate, care la fel a solicitat ca inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă
privativă de libertate, prezența unei lipse de respect a inculpaților față de partea
vătămată, prin faptul că nu și-au cerut scuze sincere de la ea și nu i-a fost achitat
prejudiciu material de unul din inculpați, precum și scopul pedepsei, care este
restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților, concluzionînd despre
necesitatea stabilirii inculpaților unei pedepse sub formă de închisoare.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, au declarat recursuri
ordinare, inculpatul Rusnac Veniamin, avocatul său Palade Rodica și avocatul
Ciocanu Aliona în numele inculpatului Martînov Alexei.
6.1. Inculpatul Rusnac Veniamin, prin recursul declarat la 27 noiembrie
2015, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art. 427 alin. (1)
Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea sentinței.
În motivarea recursului ordinar declarat, inculpatul a indicat următoarele
argumente:
- instanța de fond corect a analizat și stabilit circumstanțele de fapt și de
drept, individualizînd pedeapsa aplicată conform prevederilor legale.
Menționează că nu a încălcat măsura preventivă, iar prejudiciul dispus spre
încasarea în beneficiul părții vătămate nu l-a putut restitui integral, deoarece
fiind încadrat în forțele armate, nu a avut posibilitate să se angajeze și să
lucreze.
6.2. Avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Martînov Alexei, prin
recursul depus la 10 decembrie 2015, invocînd temei de drept prevederile art.
427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea
deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței.
În motivarea recursului, avocatul a indicat următoarele argumente:
- instanța de apel nu și-a motivat soluția potrivit căreia, corectarea și
reeducarea inculpatului Martînov Alexei este posibilă doar în condițiile izolării
de societate și că doar prin stabilirea unei pedepse reale cu închisoarea va fi
atins scopul pedepsei penale.
- instanța de apel a individualizat pedeapsa inculpatului Martînov A.
contrar prevederilor legale;
Consideră, că pedeapsa stabilită inculpatului Martînov Alexei prin sentința
este destul de aspră și va atinge scopul prevăzut de art.61 Cod penal.
A indicat că instanța de apel stabilindu-i inculpatului Martînov A. pedeapsă
sub formă de închisoare, greșit a concluzionat că astfel va fi restabilită echitatea
5
socială și se va contribui la corectarea inculpatului. În acest sens a menționat, că
executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească
demnitatea persoanei condamnate astfel fiind echitabilă pedeapsa stabilită prin
sentința.
Menționează că, afirmațiile apelanților în instanța de apel, precum că
inculpatul nu și-a recunoscut vina la faza urmăririi penale și că nu poate fi
considerată circumstanță atenuantă faptul că inculpatul a recunoscut vinovăția
doar în cadrul examinării cauzei în fond, este contrară principiilor și normelor
procesului penal, în special dreptului persoanei de a nu mărturisi împotriva sa.
Consideră că, nu contează cînd Martînov Alexei și-a recunoscut vina, la
urmărirea penală sau în instanța de judecată, este important că acesta a
conștientizat fapta săvîrșită, denotă sincera căință față de cele săvârșite, regretă
mult și de mai multe ori și-a cerut scuze sincere față de partea vătămată în
cadrul ședinței de judecată inclusiv și în apel, a reparat prejudiciul, deși
bunurile sustrase nu au fost găsite la Martînov A., dar la Rusnac V.
- cele menționate în cumul constituie o multitudine de circumstanțe
atenuante, care îi sînt aplicabile lui Martînov Alexei, or ca circumstanță
atenuantă poate fi recunoscută atât recunoașterea totală, cât și parțială a
vinovăției, iar aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea
condiționată a executării pedepsei reprezintă o măsură oferită persoanei prin
lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața
acesteia. Totodată, pedeapsa aplicată de către instanța de apel este prea aspră.
- instanța de apel n-a examinat cauza sub toate aspectele, complet și
obiectiv, adoptînd o soluție greșită în sensul agravării situației lui Martînov
Alexei, prin ce s-a admis violarea dispozițiilor art. 3, 5 și 6 din CoEDO în privința
inculpatului Martînov Alexei.
6.3. Avocatul Palade Rodica în numele inculpatului Rusnac Veniamin, prin
recursul declarat la 10 decembrie 2015 fără a invoca vreun temei de drept din
cele prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat
următoarele argumente:
- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția instanței. Instanța de apel, deși a ajuns la concluzia că apelurile
procurorului și a părții vătămate sunt întemeiate, totuși nu s-au expus asupra
tuturor motivelor invocate în cererile de apel.
- instanța de apel facînd referire la prevederile art. 75 Cod penal, nu a ținut
cont de condițiile de viață ale familiei inculpatului Palade R. și anume situația
materială grea a inculpatului, care locuiește numai cu mama, tatăl fiind decedat,
anterior nejudecat. Inculpatul a lucrat neoficial, iar din motiv că a fost învinuit
de comiterea infracțiunii nu a avut posibilitate de a se angaja și nu a reușit să
strîngă suma necesară pînă la ședința de judecată a instanței de apel pentru a-i
6
restitui banii, deși a recunoscut vina, și-a cerut iertare de la partea vătămată de
nenumărate ori, chiar și în cadrul ședinței de judecată neinfluențat de nimeni.
- instanța de apel nu a motivat și nici nu a făcut referire la faptul invocat
atît de procuror cît și de partea vătămată referitor la lipsa de respect, prin fapt
că nu și-a cerut scuze sincere, or sinceritatea celor spuse nu urmează a fi
stabilită prin anumite metode speciale.
- nu este motivat argumentul potrivit căruia „recunoașterea vinei ca
situația de fapt stabilită pe caz nu poate fi apreciată ca o circumstanță
atenuantă în sensul normei penale” ori art. 76 alin. 1 lit. f) Cod penal, la care
face referire acuzarea în apel, stipulează clar care sunt circumstanțele
atenuante inclusiv „recunoașterea vinovăției”, fapt stabilit și constatat de
prima instanță.
Consideră, că pedeapsa aplicată prin sentință, este una justificată și în
limitele legii, corect fiind aplicate prevederile art.90 Cod penal, iar conform
art. 61 alin. (1) și (2) Cod penal, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Prin referința depusă, procurorul a solicitat respingerea recursurilor,
deoarece consideră că, decizia instanței de apel în partea stabilirii pedepsei
inculpatului nu conține erori de drept.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora
din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit
neîntemeiat.
Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile
de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau
substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurenți, prevăzute în
pct. 6) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de
apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417
alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra
7
tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe
care se întemeiază soluția pronunțată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală
instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța
de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date.
Colegiul penal conchide că criticile aduse de recurenți în baza art. 427 alin.
1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, nu și-au găsit confirmare la examinarea
recursurilor, deoarece instanța de apel s-a expus detaliat și motivat asupra
motivelor invocate în apel, așa cum este indicat în pct. 5 al prezentei decizii,
motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o
consideră necesară.
Cu referire la motivele recursurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10)
Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, potrivit deciziei
instanței de apel, fiind casată sentința primei instanțe, inculpații au fost
recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.187 alin.(2) lit. b), e) Cod penal,
fiindu-le stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani
fiecare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursurilor
privind aplicarea inculpaților a unei pedepse prea aspre, Colegiul penal
subliniază că sancțiunea art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, prevede pedeapsă
cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 500 la 1000
unități convenționale.
Potrivit art. 7 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul
și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat și de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Reieșind din prevederile art. 61, 75 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal atestă
că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de
corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care au săvîrșit
infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop
restabilirea echității sociale și corectarea acestuia. Persoanei recunoscute
vinovată de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea Specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
8
Generale a Codului penal.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice
o pedeapsă, echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana
se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și
prevederile Părții generale a Codului penal. În cazul săvîrșirii unei infracțiuni,
instanța de judecată este singură în măsură să individualizeze pedeapsa
inculpatului care a comis infracțiunea, avînd deplina libertate în acest sens.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,
într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu
periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: -
împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; -
starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; - natura și gravitatea
rezultatului produs or a altor consecințe ale infracțiunii; - motivul săvîrșirii
infracțiunii și scopul urmărit; - natura și frecvența infracțiunilor care constituie
antecedentele penale ale infractorului; - conduita după săvîrșirea faptei și în
cursul procesului penal; - nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația
familială și socială etc.
Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele
reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie
să țină cont la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul
individualizării acesteia.
Reieșind din prevederile legale menționate supra, instanța de recurs
conchide că inculpaților le-a fost stabilită pedeapsa în limita prevăzută de legea
penală.
Tot la capitolul individualizării pedepsei inculpaților, recurenții au invocat,
faptul, că instanța de apel eronat a concluzionat că pedeapsa stabilită
inculpaților urmează a fi executată prin izolarea acestora de societate. În acest
sens Colegiul penal consideră necesar a reitera că potrivit prevederilor art. 90
Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5
ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu
este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd în
mod obligatoriu în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a
executării pedepsei și termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată
dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în termenul de probă pe care l-a
fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare
exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Reieșind din textul normei citate, Colegiul penal menționează că aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal față de persoana condamnată, în cazul dat față de
9
inculpații Martînov A. și Rusnac V., constituie o prerogativă a instanței de
judecată, dar nu o obligațiune.
Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei inculpaților pentru
infracțiunea comisă, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpații au comis
o infracțiune intenționată, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau
sănătatea persoanei, cauzîndu-i părții vătămate leziuni corporale ușoare,
prejudiciul cauzat părții vătămate prin infracțiune nu i-a fost achitat integral,
totodată Colegiul constată că inculpații Rusnac V. și Martînov A., la locul de trai
sunt caracterizați negativ (f. d. 62, 74, vol. I), inculpații au comis infracțiunea
fiind în stare de ebrietate.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal concluzionează că instanța
de apel nu a comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpaților este una
corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar
argumentele recursurilor în acest sens sunt neîntemeiate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate
de recurenți prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală,
nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel de erori de drept în
speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și
întemeiată, iar recursurile urmează a fi declarate inadmisibile ca fiind vădit
neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Rusnac
Veniamin, avocatul său Palade Rodica și avocatul Ciocanu Aliona în numele
inculpatului Martînov Alexei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 14 octombrie 2015, în cauza penală privindu-i pe Rusnac
Veniamin Vasile și Martînov Alexei Anatoli, ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2016.
Președinte (semnătura) Ursache Petru
Judecător (semnătura) Toma Nadejda
Judecător (semnătura) Timofti Vladimir
10