1ra-1874/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1874/2018 — art. 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1874/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Diaconu Larisa în numele inculpaților Dobrea Vladislav și Procopii

Mihail, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Soroca /sediul Central/ din

20 noiembrie 2017 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

iunie 2018, în cauza penală privindu-i pe

Dobrea Vladislav Xxxx, născut la xxxx, originar

din xxxx, or. xxxx și domiciliat în or. xx, str. xxx.

Procopii Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în or. xxxx, str. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Procopii Mihail și Dobrea Vladislav au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-le stabilite

pedepsele cu amendă de 400 unități conveționale fiecăruia.

Acțiunea civilă înaintată de Berzedean Leonid a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul

Dobrea Vladislav, la 22.08.2014, în coautorat cu minorul Procopii Mihail, a.n.

1998, acționând în comun întru atingerea aceluiași rezultat infracțional, aflându-se

în regiunea str. Alexandru cel Bun, or. Soroca, în parcul central „M. Eminescu”,

conștientizând că se află într-un loc accesibil publicului, intenționat încălcând

1

grosolan ordinea publică și normele de conviețuire în societate și anume a exprimat

o vădită lipsă de respect față de partea vătămată și într-un mod grosolan și

demonstrativ, fără un motiv întemeiat, l-a acostat pe Berzedean Leonid, și i-a

aplicat mai multe lovituri, cauzându-i dureri fizice, fapt confirmat de raportul, de

expertiză nr. 433 din 23.12.2014, conform căruia la Berzedean Leonid s-au

constatat vătămari corporale medii, cu dereglare a sănătății de lungă durată.

Inculpatul Procopii Mihail, la 22.08.2014, în coautorat cu minorul Dobrea

Vladislav, a.n. xxxxx, acționând în comun întru atingerea aceluiași rezultat

infracțional, aflându-se în regiunea str. Alexandru cel Bun, or. Soroca, în parcul

central „M. Eminescu”, conștientizând că se află într-un loc accesibil publicului,

intenționat încălcând grosolan ordinea publică și normele de conviețuire în

societate și anume a exprimat o vădită lipsă de respect față de partea vătămată și

într-un mod grosolan și demonstrativ, fără un motiv întemeiat, 1-a acostat pe

Berzedean Leonid și i-a aplicat mai multe lovituri, cauzându-i dureri fizice, fapt

confirmat de raportul de expertiză nr. 433 din 23.12.2014, conform căruia la

Berzedean Leonid s-au constatat vătămari corporale medii, cu dereglare a sănătății

de lungă durată.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpaților Procopii Mihail și Dobrea

Vladislav în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței,

de două sau mai mult persoane.

2.1. Partea vătămată Berzedean Leonid, solicitând casarea parțială a

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Dobrea

Vladislav și Procopii Mihail să fie recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse sub formă de

închisoare și cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță nu a luat în considerare comportamenul inculpaților pe

parcursul cercetării judecătoreși și atitudinea batjocoritare față de partea vătămată;

- aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate nu va restabili echitatea

socială și nu va duce la realizarea scopului legii penale prevăzut de art. 61 alin. (2)

Cod penal;

- soluția primei instanțe de admitere în principiu a acțiunii civile urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile, contravine prevederilor art. 225 alin. (2) Cod de procedură penală, care

prevede că la adoptarea sentinței de acuzare sau de aplicare a măsurilor de

constrângere cu caracter medical, instanța soluționează și acțiunea civilă prin

admiterea ei, totală sau parțială, ori prin respingere.

2

2.2. Avocatul Diaconu Larisa în numele inculpaților Dobrea Vladislav și

Procopii Mihail, solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care aceștia să fie achitați.

În argumentarea apelului, avocatul a invocat că:

- contrar prevederilor legii procesual penale, prima instanță la adoptarea

sentinței s-a bazat pe declarațiile contradictorii și nesigure a părții vătămate, care

contravin declarațiilor martorului Procopii Vlad, iar partea acuzării nu a prezentat

probe de a infirma aceste declarații;

- instanța nu a întreprins măsuri de interogare a martorilor apărării David

Dumitru și Motuzoc Igor, care fiind martori oculari ar fi confirmat declarațiile

inculpaților;

- organul de umărire penală și instanța de judecată au pus în seama

inculpaților sarcina dovedirii nevinovăției;

- organul de umărire penală nu a verificat starea de alcoolemie a persoanelor

implicate în conflict și nu a întreprins alte măsuri de a elucida toate circumstanțele

esențiale ale cauzei;

- procuratura a remis pentru efectuarea expertizei o peliculă (f.d. 37, vol. I)

care nu a fost ridicată și anexată la dosar conform prevederilor legii procesual-

penale și provenența căreia este suspicioasă;

- instanța de judecată nu a dat apreciere acestor fapte și nici faptului că

partea vătămată Berzedean Leonid încă la începutul lunii august 2014 (f.d. 72, vol.

I) s-a adresat la medic, acuzând durere a coastelor nouă și zece, acestea fiind

fracturate;

- instanța și-a motivat hotărîrea pe probele dobândite în cadrul urmăririi

penale (confruntări), dar nu pe cele examinate în ședința de judecată. Mai mult,

instanța face referire în sentință la declarațiile unui oarecare inculpat Repeșco

Andrei, care de fapt nu figurează în proces, fapt ce dovedește că instanța nu a

pătruns în esența cauzei;

- prima instanță a adoptat sentința de condamnare în baza presupunerilor

părții vătămate, interpretând toate dubiile în favoarea părții vătămate dar nu a

inculpaților.

2.3. Inculpații Procopii Mihail și Dobrea Vladislav, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitați.

În argumentarea apelului, apelanții au invocat că:

- probele acuzării se întemeiază pe declarațiile contradictorii a părții

vătămate, care a fost inițiatorul conflictului;

- în cadrul urmăririi penale și în prima instanță martorul Procopii Vlad a

confirmat faptul, că partea vătămată se afla în stare de ebrietate alcoolică,

3

comportamentul agresiv al acestuia, mers clătinat și vorbirea neadecvată, și faptul

că conflictul a fost între partea vătămată Berzedean Leonid și Dobrea Vladislav,

dar Procopii Mihail nu a aplicat lovituri lui Berzedean Leonid, ce corespunde

declarațiilor date de Dobrea Vladislav, circumstanțe ce nu au fost luate în

considerare de instanța de judecată;

- instanța nu a întreprins măsuri de interogare a martorilor apărării David

Dumitru și Motuzoc Igor, care fiind martori oculari ar fi confirmat declarațiile

inculpaților;

- plângerile reprezentanților legali ai minorilor, Procopii Mariana și Dobrea

Natalia către Procuratura Soroca despre acțiunile ilegale ale lui Berzedean Leonid

au rămas fără un rezultat pozitiv. De asemenea, demersul inculpaților și al

avocatului cu privire la numirea expertizei suplimentare după concluzia experților

Centrului de Medicină Legală mun. Chișinau a fost respins prin ordonanța

procurorului din 26 martie 2014, adică cu 5 luni înainte de incident (f.d. 50-51, 53-

54). Totodată nu este clar care este proveniența leziunilor la partea vătămată, or

solicitare de se prezenta la medicul legist pentru examinare a fost pentru 22 august

2014, iar acesta s-a prezentat pe 01 septembrie 2014;

- instanța de judecată nu a dat apreciere acestor fapte și nici faptului că

partea vătămată Berzedean Leonid încă la începutul lunii august 2014 (f.d. 72, vol.

I) s-a adresat la medic, acuzând durere a coastelor nouă și zece, acestea fiind

fracturate;

- prima instanță a adoptat sentința de condamnare în baza presupunerilor

părții vătămate, interpretând toate dubiile în favoarea părții vătămate dar nu a

inculpaților.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpații Dobrea Vladislav

și Procopii Mihail, și de către avocatul Diaconu Larisa în numele acetora, fiind

admis apelul declarat de către partea vătămată Berzedean Leonid, cu casarea

sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a fost admis

acțiunea civilă înaintată de Berzedean Leonid și dispusă încasarea de la Dobrea

Vladislav și Procopii Mihail, în mod solidar, în beneficiul lui Berzedean Leonid

prejudiciul material în sumă de 8632,21 lei și cheltuielile de asistență juridică de

4000 lei, de asemenea s-a dispus încasarea de la Dobrea Vladislav și Procopii

Mihail în beneficiul lui Berzedean Leonid prejudiciul moral, câte 5000 lei.

În rest, în latura penală s-au menținut dispozițiile sentinței

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la examinarea

cauzei, prima instanță a respectat prevederile art. 93-101, 26-27 Cod de procedură

penală, a cercetat cauza multiaspectual, a apreciat probele prezentate prin prisma

pertinenței, concludenței, coroborării lor și just a reținut starea de fapt și de drept

4

pe cauză, concluzionând că este demonstrată vinovăția inculpaților Dobrea

Vladislav și Procopii Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a menționat, că deși inculpații Dobrea Vladislav și Procopii

Mihail nu au recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, această se confirmă

prin:

- declarațiile din prima instanță a părții vătămate Berzedean Leonid (f.d.

102.104, vol. II), Cobzev Alexandru (f.d. 106-107, vol. II), Dudoladov Oleg (f.d.

109-110, vol. II), Bîrlădean Vadim (f.d. 127-128, vol. II);

- raportul de expertiză medico-legală efectuat în comisie din 23.12.2014,

conform căruia la Berzedean Leonid s-au depistat următoarele leziuni corporale: o

echimoză pe spate pe dreapta inferior paravertebral cu dim. 4x5cm; echimoză în

regiunea subclaviculară pe dreapta (dim. 3x2cm); echimoză pe fesa dreaptă (dim.

5x4cm); hemoragii intracutanate anterior de pavilionul auricular stâng pe un sector

3x4cm; fractura coastei 10 pe dreapta pe linie para vertebrală (confirmată la

reexaminarea clișeelor radiologice prezentate pe 10.12.2014 de către profesorul

universitar medic radiolog N. Rotaru). Aceste leziuni corporale au fost cauzate la

acțiunea traumatică cu un corp dur contondent, în urma a cel puțin 3 lovituri, și

conform modificărilor morfologice posibil la timpul și în circumstanțele indicate în

ordonanță (a fost agresat la 22.08.2014), în ansamblu duc la dereglarea sănătății de

lungă durată și conform acestui criteriu se califică ca vătămare corporală medie.

Luând în considerare localizarea și caracterul leziunii corporale depistate la

Berzedean L., formarea acestora prin cădere din poziție verticală a corpului, se

exclude (f.d. 39-43, vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre Dobrea Vladislav și partea vătămată

Berzedean Leonid din 14.03.2012, în cadrul căreia Dobrea Vladislav a comunicat

că în apropierea locului unde a avut loc conflictul nu se afla nimeni, și conflictul a

început din cauza că el și Procopii Mihail se râdeau. Minorul a declarat că partea

vătămată și încă 7 persoane, și colaboratori a poliției au venit în discotecă și el a

ieșit afară. Minorul a comunicat că la momentul apropierii de el a părții vătămate el

se afla în fața lui, Mihai pe stânga din partea lui, și cealaltă parte era Procopii Vlad

(f.d.88-89, vol. I);

- procesul-verbal de confruntare dintre Procopii Mihail și martorul Cobzev

Alexandru, în cadrul căreia învinuitul a comunicat că după conflict a observat la

partea vătămată că era zgâriată pe nas, adidașii erau rupți la talpă. Martorul a

comunicat că a mers în discotecă să găsească persoanele care au aplicat lovituri lui

Berzedean Leonid, și l-au găsit pe Procopii Mihail, pe care l-au scos afară (f.d.90-

91, vol. I);

5

- procesul verbal de confruntare dintre Procopii Mihail și partea vătămată

Berzedean Leonid, în cadrul căreia partea vătămată a comunicat că a simțit prima

lovitură din partea dreaptă unde se afla Dobrea Vladislav, ulterior Procopii Mihail

i-a aplicat lovituri. Din cauza loviturilor a căzut jos. La fel a comunicat că

conflictul s-a început deoarece el a rugat minorii să se oprească din acțiunea de a

strica acoperișul în care ei loveau (f.d.86-87, vol. I).

Astfel, instanța de apel a indicat că asamblul de probe demonstrează

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate și combat argumentele

lor, precum că nu au săvârșit acțiuni huliganice în privința părții vătămate

Berzedean Leonid.

Totodată, instanța de apel a atestat că nu sunt motive de a pune la îndoială

veridicitatea declarațiilor părții vătămate, deoarece acestea au fost consecvente pe

tot parcursul urmăririi penale și judecării cauzei în prima instanță, prin ce a respins

argumentele apelanților privind divergențele din declarațiile părții vătămate. Mai

mult, instanța de apel a notat că nu a fost necesar ca partea vătămată să reproducă

exact declarațiile de la urmărirea penală.

Instanța de apel a mai menționat că declarațiile părții vătămate sunt

confirmate prin declarațiile martorilor părții acuzării, or martorii Cobzev

Alexandru și Dudoladov Oleg au confirmat că la 22.08.2014, pe la ora 22:00,

Berzedean Leonid a fost bătut de persoane necunoscute în parcul „M. Eminescu” și

era plin de sânge, apoi Cobzev Alexandru împreună cu Berzedean Leonid au intrat

în discotecă și ultimul l-a recunoscut pe Procopii Mihail, persoanele vinovate fiind

scoase afară din discotecă și că în acea seară inculpații nu aveau careva leziuni

corporale, iar Berzedean Leonid nu a servit băuturi spirtoase.

Subsidiar, instanța de apel a notat că faptul că partea vătămată a fost

maltratată se confirmă prin declarațiile polițistului care s-a prezentat la fața locului

pentru a documenta cazul – Bîrlădean Vadim.

Astfel, instanța de apel a conchis că martorii menționați și raportul de

expertiză în comisie confirmă prezența la partea vătămată Berzedean Leonid a

leziunilor corporale din ziua de 22.08.2014, ce confirmă că i-au fost aplicate multe

lovituri de către inculpați și că între aceștia a avut loc conflictul, cu atât mai mult

că din declarațiile martorilor rezultă că inculpații nu aveau leziuni corporale.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpaților,

precum că aceștia nu au aplicat lovituri părții vătămate și doar s-au apărat de partea

vătămată, care era în stare de ebrietate, menționând că martorii audiați nu au

confirmat că partea vătămată se afla în stare de ebrietate, ci au relatat că ultimul nu

a servit băuturi alcoolice, iar concluziile raportului de expertiză confirmă

contrariul, și anume faptul că leziunile cauzate părții vătămate au apărut în

rezultatul aplicării a cel puțin 3 lovituri.

6

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului apărării

Procopii Vlad, din considerentul că acestea au fost făcute în favoarea inculpaților și

contravin celorlalte probe administrate în prezenta cauză, fiind prezente și

divergențe dintre declarațiile acestui martor de la urmăirea penală și din prima

instanță.

Instanța de apel a mai constatat că nu sunt fondate argumentele apelanților

că David Dumitru și Motuzoc Igor au confirmat că inculpatul Procopii Mihail nu a

lovit partea vătămată, însă instanța de judecată nu a întreprins măsuri pentru

audierea acestor martori, și nici partea acuzării nu i-a inclus în lista martorilor pe

dosar, menționând în acest sens că procurorul care conduce urmărirea penală

reprezintă învinuirea incriminată inculpaților în cauza penală, astfel acesta indică

în lista martorilor doar acei martori care în viziunea procurorului demonstrează

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii, din care motive martorii sus-

indicați nu au fost incluși în această listă. Totodată, s-a notat că partea apărării, în

cazul în care consideră că declarațiile acestor martori combat învinuirea adusă

inculpaților, nu era lipsită de dreptul de a solicita instanței de judecată citarea

acestor martori și asigurarea prezenței lor în ședința de judecată, în vederea audierii

martorilor. După cum reiese din materialele cauzei penale date, în ședința primei

instanțe partea apărării nu a solicitat instanței citarea și audierea martorilor dați,

deși avea acest drept, nu s-a solicitat audierea lor nici în instanța de apel.

Cu referire la solicitarea părții apărării de a fi numită expertiză suplimentară,

instanța de apel a notat că prin ordonanțele procurorului (f.d. 47-48, 50-51, vol. I),

au fost respinse cererile învinuiților Dobrea Vladislav și Procopii Mihail privind

efectuarea expertizei suplimentare, care nu au contestat la judecătorul de instrucție

aceste ordonanțe, iar în prima instanță nu au înaintat careva cereri privind numirea

expertizei suplimentare.

Ce ține de alegația că ordonanțele procurorului au fost adopate cu 5 luni

înainte de comiterea infracțiunii, pe 26.03.2014, instanța de apel a motivat că acest

fapt urmează a fi interpretat ca o eroare mecanică admisă de procuror, care nu

afectează legaltatea și temeinicia ordonanțelor, cu atât mai mult că în partea

descriptivă a ordonanțelor a fost indicat că cererile învinuiților au parvenit la

17.03.2015.

Mai mult, instanța de apel a respins și motivele apelului, precum că partea

vătămată Berzedean Leonid a primit îndreptare la medicul legist la data de

22.08.2014, însă s-a prezentat la acesta pentru examinare doar la data de

01.09.2014, indicând la acest aspect că faptul că partea vătămată s-a prezentat la

medicul legist la data de 01.09.2014 nu confirmă nevinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii, iar prin concluziile raportului de expertiză medico-legală în

comisie din 23.12.2014 s-a constatat că leziunile corporale au fost cauzate la

7

acțiunea traumatică cu un corp dur contondent, în urma a cel puțin 3 lovituri, și

conform modificărilor morfologice posibil în timpul și în circumstanțele indicate în

ordonanță (a fost agresat la 22.08.2014).

În același context, au fost considerate ca nefondate și argumentele din

apeluri, precum că procurorul a remis pentru efectuarea expertizei o peliculă care

nu a fost ridicată și anexată la dosar conform prevederilor legii procesual-penale.

La acest capitol, instanța de apel a menționat că pelicula a fost prezentată

expertului de către procuror, care este acuzator de stat, astfel prezentarea de către

procuror a unei pelicule false este imposibilă. Cu atât mai mult, că efectuarea

examinării radiologice și prezentarea peliculei radiologice de către Procuratura r.

Soroca a fost solicitată de Centrul de Medicină Legală (f.d. 36, vol. I). Totodată,

concluziile raportului de expertiză în comisie din, 23.12.2014 sunt similare cu

concluziile raportului de constatare medico-legală din 02.09.2014, unde prin

ambele rapoarte s-a constatat fractura coastei 10 pe dreapta, ceea ce în plus

confirmă veridicitatea peliculei radiologice prezentate de procuror.

Instanța de apel a atestat că este lipsit de temei juridic argumentul

apelanților, precum că partea vătămată Berzedean Leonid încă la începutul lunii

august 2014 s-a adresat la medic cu acuzări de durere a coastelor IX-X, acestea

fiind fracturate, argumentând că, data de 01.08.2014 indicată de medicul

traumatolog pe certificatul medical (f.d. 72, vol. I), constituie o eroare mecanică

admisă de acesta, pe când bonul fiscal anexat la certificat pentru plata serviciilor

medicale în sumă de 15 lei a fost eliberat la data de 01.09.2014, ceea ce confirmă

în mod sigur faptul că partea vătămată s-a adresat la medicul traumatolog anume la

data de 01.09.2014. La fel, ca o eroare mecanică admisă de prima instanță a fost

interpretată și mențiunea din sentință a declarațiilor inculpatului Repeșco Andrei,

însă eroarea dată nu afectează legalitatea sentinței și nu constituie temei de casare a

acesteia.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a constatat că prima instanță s-a

condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75 Cod penal, de circumstanțele

cauzei. Pedeapsa a fost numită în limitele sancțiunii prevăzute la articolul

incriminat inculpaților și care este adecvată celor comise, care se racorda la toate

circumstanțele stabilite, și își va atinge scopurile puse de pedeapsa penală.

Instanța de apel a respins solicitările părții vătămate de aplicare a unei

pedepse mai aspre inculpaților, menționând că prima instanță corect a ajuns la

concluzia că, reeducarea și corectarea inculpaților poate avea loc fără izolarea lor

de societate, argumentele expuse în apel fiind nejustificate.

Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpații nu pot fi corectați prin

aplicarea în privința lor a pedepsei amenzii, nu s-au stabilit. Astfel, reieșind din

8

circumstanțele indicate mai sus, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită

lui Dobrea Vladislav și Procopii Mihail de prima instanță corespunde prevederilor

art. 7, 61, 70, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele

prevăzute de lege, hotărîrea dată fiind legală și întemeiată.

Totodată, instanța de apel a considerat că este întemeiată solicitarea părții

vătămate în latura civilă, menționâd că concluziile primei instanțe în ce privește

latura civilă, sunt în contradicție cu prevederile art. 387 alin. (1), (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că o dată cu pronunțarea sentinței de

condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte,

ori o respinge și numai în cazul excepțional când, pentru a stabilit exact suma

despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată examinarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța de drept civilă.

În acest sens, instanța de apel a notat că conform materialelor cauzei partea

vătămată recunoscut în calitate de parte civilă, a înaintat acțiunea civilă și a anexat

probele confirmative (f.d. 66-77, vol. I), însă prima instanță fără nici un temei nu a

soluționat acțiunea civilă în fond, dar doar a admis-o în principiu, și nu a motivat

această soluție.

Din aceste considerente, instanța de apel a specificat că a admis parțial

acțiunea civilă în latura prejudiciului material, cu încasarea în beneficiul părții

vătămate Berzedean Leonid a prejudiciului material în sumă de 8632,31 lei, sumă

care reiese cu certitudine din înscrisurile anexate la acțiunea civilă, în rest instanța

de apel a respins acțiunea civilă în latura prejudiciului material, deoarece partea

vătămată nu a anexat înscrisuri care ar dovedi restul sumei cheltuite de acesta.

Mai mult, instanța de apel a indicat că potrivit bonului de plată, partea

vătămată a efectuat cheltuieli în sumă de 4000 lei pentru asistență juridică, la

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată fiind anexat bonul de plată eliberat de

avocatul Dulgher Dumitru pentru acordarea serviciilor de asistență juridică (f.d. 78,

vol. I).

Altfel, având dovada certă a cheltuielilor efectuate de către partea vătămată

pentru asistența juridică, confirmată prin bonul de plată anexat la materialele

cauzei, instanța neîntemeiat nu a admis acțiunea civilă în latura dată, or prin faptul

neîncasării în beneficiul părții vătămate a cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice se încalcă dreptul persoanei de a recupera aceste cheltuieli, în măsura în

care cheltuielile au fost efectuate în mod real, și confirmate prin bonul de plată.

În privința acțiunii civile în partea prejudiciului moral, instanța de apel a

indicat că l-a admis parțial în mărime de 5000 lei de la fiecare, din considerentul că

consideră echitabilă această sumă tuturor circumstanțelor cauzei, precum și faptei

9

comise de inculpați și consecințelor survenite, iar cuantumul prejudiciului moral

solicitat de partea vătămată în sumă de 30000 lei este nejustificat de mare în speța

dată.

Diaconu Larisa în numele inculpaților Procopii Mihail și Dobrea Vladislav, care

indică temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16) Cod

de procedură penală și solicită casarea sentinței primei instanțe și a deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Procopii Mihail și

Dobrea Vladislav să fie achitați de sub învinuirea imputată.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- admițând ca probă rezultatele expertizei în baza peliculei neanexate la

dosar, cu încălcarea art. 101 Cod de procedură penală și care nu a fost ridicată în

modul stabilit de lege, nu a fost examinată în instanță și care în viziunea părții

apărării prezintă dubii referitor la veridicitatea și apartenența ei persoanei lui

Berzedean Leonid, instanțele au admis o probă, care a permis negarea probelor

apărării și argumentarea altor probe dubioase a părții acuzării (declarațiile părții

vătămate referitor la timpul, gravitatea și circumstanțele apariției leziunilor

corporale);

- cât privește constatarea de nesolicitare din partea apărării a citării a

martorilor David D. și Motuzoc I., afirmațiile instanței de apel nu sunt veridice,

deoarece chestiunea citării acestor martori a fost pusă în discuție în instanța de

fond, unde s-a constatat că aceste persoane sunt plecate peste hotare și locul aflării

lor pentru a fi citați nu se cunoaște;

- la baza condamnării lui Dobrea Vladislav și Procopii Mihail au fost puse

probe neverificate și neconcludente referitor la acțiunile incriminate acestora.Toate

probele prezentate de partea acuzării confirmă doar faptul că partea vătămată după

altercație a apărut cu leziuni corporale la față. Alte probe lipsesc, iar instanța de

apel a respins argumentul datării vizitei la medic a lui Berzedean L. cu fractura

coastei cu o lună înainte de evenimentul imputat, doar prin faptul că există un bon

de plată datat cu altă dată, în acest caz urmând a fi examinate toate circumstanțele

dubioase sau excluderea din probatoriu a probei respective;

- din cauza atitudinii superficiale asupra stabilirii certe a acțiunilor părții

vătămate și inculpaților prima instanță și cea de apel au comis o eroare gravă în

calificarea juridică corectă a faptelor care s-au produs, cu atât mai mult că în

acestea au fost implicate persoane minore;

- nici inculpații, nici martorul ocular Procopi Vlad, unicul audiat de instanță,

nu neagă faptul altercației cu Berzedean L., însă concretizează că aceasta a avut loc

doar între Dobrea V. și Berzedean L., careva probe că inculpatul Procopii Mihail ar

fi fost implicat în această altercație nu sunt, însă instanțele l-au condamnat pe

10

Procopii Mihail doar în baza unor presupuneri fară a concretiza care acțiune

concretă a fost comisă de acesta în încălcarea ordinii publice sau acostarea lui

Berzedean L.;

- nu există nici o probă că între inculpați ar fi avut loc vreo înțelegere

prealabilă sau de parcurs de a-l acosta pe Berzedean L., în așa condiții Procopii

Mihail a fost condamnat fară individualizarea acțiunilor imputate și fară vreo probă

a vinovăției sale doar pentru faptul că a fost prezent, printre altele ca și martorul

Procopii Vlad, la evenimentul care a avut loc între Dobrea Vladislav și Berzedean

L.,în așa mod fiind încălcate de instanțe prevederile art.8 alin. (3) Cod de

procedură penală;

- referindu-se la confruntările făcute, instanțele nestabilind careva modificări

a depozițiilor inițiale au concluzionat că sunt veridice cele a părții vătămate, dar nu

a inculpaților și martorului Procopi Vlad, deși clar se vede că aceștia fiind minori și

audiați ințial fără părinți și avocat, au povestit aceleași lucruri nemodificându-le -

fapt care vorbește despre sinceritatea lor în descrierea evenimentelor pe tot

parcursul cerecetării cauzei;

- în partea admiterii acțiunii lui Berzedean L. de către instanța de apel

hotărârea a fost luată doar în virtutea faptului că acesta a prezentat bonurile de

plată pentru medicamentele procurate, însă nefiind redeschise cercetările în

instanța de apel, acesta nu a putut să nu observe că suma cheltuelilor pentru

tratament a fost discutată în prima instanță și în această sumă sunt incluse

medicamente care nu au nici o tangență cu leziunile incriminate ca cauzate de

inculpați. Mai mult, Berzedean Leonid a fost aproape peste două luni după

evenimentul incriminat internat în spital cu alt diagnostic. În condițiile respective

instanța de apel a încasat de la inculpați un prejudiciu care nu este legat de

acțiunile incriminate;

- încasând prejudiciul moral instanța de apel a încălcat prevederile art.1407,

1414 și 1423 Cod civil, deoarece au divizat prejudiciul pe persoane, pe cînd legea

prevede răspundere solidară, nu a ținut cont de faptul că inculpații sunt elevi, nu au

careva venituri sau bunuri din care ar putea efectua plățile respective, și contrar

prevederilor legale nu a argumentat sumele respective de despăgubire morală;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, prin atitudinea selectivă de

a aprecia probele;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii, deoarece în acțiunile lui

Procopii Mihail lipsește latura obiectivă, iar în acțiunile lui Dobrea Vladislav

lipsește latura subiectivă a infracțiunii;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- hotărârea atacată contravine hotărârii de aplicare a aceleiași norme,

pronunțate de Plenul CSJ nr. 4 din 19.06.2006.

11

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În argumentarea referinței, invocă că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate.

De asemenea, indică că faptul nerecunoașterii vinovăției și dezacordul cu

calificarea juridică a acțiunilor făptuitorilor, este o modalitate de apărare și nu

constituie temei pentru casarea hotărârilor contestate.

Totodată, indică că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul și-a

motivat contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele de reapreciere a materialului probator nu se conțin în temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Mai mult, notează că instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare

probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Subsidiar, menționează că afirmația recurentului că norma de drept aplicată

în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție, nu este aplicabilă în prezenta speță.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16) Cod de

procedură penală, sub aspectele că: „instanța a admis o eroare gravă de fapt; nu

12

au fost întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită; norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că temeiurile și motivele invocate de recurent în susținerea acestora nu s-au

confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

În privința temeiului de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin prisma cazului menționat supra, Colegiul

penal constată că nu și-a găsit confirmarea în urma cercetării materialelor cauzei,

nefiind identificate careva circumstanțe care ar justifica incidența temeiului

menționat, dat fiind faptul că, instanța de apel, la judecarea apelului și adoptarea

deciziei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, s-a expus detaliat și argumentat asupra motivelor relevante

invocate în apelul declarat, fiind reflectate clar concluziile pe care se întemeiază

soluția instanței de apel atât în partea menținerii soluției primei instanțe în latura

penală, precum și în partea casării sentinței primei instanțe în latura civilă,

întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate de ambele instanțe

ierarhic inferioare just prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al corobororării lor, fără a manifesta

o atitudine selectivă față de probele administrate în prezenta cauză după cum

indică recurentul, ce denotă că instanțele de judecată nu au admis vreo eroare de

fapt sau de drept ce ar afecta legalitatea hotărârilor adoptate, fapt ce determină

lipsa unor temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub

aspectele contestate.

De asemenea, ce ține de argumentele recurentului descrise la pct. 4, prin care

acesta își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, și

anume a declarațiilor inculpaților Procopii Mihail și Dobrea Vladislav, a părții

vătămate Berzedean Leonid și a martorului Procopii Vlad, a raportului de expertiză

nr. 433 din 23.12.2014, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din

considerentul că aceste alegații nu constituie temeiuri de recurs, reprezentând doar

opinia subiectivă a recurentului care consideră că probele cercetate nu confirmă

învinuirea adusă inculpaților Procopii Mihail și Dobrea Vladislav, or, conform

prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept esențiale comise de prima

instanță și de instanța de apel. Astfel, instanța de recurs ordinar menționează că nu

poate da o nouă apreciere probelor administrate în prezenta cauză, ce este de

13

competența exclusivă a primei instanțe și a instanței de apel, iar instanța de recurs

ca instanță ierarhic superioară, examinează cauza doar sub aspectul prezenței

erorilor de drept comise de prima instanță și cea de apel la judecarea cauzei, ce în

speță nu au fost identificate.

Mai mult, din conținutul recursului ordinar declarat, rezultă că recurentul

face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora instanța de apel și-a întemeiat

soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei,

invocând că nu este demonstrată vinovăția inculpaților Procopii Mihail și Dobrea

Vladislav în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

iar instanța de recurs ordinar la acest capitol atestă că nu poate fi acceptată această

versiune, or contravine constatărilor corecte a instanței de apel în prezenta speță,

întemeiate just pe cumulul de probe descris, verificat și apreciat de instanța de apel

în decizia sa prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală (f.d. 238-

241, vol. II).

De asemenea, cu referire la criticile recurentului că au fost admise ca probă

rezultatele expertizei în baza peliculei radiologice neanexate la dosar, cu încălcarea

art. 101 Cod de procedură penală, care nu a fost examinată în instanță și care în

viziunea părții apărării prezintă dubii cu privire la veridicitatea acesteia și

apartenența anume părții vătămate Berzedean Leonid, Colegiul penal constată că

nu sunt întemeiate, or instanța de apel s-a expus motivat pe acest aspect,

menționând just că această peliculă radiologică a fost prezentată la solicitarea

Centrului de Medicină Legală, Berzedean Leonid fiind supus repetat examinării

radiologice (hemitoracele drept) (f.d. 36, vol. I), mai mult din materialele cauzei

rezultă, că această peliculă radiologică a fost examinată la întocmirea raportului de

expertiză în comisie nr. 433 din 23.12.2014 (f.d. 39-43, vol. I), nefiind constatată

în acesta neveridicitatea peliculei radiologice prezentate. Mai mult, se reține că

experții au fost preîntâmpinați de răspundere penală pentru prezentarea de

concluzii false, conform art. 312 Cod penal, ce determină și confirmă legalitatea

concluziilor din raportul de expertiză efectuat în prezenta speță, în privința căruia

părțile au avut posibilitatea de a înainta obiecții, totodată acesta a fost examinat în

instanța de judecată din prima instanță (f.d. 152, vol. II) și din instanța de apel (f.d.

233, vol. II), prin ce s-a respectat contradictorialitatea procesului penal în prezenta

speță.

Cât privește, alegațiile recurentului precum că afirmațiile instanței de apel cu

privire la nesolicitarea din partea apărării a citării martorilor David Dumitru și

Motuzoc Igor în prima instanță sunt neveridice, deoarece chestiunea citării acestor

martori a fost pusă în discuție în prima instanță, fiind constatat că aceste persoane

sunt plecate peste hotare, Colegiul penal atestă că sunt irelevante, or coform art. 24

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

14

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii, iar instanța de apel corect a constatat că în

ședința de judecată în instanța de apel, nu a fost solicitată audierea acestor martori,

precum și în prima instanță, după reluarea examinării cauzei, după ce judecătorul

Ciuhrii Ludmilă a depus cerere de demisie, iar judecătorul Mîțu Ghenadie căruia i-

a fost ulterior repartizată cauza, s-a abținut de la examinarea cauzei, declarație ce a

fost admisă, cauza fiind repartizată altui judecător (f.d. 53, vol. I), iar în ședința de

judecată desfășurată ulterior, fiind reluată examinarea cauzei de la început și

numită nouă ședință preliminară, în timpul cercetării judecătorești nu a fost

solicitată audierea acestor martori, fapt ce rezultă din procesul-verbal al ședinței de

judecată din prima instanță și din instanța de apel.

Cu referire la argumentele recurentului privind dezacordul cu admiterea

acțiunii civile de către instanța de apel, care a dispus încasarea prejudiciului

nelegat de acțiunile incriminate, în această sumă fiind incluse medicamente care nu

au nici o tangență cu leziunile incriminate, Colegiul penal conchide că sunt

neîntemeiate, or în decizia sa (f.d. 242, verso, vol. II), instanța de apel a indicat că

a admis parțial prejudiciul material în sumă de 8643,31 lei, sumă ce a rezultat din

înscrisurile anexate la acțiune, respingând în rest acțiunea civilă, deoarece nu a fost

probată prin careva înscrisuri, ce denotă că instanța de apel a delimitat înscrisurile

care confirmă prejudiciul material cauzat părții vătămate, de cele care nu au nici o

valoare probantă, fără a admite vreo eroare în acest sens.

În privința criticilor recurentului privind admiterea acțiunii civile în partea

prejudiciului moral și dispunerea achitării separate a câte 5000 lei de către

inculpați părții vătămate, dar nu solidar, contrar prevederilor art. 1407, 1414, 1423

Cod civil, nefiind argumentat acest cuantum stabilit, fără a ține cont că inculpații

sunt elevi și nu au careva venituri, Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, or

instanța de apel corect a coraportat circumstanțele cauzei și urmărire prejudiciabile

și just a conchis că achitarea sumei de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral de la

fiecare este echitabilă și a respins solicitarea exagerată a părții vătămate de a fi

acordată o despăgubire de 30000 lei, iar de instanța de recurs ordinar în virtutea

corectitudinii acestei concluzii nu se consideră necesar de a interveni în decizie.

Totodată, ce ține de temeiul de recurs menționat de recurent, stipulat în art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în sensul că „nu au fost întrunite

elementele infracțiunii”, precum că în acțiunile inculpatului Procopii Mihail

lipesște latura obiectivă, iar în acțiunile inculpatului Dobrea Vladislav lipsește

latura subiectivă a infracțiunii incriminate, Colegiul penal atestă că nu pot fi

admise, or se reține din analiza sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de

apel, că ambele instanțe au constatat just în temeiul probelor administrate la

urmărirea penală, cercetate de prima instanță, și verificate de instanța de apel,

15

apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, (probă decisivă fiind

declarațiile părții vătămate Berzedean Leonid ce a confirmat că a fost atacat de

ambii inculpați, iar ambele instanțe just au reținut că aceste declarații se confimă în

ansamblu prin coroborare cu celelalte probe, descrise și în prezenta decizie în pct.

3.1.), că în acțiunile inculpaților Procopii Mihail și Dobrea Vladislav sunt prezente

toate elementele infracțiunii prevăzute anume de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

concluzionând corect că în speță a fost demonstrată vinovăția acestora în comiterea

infracțiunii incriminate, expunându-se simultan asupra argumentelor și chestiunilor

esențiale invocate de partea apărării în acest aspect.

Cu referire la criticile recurentul precum că nu există nici o probă că între

inculpați ar fi avut loc o înțelegere prealabilă sau de parcurs de al acosta pe

Berzedean Leonid, fără a fi individualizate acțiunile imputate fiecărui inculpat în

parte, prin ce s-au încălcat prevederile art. 8 alin. (3) Cod penal, Colegiul penal

notează că nu pot fi acceptate, deoarece constituie o interpretare subiectivă a

recurentului, or instanța de apel corect a constatat că sunt veridice declarațiile părții

vătămate Berzedean Leonid, care a declarat că a simțit prima lovitură din partea

dreaptă unde se afla Dobrea Vladislav, ulterior Procopii Mihail i-a aplicat lovituri,

declarații reținute de instanța de apel ca fiind consecvente pe parcursul procesului

penal, fiind confirmate și prin celelalte probe verificate de instanța de apel,

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, fapt ce determină

participarea în comun la săvârșirea infracțiunii de către ambii inculpați, iar instanța

de recurs ordinar nu identifică nici un temei justificativ de a pune la îndoială

corectitudinea acestei constatări.

Cât privește temeiul de recurs, specificat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că „faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită”, Colegiul penal analizând textul recursului declarate,

conchide că este invocat declarativ, fără a fi susținut de careva argumente certe ce

ar indica în baza cărei norme penale din Codul penal urmau a fi încadrate juridic

acțiunile inculpaților Procopii Mihail și Dobrea Vladislav, iar instanța de recurs

ordinar verificând materialele cauzei penale nu identifică nici o circumstanță ce ar

justifica incidența acestui temei de recurs în prezenta speță.

Cu referire la temeiul de recurs, invocat de recurent prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 16) Cod de procedură penală, ce stipulează că „norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date

anterior de către Curtea Supremă de Justiție”, și anume hotărârii pronunțate de

Plenul CSJ nr. 4 din 19.06.2006, Colegiul penal atestă că nu este relevant, fiind

invocat eronat de recurent, or acesta nu a făcut referire la nici o hotărâre din

practica judiciară a Curții Supreme de Justiție în spețe similare, care ar avea

16

puterea lucrului judecat, dar a făcut referire la o hotărâre cu caracter de

recomandare, ce nu poate fi acceptat în prezenta speță de instanța de recurs ordinar.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârile atacate sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Diaconu

Larisa în numele inculpaților Dobrea Vladislav și Procopii Mihail, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 iunie 2018, în cauza penală

privindu-i pe Dobrea Vladislav Xxxx, Procopii Mihail Xxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 21 decembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

17