1ra-1443/2017 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit.b,c,d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1443/2017 — art.186 alin.2 lit.b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1443/2017
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
19 decembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
Țurcan Anatolie
judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în
privința lui
Romanciuc Vasile Simion, născut la XXXXX, originar
din XXXXX, domiciliat XXXXX,
Fodorcea Petru Tudor, născut la XXXXX, originar din
XXXXX, domiciliat XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.09.2015 - 04.05.2016;
Instanța de apel: 06.06.2016 - 08.11.2016;
Rejudecare: 18.04.2017 – 13.06.2017;
Instanța de recurs: 1) 13.01.2017 - 14.03.2017, dispusă rejudecarea;
2) 15.08.2017 – 19.12.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 04 mai 2016, au fost
recunoscuți vinovați și condamnați Romanciuc Vasile Simion și Fodorcea Petru Tudor în
baza art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, la câte 2 ani închisoare, fiecare.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită le-a fost suspendată condiționat pe o
perioadă de probațiune de 2 ani, fiecăruia și nu va fi executată dacă condamnații în această
perioadă nu vor comite noi infracțiuni, și prin purtare exemplară vor confirma încrederea
acordată.
Potrivit sentinței menționate s-a constatat, că Romanciuc V. și Fodorcea P., având
înțelegere prealabilă împreună, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin
spargere au pătruns în depozitul SRL „Vizant- Service” amplasat pe XXXXX, din care pe
ascuns au sustras: un cablu electric de la aparatul de sudat, la prețul de 5.000 lei; 7 metri de
1
cablu electric cu priză la trei faze, la prețul de 1.000 lei; 40 metri de cablu electric din cupru,
la prețul de 1.000 lei; un cablu electric din cupru cu priză la trei faze și pedală, la prețul de
1.500 lei; 35 metri de cablu electric din cupru de la macara, la prețul de 3.000 lei; fâșii din
cupru cu lungimea de 1,5 m, fiecare, la preț total de 1.500 lei, iar în total au sustras bunuri
în sumă de 13.000 lei, cauzând astfel lui Vizitiu Andrei un prejudiciu material considerabil.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta
inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. a fost calificată de drept în baza art. 186 alin. (2)
lit. b), c), d) Cod penal și anume – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei
persoane, săvârșite de două persoane, prin pătrundere în loc pentru depozitare, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Petrușca S. în numele
inculpaților, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care inculpații să fie
achitați de comiterea infracțiunii imputate, deoarece fapta nu a fost săvârșită de către
inculpați și nu s-a constatat existența faptei incriminate.
În argumentarea apelului a fost invocat:
- probele în baza cărora a fost emisă sentința de condamnare nu pot constitui temei
pentru învinuirea inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. în săvârșirea infracțiunii ce li se
încriminează, respectiv nu pot constitui temei pentru condamnarea ultimilor;
- la materialele dosarului lipsesc probe ce ar demonstra cu certitudine existența faptei
infracțiunii imputate inculpaților;
- organul de urmărire penală, în scopul descoperiri și ridicării a eventualelor urme ale
infracțiunii, a mijloacelor materiale de probă, pentru a stabili circumstanțele infracțiunii ori
a altor circumstanțe ce au importanță pentru cauză, nu s-a deplasat (imediat după
recepționarea plângerii de la Vizitiu Andrei) la fața locului și nu a efectuat cercetarea la fața
locului a încăperii (depozitului), ce aparține SRL „Vizant- Service” și a terenului din
preajmă, și respectiv - nu a executat careva măsuri, cum ar fi: măsurări, fotografieri, filmări
etc., a locurilor de unde ar fi avut loc sustragerea cablurilor electrice, așa după cum prevede
art. 118 CPP, în materialele dosarului în genere lipsind respectivul proces-verbal de
cercetare la fața locului;
- la materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma cu certitudine că ar fi avut loc,
de fapt, furtul din încăperea (depozitul) SRL „Vizant-Service”, așa după cum invocă
Vizitiu A., or, de către organul urmăririi penale, nu a fost efectuată cercetarea la fața locului
și nu a fost întocmit proces-verbal de cercetare la fața locului prin care s-ar confirma că
pretinsul furt ar fi avut loc, nu pot constitui probe (prin care se pretinde confirmarea
faptului săvârșirii furtului) nici ordonanța de ridicare din 20.02.2015, nici procesul - verbal
de ridicare din 20.02.2015, nici procesul-verbal de examinare a imaginilor video din
10.03.2015, precum și nici ordonanța privind recunoașterea și anexarea corpurilor delicte
la cauza penală din 15.06.2015;
- așa-numitele „probe” de săvârșire a furtului, sub formă de fotografii, au fost
prezentate organului de urmărire penală de către Vizitiu Andrei, fără ca imaginile din
fotografiile în cauză să fi fost, cel puțin, verificate de organul de urmărire penală privitor la
timpul efectuării fotografierii (până sau după săvârșirea pretinsului furt) și locul efectuării
acestor fotografii (anume în depozitul SRL „Vizant-Service” și terenului din preajmă sau în
2
alte locuri și încăperi), organul de urmărire penală, procurorul, și respectiv - instanța de
judecată bazându-se, în concluziile sale, doar pe spusele lui Vizitiu A.;
- urmează a fi apreciate critic de către instanța de judecată plângerea și declarațiile
părții vătămate Vizitiu A., făcute de ultimul în cadrul urmăririi penale și cercetării
judecătorești;
- deși, instanța de fond a condamnat inculpații pentru săvârșirea pretinsului furt prin
pătrundere, careva probe de spargere a ușii și/sau lacătului de la ușa depozitului, inclusiv
ranga metalică la care face trimitere partea vătămată sau un eventual proces-verbal de
cercetare la fața locului cu fotografiile și/sau filmările respective, ce ar confirma
pătrunderea, prin spargere, în depozitul SRL „Vizant- Service”, la materialele dosarului nu
au fost anexate, ceea ce denotă cu certitudine faptul, că nu a avut loc nici o pătrundere
forțată în încăperea depozitului, așa după cum pretinde partea vătămată;
- declarațiile martorilor acuzării nu pot constitui temei pentru învinuirea, respectiv
condamnarea inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate lor, deoarece declarațiile în
cauză sânt mincinoase și contradictorii;
- instanța de fond a ignorat argumentele părții apărării privitor la faptul, că
declarațiile martorului Ialîi Vladimir sânt mincinoase și contradictorii, și respectiv nu a
stabilit când martorul a spus adevărul - în cadrul urmăririi penale, când a accentuat că
inculpații au adus metalul ziua, din care motiv acest metal nu putea fi furat, sau în cadrul
cercetării judecătorești, când deja îi învinuiește direct pe inculpați în săvârșirea furtului;
poate oare încăpea în doi saci, care nu sânt plini tocmai 80 kg de confecții de metal; ținând
cont de constituția, statura și dezvoltarea fizică a inculpaților (mici de statură și slăbuți),
erau oare ultimii în stare să ducă personal, inclusiv să treacă peste gard (după cum invocă
partea vătămată că baza pe teritoriul căreia se află SRL „Vizant-Service” este
înconjurată/îngrădită cu gard) saci cu metal, ce cântăreau circa 80 kg;
- referitor la înregistrarea video anexată la dosar urmează de reținut, că partea
vătămată, în cadrul cercetării judecătorești, a declarat că: „în aceeași zi când am găsit
metalul, am intrat la conducerea întreprinderii, unde am vizionat înregistrări video și am
discutat cu o persoană care a primit marfa”, însă martorul Grapin Valentin, vicedirector al
SRL „Sofi Larex”, care și reprezintă conducerea întreprinderii, menționează în cadrul
cercetării judecătorești că nu a vizionat video la locul de muncă. Prima dată vizionându-l la
poliție;
- la fel și martorul Ialîi V. a declarat, că nu a vizionat împreună cu partea vătămată
careva înregistrări video de pe cameră, astfel rezultă că depozițiile făcute, la acest capitol,
de partea vătămată și martorii acuzării sunt mincinoase și contradictorii, trezind o bănuială
rezonabilă privitor la veridicitatea mărturiilor făcute, inclusiv depozițiile prin care sunt
aduse învinuiri în adresa inculpaților, precum că sunt anume acelea persoane care ar fi
comis furtul;
- ținând cont de mărturiile contradictorii făcute de către partea vătămată Vizitiu A. și
martorii acuzării Ialîi V. și Grapin V., instanța de fond nu a constatat care a fost motivul și
interesul în primul rând al părții vătămate, de a minți și, respectiv, a învinui, în lipsă totală
de careva probe, inculpații în săvârșirea unei infracțiuni, pe care ultimii nu au comis-o;
- referitor la înregistrarea video (recunoscută ca probă de către instanța de fond), s-a
constatat că aceasta este cu întreruperi, iar pe video este indicat doar momentul sosirii
inculpaților la punctul de primire a metalului, coborârii lor din automobil, apoi urmează o
3
întrerupere, iar ulterior pe video este înregistrat deja momentul plecării inculpaților de la
punctul de primire a metalului, însă pe înregistrarea video nu este filmat cum martorul Ialîi
V. cântărește sacii cu metal aduși de inculpați, cum același Ialîi descarcă sacii pentru a
verifica ce fel de metal a fost adus, cum Ialîi se achită cu inculpații pentru metalul
recepționat, etc.;
- de către instanța de fond nu a fost verificată, ci ignorată în totalmente, versiunea
înaintată de partea apărării, precum că partea vătămată Vizitiu A., în calitate de
administrator al SRL „Vizant-Service”, are interes în colectarea, păstrarea, comercializarea
resturilor și deșeurilor de metale feroase și neferoase. Faptul că partea vătămată, în calitate
de administrator al SRL „Vizant-Service”, ar avea interes ascuns pentru a învinui, vădit pe
nedrept și în lipsa a careva probe, alte persoane în comiterea pretinsului furt a cablurilor
electrice și utilajului, ce reprezintă în sine confecții metalice, ne poate da răspuns, respectiv
și confirma copia Extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice pentru SRL
„Vizant-Service” (prezentat de Vizitiu Andrei și anexat la materialele dosarului), potrivit
căruia, la capitolul obiectul principal de activitate, în punctul 4 este indicat, că unul din
genurile de activitate a întreprinderii mai sus numite este inclusiv și colectarea, păstrarea,
comercializarea resturilor și deșeurilor de metale feroase, și neferoase;
- la materialele dosarului este anexată ordonanța de restituire a cauzei din
25.06.2015, potrivit căreia procurorul a respins propunerea OUP al IP Ciocana
mun. Chișinău de a trimite cauza penală în instanța de judecată, procurorul motivându-și
ordonanța de restituire a cauzei prin faptul, că urmărirea penală a fost efectuată superficial,
fără a fi stabilite toate circumstanțele cauzei ce ar permite adoptarea unei hotărâri legale și
întemeiate, din care motiv a solicitat organului de urmărire penală efectuarea acțiunilor de
urmărire penală suplimentare, cum ar fi inclusiv identificarea persoanelor care au adus
confecții din metal cu microbuzul cu n/î XXXXX, secvențe cu microbuzul în cauză fiind și pe
înregistrarea video anexată la dosar;
- instanța de judecată nefondat și ilegal a ignorat declarațiile inculpaților și martorilor
din partea apărării, care confirmă și demonstrează nevinovăția inculpaților în săvârșirea
infracțiunii incriminate;
- în materialele dosarului lipsește, în calitate de corp delict, obiectul infracțiunii -
cabluri electrice și/sau alt utilaj, precum și ranga metalică cu care, din spusele părții
vătămate ar fi fost forțată ușa/lacătul depozitului, faptul săvârșirii pretinsului furt
întemeindu-se doar pe cuvintele părții vătămate Vizitiu A. și a martorului Ialîi, declarațiile
cărora sunt neadevărate și contradictorii;
- organul de urmărire penală, procurorul, precum și instanța de judecată în cadrul
judecării cauzei, au întreprins acțiunii procesuale doar în vederea învinuirii inculpaților în
săvârșirea infracțiunii imputate, fără a încerca, cel puțin, să verifice existența
circumstanțelor ce i-ar absolvi pe inculpați de la răspunderea penală, nemaivorbind de
verificarea însăși a existenței faptei infracțiunii;
- învinuirea inculpaților Romanciuc V. și Fodorcea P. în săvârșirea infracțiunii
imputate, precum și însăși faptul existenței faptei infracțiunii, sunt bazate doar pe
presupuneri, în materialele dosarului lipsind probe ce ar demonstra direct și cert comiterea
de către inculpați a infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal,
precum și a însăși existenții faptei infracțiunii.
4
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2016, a fost
respins ca nefondat apelul declarat și menținută hotărârea atacată.
În motivarea soluției, instanța de apel a statuat, că prima instanță în mod corect a
stabilit situația de fapt și vinovăția inculpaților, ținând cont de totalitatea probelor,
apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, ce au fost
verificate suplimentar în procedura de apel și anume declarațiile date în cadrul primei
instanțe de către inculpații Romanciuc V. și Fodorcea P., partea vătămată Vizitiu A., martorii
Ialîi V., Grapin V., Pencov M., Romanciuc L., Romanciuc I., Proca A., Fodorcea L., Fodorcea T.,
precum și materialele cauzei penale: plângerea lui Vizitiu A. din 18.02.2015 (f.d. 7-8 v. 1);
ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015 (f.d. 17-29 v. 1); procesul-verbal de
examinare a imaginilor-video (f.d. 30 v. 1); ordonanța privind recunoașterea și anexarea
corpurilor delicte la cauza penală (f.d. 32 v. 1). Astfel, instanța de apel a constatat că
inculpații au comis infracțiunea imputată lor, ce se încadrează în baza art. 186 alin. (2)
lit. b), c), d) Cod penal.
Instanța de apel a apreciat declarațiile părții vătămate, Vizitiu A., din punct de vedere
a utilității, veridicității și coroborării lor cu restul probelor pe dosar, drept veridice și
pertinente, ce confirmă cu certitudine că metalul adus de inculpați nu este cablu telefonic,
dar este din cablu de la aparate de sudat, fiind și câteva bucăți de șină, din cupru.
În viziunea instanței de apel, prima instanță întemeiat a apreciat critic versiunea
inculpaților, precum că într-adevăr au dus la punctul de colectare a metalului cabluri
adunate în urma lucrărilor efectuate la magazinul „Soiuz”, deoarece nu au fost prezentate
probe verosimile ce ar confirma perioada efectuării lucrărilor.
Totodată, instanța de apel a menționat cu privire la declarațiile martorilor apărării
Romanciuc L., Romanciuc I., Proca A., Fodorcea L. și Fodorcea T., cu care majoritatea sunt în
relații de rudenie cu inculpații, că nu se confirmă cu certitudine că cablurile menționate au
fost anume telefonice și au fost luate de la marketul „Soiuz”.
Privitor la pedeapsa stabilită instanța de apel a conchis, că prima instanță a ținut cont
de prevederile art. 7, 75 Cod penal și corect le-a stabilit inculpaților categoria și termenul
pedepsei, învederând faptul că infracțiunea săvârșită de către aceștia este mai puțin gravă,
nu au recunoscut vina, anterior nu au fost condamnați. Prin urmare, deoarece inculpații
sunt la prima abatere, instanța de apel, a considerat justificate concluziile primei instanțe
privitor la aplicarea ultimilor a prevederilor art. 90 Cod penal, iar corectarea și reeducarea
acestora e posibilă, fără izolarea de societate, astfel încât scopul legii penale va fi atins prin
suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare.
Ce ține de argumentele invocate de către apărător, instanța de apel le-a respins,
deoarece probele administrate în coroborare cu materialele cauzei au confirmat comiterea
de către inculpați a faptei imputate acestora și anume sustragerea bunurilor prin
pătrundere în depozitul SRL „Vizant-Service”, cauzând părții vătămate prejudiciu material
considerabil.
La fel, instanța de apel a apreciat o parte din argumentele invocate în apel, ca fiind
declarative, nefiind stabilit careva viciu fundamental sau încălcări esențiale, iar probele
prezentate au fost just apreciate de către prima instanță.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpați și
avocatul acestora Petrușca S., invocând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și
8) Cod de procedură penală, prin care au solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi
5
hotărâri de achitare a inculpaților, din motiv că fapta imputată nu a fost săvârșită de către
aceștia, precum și nu s-a constatat existența faptei incriminate lor.
În susținerea poziției sale, recurenții au invocat argumente identice cu cele invocate în
apelul declarat, subsidiar, menționând că la examinarea apelului declarat instanțele nu s-au
pronunțat asupra motivelor invocate de către partea apărării, fără a le aprecia la justa
valoare, ignorând în totalmente argumentele și probele invocate și prezentate de către
apărare, prin ce instanțele de fond au comis eroare de drept la adoptarea soluției.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 martie 2017
a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpați și avocatul acestora Petrușca
Sergiu, casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie
2016, și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Pentru a se pronunța, instanța de recurs, verificând criticile expuse în recursul
declarat, în raport cu actele cauzei, a considerat, că acestea sânt întemeiate, deoarece
instanța de apel în urma judecării cauzei, în hotărârea s-a nu a analizat toate circumstanțele
considerate importante de către partea apărării și nu a oferit răspunsuri la argumentele
esențiale invocate de apărător, în ordine de apel.
Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârilor
judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în prezenta speță, unde
de către partea apărării, atât în cadrul cercetării judecătorești și la etapa susținerilor
verbale (f.d. 189-196 v. 1) în prima instanță, cât și în apelul declarat au fost puse pentru
discuție în instanța de apel un șir de argumente, specificate și la pct. 3 al prezentei decizii,
inclusiv argumente principale ce se referă: la lipsa probelor ce ar confirma existența faptei
infracțiunii; neefectuarea cercetării la fața locului și neîntocmirea a careva acte procesuale
în acest sens; nu au fost verificate legalitatea și veridicitatea fotografiilor și înregistrării
video prezentate ca probă; existența divergențelor în declarațiile părții vătămate Vizitiu A.
și a martorilor acuzării Grapin V. și Ialîi V.; nu au fost stabilite rezultatele verificării altor
persoane, conform ordonanței procurorului, ce au adus confecții de metal cu microbuzul cu
n/î XXXXX; lipsa la materialele dosarului a corpurilor delicte, obiectul infracțiunii – cabluri
electrice ș.a.
În opinia instanței de recurs, invocările ce se referă la argumentele enunțate mai sus,
precum și alte argumente menționate la pct. 3 a prezentei decizii constituie fondul apelului
și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat, deoarece în viziunea
părții apărării, aceste motive ar putea răsturna soluția adoptată de prima instanță și afecta
temeinicia acestei hotărâri.
În acest sens, instanța de recurs a subliniat că, din partea descriptivă a sentinței, prima
instanță a descris fapta infracțională a enumerat și redat conținutul probelor administrate,
însă nu a făcut o analiză a acestora prin prisma argumentelor invocate de către partea
apărării în susținerile verbale, limitându-se succint la mențiuni despre respingerea
probelor cu martorii solicitați de către partea apărării, pentru a fi audiați în ședință de
judecată.
La rândul său și instanța de apel în hotărârea adoptată a enumerat și redat conținutul
probelor administrate la caz, preluând concluziile primei instanțe în ce privește declarațiile
martorilor audiați la solicitarea părții apărării, iar în ceea ce privește argumentele invocate
de către apelant le-a grupat doar, însă fără a fi făcută o analiză sau o argumentare, din care
6
considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau apreciate ca neîntemeiate,
limitându-se cu expunerea unor fraze generale în pct. 44, 46 și în pct. 50 al deciziei. Fraze
cu răspunsuri de ordin general și sens similar al celor nominalizate mai sus, regăsindu-se și
în pct. 48, 52 și 54 al deciziei instanței de apel.
La cele expuse mai sus, instanța de recurs a relevat jurisprudența Curții Europene, cu
considerentele, că în situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în
mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite
părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în
principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.
Însă, analizând partea motivată a sentinței, în prezenta cauză, instanța de recurs a
constatat, că hotărârea primei instanțe, nu conține răspunsuri argumentate la criticile de
bază invocate în apel, respectiv instanța de apel prin efectul devolutiv al căii de atac urma
să dea o apreciere mai amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor
principale invocate în apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în prezenta speță de către
instanța de al doilea grad de jurisdicție, iar o simplă reproducere a conținutului probelor
administrate la caz, cu respingerea argumentelor invocate cu fraze generale, nu înseamnă
că decizia instanței de apel este una argumentată.
În aceiași ordine de idei, instanța de recurs a reiterat că obligația instanței de a-și
motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui proces
echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției,
s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul
procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și alții c. Rusiei (2007) § 85).
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 a fost
admis apelul declarat de avocatul Petrușca Sergiu în numele inculpaților Romanciuc Vasile
Simion și Fodorcea Petru Tudor, casată sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din
04 mai 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,
prin care Romanciuc Vasile Simion și Fodorcea Petru Tudor învinuiți de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c) d) Cod penal, au fost achitați, pe motiv că
fapta nu a fost comisă de inculpați.
Pentru a se pronunța, instanța de apel, examinând legalitatea și temeinicia
sentinței atacate prin prisma motivelor de apel formulate, audiind participanții la proces,
cercetând suplimentar probele administrate de către instanța de fond, apreciindu-le din
punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, călăuzindu-se de intima convingere, a constatat că,
instanța de fond a stabilit eronat circumstanțele de fapt și de drept, deoarece situația de
fapt reținută de instanța de fond nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate
incorect, astfel că, eronat i-a recunoscut vinovați pe inculpații Romanciuc Vasile și Fodorcea
Petru de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal.
Instanța de apel a reținut că la baza sentinței de condamnare și confirmare a faptelor
și vinovăției inculpaților, instanța de fond a examinat probele invocate de către procuror și
a pus la baza sentinței de condamnare următoarele probe: declarațiile inculpaților
Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru, părții vătămate Vizitiu Andrei, martorilor Ialâi
Vladimir și Grapin Valentin, plângerea lui Vizitiu Andrei din 18.02.2015, ordonanța și
procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015, procesul-verbal de examinare a imaginilor
video, ordonanța privind recunoașterea și anexarea corpurilor delicte la cauza penală. De
7
asemenea, instanța de fond a audiat și martorii apărării Pencov Mihail, Romanciuc Larisa,
Fodorcea Lidia, Romanciuc Ion, Proca Angela, Fodorcea Tudor.
Instanța de apel a considerat că prima instanță a încălcat prevederile art. 101 alin. (1),
384 alin. (3), 385 alin. (1) pct. 1-4, 394 alin. (1) pct. 1, 2, 4, 5 ale Codului de procedură
penală, deoarece probele nu au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute
de instanța de fond sunt premature și în acest caz, instanța de apel a menționat că, într-o
hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a
expune esența acestora, și legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu confirmă
sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele
respinse și prin urmare, modalitatea de motivare a soluției denotă că instanța de fond nu a
apreciat probele menționate în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.
Judecând apelul în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii atacate,
instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru în
comiterea infracțiunii de furt nu a fost demonstrată, probată prin ansamblul de probe
prezentate, analizate prin prisma veridicității, pertinenței, utilității și concludenței lor, iar
toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, astfel ajungând la concluzia că
infracțiunea de furt nu a fost comisă de inculpați, ceea ce a determinat necesitatea achitării
acestora.
Instanța de apel a subliniat că, inculpații Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru pe tot
parcursul procesului penal, inclusiv în ședința de judecată a Curții de Apel, au respins
învinuirea adusă, motivând că nu au săvârșit infracțiunea imputată, nu au sustras careva
bunuri de la depozitul SRL „Vizant –Service”, iar versiunea inculpaților nu a fost combătută
de partea acuzării prin probele prezentate în sprijinul învinuirii și nici nu au fost prezentate
probe pertinente, concludente, utile și veridice, care în ansamblu - din punct de vedere al
coroborării lor, ar dovedi vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de furt și probe
care ar putea fi puse la baza unei decizii de condamnare a inculpaților.
Instanța de apel a reținut că potrivit rechizitoriului, Romanciuc Vasile se învinuiește
că în noaptea de 07,02.2015 spre 08.02.2015, având înțelegere prealabilă și împreună cu
Fodorcea Petru Tudor, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin spargere au
pătruns în depozitul SRL „Vizant-Service” amplasat pe XXXXX, din care pe ascuns au
sustras: un cablu electric de la aparatul de sudat, la prețul de 5 000 lei; 7 m de cablu electric
cu priză electrică la trei faze, la prețul de 1 000 lei; 40 m de cablu electric din cupru, la prețul
de 1 000 lei; un cablu electric din cupru cu priză la trei faze și pedală, la prețul de 1 500 lei;
35 m de cablu electric din cupru de la macara, la prețul de 3 000 lei; 15 fâșii din cupru cu
lungimea de 1,5 m fiecare, la preț total de 1 500 lei. Iar în total, au sustras bunuri în sumă de
13 000 lei, cauzând astfel lui Vizitiu Andrei un prejudiciu material considerabil.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în drept de către organul de urmărire penală în
baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, după semnele calificative - furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, acțiuni săvârșite de două persoane, prin
pătrundere în loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Potrivit rechizitoriului, Fodorcea Petru se învinuiește că în noaptea de 07.02.2015
spre 08.02.2015, având înțelegere prealabilă și împreună cu Romanciuc Vasile Simion, cu
scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin spargere au pătruns în depozitul SRL
„Vizant- Service” amplasat pe XXXXX, din care pe ascuns au sustras: un cablu electric de la
aparatul de sudat, la prețul de 5 000 lei; 7 m de cablu electric cu priză electrică la trei faze, la
8
prețul de 1 000 lei; 40 m de cablu electric din cupru, la prețul de 1 000 lei; un cablu electric din
cupru cu priză la trei faze și pedală, la prețul de 1 500 lei; 35 m de cablu electric din cupru de
la macara, la prețul de 3 000 lei; 15 fâșii din cupru cu lungimea de 1,5 m fiecare, la preț total
de 1 500 lei. Iar în total, au sustras bunuri în sumă de 13 000 lei, cauzând astfel lui Vizitiu
Andrei un prejudiciu material considerabil.
Acțiunile inculpatului Fodorcea Petru au fost încadrate în drept de către organul de
urmărire penală în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, după semnele calificative -
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, acțiuni săvârșite de două
persoane, prin pătrundere în loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Instanța de apel a conchis că vinovăția lui Romanciuc Vasile Simion și Fodorcea Petru
Tudor în comiterea infracțiunii de furt nu a fost confirmată în urma cercetării ansamblului
de probe prezentate de partea acuzării, or, analizând declarațiile inculpaților Romanciuc
Vasile și Fodorcea Petru, a considerat că acestea sunt veridice, consecvente, consecutive pe
tot parcursul procesului penal, atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de judecată.
Astfel, fiind audiați în calitate de bănuiți (f.d. 45-49, 50-54, vol. I), în calitate de învinuiți
(f.d. 84, vol. I), în calitate de inculpați (f.d. 195, vol. I), Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru
au susținut ferm că activează în calitate de cablatori la întreprinderea „Moldtelecom” SA, și
în urma executării lucrărilor, au rămas mai multe rămășițe de cablu telefonic, în volum de
circa 40-50 kg, pe care inculpații, cu acordul prealabil a reprezentantului SRL „Consulting
Aqua Grup”, Pencov Mihail, l-au luat și l-au dus acasă la Romanciuc Vasile, au curățat de
izolare și mai apoi au ars și au topit cablul telefonic, iar a doua zi l-au dus la punctul de
primire al metalului de pe strada Uzinelor, mun. Chișinău, unde l-au predat în schimbul unei
sume de bani.
Versiunea inculpaților Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru este confirmată și
coroborează prin certificatul eliberat de administratorul SRL „Consulting Aqua Grup”,
Pencov Mihail, potrivit căruia se confirmă cert că Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru au
lucrat la strămutarea dulapului telefonic (KPOCC) pe adresa str. Alecu Russo, 1, mun.
Chișinău, de pe data de 23 ianuarie până la data de 26 ianuarie 2015 (f.d. 161, vol. I), fiind
neîntemeiată concluzia instanței de fond precum că în prezentul certificat nu este indicată
perioada în care inculpații au efectuat lucrările nominalizate.
La fel, declarațiile inculpaților Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru sunt confirmate
prin declarațiile martorilor Pencov Mihail, Romanciuc Larisa, Romanciuc Ion, Proca Angela,
Fodorcea Lidia, Fodorcea Tudor, astfel că, instanța de apel a considerat că afirmația primei
instanțe, precum că toți acești martori au dat declarații false, deoarece sunt persoane
apropiate inculpaților nu este întemeiată, or, toți martorii au fost preîntâmpinați de
răspundere penală, totodată, declarațiile acestora coroborează cu certificatul eliberat de
administratorul SRL „Consulting Aqua Grup”, Pencov Mihail, potrivit căruia se confirmă
cert că Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru au lucrat la strămutarea dulapului
telefonic (KPOCC) pe adresa str. Alecu Russo, 1, mun. Chișinău, de pe data de
23 ianuarie până la data de 26 ianuarie 2015 (f.d. 161, vol. I), cu declarațiile martorului
Pencov Mihail, care a confirmat că le-a permis inculpaților să ia resturile de la cabluri,
Pencov Mihail nu este persoană cointeresată la caz, fiind în relații de serviciu cu Romanciuc
Vasile și Fodorcea Petru.
9
Astfel, ajungând la concluzia că procurorul nu a prezentat nici o probă care ar combate
versiunea inculpaților, dar nici nu a prezentat alte probe care ar dovedi incontestabil
vinovăția lor în comiterea faptei încriminate.
Mai mult ca atât, instanța de apel a indicat că, spre deosebire de declarațiile
inculpaților, care sunt consecvente și consecutive, în declarațiile părții vătămate Vizitiu
Andrei sunt neconcordanțe la diferite etape ale cauzei penale și în acest sens a reținut că,
conform demersului depus de Vizitiu Andrei la 10.02.2015, înregistrat la Inspectoratul
Poliției Ciocana sub nr. 1612 din 10.02.2015, a solicitat „ ....de a fi trase la răspundere
penală persoane necunoscute care în perioada de 07.02.2015-08.02.2015, prin acces liber,
de pe teritoriul SA „Conscivil”, din XXXXX au sustras fire electrice din cupru, care
aparțin SRL „Vizant-Service...” (f.d. 12, vol. I).
Ulterior, în plângerea depusă de Vizitiu Andrei la 18.02.2015, a solicitat „...de a fi
trase la răspundere penală persoane necunoscute care în perioada de 07.02.2015-
09.02.2015, au pătruns în depozitul întreprinderii din XXXXX de unde au sustras pe
ascuns cabluri electrice...”. (f.d. 7-8, vol. I).
Astfel, instanța de apel a reținut că inițial Vizitiu Andrei a declarat că furtul cablurilor
electrice a avut loc de pe teritoriul depozitului, fără pătrundere în depozit, iar ulterior,
peste 8 zile, indică că furtul a avut loc prin pătrundere în depozitul întreprinderii, iar în
ședința instanței de apel a confirmat că cablurile electrice au fost furate din afara
depozitului, care erau pe perete în afară.
La fel, instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești, Vizitiu Andrei
a confirmat faptul că chei de la depozitul SRL „Vizant-Service” le deține doar el. Prin
urmare, pentru a pătrunde în încăperea depozitului, ușa de la intrare în depozit și /sau
lacătul ușii urma să fie forțat și spart, ceea ce, inevitabil, trebuia să lase urme de forțare a
ușii și spargere a lacătului de la ușă. La întrebarea pusă lui Vizitiu Andrei dacă în urma
săvârșirii pretinsului furt, au rămas careva urme de spargere a ușii și/sau lacătului de la
ușă, ultimul a menționat că în afară de faptul că ușa era semideschisă, iar la perete era
rezemată o rangă metalică, careva urme de spargere nu erau (f.d. 167, vol. I). Fiind audiat în
ședința instanței de apel, partea vătămată, însă indică că a depistat că ușa este forțată și este
rupt lacătul.
Totodată, instanța de apel a considerat că este întemeiat argumentul apărării, precum
că partea vătămată Vizitiu Andrei în declarațiile sale făcute în cadrul urmăririi penale și
cercetării judecătorești menționează că teritoriul bazei pe care se află și depozitul SRL
„Vizant-Service” este păzită cât de paznicii întreprinderii „Conso-Civil”, atât și de mai mulți
câini, care latră, astfel încât este lipsită de credibilitate versiunea că spargerea nu ar fi fost
auzită de nimeni.
Astfel, instanța de apel a constatat că procurorul nu a prezentat nici o probă care ar
demonstra învinuirea adusă prin rechizitoriu, nici o probă care ar confirma faptul că
inculpații Romancic Vasile și Fodorcea Petru ar fi spart și că au pătruns în depozitul SRL
„Vizant - Service” amplasat pe XXXXX, și că ar fi sustras pe ascuns: un cablu electric de la
aparatul de sudat, la prețul de 5 000 lei; 7 m de cablu electric cu priza electrica la trei faze, la
prețul de 1 000 lei; 40 m de cablu electric din cupru, la prețul de 1 000 lei; un cablu electric din
cupru cu priză la trei faze și pedală, la prețul de 1500 lei; 35 m de cablu electric din cupru de
la macara, la prețul de 3 000 lei; 15 fâșii din cupru cu lungimea de 1,5 m fiecare și că i-ar fi
cauzat lui Vizitiu Andrei un prejudiciu material considerabil în mărime de 13000 lei.
10
În acest sens, instanța de apel a subliniat că organul de urmărire penală primind
plângerea de la Vizitiu Andrei, nu a fost la fața locului să constate faptul spargerii, ruperii
lacătului, forțării ușii depozitului, să constate dacă au fost furate cablurile electrice, ce fel de
cabluri electrice și de unde, în ce cantitate, și să constate cu certitudine cu-i aparțineau cu
drept de proprietate lui Vizitiu Andrei sau SRL „Vizant- Service”. Cu atât mai mult că
Vizitiu Andrei a declarat organului de urmărire penală precum că el a depistat la un punct
de colectare a metalului doi saci cu cabluri electrice arse, precum că ar fi cele furate de la
depozitul SRL „Vizant- Service”, amplasat pe XXXXX, însă organul de urmărire penală nu a
întreprins nici o măsură procesual penală de ieșire la fața locului, de ridicare și cercetare a
celor doi saci cu cabluri arse, dacă era necesar să le recunoască ca corpuri delicte, odată ce
acuzarea afirmă că anume acele cabluri electrice au fost furate de către inculpați de la
depozitul SRL „Vizant - Service” și dacă era necesar pentru a fi efectuate expertize pentru
demonstrarea faptului că anume acele cabluri electrice arse sunt precum că cele furate de la
SRL „Vizant – Service” și nu sunt cabluri arse de telefon și de la dulapul telefonic pe care
Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru le-au acumulat în urma lucrului efectuat la strămutarea
dulapului telefonic și schimbarea cablului telefonic la Centrul „Soiuz” pe adresa str. Alecu
Russo, 1, mun. Chișinău.
Totodată, instanța de apel a indicat că nu este clară poziția acuzării, care prin
ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată din 05.03.2015 (f.d. 39, vol. I) este
recunoscut în calitate de parte vătămată și parte civilă SRL „Vizant - Service", iar în
ordonanțele de punere sub învinuire din 23.06.2015 a lui Romanciuc Vasile și Fodorcea
Petru (f.d. 92-93, f.d. 99-100, Vol. I) și în rechizitoriu (f.d. 130-136, vol. I), inculpații se
învinuiesc că i-ar fi cauzat persoanei fizice Vizitiu Andrei un prejudiciu material
considerabil în mărime de 13000 lei, care nu a fost recunoscut ca parte vătămată în acest
proces penal și de fapt în plângerea depusă, indicându-se că cablul electric furat îi aparține
persoanei juridice SRL „Vizant- Service".
Cu referire la proba acuzării cu declarațiile martorului Ialîi Vladimir, instanța de apel a
considerat că nici de cum nu se confirmă vinovăția inculpaților în furtul anume a cablurilor
electrice de la SRL „Vizant - Service”, iar aceste declarații nu pot fi puse la baza unei decizii
de condamnare a inculpaților, deoarece acestea sunt niște presupuneri ale acuzării, or,
organul de urmărire penală nu a prezentat nici o probă care ar demonstra că de la SRL
„Vizant - Service” au fost furate cabluri electrice și de care, că cablurile arse din cei doi saci
sunt anume cei furați de la SRL „Vizant- Service” și nu sunt cabluri arse pe care inculpații le-
au acumulat în rezultatul schimbului cablurilor la centrul „Soiuz”. Totodată, aceste întăresc
declarațiile inculpaților, care de la bun început au recunoscut că ei au dus saci cu cabluri de
telefon arse la acel punct de colectare a metalului și au vândut cablurile arse pentru care au
primit bani, iar versiunea inculpaților nu a fost combătută, or, aceste dubii în probarea
învinuirii nu au fost înlăturate de către partea acuzării nici în prima instanță și nici în
instanța de apel.
Instanța de apel a admis și alegația avocatului precum că se atestă o poziție
neconsecutivă și în declarațiile martorului Ialîi Vladimir, care, fiind audiat în calitate de
martor în cadrul urmăririi penale a menționat că „...acești doi bărbați au adus metalul pe
timp de zi (de obicei metalul sustras se aduce noaptea), de aceea, uitându-mă la ei, careva
dubii precum că ei ar fi putut sustras de undeva acest metal, nu au apărut”, însă în cadrul
11
cercetării judecătorești, același martor afirmă că „...la băieți fugeau ochii în drum, ca să vadă
probabil dacă nu îi vede cineva”.
De asemenea, în cadrul urmăririi penale martorul Ialîi Vladimir a declarat că inculpații
au adus confecții din metal în doi saci, în cantitate de circa 60-80 kg, iar în cadrul cercetării
judecătorești a declarat că inculpații au adus metal în doi saci, care nu erau plini. La fel,
martorul Ialîi Vladimir, în cadrul urmării penale menționează că „..noi cu partea vătămată
Vizitiu Andrei am vizionat imaginile de pe camerele noastre de supraveghere video...”, iar în
cadrul cercetării judecătorești martorul declară că „..nu m-am uitat împreună cu partea
vătămată la careva înregistrări video de pe cameră”.
Instanța de apel a considerat întemeiat argumentul părții apărării precum că
urmărirea penală a fost efectuată superficial (sau în general nu au fost efectuate acțiuni de
urmărire penală în vederea descoperirii infracțiunii și fixării probelor care ar confirma sau
infirma săvârșirea infracțiunii de către inculpați, încălcând prevederile art. 55-56 Cod de
procedură penală), astfel nu au fost administrate probe suficiente și în modul cuvenit
pentru a demonstra culpabilitatea lui Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru. S-a invocat just
că organul de urmărire penală, în scopul descoperirii și ridicării a eventualelor urme ale
infracțiunii, a mijloacelor materiale de probă pentru a stabili circumstanțele infracțiunii ori
a altor circumstanțe care au importanță pentru cauză, nu s-a deplasat imediat după
recepționarea plângerii de la Vizitiu Andrei la fața locului și nu a efectuat cercetarea la fața
locului a încăperii (depozitului) ce aparține SRL „Vizant-Service” și terenului din preajmă, și
respectiv, nu a executat careva măsuri, cum ar fi: măsurări, fotografieri, filmări etc., a
locurilor de unde, chipurile, ar fi avut loc sustragerea cablurilor electrice, așa după cum
expres prevede art. 118 Cod de procedură penală, în materialele dosarului în genere
lipsind respectivul proces-verbal de cercetare la fața locului.
Prin urmare, în materialele dosarului lipsesc probe ce ar confirma cu certitudine că
într-adevăr ar fi avut loc furtul din încăperea (depozitul) SRL „Vizant - Service” și terenului
din preajmă, așa după cum invocă Vizitiu Andrei.
Reieșind din considerente că, de către organul urmăririi penale nu a fost efectuată
cercetarea la fața locului și nu a fost întocmit proces-verbal de cercetare la fața locului, prin
care s-ar confirma că pretinsul furt ar fi avut loc, nu pot constitui probe (prin care chipurile
se confirmă faptul săvârșirii furtului) nici ordonanța de ridicare din 20.02.2015, nici
procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015, nici procesul-verbal de examinare a imaginilor
video din 10.03.2015, precum și nici ordonanța privind recunoașterea și anexarea
corpurilor delicte la cauza penală din 15.06.2015.
De asemenea, este întemeiată alegația părții apărării că la materialele dosarului au
fost anexate și recunoscute ca probe de către procuror mai multe fotografii prezentate de
Vizitiu Andrei în format electronic, făcute de ultimul, chipurile, în depozitul SRL „Vizant -
Service” și terenului din preajmă, de pe str. XXXXX (27 buc.) și a sacilor (sacului) din fibre
sintetice de culoare albă, în interiorul cărora s-ar fi aflat, chipurile, confecțiile din metal
sustrase (2 buc.), dar acestea nu au fost verificate de organul de urmărire penală privitor la
timpul efectuării fotografierii (până sau după săvârșirea pretinsului furt) și locul efectuării
acestor fotografii (anume în depozitul SRL „Vizant - Service” și terenului din preajmă sau în
alte locuri și încăperi), organul de urmărire penală, procurorul, bazându-se, în concluziile
sale, doar pe spusele lui Vizitiu Andrei fără a fi verificate.
12
Cu referire la fotografiile anexate la dosar, instanța de apel a reținut și faptul că
conform actelor procedurale mai-sus indicate (ordonanța de ridicare din 20.02.2015,
procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015, procesul-verbal de examinare a imaginilor
video din 10.03.2015 și ordonanța privind recunoașterea și anexarea corpurilor delicte la
cauza penală din 15.06.2015), precum și declarațiilor făcute de partea vătămată în cadrul
urmăririi penale, rezultă că toate aceste fotografii au fost prezentate de către Vizitiu Andrei
în biroul nr. 503 al Inspectoratului de Poliție Ciocana și ridicate, însă organul de urmărire
penală nu a verificat dacă fotografiile și înregistrările video corespund cu locul unde a avut
loc furtul, nu au verificat dacă fotografiile și înregistrările video au fost efectuate de pe
camera de luat vederi instalată pe teritoriul SRL „Sofilarex”, amplasată pe str. Uzinelor, 104,
mun. Chișinău sau nu, or aceste înregistrări urma să fie ridicate direct de pe suportul de la
camera de luat vederi de la SRL „Sofilarex” și nu de la Vizitiu Andrei.
Astfel, instanța de apel a considerat întemeiat argumentul apărării că toate acestea
constituie un motiv în plus pentru a avea dubii rezonabile referitor la faptul unde și când au
fost făcute aceste fotografii, motiv pentru care fotografiile anexate la dosar nu pot fi puse la
baza deciziei de condamnare în calitate de probe pertinente, concludente și utile.
În aceeași ordine de idei, sunt fundamentate argumentele apărării cu privire la
înregistrarea video anexată la dosar, or, partea vătămată în cadrul cercetării judecătorești, a
declarat că „…..în aceeași zi când am găsit metalul, am intrat la conducerea întreprinderii (se
are în vedere întreprinderea de la punctul de primire a metalului), unde am vizionat
înregistrări de la camerele de înregistrări și am discutat cu o persoană care a primit
marfa…..”, însă martorul Grapin Valentin, vice-director al SRL „Sofilarex”, și care, respectiv,
reprezintă conducerea întreprinderii, menționează în cadrul cercetării judecătorești că
„....Eu nu am vizionat video la locul de muncă. Prima dată l-am vizionat la poliție...".
Totodată, înregistrarea video, prezentată ca proba acuzării, este cu întreruperi și nu
demonstrează direct că inculpații au adus la punctul de primire a metalului anume
confecțiile din metal, pretinse a fi sustrase de la SRL „Vizant – Service”, deoarece în
imaginea video se arată momentul sosirii inculpaților și a plecării lor, fiind o întrerupere de
un minut, iar în înregistrare este fixat că după ce au plecat inculpații a sosit un microbuz de
culoare albă, din care au coborât persoane, care de asemenea au predat doi saci de metal.
Instanța de apel a menționat că martorul Ialîi Vladimir a declarat despre camera de
luat vederi instalată la punctul de primire a metalului, precum și faptul că personal a
descărcat sacii aduși de inculpați pentru a verifica ce fel de metal era în saci, iar martorul
Grapin Valentin, de asemenea, a relatat că punctul de colectare a metalului, unde este
angajat în calitate de vice-director, dispune de înregistrare video, care filmează doar la
mișcările oamenilor, iar în caz că sacul cu metal se descarcă - atunci această acțiune,
constituind o mișcare, trebuie să fie înregistrată pe camera video.
Instanța de apel a considerat că mijloacele de probă prezentate de procuror, precum:
procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015, unde se indică că a efectuat ridicarea în incinta
bir. 503 a IPS Ciocana de la victima Vizitiu Andrei, precum că au fost ridicate de pe un suport
electronic de model „Transcend”, au fost ridicate următoarele materiale care au fost copiate
în calculatorul de serviciu de model „Acer”: - 27 fotografii în format electronic efectuate pe
teritoriul SRL „Vizant – Service” de pe XXXXX; 2 fotografii în format electronic a unor saci din
fibre sintetice de culoare albă, în interiorul cărora se află confecții de metal; 3 fotografii în
format electronic efectuate de la monitorul unui computator, pe care se observă baza de
13
colectare a metalului, un automobil și 3 băieți; 2 filmări video în format electronic, precum că
sunt efectuate pe teritoriul bazei de colectare a metalului (f.d. 17-29, vol. I) și procesul-
verbal de examinare a imaginilor-video din 10.03.2015 (f.d. 30, vol. I), nu pot fi puse la baza
unei decizii de condamnarea a inculpaților, deoarece nu constituie mijloace de probă, care
ar confirma circumstanțele constatate în cadrul cercetării la fața locului, percheziției
corporale, a domiciliului, ridicării obiectelor, documentelor, luării de probe pentru
expertiză, prezentării pentru recunoaștere, verificării declarațiilor la fața locului,
reconstituirii faptei, efectuării măsurilor speciale de investigații și al altor procedee
probatorii. Iar alte probe care ar corobora cu aceste imagini și ar dovedi incontestabil că
inculpații anume au furat cablul electric de la SRL „Vizant- Service” și că anume acele
cabluri electrice arse duse la punctul de colectare sunt cele furate de la SRL „Vizant-
Service” și nu sunt cabluri arse de telefon și de la dulapul telefonic pe care Romanciuc
Vasile și Fodorcea Petru le-au acumulat în urma lucrului efectuat la strămutarea dulapului
telefonic și schimbarea cablului telefonic la Centrul „Soiuz” pe adresa str. Alecu Russo, 1,
mun. Chișinău și ar combate versiunea inculpaților nu au fost prezentate de către partea
acuzării.
Mai mult ca atât, instanța de apel a indicat prezența la materialele cauzei penale a
ordonanței de restituire a cauzei din 25.06.2015, (f.d. 106, vol. I), potrivit căreia procurorul
Renata Anici a respins propunerea OUP al IP Ciocana mun. Chișinău de a trimite cauza
penală în instanța de judecată, procurorul motivându-și ordonanța de restituire a cauzei prin
faptul că urmărirea penală a fost efectuată superficial, fără a fi stabilite toate circumstanțele
cauzei care ar permite adoptarea unei hotărâri legale și întemeiate, din care motiv a solicitat
organului de urmărire penală efectuarea acțiunilor de urmărire penală suplimentare, cum ar
fi inclusiv identificarea persoanelor care au adus confecții din metal cu microbuzul cu n/î
XXXXX, secvențe cu microbuzul în cauză fiind și pe înregistrarea video anexată la dosar.
Conform înscrisurilor anexate la materialele dosarului, deși de către organul de
urmărire penală a fost stabilită persoana care este posesorul microbuzul cu n/î XXXXX
(cet. Barbăroșie Veaceslav, domiciliul: XXXXX), persoana în cauză, sub diferite motive și
pretexte invocate de către colaboratorii poliției, nu a fost găsită și audiată, precum nu au
fost identificate și audiate și alte persoane care au adus la punctul de primire a metalului
confecții din metal, din care motiv - motivele pentru care s-a dispus restituirea cauzei - nu
au fost înlăturate, urmărirea penală rămânând la aceiași etapă, până în prezent, fiind
efectuată la un nivel superficial, așa după cum invocă însuși procurorul în ordonanța sa de
restituire a cauzei din 25.06.2015.
De asemenea, instanța a considerat că organul de urmărire penală nu a prezentat
probe la materialele dosarului, lipsește în calitate de corp delict obiectul infracțiunii -
cabluri electrice și/sau alt utilaj (chipurile sustrase de la SRL „Vizant - Service”), precum și
ranga metalică cu care, chipurile (din spusele părții vătămate) a fost forțată ușa/lacătul
depozitului, faptul săvârșirii pretinsului furt întemeindu-se doar pe cuvintele părții
vătămate Vizitiu Andrei.
Astfel, instanța de apel a conchis că, în speță, nu a fost demonstrat de către partea
acuzării că infracțiunea a fost comisă de inculpați, nu au fost prezentate probe veridice,
pertinente și concludente în acest sens, iar instanța de fond nu a luat în considerație
insuficiența de probe care ar demonstra culpabilitatea lui Romanciuc Vasile și Fodorcea
Petru, nu a examinat obiectiv cauza și a ajuns la concluzia eronată privind vinovăția lui
14
Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru de săvârșirea infracțiunii de furt imputată de partea
acuzării.
Decizia instanței de apel, pronunțată integral la 13 iulie 2017, este atacată cu
recurs ordinar, la data de 17 iulie 2017, de procuror, care, invocând temeiul prevăzut de
art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală – „hotărârea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”, solicită
casarea acesteia, cu adoptarea unei decizii, prin care să fie menținută hotărârea primei
instanțe.
În motivarea recursului invocă ilegalitatea hotărârii instanței de apel de achitare a
inculpaților, vinovăția cărora, în opinia acuzatorului de stat, este dovedită pe deplin prin
cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală și cercetate de prima
instanță, care, prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, a adoptat o
sentință de condamnare a inculpaților, fiind una legală și întemeiată.
Consideră că, instanța de apel în mod greșit a dat apreciere declarațiilor martorilor
audiați la solicitarea apărării și inculpaților, care sunt rude apropiate și cointeresați ca
inculpații să evite răspunderea penală.
Romanciuc Vasile Simion, Fodorcea Petru Tudor și avocatul acestora Petrușca
Sergiu au depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de către
procuror, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul lărgit
concluzionează, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
doar în cazurile stipulate în acest articol.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul instanța
este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.
Colegiul lărgit, analizând decizia atacată, conchide că temeiurile invocate de
procurorul recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind
faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a ținut cont de procedura de rejudecare a
cauzei după casarea hotărârii în recurs, prevăzută în art. 436 Cod de procedură penală, a
respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în
hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,
aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414 alin.(1) Cod
de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia instanței de
apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea
sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Colegiul lărgit consideră, că concluzia instanței de apel privind achitarea lui
Romanciuc Vasile Simion și Fodorcea Petru Tudor de sub învinuirea imputată în baza
art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpați,
15
este legală și întemeiată, deoarece la judecarea apelului declarat de avocatul Petrușca
Sergiu în numele inculpaților, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și prin prizma art.101 Cod de procedură
penală a apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,
motivându-și soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct.10 din prezenta decizie,
soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Subsidiar, Colegiul lărgit subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai
impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu
prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat
decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație
penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte
de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor
instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).
Colegiul lărgit consideră necesar de a remarca faptul constatat de către instanța de
apel, care a concluzionat că, fapta imputată inculpaților Romanciuc Vasile Simion și
Fodorcea Petru Tudor nu a fost comisă de aceștia, iar acuzarea de stat nu a prezentat probe
pertinente și concludente, care apreciate conform prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de
procedură penală să dovedească faptul, că inculpații au săvârșit infracțiunea de furt a
cablurilor, prin spargere și pătrundere în depozitul SRL „Vizant - Service”, amplasat pe
str. Industrială, 10, mun. Chișinău, și că i-ar fi cauzat lui Vizitiu Andrei un prejudiciu
material considerabil în mărime de 13000 lei, deoarece, potrivit analizei înfăptuite de către
instanța de apel, probele administrate de către acuzatorul de stat prezintă doar
presupuneri.
Colegiul penal, ține se atragă atenția asupra prevederilor art. 8 alin. (2) Cod de
procedură penală, care stipulează că nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa,
deoarece acuzarea urmează să prezinte probe care ar confirma vinovăția persoanei de
săvârșirea unei culpe, dar nu invers, precum și alin. (3) al normei indicate supra, potrivit
căruia concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate
pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile
prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
În acest sens, Colegiul penal menționează și jurisprudența CtEDO, bazată pe
prevederile art. 6 parag.1 al Convenției, care impune, printre altele, ca, în îndeplinirea
funcțiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis
în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, iar de situația
îndoielnică beneficiază cel acuzat (in dubio pro reo). În plus, „acuzarea” este cea care trebuie
să-i indice persoanei acuzate faptele ce i se impută, pentru ca, astfel, aceasta să fie în
măsură să-și pregătească apărarea în consecință; ea trebuie să ofere suficiente probe care
să fundamenteze o eventuală declarație de culpabilitate (CEDH, 06 decembrie 1988, Berbera,
Messegue et Jabardo c/Espagne).
Referitor la probele relatate de către partea acuzării în recursul declarat (probele
prezentate în sprijinul învinuirii), care în opinia acestuia dovedesc incontestabil vinovăția
inculpaților Romanciuc Vasile Simion și Fodorcea Petru Tudor de săvârșirea infracțiunii
prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, Colegiul lărgit menționează că,
16
instanța de apel s-a expus argumentat asupra acestora, care au fost verificate sub toate
aspectele, complet și obiectiv, analizându-le în coroborare cu alte probe și verificarea sursei
din care provin probele, astfel că, în hotărârea adoptată a motivat admisibilitatea și
inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.
Prin urmare, Colegiul lărgit consideră necesar de a atrage atenția la pct.5.4 din decizia
instanței de apel și anume: „Colegiul Penal atestă că declarațiile părții vătămate Vizitiu
Andrei se atestă neconcordanțe la diferite etape ale cauzei penale.”; „Colegiul penal reține că
chiar de la început Vizitiu Andrei depune plângeri cu conținut diferit contradictoriu…”
(f.d.123, vol. II); „...inițial Vizitiu Andrei a declarat că furtul cablurilor electrice a avut loc de
pe teritoriul depozitului, fără pătrundere în depozit, iar ulterior indică că furtul a avut loc
prin pătrundere în depozitul întreprinderii, în ședința instanței de apel a confirmat că
cablurile electrice au fost furate din afara depozitului, care erau pe perete în afară.” (f.d.124,
vol. II); „Cu referire la proba acuzării cu declarațiile martorului Ialîi Vladimir…, instanța de
apel consideră că nici de cum nu se confirmă vinovăția inculpaților în furtul anume a
cablurilor electrice de la SRL „Vizant - Service”, iar aceste declarații nu pot fi puse la baza unei
decizii de condamnare a inculpaților deoarece acestea sunt niște presupuneri ale acuzării,…”
(f.d.125-126, vol. II); „…declarațiile inculpaților Romanciuc Vasile și Fodorcea Petru sunt
consecutive, consecvente și neschimbate pe tot parcursul procesului penal, și sunt confirmate
prin declarațiile martorilor Pencov Mihail, Romanciuc Larisa, Romanciuc Ion, Proca
Angela, Fodorcea Lidia, Fodorcea Tudor. Colegiul Penal consideră că afirmația primei
instanțe precum că toți acești martori au dat declarații false deoarece sunt persoane
apropiate inculpaților nu este întemeiată, or, toți martorii au fost preîntâmpinați de
răspundere penală, totodată declarațiile acestora coroborează cu certificatul eliberat de
administratorul SRL „Consulting Aqua Grup”, Pencov Mihail...” (f.d.123, vol. II)
Colegiul consideră că sunt neîntemeiate alegațiile acuzatorului de stat în ce privește
dezacordul său cu expunerea instanței de apel precum că la etapa urmăririi penale au fost
administrare probe cu încălcarea normele procesual penale, or, menționând prevederile
art.126, 128, 131 și 93 alin. (2) pct.6) Cod de procedură penală, consideră că fotografiile și
înregistrările video au fost administrate cu respectarea procedurii legale, și autenticitatea
acestora sunt confirmate atât de partea vătămată Vizitiu cât și de martorul Ialîi Vladimir.
În acest sens, Colegiul subliniază că instanța de apel, notificând dispozițiile art.55-56,
art.118, 158, 163 și art. 163 Cod de procedură penală, a considerat că: „...mijloacele de probă
prezentate de procuror nu pot fi puse la baza unei decizii de condamnarea a inculpaților
deoarece nu constituie mijloace de probă care ar confirmă circumstanțele constatate în
cadrul cercetării la fața locului,…” (f.d.129, vol. II), fiind reținut că: „...de către organul
urmăririi penale nu a fost efectuată cercetarea la fața locului și nu a fost întocmit proces-
verbal de cercetare la fața locului, prin care s-ar confirma că pretinsul furtul ar fi avut loc, nu
pot constitui probe (prin care chipurile se confirmă faptul săvârșirii furtului) nici ordonanța
de ridicare din 20.02.2015, nici procesul-verbal de ridicare din 20.02.2015, nici procesul-
verbal de examinare a imaginilor video din 10.03.2015, precum și nici ordonanța privind
recunoașterea și anexarea corpurilor delicte la cauza penală din 15.06.2015.” (f.d.127, vol. II).
Mai mult ca atât, se atrage atenția și la ordonanța de restituire a cauzei din
25.06.2015, anexată la materialele cauzei penale (f.d. 106, vol. I) în care au fost indicate
motivele de restituire, însă, după cum s-a constatat de către instanța de apel, acestea nu au
fost înlăturate, urmărirea penală rămânând la aceiași etapă, până în prezent, fiind efectuată
17
la un nivel superficial, așa după cum invocă însuși procurorul în ordonanța sa de restituire a
cauzei din 25.06.2015.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța
examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs
în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de
procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca
inadmisibil.
În temeiul art. 434, art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
lărgit,
D E C I D E :
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Romanciuc Vasile
Simion și Fodorcea Petru Tudor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 01 februarie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Timofti Vladimir
Judecător Alerguș Constantin
Judecător Țurcan Anatolie
18