1ra-1048/2018 — art. 326 alin. 2 lit.b CP

1ra-1048/2018 — art. 326 alin. 2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1048/2018

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

04 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Iurii Mihail xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2017 – 26.10.2017;

Instanța de apel: 23.11.2017 – 31.01.2018;

Instanța de recurs: 02.05.2018 – 04.09.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

adoptată în procedura simplificată, prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, Iurii

Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(2) lit.

b) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2 250 unități

convenționale, ceea ce constituie suma de 112 500 lei.

A fost respinsă cerința privind încasarea cheltuielilor de judecată de la Iurii Mihail

în folosul statutului în sumă de 2 007,68 lei.

Tot prin aceeași sentință, a fost respinsă cerința privind confiscarea în mod solidar

de la Iurii Mihail a sumei de 750 euro, ceea ce conform cursului valutar stabilit de Banca

Națională a RM pentru anul 2016 constituie echivalentul a 16 542,75 lei.

într-o zi nestabilită a lunii noiembrie 2016 și până în a doua jumătate a lunii decembrie

2016, acționând prin înțelegere prealabilă și împreună cu o altă persoană, susținând că au

influență asupra persoanelor publice din cadrul Secției Înmatricularea Transportului și

1

Calificarea Conducătorilor Auto din or. Ungheni, în atribuțiile de serviciu a cărora intră

primirea examenelor de calificare auto și eliberarea permiselor de conducere, au săvârșit

infracțiunea de trafic de influență în următoarele circumstanțe:

Astfel, el acționând în mod intenționat și din interes material, acționând prin

înțelegere prealabilă și împreună cu o altă persoană, susținând în continuare că are

influență asupra unor persoane publice din cadrul Secției de Înmatricularea Transportului

și Calificarea Conducătorilor Auto din or. Ungheni, ce vor examina cunoștințele teoretice

și practice în cadrul susținerii examenului de către cet. Dereniov Ilie și aprecierii acestuia

cu calificativul „admis” în cadrul examenului pentru obținerea permisului de conducere

auto pentru categoriile „A” și „B”, și care sunt persoane publice în atribuțiile de serviciu

ale cărora intră evaluarea cunoștințelor și calificarea conducătorilor auto și, respectiv

eliberarea permiselor de conducere auto, în scopul de a-i determina pe aceștia să-i

evalueze pozitiv cunoștințele și respectiv să-i elibereze permisul de conducere auto, a

solicitat, a pretins și a primit personal, în scopurile indicate supra suma de 750 euro,

împreună cu dosarul de școlarizare a titularului, care au fost transmiși acelei persoane,

bani pe care Iurii Mihail i-a primit personal în 3 tranșe de la Dereniov Ilie, în locuri

diferite, pe parcursul lunii noiembrie 2016 și până la data de 20 decembrie 2016, după

cum urmează: 420 euro au fost primiți în aproprierea SÎT și CCA Ungheni, 280 euro au

fost primiți la oprirea de lângă fosta Uzină Biochimică din or. Ungheni, bani care conform

cursului mediu anual din anul 2016 pentru euro stabilit de către Banca Națională

constituia suma de 16 542,75 lei, fapt după care în cadrul efectuării mai multor acțiuni de

urmărire penală și măsuri speciale de investigații pe dosar, la 11.05.2017 Iurii Mihail a

fost reținut de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului Național

Anticorupție.

În drept, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Iurii Mihail în baza art.326

alin.(2) lit. b) Cod penal, traficul de influență, după indicii calificativi pretinderea,

acceptarea, primirea, personal de bani, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o

persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane

publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent

dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite, acțiuni săvârșite de două sau mai multe

persoane.

inculpatul Iurii Mihail.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea ce ține de

respingerea încasării cheltuielilor de judecată în sumă de 2007,68 lei și respingerea

aplicării confiscării speciale în baza art.106 Cod penal, cu pronunțarea unei noi hotărâri în

această parte, potrivit căreia să fie dispusă confiscarea în mod solidar de la inculpatul Iurii

Mihail suma de 750 euro, cu trecerea forțată și gratuită a mijloacelor bănești nominalizate

în folosința și proprietatea statului, să fie dispusă încasarea de la Iurii Mihail în folosul

statului cheltuielile judiciare în sumă de 2007,68 lei pentru efectuarea acțiunilor

procesuale.

2

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că prima instanță a admis o

eroare, și anume cu toate că din probele administrate în cadrul judecării cauzei penale

vinovăția inculpatului a fost stabilită în limitele art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal, sentința

de condamnare și pedeapsa stabilită lui Iurii Mihail a fost motivată pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență, în partea dispozitivă a sentinței instanța de judecată,

eronat l-a recunoscut vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.362

alin.(2) lit. b) Cod penal.

De asemenea, apelantul a indicat că instanța de judecată a respins neîntemeiat

solicitarea acuzatorului de stat cu privire la dispunerea confiscării speciale în conformitate

cu art.106 Cod penal, din motiv că nu poate fi solicitată o sumă de bani solidar de la o

singură persoană, prin prisma prevederilor art.530 Cod civil. La fel a motivat că, potrivit

art.106 alin.(2) lit. a) Cod penal, sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv

valorile valutare) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni. Totodată, suma

de 750 euro s-a dovedit a fi transmisă de cet. Dereniov Ilie, iar instanța a motivat că,

întrucât banii nu sunt proprietatea statului, aceștia ne fiind depistați în cadrul urmăririi

penale, persoana care a transmis banii își poate rezerva dreptul de a solicita restituirea

acestora.

În opinia acuzatorului de stat este vădit neîntemeiată concluzia instanței de judecată

că, la caz, nu sunt aplicabile prevederile art.106 alin.(2) Cod penal.

Conform art.106 alin.(2) Cod penal, confiscarea specială constă în trecerea, forțată

și gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate, iar în cazul când aceste bunuri nu

mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.

Prin urmare, în cazul dat, s-a stabilit faptul că condamnatul Iurii Mihail la

momentul reținerii nu mai deținea mijloacele bănești dobândite ilicit ca rezultat al

comiterii infracțiunii de trafic de influență, deoarece denunțătorul Dereniov Ilie a dat banii

lui Rudico Elena prin intermediul lui Iurii Mihail urmărind un avantaj criminal.

Respectiv, instanța de judecată urma să dispună obligatoriu confiscarea în mod

solidar de la condamnatul Iurii Mihail a părții de bani primiți ilegal de la Dereniov Ilie în

sumă de 375 euro, iar partea restantă de 375 euro (din suma totală de 750 euro) urmează

să fie încasată de la Rudico Elena, în cadrul examinării cauzei penale de acuzare a

acesteia.

Totodată, procurorul a invocat că prin sentința nominalizată instanța incorect a

respins solicitarea procurorului privind încasarea de la Iurii Mihail a cheltuielilor de

judecată legate de efectuarea acțiunilor de urmărire penală.

Astfel, conform prevederilor art.227 Cod de procedură penală „cheltuieli judiciare

sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite

martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și

cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței

juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate

3

sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite

în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.”

În conformitate cu prevederile art.385 alin.(1) pct.14 Cod de procedură penală „La

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează următoarele chestiuni: ... cine și în

ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare... ”.

În speță, instanța de judecată a respins solicitarea de încasare de la condamnatul

Iurii Mihail a cheltuielilor suportate de stat în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală, care urmează a fi plătite din contul inculpatului în sumă de 2007,68 lei.

Potrivit recurentului, prima instanță eronat a concluzionat că de către condamnat

pot fi compensate doar cheltuielile judiciare suportate de către martori, partea vătămată,

partea civilă, asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști,

reprezentanții legali a părții vătămate sau a părții civile, iar celelalte cheltuieli judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat.

Apelantul a menționat, că poziția instanței este una greșită, legea fiind interpretată

și aplicată incorect, instanța de judecată nu a luat în considerație prevederile art.229

alin.(1) Cod de procedură penală, care stipulează că „cheltuielile judiciare sânt suportate

de condamnat sau sânt trecute în contul statului.”

3.2. Inculpatul Iurii Mihail a solicitat casarea parțială a sentinței în latura stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probă de 1 an.

În motivarea apelului, inculpatul a indicat că și-a recunoscut vina în cele comise și

în prima instanță a solicitat examinarea cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură

penală confirmând integral învinuirea adusă de acuzatorul de stat.

De asemenea, a menționat că în cadrul urmăririi penale, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, respectiv a solicitat să-i fie stabilită o pedeapsa echitabilă, cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe termen de probă, din motiv că pedeapsa stabilită prin sentință este inechitabilă, luând în

considerație că el nu este încadrat în câmpul muncii, este căsătorit și are la întreținere un

copil minor, nu are o sursă de existență fiind în imposibilitate de a achita amenda în

mărime de 112 500 (o sută doisprezece mii cinci sute) lei.

admise apelurile, sentința a fost casată parțial, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

căreia Iurii Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.326

alin.(2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de

1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art.90 Cod penal,

executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

S-a dispus confiscarea de la Iurii Mihail în beneficiul statului echivalentul în valută

națională la momentul executării a sumei de 750 Euro.

În rest, celelalte dispoziții au fost menținute .

4

atacată doar în latura pedepsei, cheltuielilor judiciare, precum și confiscării speciale,

cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală.

Ce ține de apelul procurorului, instanța de apel l-a admis în latura confiscării în

beneficiul statului a sumei de 750 Euro.

La caz, instanța de apel a notat că este neîntemeiată motivarea instanței că nu poate

fi încasată de la inculpat suma de 750 Euro, deoarece nu a fost depistată la Iurii Mihail, or,

suma dată este o valoare valutară care a fost utilizată la săvârșirea infracțiunii.

La acest capitol, instanța de apel a statuat că, persoana (martorul Dereniov Ilie) s-a

adresat organului de drept, doar după ce a transmis banii pentru obținerea permisului de

conducere si a văzut că nu este nici un rezultat.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a concluzionat în speța dată sunt

aplicabile prevederile art. 106 Cod penal, respectiv este necesară confiscarea sumei

indicate supra în folosul statului de la inculpatul Iurii Mihail.

Ce ține de solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată,

instanța de apel a concluzionat, că judecând cauza penală în privința lui Iurii Mihail, în

această latură, instanța de fond nu a admis derogări de la procedura penală, soluția

instanței de fond de respingere a cererii procurorului în latura dată fiind una întemeiată și

corectă, drept urmare în acest sens apelul procurorului a fost respins.

În acest context, instanța de apel a indicat, că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea documentării cazului și anume: salariul procurorului și a

ofițerului de urmărire penală, inclusiv contribuțiile și primele de asigurare ale acestora,

copertele folosite la dosar, hârtia utilizată și plicurile, reprezintă cheltuieli judiciare ce

sunt achitate din bugetul statului.

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect și motivat a decis respingerea

solicitării procurorului în latura încasării cheltuielilor judiciare de la inculpat, respectiv nu

există vreun temei de casare a sentinței primei instanțe în latura respectivă, motiv pentru

care cererea respectivă a procurorului a fost respinsă ca nefondată.

Referindu-se la apelul inculpatului, instanța de apel a constatat că acesta urmează a

fi admis, or, prima instanță deși a indicat că a ținut cont de prevederile art.art.61, 75 Cod

penal, prin stabilirea pedepsei sub formă de amendă, nu a acordat deplină eficiență

principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin.(2) Cod penal, cât și

prevederilor art.75 Cod penal, incorect individualizând pedeapsa aplicată inculpatului.

Potrivit art.75 alin.(1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod.

Din conținutul sentinței atacate s-a constatat, că prima instanță a stabilit

inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2 250 unități convenționale

echivalentul a 112 500 lei.

În contextul dat, instanța de apel a menționat că, în ședința primei instanțe, apărarea

a solicitat aplicarea în privința inculpatului a pedepsei închisorii cu suspendarea

5

condiționată a executării acesteia, indicând că nu este de acord cu pedeapsa sub formă de

amendă solicitată de acuzare, pe motiv că inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, nu

are careva venituri și nu va fi în stare să achite amenda, totodată instanța aplicând

pedeapsă contrar voinței apărării, nu a motivat din care considerente nu aplică

inculpatului pedeapsa solicitată de apărare.

Așadar, instanța de apel a indicat că, deși potrivit categoriilor de pedeapsă

prevăzute de art.62 Cod penal, pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată solicitată

de apărare este mai aspră decât pedeapsa cu amenda, în speță în coraport cu

circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, care a solicitat o pedeapsă sub formă

de închisoare cu suspendare condiționată din motiv că situația financiară a familiei sale

este grea, instanța de apel a considerat oportună aplicarea în privința lui Iurii Mihail a

pedepsei închisorii cu suspendarea condiționată a pedepsei.

Cu referire la invocarea apelanților ce ține de încadrarea acțiunilor lui Iurii Mihail,

instanța de apel a reiterat faptul, că deși prin sentință, a fost corect reținută în sarcina

inculpatului fapta prevăzută de art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal, printr-o eroare mecanică

în partea dispozitivă a sentinței, instanța de fond a indicat că inculpatul se recunoaște

vinovat și se condamnă pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.362 alin.(2) lit. b)

Cod penal, astfel instanța de apel consideră oportun de a corecta eroarea respectivă

recunoscându-l vinovat pe Iurii Mihai în baza art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal.

ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, recurentul invocă că instanța de apel eronat a stabilit

pedeapsa inculpatului, în raport cu infracțiunea comisă.

Recurentul menționează că instanța de apel a admis o eroare la judecarea apelului

creând o situație mai gravă inculpatului.

Astfel, potrivit art.410 alin.(1) Cod de procedură penală - instanța de apel,

soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel.

Conform art.69 Cod penal, pedeapsa închisorii este una mai aspră decât pedeapsa

amenzii, iar prin stabilirea unei noi pedepse inculpatului sub formă de închisoare, instanța

de apel a extins limitele examinării apelului prevăzut de art.410 Cod de procedură penală,

pentru care motiv consideră că decizia este una ilegală.

La fel, procurorul consideră neargumentată excluderea încasării de la inculpatul

Iurii Mihail în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2007,68 lei.

Consideră recurentul că instanțele de judecată au interpretat eronat prevederile

art.227 alin.(1) Cod de procedură penală, conform căruia cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal,

or, potrivit art.229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate

de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

În drept, recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10)

Cod de procedură penală.

6

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul ordinar declarat

de procuror urmează a fi admis, cu casarea parțială a hotărârii atacate.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală sau parțială a hotărârii atacate și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Conform art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai

cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care

aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Așadar, Colegiul penal lărgit constată că procurorul critică decizia instanței de apel

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și latura civilă, invocând că instanța de apel

eronat a modificat pedeapsa stabilită inculpatului, prin ce a încălcat prevederile art.410

alin.(1) Cod penal. Totodată, invocă recurentul că instanța de apel greșit a menținut

soluția de respingere a cheltuielilor de judecată solicitate spre încasare de către procuror.

Colegiul penal apreciind argumentele procurorului privind respingerea de către

instanțele de fond a încasării cheltuielilor judiciare din contul lui Iurii Mihail în beneficiul

statutului, conchide că argumentele date sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

În susținerea concluziilor sale, Colegiul penal punctează că instanța de apel corect a

reținut că cheltuielile solicitate, sub formă de salariul procurorului și a ofițerului de

urmărire penală, inclusiv contribuțiile și primele de asigurare ale acestora, copertele

folosite la dosar, hârtia utilizată și plicurile, sunt cheltuieli întreprinse pentru desfășurarea

acțiunilor procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii.

În sensul dat, Colegiul penal constată faptul că cheltuielile suportate în cadrul

urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate din bugetul statutului.

Într-o altă ordine de idei, judecând recursul procurorului și analizând argumentele

aduse de recurent în susținerea soluției solicitate în partea stabilirii pedepsei inculpatului,

Colegiul relevă, că concluzia instanței de apel privind stabilirea inculpatului a unei noi

pedepse sub formă de închisoare inculpatului, este greșită și care încalcă normele legale.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel a modificat pedeapsa stabilită

inculpatului de către prima instanță, în sensul agravării acesteia.

Potrivit sentinței, prima instanță i-a stabilit inculpatului Iurii Mihail pedeapsa

penală sub formă de amendă în mărime de 2 250 unități convenționale, ceea ce constituie

suma de 112 500 lei (o sută doisprezece mii cinci sute) lei. Nefiind de acord cu pedeapsa

stabilită, inculpatul a contestat decizia instanței de apel solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu suspendarea executării acesteia, motivând că nu are surse financiare pentru

a achita amenda stabilită.

În speța dată, Colegiul penal lărgit punctează că procurorul a contestat cu apel

sentința doar în latura civilă a acesteia, iar inculpatul Iurii Mihail în latura penală.

7

Judecând cauza, instanța de apel a concluzionat că este oportun de a admite apelul

inculpatului, cu casarea sentinței în latura penală, stabilindu-i ultimului o pedeapsă în baza

art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art.90 Cod penal, a suspendat condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 1 an.

În situația dată, Colegiul penal consideră că instanța de apel, la judecarea apelurilor

declarate a comis o eroare gravă, și anume a încălcat regula neagravării situației în

propriul apel, regulă prevăzută la art.410 Cod de procedură penală.

Prevederile art.410 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează că instanța de apel,

soluționând cauza, nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana care a declarat apel.

Alin.(2) al art.410 Cod de procedură penală, prevede că aceeași regulă se aplică și în cazul

în care apelul a fost declarat în favoarea unei părți de către procuror.

De menționat că regula neagravării situației se aplică tuturor titularilor dreptului de

apel, cu excepția cazului când procurorul atacă hotărârea în defavoarea inculpatului, iar

instanța de apel este în drept, după caz, de a-i agrava situația acestuia în orice sens.

Instanțele de apel vor avea în vedere și faptul că regula neagravării situației

guvernează nu numai pedeapsa, dar și oricare alt aspect al laturii penale, cum ar fi, spre

exemplu, recunoașterea unor circumstanțe agravante, schimbarea încadrării juridice a

faptei într-o infracțiune mai gravă, chiar dacă pedeapsa nu se va majora.

Reținând aceste prevederi legale, hotărârea poate fi modificată numai în favoarea

celui care a exercitat-o, iar în cazul în care apelul s-a declarat și în defavoarea celui

vinovat, instanța va judeca apelul doar în limitele cerințelor invocate de alți apelanți,

esența și importanța acestui principiu constând în faptul de a asigura și a garanta libertatea

folosirii căii de atac de către părți fără teama că odată exercitată, calea de atac le poate

înrăutăți situația.

Raportând prevederile menționate la speța dată, Colegiul penal menționează că în

speța dată, procurorul a contestat sentința primei instanțe, doar în latura civilă a acesteia,

respectiv instanța de apel nu era în drept a stabili o pedeapsă mai aspră decât cea stabilită

de prima instanță, chiar dacă inculpatul a solicitat acest fapt. Prin urmare, Colegiul

accentuează că potrivit art.62 Cod penal, categoria de pedeapsă, amenda este mai ușoară

decât categoria de pedeapsă, închisoarea.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide că prin stabilirea pedepsei

cu închisoare inculpatului, instanța de apel a creat o situație mai gravă pentru acesta, astfel

încălcând prevederile procesual penale, ceea ce constituie o încălcare gravă a drepturilor

și libertăților persoanei inculpate. De altfel, nu pot fi puse la baza casării sentinței în

partea stabilirii măsurii de pedeapsă sub formă de amendă, argumentele despre starea

materială a vinovatului, or, modalitatea de achitare a amenzii este prevăzută de legislație

și în astfel de situații, care sânt invocate de inculpat și apărare.

În concluzie, dat fiind faptul că procurorul a contestat sentința doar în latura

civilă, iar inculpatul în latura penală, solicitând o pedeapsă mai aspră, Colegiul penal

8

conchide, că instanța de apel greșit a admis apelul inculpatului, casând parțial sentința, în

latura penală, în partea stabilirii pedepsei și a admis o eroare procesuală care cade sub

incidența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, din care

motiv va menține soluția dată de prima instanță, potrivit căreia lui Iurii Mihail i-a fost

stabilită pedeapsa în baza art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală sub formă de amendă în mărime de 2 250 unități

convenționale, ce constituie suma de 112 500 lei (o sută doisprezece mii cinci sute) lei.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de circumscripție

Bălți, Bodareu Octavian, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 31 ianuarie 2018 în partea stabilirii pedepsei, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Ungheni, sediul Central din 26 octombrie 2017, potrivit căreia lui Iurii Mihail xxxxx i-a

fost stabilită pedeapsă în baza art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal, sub formă de amendă în

mărime de 2 250 unități convenționale, ce constituie suma de 112 500 (o sută doisprezece

mii cinci sute) lei.

În rest, se mențin dispozițiile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 04 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Boico Victor

9