1ra-1248/2018 — Art. 187 alin. 2 lit. b, e CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia (sediul Rîșcani) din 29 noiembrie 2017, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Donea Vasile și Donea Radu au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, fiindu-i stabilită fiecăruia pedeapsa de 4 ani închisoare, fără aplicarea amenzii. Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite inculpaților Donea Vasile și Donea Radu, pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Corpul delict, automobilul de model „VAZ 2103”, cu numărul de înmatriculare xxxxxxx, s-a dispus să rămână în continuare la Donea Vasile. 1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpații Donea Radu și Donea Vasile, la data de 02 iulie 2017, aproximativ pe la ora 16:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, deplasându-se cu automobilul de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare xxxxxx, condus de către Donea Radu, au oprit 1 lângă o turmă de oi, ce păștea pe o pășune din extravilanul s. Pociumbăuți, raionul Rîșcani. Pe loc, de comun acord, acționând întru realizarea scopului de cupiditate, apărut spontan, au sustras în mod deschis o oaie, la preț de 2000 lei, pe care au pus-o în portbagajul automobilului. La solicitarea ciobanului Ciobanu Dorin de a returna oaia, care a încercat și să stopeze acțiunile lor, l-au maltratat, lovindu-1 cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i dureri fizice. Prima instanță a încadrat acțiunile inculpaților Donea Radu și Donea Vasile în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, de două persoane.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea referitoare la corpurile delicte, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie dispus ca corpul delict – automobilul de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare xxxxxxx, care aparține inculpatului Donea Vasile, să fie suspus confiscării speciale, trecut forțat și gratuit în proprietatea statului. În argumentarea apelului, procurorul a invocat că instanța de judecată n-a luat în considerare faptul că inculpații au comis infracțiunea cu automobilul de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare RS AB 485, care conform procurii aparține inculpatului Donea Vasile. Conform art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, automobilul este bunul utilizat pentru săvârșirea infracțiunii și necesită a fi supus confiscării speciale, fiind trecut forțat și gratuit în proprietatea statului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2018, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința fără modificări. 3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță justificat a concluzionat că corpul delict - automobilul de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare xxxxxxx, urmează să rămână în continuare la Donea Vasile. În acest sens, instanța de apel a atestat că la materialele cauzei este prezentă procura eliberată la data de 30.06.2017, prin care Baranețchi Gheorghe l-a împuternicit pe Donea Vasile de a încheia acte juridice, referitor la mijlocul de transport de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare xxxxxx, respectiv s-a notat că autoturismul în cauză, aparține cu drept de proprietate lui Baranețchi Gheorghe, la caz fiind inadmisibilă confiscarea bunului utilizat la comiterea infracțiunii, a cărui proprietar nu este inculpatul, ci o terță persoană. Totodată, a mai conchis că mijlocul de transport menționat nu a fost special adaptat pentru comiterea infracțiunii, circumstanță în pofida căreia nu se poate 2 concluziona că automobilul dat era predestinat pentru o astfel de activitate. Totodată, la caz nu poate fi confiscată nici contravaloarea autoturismului recunoscut în calitate de corp delict, așa cum în cadrul urmăririi penale nu a fost numită nici o expertiză pentru a stabili valoarea acestuia. Mai mult, instanța de apel a invocat că confiscarea specială ca măsură de siguranță este menită să înlăture starea de pericol pusă în evidență prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală și să prevină noi infracțiuni. Spre deosebire de celelalte măsuri de siguranță, îndreptate împotriva stării de pericol pentru societate a unor persoane, măsura confiscării speciale este destinată să înlăture o stare de pericol produsă de anumite „bunuri”. Instanța de apel a mai notat că abordarea Curții Europene este aceea, de a privi confiscarea mai degrabă ca pe un control asupra utilizării decât ca pe o lipsire. Organismele Convenției examinează circumstanțele în întregul lor, analizând chestiuni referitoare la legalitate, la durata respectivă, la garanțiile procedurale și la efectul asupra reclamantului, în particular, la faptul dacă confiscarea este proporțională. În speță, instanța de apel a concluzionat că automobilul de model „VAZ 2103”, ridicat de la inculpat, nu este exclus din circuitul civil, și n-a fost special adaptat într-un careva mod pentru comiterea de infracțiuni. Mai mult, acest bun nu produce o stare de pericol care ar necesita a fi înlăturată prin confiscarea acestuia.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul- șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, care invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului, recurentul invocă că: - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - conform alin. (2) art. 106 Cod penal, sunt supuse confiscării speciale bunurile utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni, iar potrivit alin. (3) art. 106 Cod penal, dacă bunurile menționate la alin.(2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora; - în condițiile în care automobilul a fost recunoscut corp delict și există, nu era necesar ca în cadrul urmăririi penale să fie numită o expertiză pentru stabilirea contravalorii lui; - argumentul instanței de apel, precum că automobilul nu a fost special adaptat pentru comiterea infracțiunii nu este plauzibil, odată ce în conținutul art.106 Cod penal nu este prevăzut acest lucru; - instanța de apel nu a apreciat la justa valoarere argumentele descrise în apelul procurorului cu privire la aplicarea confiscării speciale, prevăzute de art.106 3 Cod penal în latura încasării de la inculpat a autoturismului de model „VAZ 2103” cu numărul de înmatriculare xxxxx, adoptând o decizie ilegală în acest sens.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea ce ține de respingerea solicitării procurorului privind confiscarea specială a automobilului de model „VAZ 2103”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestora nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma cazurilor menționate supra, Colegiul penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei, nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului menționat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante invocate în apelul procurorului inclusiv ce se refereau la solicitarea de confiscare specială a automobilului de model VAZ „2103”, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel în privința neaplicării confiscării speciale a automboilului VAZ „2103” de la Donea Vasile, întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității 4 și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, fără a fi admisă vreo eroare gravă de fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, or s-a ținut cont de proporțialitatea dintre gravitatea faptei săvârșite, scopul legii penale în coraport cu valoarea bunului solicitat de a fi confiscat, precum și de faptul că inculpatul Donea Vasile nu era proprietarul automobilului VAZ „2103”, fapt ce determină lipsa unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate. Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale, nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectul contestat, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul-șef al Procuraturii de circumscripție Bălți, Ioniță Tatiana, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 martie 2018, în cauza penală privindu-i pe Donea Radu Xxxxx, Donea Vasile Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată pe 15 noiembrie 2018. Președinte Timofti Vladimir Judecători Toma Nadejda Boico Victor 5