1ra-393/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-393/2017 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-393/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
14 martie 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Guzun Ion
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpați și
avocatul acestora, Petrușca Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-i
pe
Romanciuc Vasile Xxxxx, născut la xxxxxxxxxxx, originar
din r-nul Xxxxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxx com. Xxxxxxx
str. Xxxxxxxxxxxx
și
Fodorcea Petru Xxxxx, născut la xxxxxxxxxx, originar din r-
nul Xxxxxxx, domiciliat mun. Xxxxxxxx com. Xxxxxxx str.
Xxxxxxxxxxx
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 18.09.2015 - 04.05.2016
instanța de apel: 06.06.2016 - 08.11.2016
instanța de recurs: 13.01.2017-14.03.2017
A C O N S T A T AT:
Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 04 mai 2016, au fost
recunoscuți vinovați și condamnați Romanciuc Vasile Xxxxx și Fodorcea Petru Xxxxx
în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, la câte 2 ani închisoare, fiecare.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită le-a fost suspendată condiționat
pe o perioadă de probațiune de 2 ani, fiecăruia și nu va fi executată dacă
condamnații în această perioadă nu vor comite noi infracțiuni, și prin purtare
exemplară vor confirma încrederea acordată.
Potrivit sentinței menționate s-a constatat, că Romanciuc V. și Fodorcea P.,
având înțelegere prealabilă împreună, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane,
prin spargere au pătruns în depozitul SRL „Vizant- Service” amplasat pe str.
Xxxxxxxxxxx mun. Xxxxxxxx din care pe ascuns au sustras: un cablu electric de la
aparatul de sudat, la prețul de 5.000 lei; 7 metri de cablu electric cu priză la trei faze,
1
la prețul de 1.000 lei; 40 metri de cablu electric din cupru, la prețul de 1.000 lei; un
cablu electric din cupru cu priză la trei faze și pedală, la prețul de 1.500 lei; 35 metri
de cablu electric din cupru de la macara, la prețul de 3.000 lei; fâșii din cupru cu
lungimea de 1,5 m, fiecare, la preț total de 1.500 lei, iar în total au sustras bunuri în
sumă de 13.000 lei, cauzând astfel lui Vizitiu Andrei un prejudiciu material
considerabil.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. a fost calificată de drept în baza art. 186 alin.
(2) lit. b), c), d) Cod penal și anume – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, săvârșite de două persoane, prin pătrundere în loc pentru depozitare, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul, Petrușca S., în
numele inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpații să fie achitați de comiterea infracțiunii imputate, deoarece fapta nu a
fost săvârșită de către inculpați și nu s-a constatat existența faptei incriminate.
În argumentarea apelului a fost invocat:
- probele în baza cărora a fost emisă sentința de condamnare nu pot constitui
temei pentru învinuirea inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. în săvârșirea
infracțiunii ce li se încriminează, respectiv nu pot constitui temei pentru
condamnarea ultimilor;
- la materialele dosarului lipsesc probe ce ar demonstra cu certitudine existența
faptei infracțiunii imputate inculpaților;
- organul de urmărire penală, în scopul descoperiri și ridicării a eventualelor
urme ale infracțiunii, a mijloacelor materiale de probă, pentru a stabili
circumstanțele infracțiunii ori a altor circumstanțe ce au importanță pentru cauză, nu
s-a deplasat (imediat după recepționarea plângerii de la Vizitiu Andrei) la fața
locului și nu a efectuat cercetarea la fața locului a încăperii (depozitului), ce aparține
SRL „Vizant- Service” și a terenului din preajmă, și respectiv - nu a executat careva
măsuri, cum ar fi: măsurări, fotografieri, filmări etc., a locurilor de unde ar fi avut loc
sustragerea cablurilor electrice, așa după cum prevede art. 118 CPP, în materialele
dosarului în genere lipsind respectivul proces-verbal de cercetare la fața locului;
- la materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma cu certitudine că ar fi
avut loc, de fapt, furtul din încăperea (depozitul) SRL „Vizant-Service”, așa după
cum invocă Vizitiu A.;
- de către organul urmăririi penale, nu a fost efectuată cercetarea la fața locului
și nu a fost întocmit proces-verbal de cercetare la fața locului prin care s-ar confirma
că pretinsul furt ar fi avut loc, nu pot constitui probe (prin care se pretinde
confirmarea faptului săvârșirii furtului) nici ordonanța de ridicare din 20.02.2015,
nici procesul verbal de ridicare din 20.02.2015, nici procesul-verbal de examinare a
imaginilor video din 10.03.2015, precum și nici ordonanța privind recunoașterea și
anexarea corpurilor delicte la cauza penală din 15.06.2015;
2
- așa-numitele „probe” de săvârșire a furtului, sub formă de fotografii, au fost
prezentate organului de urmărire penală de către Vizitiu Andrei, fără ca imaginile
din fotografiile în cauză să fi fost, cel puțin, verificate de organul de urmărire penală
privitor la timpul efectuării fotografierii (până sau după săvârșirea pretinsului furt)
și locul efectuării acestor fotografii (anume în depozitul SRL „Vizant-Service” și
terenului din preajmă sau în alte locuri și încăperi), organul de urmărire penală,
procurorul, și respectiv - instanța de judecată bazându-se, în concluziile sale, doar pe
spusele lui Vizitiu A.;
- urmează a fi apreciate critic de către instanța de judecată plângerea și
declarațiile părții vătămate Vizitiu A., făcute de ultimul în cadrul urmăririi penale și
cercetării judecătorești;
- deși, instanța de fond a condamnat inculpații pentru săvârșirea pretinsului
furt prin pătrundere, careva probe de spargere a ușii și/sau lacătului de la ușa
depozitului, inclusiv ranga metalică la care face trimitere partea vătămată sau un
eventual proces-verbal de cercetare la fața locului cu fotografiile și/sau filmările
respective, ce ar confirma pătrunderea, prin spargere, în depozitul SRL „Vizant-
Service”, la materialele dosarului nu au fost anexate, ceea ce denotă cu certitudine
faptul, că nu a avut loc nici o pătrundere forțată în încăperea depozitului, așa după
cum pretinde partea vătămată;
- declarațiile martorilor acuzării nu pot constitui temei pentru învinuirea,
respectiv condamnarea inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate lor, deoarece
declarațiile în cauză sânt mincinoase și contradictorii;
- instanța de fond a ignorat argumentele părții apărării privitor la faptul, că
declarațiile martorului Ialîi Vladimir sânt mincinoase și contradictorii, și respectiv
nu a stabilit când martorul a spus adevărul - în cadrul urmăririi penale, când a
accentuat că inculpații au adus metalul ziua, din care motiv acest metal nu putea fi
furat, sau - în cadrul cercetării judecătorești, când deja îi învinuiește direct pe
inculpați în săvârșirea furtului; poate oare încăpea în doi saci, care nu sânt plini
tocmai 80 kg de confecții de metal; ținând cont de constituția, statura și dezvoltarea
fizică a inculpaților (mici de statură și slăbuți), erau oare ultimii în stare să ducă
personal, inclusiv să treacă peste gard (după cum invocă partea vătămată că baza pe
teritoriul căreia se află SRL „Vizant-Service” este înconjurată/îngrădită cu gard) saci
cu metal, ce cântăreau circa 80 kg;
- referitor la înregistrarea video anexată la dosar urmează de reținut, că partea
vătămată, în cadrul cercetării judecătorești, a declarat că: „în aceeași zi când am găsit
metalul, am intrat la conducerea întreprinderii, unde am vizionat înregistrări video
și am discutat cu o persoană care a primit marfa”, însă martorul Grapin Valentin,
vicedirector al SRL „Sofi Larex”, care și reprezintă conducerea întreprinderii,
menționează în cadrul cercetării judecătorești că nu a vizionat video la locul de
muncă. Prima dată vizionându-l la poliție;
- la fel și martorul Ialîi V. a declarat, că nu a vizionat împreună cu partea
vătămată careva înregistrări video de pe cameră, astfel rezultă că depozițiile făcute,
la acest capitol, de partea vătămată și martorii acuzării sânt mincinoase și
3
contradictorii, trezind o bănuială rezonabilă privitor la veridicitatea mărturiilor
făcute, inclusiv depozițiile prin care sunt aduse învinuiri în adresa inculpaților,
precum că sânt anume acelea persoane care ar fi comis furtul;
- ținând cont de mărturiile contradictorii făcute de către partea vătămată Vizitiu
A. și martorii acuzării Ialîi V. și Grapin V., instanța de fond nu a constatat care a fost
motivul și interesul în primul rând al părții vătămate, de a minți și respectiv - a
învinui, în lipsă totală de careva probe, inculpații în săvârșirea unei infracțiuni, pe
care ultimii nu au comis-o;
- referitor la înregistrarea video (recunoscută ca probă de către instanța de
fond), s-a constatat că aceasta este cu întreruperi, iar pe video este indicat doar
momentul sosirii inculpaților la punctul de primire a metalului, coborârii lor din
automobil, apoi urmează o întrerupere, iar ulterior pe video este înregistrat deja
momentul plecării inculpaților de la punctul de primire a metalului, însă pe
înregistrarea video nu este filmat cum martorul Ialîi V. cântărește sacii cu metal
aduși de inculpați, cum același Ialîi descarcă sacii pentru a verifica ce fel de metal a
fost adus, cum Ialîi se achită cu inculpații pentru metalul recepționat, etc.;
- de către instanța de fond nu a fost verificată, ci ignorată în totalmente,
versiunea înaintată de partea apărării, precum că partea vătămată Vizitiu A., în
calitate de administrator al SRL „Vizant-Service”, are interes în colectarea, păstrarea,
comercializarea resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase. Faptul că
partea vătămată, în calitate de administrator al SRL „Vizant-Service”, ar avea interes
ascuns pentru a învinui, vădit pe nedrept și în lipsa a careva probe, alte persoane în
comiterea pretinsului furt a cablurilor electrice și utilajului, ce reprezintă în sine
confecții metalice, ne poate da răspuns, respectiv și confirma copia Extrasului din
Registrul de stat al persoanelor juridice pentru SRL „Vizant-Service” (prezentat de
Vizitiu Andrei și anexat la materialele dosarului), potrivit căruia, la capitolul
obiectul principal de activitate, în punctul 4 este indicat, că unul din genurile de
activitate a întreprinderii mai sus numite este inclusiv și colectarea, păstrarea,
comercializarea resturilor și deșeurilor de metale feroase, și neferoase;
- la materialele dosarului este anexată ordonanța de restituire a cauzei din
25.06.2015, potrivit căreia procurorul a respins propunerea OUP al IP Ciocana mun.
Chișinău de a trimite cauza penală în instanța de judecată, procurorul motivându-și
ordonanța de restituire a cauzei prin faptul, că urmărirea penală a fost efectuată
superficial, fără a fi stabilite toate circumstanțele cauzei ce ar permite adoptarea unei
hotărâri legale și întemeiate, din care motiv a solicitat organului de urmărire penală
efectuarea acțiunilor de urmărire penală suplimentare, cum ar fi inclusiv
identificarea persoanelor care au adus confecții din metal cu microbuzul cu n/î
XXXXXXXX, secvențe cu microbuzul în cauză fiind și pe înregistrarea video anexată
la dosar;
- instanța de judecată nefondat și ilegal a ignorat declarațiile inculpaților și
martorilor din partea apărării, care confirmă și demonstrează nevinovăția
inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate;
4
- în materialele dosarului lipsește, în calitate de corp delict, obiectul infracțiunii
- cabluri electrice și/sau alt utilaj, precum și ranga metalică cu care, din spusele părții
vătămate ar fi fost forțată ușa/lacătul depozitului, faptul săvârșirii pretinsului furt
întemeindu-se doar pe cuvintele părții vătămate Vizitiu A. și a martorului Ialîi,
declarațiile cărora sunt neadevărate și contradictorii;
- organul de urmărire penală, procurorul, precum și instanța de judecată în
cadrul judecării cauzei, au întreprins acțiunii procesuale doar în vederea învinuirii
inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, fără a încerca, cel puțin, să verifice
existența circumstanțelor ce i-ar absolvi pe inculpați de la răspunderea penală,
nemaivorbind de verificarea însăși a existenței faptei infracțiunii;
- învinuirea inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. în săvârșirea infracțiunii
imputate, precum și însăși faptul existenței faptei infracțiunii, sânt bazate doar pe
presupuneri, în materialele dosarului lipsind probe ce ar demonstra direct și cert
comiterea de către inculpați a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d)
Cod penal, precum și a însăși existenții faptei infracțiunii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie
2016, a fost respins apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a statuat, că prima instanță în mod
corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților, ținând cont de totalitatea
probelor, apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, ce
au fost verificate suplimentar în procedura de apel și anume declarațiile date în
cadrul primei instanțe de către inculpații Romanciuc V. și Fodorcea P., partea
vătămată Vizitiu A., martorii Ialîi V., Grapin V., Pencov M., Romanciuc L.,
Romanciuc I., Proca A., Fodorcea L., Fodorcea T., precum și materialele cauzei
penale: plângerea lui Vizitiu A. din 18.02.2015 (f.d. 7-8 v. 1); ordonanța și procesul-
verbal de ridicare din 20.02.2015 (f.d. 17-29 v. 1); procesul-verbal de examinare a
imaginilor-video (f.d. 30 v. 1); ordonanța privind recunoașterea și anexarea
corpurilor delicte la cauza penală (f.d. 32 v. 1).
Astfel, instanța de apel a constatat că inculpații au comis infracțiunea imputată
lor, ce se încadrează în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.
Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate, Vizitiu A., din punct de
vedere a utilității, veridicității și coroborării lor cu restul probelor pe dosar, drept
veridice și pertinente, ce confirmă cu certitudine că metalul adus de inculpați nu este
cablu telefonic, dar este din cablu de la aparate de sudat, fiind și câteva bucăți de
șină, din cupru.
În viziunea instanței de apel, prima instanță întemeiat a apreciat critic versiunea
inculpaților, precum că într-adevăr au dus la punctul de colectare a metalului cabluri
adunate în urma lucrărilor efectuate la magazinul „Soiuz”, deoarece nu au fost
prezentate probe verosimile ce ar confirma perioada efectuării lucrărilor.
Totodată, instanța de apel a menționat cu privire la declarațiile martorilor
apărării Romanciuc L., Romanciuc I., Proca A., Fodorcea L. și Fodorcea T., cu care
majoritatea sunt în relații de rudenie cu inculpații, că nu se confirmă cu certitudine
5
că cablurile menționate au fost anume telefonice și au fost luate de la marketul
„Soiuz”.
Privitor la pedeapsa stabilită instanța de apel a conchis, că prima instanță a
ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal și corect le-a stabilit inculpaților
categoria și termenul pedepsei, învederând faptul că infracțiunea săvârșită de către
aceștia este mai puțin gravă, nu au recunoscut vina, anterior nu au fost condamnați.
Prin urmare, deoarece inculpații sunt la prima abatere, instanța de apel, a considerat
justificate concluziile primei instanțe privitor la aplicarea ultimilor a prevederilor art.
90 Cod penal, iar corectarea și reeducarea acestora e posibilă, fără izolarea de
societate, astfel încât scopul legii penale va fi atins prin suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoare.
Ce ține de argumentele invocate de către apărător, instanța de apel le-a respins,
deoarece probele administrate în coroborare cu materialele cauzei au confirmat
comiterea de către inculpați a faptei imputate acestora și anume sustragerea
bunurilor prin pătrundere în depozitul SRL „Vizant-Service”, cauzând părții
vătămate prejudiciu material considerabil.
La fel, instanța de apel a apreciat o parte din argumentele invocate în apel, ca
fiind declarative, nefiind stabilit careva viciu fundamental sau încălcări esențiale, iar
probele prezentate au fost just apreciate de către prima instanță.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpați și
avocatul acestora, Petrușca S., prin care solicită casarea acesteia și pronunțarea unei
noi hotărâri de achitare a inculpaților, din motiv că fapta imputată nu a fost săvârșită
de către aceștia, precum și nu s-a constatat existența faptei incriminate lor.
În susținerea poziției sale, recurenții invocă argumente identice cu cele invocate
în apelul declarat, subsidiar menționând că la examinarea apelului declarat
instanțele nu s-au pronunțat asupra motivelor invocate de către partea apărării, fără
a le aprecia la justa valoare, ignorând în totalmente argumentele și probele invocate
și prezentate de către apărare, prin ce instanțele de fond au comis eroare de drept la
adoptarea soluției.
În drept, recurenții își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6) și 8) Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
considerând că acesta urmează a fi respins, deoarece argumentele invocate sunt
nefondate, iar instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și
obiectiv. Totodată probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare și
din care rezultă vinovăția inculpaților, iar temeiurile invocate de recurenți nu și-au
găsit confirmare.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii
instanței de apel din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
6
rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs.
Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute
prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate
de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate
instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de
fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,
este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii,
nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în ordine de apel.
Revenind la textul recursului ordinar declarat, Colegiul penal constată, că
recurenții invocă drept temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și
8) Cod de procedură penală, evidențiind faptul că atât prima instanță, cât și instanța
de apel nu s-au pronunțat asupra motivelor invocate de către partea apărării la
judecarea cauzei în prima instanță, precum și la judecarea acesteia în ordine de apel,
ignorând în totalmente argumentele și probele pe care s-a axat partea apărării.
Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,
Colegiul consideră, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel în urma
judecării cauzei, în hotărârea s-a nu a analizat toate circumstanțele considerate
importante de către partea apărării și nu a oferit răspunsuri la argumentele esențiale
invocate de apărător, în ordine de apel.
Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârilor
judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în prezenta speță,
unde de către partea apărării, atât în cadrul cercetării judecătorești și la etapa
susținerilor verbale (f.d. 189-196 v. 1) în prima instanță, cât și în apelul declarat au
fost puse pentru discuție în instanța de apel un șir de argumente, specificate și la pct.
3 al prezentei decizii, inclusiv argumente principale ce se referă: la lipsa probelor ce
ar confirma existența faptei infracțiunii; neefectuarea cercetării la fața locului și
neîntocmirea a careva acte procesuale în acest sens; nu au fost verificate legalitatea și
veridicitatea fotografiilor și înregistrării video prezentate ca probă; existența
divergențelor în declarațiile părții vătămate Vizitiu A. și a martorilor acuzării Grapin
V. și Ialîi V.; nu au fost stabilite rezultatele verificării altor persoane, conform
ordonanței procurorului, ce au adus confecții de metal cu microbuzul cu n/î
XXXXXXXX; lipsa la materialele dosarului a corpurilor delicte, obiectul infracțiunii –
cabluri electrice ș.a.
În opinia Colegiului penal lărgit, invocările ce se referă la argumentele enunțate
mai sus, precum și alte argumente menționate la pct. 3 a prezentei decizii constituie
fondul apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,
deoarece în viziunea părții apărării, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată
de prima instanță și afecta temeinicia acestei hotărâri.
7
Așa cum se observă din partea descriptivă a sentinței, prima instanță a descris
fapta infracțională a enumerat și redat conținutul probelor administrate, însă nu a
făcut o analiză a acestora prin prisma argumentelor invocate de către partea apărării
în susținerile verbale, limitându-se succint la mențiuni despre respingerea probelor
cu martorii solicitați de către partea apărării, pentru a fi audiați în ședință de
judecată.
La rândul său și instanța de apel în hotărârea adoptată a enumerat și redat
conținutul probelor administrate la caz, preluând concluziile primei instanțe în ce
privește declarațiile martorilor audiați la solicitarea părții apărării, iar în ceea ce
privește argumentele invocate de către apelant le-a grupat doar, însă fără a fi făcută
o analiză sau o argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt
respinse sau apreciate ca neîntemeiate, limitându-se cu expunerea unor fraze
generale în pct. 44 al deciziei și anume: „Or, în cadrul cercetării judiciare, prin
administrarea probelor descrise mai sus (declarațiile părții vătămate Vizitiu Andrei,
martorilor Ialîi Vladimir..., Grapin Valentin...) în coroborare cu materialele cauzei penale, s-a
constatat că și-a găsit confirmare comiterea de către Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru a
faptei penale imputate acestora și anume sustragerea bunurilor prin pătrundere în depozitul
SRL „Vizant-Service”, cauzând părții vătămate Vizitiu Andrei un prejudiciu material
considerabil.”, la fel și în pct. 46 „Or, analizând probele administrate legal de către organul
de urmărire penală, cercetate în prima instanță și verificate în ședința de judecată a instanței
de apel, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4 )CPP și, apreciindu-le în sensul art. 101
CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării
reciproce, este demonstrată pe deplin vinovăția inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. în
săvârșirea infracțiunii incriminate”, precum și în pct. 50 „Or, motivele invocate sunt pur
declarative, nu a fost stabilit careva viciu fundamental sau încălcări esențiale, iar existența și
legalitatea probelor acumulate pe parcursul urmăririi penale, cercetate în instanța de fond și
verificate în instanța de apel demonstrează existența faptei incriminată inculpaților”. Fraze
cu răspunsuri de ordin general și sens similar al celor nominalizate mai sus,
regăsindu-se și în pct. 48, 52 și 54 al deciziei instanței de apel.
La cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit relevă jurisprudența Curții
Europene, cu considerentele, că în situația în care instanța de fond și-a motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o
acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de
apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a relua
motivele jurisdicției de primă instanță.
Însă, analizând partea motivată a sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal
lărgit constată, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri argumentate la
criticile de bază invocate în apel, respectiv instanța de apel prin efectul devolutiv al
căii de atac urma să dea o apreciere mai amplă aspectelor de fapt și de drept, prin
prisma motivelor principale invocate în apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în
prezenta speță de către instanța de al doilea grad de jurisdicție, iar o simplă
reproducere a conținutului probelor administrate la caz, cu respingerea
8
argumentelor invocate cu fraze generale, nu înseamnă că decizia instanței de apel
este una argumentată.
În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-
și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui
proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6
al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost
auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c.
Rusiei (2007) § 85).
Deci, Colegiul lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite în
prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în
hotărârea sa asupra motivelor importante invocate de apelant și nu este suficient
doar a prelua motivele hotărârii primei instanțe, dar și a efectua propriile completări
în sensul aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de
părți, care în viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției
adoptate la caz.
Așadar, în decizia sa instanța de apel trebuie să analizeze argumentele
importante ale apelului declarat și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de
fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste
motive invocate de apelanți. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor
motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,
decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile
art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi
corectată de către instanța de recurs (pct. 14.7 introdus prin Hotărîrea Plenului Curții
Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 10 din 24.12.2010).
Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal consideră, că instanța de
apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat
răspuns alegațiilor de bază invocate de către partea apărării, care în opinia acesteia
au importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1)
art. 427 Cod de procedură penală.
În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit statuează că, decizia instanței de apel
în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către
aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către
această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,
neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul
cu încălcarea prevederilor procesual penale.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, ce reglementează procedura de rejudecare și
limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de
apel și recurs, nominalizate și în prezenta decizie; să cerceteze amănunțit aspectele
învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și
examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere
cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe
9
examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa elementelor infracțiunii
imputate pentru fiecare inculpat, să elucideze faptele importante pentru soluționarea
justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia
adoptată, inclusiv în partea individualizării și stabilirii pedepsei, în caz de adoptare
sau menținere a unei soluției de condamnare, ținând cont de motivele casării deciziei
atacate, de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a
CtEDO, și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile
art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se admite recursul ordinar declarat de către inculpați și avocatul acestora,
Petrușca Sergiu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 08 noiembrie 2016, în cauza penală privindu-i pe Romanciuc Vasile Xxxxx și
Fodorcea Petru Xxxxx, și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de
apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac.
Decizia motivată pronunțată la data de 04 aprilie 2017.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
10