1ra-686/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d; 186 alin. 4 CP

1ra-686/2018 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d; 186 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-686/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Galer Valeriu în numele părții vătămate Bădărău Constantin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 decembrie

2017 și a sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 03 octombrie 2017, în

cauza penală privindu-i pe

Juratov Timur Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat r-nul

Xxxxx s. Xxxxx,

Mînzul Victor Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat or.

Xxxxx str. Xxxxx

și

Antoniuc Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat r-

nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, au

fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, Mînzul

Victor Xxxxx și Juratov Timur Xxxxx, la câte 3 ani 4 luni închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, le-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate, pe o perioadă de probațiune de 3 ani pentru fiecare, dispunând

neexecutarea pedepselor aplicate, dacă în această perioadă de probațiune nu vor

săvârși noi infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită vor

îndreptăți încrederea ce li s-a acordat.

La fel, prin aceeași sentință, în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, a fost recunoscut vinovat și condamnat în

1

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, Antoniuc Mihail Xxxxx, la 2 ani 6 luni

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei aplicate, pe o perioadă de probațiune de 3 ani, dispunând neexecutarea

pedepsei aplicate, dacă în această perioadă de probațiune nu va săvârși noi

infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea

ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Timur, în perioada de la sfârșitul lunii decembrie 2015 și până în luna martie 2016

pe timp de noapte, având înțelegere prealabilă cu Dușceac Nicolae, care activa în

calitate de întreprinzător și deținea un depozit pentru colectarea fierului uzat pe str.

Independenței 57 din or. Rîșcani și cu Antoniuc Mihail cu care munceau împreună,

fiind angajați de către Dușceac Nicolae, în mai multe rânduri intenționat, în scopul

comiterii sustragerii pe ascuns a bunurilor altor persoane, descuind cu o cheie

pregătită din timp de către Dușceac Nicolae, lacătul ușii de intrare a depozitului de

pe str. Independentei 57 A, ce era arendat de SRL „Casa Viitorului”, au pătruns

înăuntru, de unde au sustras 18.400 kg de semințe de floarea soarelui cu prețul de 8

lei pentru un kilogram, în sumă de 147.200 lei; 9.840 kg de grâu, cu prețul de 3 lei

pentru un kilogram, în sumă de 29.520 lei; 7.280 kg de porumb, cu prețul de 3 lei

pentru un kilogram, în suma de 21.840 lei, semințe care cu ajutorul unui cărucior le

transportau în depozitul particular al lui Dușceac Nicolae și pe care ulterior le-au

realizat altor persoane.

Astfel, Mînzul V. și Juratov T. în rezultatul acțiunilor sale infracționale,

caracterizate prin pătrunderea și sustragerea bunurilor din depozitul menționat

mai sus, au cauzat un prejudiciu material SRL „Casa Viitorului” în valoare totală de

198.560 lei.

Antoniuc Mihail, în perioada de la sfârșitul lunii decembrie 2015 și până în

luna martie 2016 pe timp de noapte, având înțelegere prealabilă cu Dușceac

Nicolae, care activa în calitate de întreprinzător și deținea un depozit pentru

colectarea fierului uzat pe str. Independenței 57 din or. Rîscani, Juratov Timur și

Antoniuc Mihail cu care muncea împreună, angajați de către Dușceac Nicolae, în

mai multe rânduri intenționat, în scopul comiterii sustragerii pe ascuns a bunurilor

altor persoane, descuind cu o cheie pregătită din timp de către Dușceac Nicolae,

lacătul ușii de la intrarea depozitului de pe str. Independenței 57 A, ce era arendat

de SRL „Casa Viitorului”, au pătruns înăuntru, de unde au sustras 3.240 kg de

semințe de floarea soarelui, cu prețul de 8 lei pentru un kilogram, în sumă de

25.920 lei, semințe pe care cu ajutorul unui cărucior le-au transportat în depozitul

particular al lui Dușceac Nicolae, iar a doua zi le-au realizat în or. Glodeni.

În seara următoare, Antoniuc M., împreună cu Juratov T., Mînzul V. la

propunerea lui Dușceac N. în circumstanțe analogice, din nou, în mod intenționat,

2

în scopul comiterii sustragerii pe ascuns a bunurilor altor peroane, descuind cu o

cheie pregătită din timp de către Dușceac Nicolae, lacătul ușii de la intrarea în

depozitul de pe str. Independenței, 57A, ce era arendat de SRL „Casa Viitorului”,

au pătruns înăuntru, de unde au sustras 5.450 kg de grâu, cu prețul de 3 lei pentru

un kilogram, în sumă de 16.350 lei, semințe pe care cu ajutorul unui cărucior le-au

transportat în depozitul particular al lui Dușceac N., iar a doua zi le-au realizat la

moara SRL „Aestivum Prim” din or. Rîșcani.

Astfel, Antoniuc M., în rezultatul acțiunilor sale infracționale, caracterizate

prin pătrunderea și sustragerea bunurilor din depozitul indicat mai sus a cauzat

prejudiciu SRL „Casa Viitorului”, în valoare totala de 42.270 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a calificat de drept faptele inculpaților, Mînzul V. și Juratov T., în

baza art. 186 alin. (4) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune

în proporții mari, iar faptele inculpatului, Antoniuc M., în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit

de mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

părții vătămate, Bădărău Constantin, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie pedepsiți mai

aspru, adică fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat:

- că prima instanță, nu a luat în considerație la aplicarea pedepsei faptul că

infracțiunea a fost săvârșită de un grup de infractori organizat, care au activat mai

mult timp, sustrăgând toată roadă strânsă de către partea vătămată și pe care au

lăsat-o fără venit, pe anul curent, neavând cu ce ara și semăna pământul în anul

următor. Ulterior, fiind nevoit să ia credit pentru a continua activitatea sa de

agricultor;

- prima instanță a reținut circumstanțele prevăzute de art. 76 Cod penal, însă

nu a luat în considerație, că inculpații de nenumărate ori au sustras bunurile străine

și nu a fost recuperat prejudiciul părții vătămate, nu și-a cerut cel puțin scuze.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

aplicată inculpaților este echitabilă în raport cu faptele comise și în strictă

corespundere atât cu normele penale, cât și cele procesual penale.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului privind necesitatea

aplicării unei pedepse mai aspre, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, ca

neîntemeiate și lipsite de temei legal, cu atât mai mult o pedeapsă reală a închisorii

nu a fost solicitată de partea vătămată și avocatul acesteia, nici în prima instanță.

Reieșind din sentință, instanța de apel a reținut, că examinarea cauzei a avut

loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, care este reglementată

3

de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, beneficiind de reducerile

pedepsei, în conformitate cu alin. (8) al aceleiași norme, fiind stabilite la caz

conform art. 76 Cod penal, ca circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei și căința

sinceră a inculpaților.

În opinia instanței de apel, prima instanță la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, a dat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, respectiv corect

a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, deoarece personalitatea inculpaților creează

o situație de încredere în fața instanței, că aceștia pot fi corectați fără a executa real

pedeapsa sub formă de închisoare, prevăzută de legea penală și în stare de libertate,

acordând posibilitate reală părții vătămate de a recupera dauna suportată.

Analizând împrejurările cauzei în ansamblu, instanța de apel a conchis

păstrarea pedepselor numite inculpaților, ce corespunde art. 61 Cod penal, ce vor

atinge scopul corectării și nu o răzbunare pentru cel ce o execută, or în caz contrar

pedeapsa va deveni o osândă și nu-și va realiza scopul principal de educare a celor

vinovați.

Astfel, instanța de apel nu a admis argumentele invocate, deoarece acestea vin

în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar prima instanță nu a comis eroare de

fapt și de drept la individualizarea și stabilirea pedepselor inculpaților.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiată solicitarea părții vătămate

privind admiterea acțiunii, deoarece din materialele cauzei se stabilește doar

recunoaștere părții vătămate SRL „Casa Viitorului”, în calitatea ei de parte civilă pe

suma de 490.000 lei, însă o atare acțiune civilă după cum este reglementat în art. 221

Cod de procedură penală de către partea civilă nu a fost înaintată. Instanța de

judecată a constat existența prejudiciului cauzat părții vătămate SRL „Casa

Viitorului”, care și poate fi încasat la pronunțarea hotărârii de condamnare,

respectiv ținând cont de circumstanțele cauzei, prima instanță, corect a lăsat această

problemă pentru soluționare în instanța civilă, deoarece nu este clar care sunt

pretențiile față de inculpații Mînzu V., Antoniuc M. și Juratov T. Partea vătămată a

fost recunoscută drept parte civilă pe suma de 490.000 lei, încă la data de

04.03.2016, în această cauză fiind puse sub învinuire patru persoane, după care în

privința unuia, cauza a fost disjunsă în procedură separată, pe când prejudiciul

cauzat urmează a fi reparat reieșind din gradul de vinovăție a inculpaților, cu atât

mai mult potrivit materialelor cauzei penale o parte din prejudiciu cauzat în

mărime de 20.000 lei a fost restituit de către Juratov T. Pretențiile materiale față de

Mînzu V., Antoniuc M. și Juratov T. nu au fost expuse de SRL „Casa Viitorului” nu

numai prin înaintarea unei acțiuni civile, dar nici în conținutul apelului depus

pentru ce instanța de apel, consideră corectă soluția privind lăsarea pretențiilor

materiale pentru soluționare în ordine civilă.

Galer Valeriu, în numele părții vătămate, Bădărău Constantin, prin care solicită

casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie

pedepsiți mai aspru, adică să le fie exclusă aplicării în privința acestora a

prevederilor art. 90 Cod penal.

4

În susținerea poziției sale, avocatul Galer V., invocă argumente identice cu cele

din apel, subsidiar indicând că nu este de acord ca în privința lui Dușceac N.,

dosarul să se precaute aparte, ținând cont de faptul că au săvârșit infracțiunea

împreună în mod organizat, urmând a fi încasate sumele de bani indicate ca

prejudiciu material și moral.

penală, avocatul Sanduleac Diana, în numele inculpatului, Juratov T., a depus

referință privind opinia asupra recursului declarat, prin care solicită respingerea

acestuia, ca fiind neîntemeiat, deoarece ultimul a achitat prejudiciul de 25.000 lei,

urmând să mai achite suma de 66.186 lei, iar la stabilirea pedepsei instanțele de

fond au luat în considerație faptul că acesta s-a căit sincer, cerându-și scuze de la

partea vătămată, la locul de trai și muncă se caracterizează pozitiv, are la întreținere

doi copii minori, anterior nu a fost judecat, a restituit o parte din prejudiciul cauzat,

respectiv scopul legii penale va fi atins și fără aplicarea unei pedepse privative de

libertate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul

acestuia la temeiurile de drept pentru declararea recursului ordinar nu a făcut

referire la careva caz de casare din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă din conținut rezultă că nu este de acord ca în privința

inculpaților să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei, considerând că acestora urmează să le fie

aplicată pedeapsă cu executare reală cu închisoare, deoarece infracțiunile au fost

săvârșite de un grup organizat, astfel Colegiul desprinde semnalarea temeiului

pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal constată din recursul declarat, că recurentul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite de inculpați, invocând dezacordul cu faptul că instanțele de

fond nu au luat în considerație comportamentul inculpaților față de partea

vătămată și nerestituirea prejudiciul material, ce în opinia autorului recursului,

indică la aplicarea nejustificată a suspendării condiționate a executării pedepsei cu

5

închisoare inculpaților, Mînzul V., Juratov T. și Antoniuc M., conform art. 90 Cod

penal.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului, nu și-a găsit

confirmarea temeiul pentru recurs semnalat, în prezenta speță, deoarece instanțele

de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind

justificat, în privința acestuia, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu

închisoare, conform art. 90 Cod penal.

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepselor în privința inculpaților, aplicându-le dispozițiile art. 90 Cod

penal, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis infracțiunea, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

6

Sancțiunea art. 186 alin. (4) Cod penal, în baza căruia inculpații, Mînzul V. și

Juratov T., au fost condamnați, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Această infracțiune, clasificându-se ca una gravă, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal,

iar infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul, Antoniuc M., adică cea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, se pedepsește cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani,

clasificându-se conform art. 16 alin. (3) Cod penal, ca infracțiune mai puțin gravă.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau

după caz termenul de probă, iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al

aceleiași norme nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase

sau deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că inculpații, Mînzul V. și Juratov

T., au fost condamnați în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la câte 3 ani 4 luni

închisoare, iar inculpatul Antoniuc M., în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, la 2 ani 6 luni închisoare.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celor

vinovați, instanța de judecată poate dispune neexecutare pedepsei aplicate

vinovaților. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza suspusă judecării, instanțele de fond au conchis, că inculpaților

urmează a le fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a le suspenda condiționat

executarea pedepselor cu închisoare, menționate mai sus, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, pentru fiecare.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunilor

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței

acestora la prezenta speță și anume că sunt stabilite pedepse cu închisoare pentru

infracțiuni săvârșite din intenție ce nu depășesc 5 ani, și nu sunt din cele ce se

7

atribuie la infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum nu este

prezentă și nici recidiva periculoasă sau deosebit de periculoasă.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond

nu au reținut careva circumstanțe agravante, iar ca circumstanțe atenuante, în

privința inculpaților, s-au reținut recunoașterea vinei de către aceștia și căința

sinceră, circumstanțe ce au atras incidența prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, fiindu-le redusă pedeapsa principală cu o treime.

Cât privește persoana celor vinovați, din materialele cauzei se atestă că

inculpații la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află. Totodată,

inculpatul, Juratov T., a săvârșit infracțiune pentru prima dată, iar inculpatul

Mînzul V. nu are antecedente penale și respectiv inculpatul, Antoniuc M., are

antecedentele penale stinse.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege la formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul

hotărârilor judecătorești ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră, că

acestea întemeiat au concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal, învederând lipsa antecedentelor penale, subsidiar ținând cont și de

faptul că inculpatul, Juratov T., achită în rate prejudiciul material, transferând pe

contul părții vătămate suma de 25.000 lei, și-a cerut scuze de la partea vătămată

(f.d. 179-180 v. 3), a colaborat cu organul de urmărire penală, comunicând

circumstanțele comiterii infracțiunii și persoanele cu care a participat la săvârșirea

crimei imputate, fiind angajat în câmpul muncii și se caracterizează pozitiv reieșind

din caracteristica anexată la materialele dosarului (f.d. 241 v. 3), are la întreținere

doi copii minori. La fel și inculpatul, Mînzul V., și-a cerut scuze de la partea

vătămată, reieșind din declarațiile date în cadrul ședinței de judecată (f.d. 178 v. 3),

a colaborat cu organul de urmărire penală, comunicând circumstanțele comiterii

infracțiunii și persoanele cu care a participat la săvârșirea crimei imputate, este de

acord să restituie prejudiciul material cauzat, în cuantumul stabilit de către organul

de urmărire penală. Cât privește inculpatul, Antoniuc M., acesta la fel are la

întreținere doi copii minori, fiind de acord să restituie prejudiciul cauzat în

cuantumul stabilit de către organul de urmărire penală. De menționat este și acel

fapt, că la comiterea infracțiunilor imputate, după cum rezultă din declarațiile

inculpaților ei au acționat la inițiativa și indicația unei alte persoane, în privința

căreia cauza a fost disjunsă în procedură separată și care era angajatorul acestora,

inițial fără a-și da seama că comit infracțiuni. Respectiv, toate aceste împrejurări

menționate supra au permis instanței de a da dovadă de clemență față de aceștia,

evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu mediul din

penitenciar. Mai mult ca atât, însuși partea vătămată fiind audiată în cadrul primei

instanțe, a declarat referitor la opinia sa asupra pedepselor ce urmează a fi aplicate

inculpaților, că lasă această chestiune la discreția instanței, adică să le fie stabilite

8

pedepse în limitele prevăzute de lege, dorind doar să-i fie restituit prejudiciul (f.d.

182-verso, v. 3). În acest context, instanța de recurs consideră raționale concluziile

instanțelor de fond privind aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art. 90

Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare,

oferindu-i părții vătămate posibilitatea de a-și recupera paguba pricinuită, iar

inculpaților de a se angaja în câmpul muncii și de a restitui mai rapid prejudiciul

material cauzat prin infracțiune.

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de

principiul umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61

alin. (2) Cod penal, instanța de recurs consideră, că nu este rațională executarea

pedepsei reale cu închisoarea de către inculpați, iar instanța de apel just a conchis

de a menține aplicarea în privința acestora a dispozițiilor art. 90 Cod penal, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune, deoarece

careva interdicții la aplicarea acestei norme nu se atestă, în cauza deferită judecării.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, constatând că pedepsele aplicate vor fi echitabile faptelor infracționale

comise, ce corespund normelor legale și vor atinge scopul de corectare și reeducare

a inculpaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90

Cod penal, în privința inculpaților Mînzul V., Antoniuc M. și Juratov T.

Referitor la critica invocată în recursul declarat, precum că instanțele de fond

neîntemeiat nu s-au expus asupra acțiunii civile admițând-o doar în principiu,

urmând ca asupra acesteia să se expună instanța civilă, Colegiul penal consideră că

instanțele ierarhic inferioare, justificat au adoptat soluții prin care s-a conchis de a

admite în principiu acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, deoarece nu

este clar care sunt pretențiile anume față de inculpații, Mînzul V., Antoniuc M., și

Juratov T., ținând cont de faptul că prezenta cauza a fost disjunsă în privința unei

altei persoane, care la fel a fost învinuită de participare la comiterea infracțiunilor

imputate, respectiv prejudiciul urmând a fi reparat reieșind din gradul de vinovăție

al fiecărui vinovat, învederând și faptul că o parte a prejudiciului material deja a

fost recuperat parțial de către inculpatul, Juratov A., în sumă de 25.000 lei. Astfel, în

speță a apărut necesitatea de a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții

civile, fiind necesară amânarea judecării cauzei, iar în asemenea situații, în

conformitate cu prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de

judecată, în mod excepțional, este în drept, de a admite în principiu acțiunea civilă,

urmând să hotărască asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite instanța civilă.

Nu poate fi reținut ca întemeiat dezacordul recurentului, cu faptul că în

privința inculpatului, Dușceac N., cauza urmează a fi judecată separat. La această

alegație invocată în recurs, Colegiul remarcă, că în cazul în care sunt mai mulți

inculpați și numai unii dintre aceștia recunosc toate faptele reținute în sarcina lor

prin rechizitoriu, instanța urmează să procedeze potrivit regulilor procedurii

simplificate pentru aceștia, dispunând, după admiterea cererii, prin încheiere,

9

disjungerea cauzei pentru ceilalți inculpați, în cazul în care disjungerea este posibilă

(a se vedea pct. 29 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din

16.12.2013 Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele

judecătorești), fapt incident și în prezenta speță. Prin urmare, instanța de judecată în

cauza deferită judecării nu putea îngrădi dreptul inculpaților Mînzul V., Antoniuc

M. și Juratov T., de a beneficia de procedura simplificată, prevăzută de art. 3641

Cod de procedură penală, fiind posibilă disjungerea cauzei penale în privința lui

Dușceac N., care posibil avea o altă poziție procesuală vizavi de învinuirea

înaintată acestuia, fapt care este un drept al său și nu coincide cu pozițiile celorlalți

inculpați.

Generalizând cele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-

a găsit confirmarea temeiul de recurs semnalat de către recurent și nu sânt motive

de a interveni în soluțiile adoptate de către instanțele de fond, deoarece pedepsele

aplicate inculpaților, Mînzul V., Antoniuc M. și Juratov T., au fost individualizate

potrivit legii.

Având ca reper cele expuse supra, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Galer V., în numele

părții vătămate, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Galer Valeriu în

numele părții vătămate Bădărău Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 20 decembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe Juratov

Timur Xxxxx, Mînzul Victor Xxxxx și Antoniuc Mihail Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 25 aprilie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

10