1ra-1491/2018 — art. art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 2 lit. b CP

1ra-1491/2018 — art. art. 287 alin. 2 lit. b, 287 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1491/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți,

Formusatii Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Munteanu Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX

Sîrghi Ion XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 12.10.2017 - până la 17.01.2018

instanța de apel:

de la 09.02.2018 - până la 14.03.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 27.06.2018 – până la 26.09.2018

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2018:

Munteanu Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal coroborat cu art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, la pedeapsa de trei ani și patru luni

închisoare;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, coroborat cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la pedeapsa de trei ani și

patru luni închisoare.

1

În corespundere cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

definitiv spre executare, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe termen

de patru ani, cu ispășire în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii, pe o perioadă de

probațiune de doi ani, cu aplicarea în privința lui Munteanu Ion, a

măsurii preventive - obligațiunea de nepărăsire a țării până la devenirea

sentinței definitivă.

Sîrghi Ion XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, coroborat cu prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la pedeapsa amenzii în

mărime de 563 unități convenționale, ceia ce constituie 28150 lei, cu

aplicarea în privința acestuia a măsurii preventive - obligațiune de

nepărăsire a țării până la devenirea sentinței definitivă.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea

din contul inculpaților Munteanu Ion și Sîrghi Ion în beneficiul statului,

a cheltuielilor judiciare.

Munteanu Ion XXXXX, la data de 24.06.2017, în intervalul orelor de la

01:00 până la 01:25, aflându-se în clubul de noapte „Manhatan” amplasat

în or. Sîngerei, str. B. Glavan nr. 2A, intenționat, din motive josnice,

încălcând grosolan ordinea publică, ce înseamnă o totalitate de relații

sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate,

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și manifestând

obrăznicie deosebită, din intenții huliganice, împreună și de comun

acord cu Sîrghi Ion, i-a aplicat lui Bordei Efim și Popescu Petru, multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzându-

i lui Bordei Efim, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 132D din

07.07.2017, vătămări corporale ușoare și lui Popescu Petru, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 215 din 26.06.2017, vătămări

corporale ușoare, acțiuni ce au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, cu calificativele ”huliganismul, adică acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc prin

obrăzniciei deosebită, acțiuni săvârșite de două sau mai multe

persoane”.

Tot el, Munteanu Ion XXXXX, la data de 22.10.2016, ora 00:45,

intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al faptelor sale, împreună

și de comun acord cu fratele său, Munteanu Pavel, în privința căruia

2

cauza penală a fost disjungată, sub un pretext neînsemnat, din intenții

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând o neglijare

premeditată a conduitei în societate și o obrăznicie deosebită, urmărind

manifestarea bravurii și a forței grosolane cu scopul de a înjosi onoarea și

demnitatea persoanei, aflându-se în loc public, pe terasa barului

„Manhatan” amplasat în or. Sîngerei, str. B. Glavan 2B, i-au aplicat mai

multe lovituri cu mâinile în cap lui Bajereanu Lilian, provocându-i

acestuia conform raportului de expertiză judiciară nr. 104D din

18.05.2017, vătămări corporale ușoare, acțiuni care au fost încadrate în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu calificativele ”huliganismul,

adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite

de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc prin obrăzniciei deosebită, acțiuni săvârșite de două

persoane .”

2.1. Prin aceeași sentință, prima instanță a constatat că Sîrghi Ion

XXXXX, la data de 24.06.2017, în intervalul orelor de la 01:00 până la

01:25, aflându-se în clubul de noapte ’’Manhatan” amplasat în or.

Sîngerei, str. B. Glavan nr.2A, intenționat, din motive josnice, încălcând

grosolan ordinea publică, ce înseamnă o totalitate de relații sociale ce

asigură o ambianță liniștită de conviețuire în societate, exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate și manifestând obrăznicie

deosebită, din intenții huliganice, împreună și de comun acord cu

Munteanu Ion, i-a aplicat lui Bordei Efim și lui Popescu Petru multiple

lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzându-

i lui Bordei Efim, potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 132 D din

07.07.2017, vătămări corporale ușoare și lui Popescu Petru, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 215 din 26.06.2017, vătămări

corporale ușoare, acțiuni care au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2)

lit. b) Cod penal, cu calificativele ”huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc

prin obrăzniciei deosebită, acțiuni săvârșite de două persoane sau mai

multe persoane”.

Procuratura r-ului Sîngerei, Dumitru Ceaica, prin care a solicitat casarea

parțială a sentinței în partea soluționării chestiunii privind cheltuielile

judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

încasarea din contul inculpaților Munteanu Ion și Sîrghi Ion a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2476,60 lei, suportate în cadrul

3

respectivei cauze penale pentru efectuarea expertizelor medico-legale,

iar în rest sentința să fie menținută fără modificări.

În susținerea apelului, procurorul a expus următoarele:

- prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 381 alin. (1) pct.

14); art. 227 alin. (2) pct. 5); art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală,

astfel, nu a dispus încasarea din contul inculpaților a cheltuielilor

judiciare, admițând interpretarea eronată a normelor enunțate;

- neîncasarea cheltuielilor judiciare atrage după sine neasigurarea

scopului pedepsei penale și anume reeducarea inculpaților, restabilirea

ordinii de drept, ba chiar din contra într-un mod tacit va favoriza

condamnații să comită fapte analogice pe viitor, conștientizând că drept

rezultat al comiterii lor, în limite legale, nu survine o pedeapsă aspră

care să-i limiteze în drepturi sau să atragă după sine alte consecințe

grave.

martie 2018, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel, a apreciat drept

obiectivă concluzia primei instanței privind respingerea cerinței de

încasare de la inculpați a cheltuielilor judiciare în suma totală de 2476,60

lei, reieșind din obligația statului în sensul art. 6 CEDO, prin intermediul

agenților din cadrul organului de urmărire penală de a dovedi, prin

prisma prevederilor art. 24 și art. 56 Cod de procedură penală, vinovăția

persoanei atrasă la răspunderea penală, având conform art. 96-97 Cod de

procedură penală, sarcina probațiunii, atât timp cât legea penală îi

garantează acuzatului dreptul la prezumția nevinovăției, stipulat la art. 8

Cod de procedură penală, liberându-l de obligația de a-și demonstra

nevinovăția.

De asemenea, instanța de apel a reținut expunerea argumentată și

motivată a primei instanțe asupra tuturor aspectelor faptice a cauzei,

inclusiv prin motivația respingerii cerințelor de încasare din contul

ambilor inculpați, în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare, motivare

pe care instanța de apel a acceptat-o și a însușit-o, fapt care în opinia

instanței de apel a venit în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a statuat

că art. 6 § 1 din CEDO, deși impune instanțelor obligația să își motiveze

deciziile, nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

4

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Pentru o

motivare suplimentară în acest sens, instanța de apel a reținut dispoziția

art. 142 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărei „expertiza se

dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea

circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie pentru cauza penală, sunt

necesare cunoștințe specializate în domeniul științei (…), de către OUP,

procuror (…)”, la caz fiind incluse și cele medico-legale de constatare a

gradului și caracterului vătămărilor corporale, în vederea unei încadrări

juridice corecte a acțiunilor criminale, care în sensul art. 143 alin. (1) pct.

2) Cod de procedură penală, sunt obligatorii.

De rând cu aceasta, instanța de apel a făcut referire și la dispozițiile

alin. (3) art. 75 a Legii nr. 68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza

judiciară și statutul expertului judiciar, care stabilesc expres că: „în

cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor

prevăzute la art. 142 alin. (2) din Cod de procedură penală”, la caz

ordonatorul expertizei fiind organul de urmărire penală și nu partea

apărării, care deși a formulat o cerere privind numirea unei expertize

suplimentare, aceasta a fost respinsă prin ordonanța procurorului în

Procuratura Sângerei, D. Ceaica, din 20.09.2015.

Astfel, instanța de apel, ținând cont de faptul că rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 104D din 18.05.2017; nr. 215 din 26.06.2017 și

nr. 132D din 07.07.2017, au fost utilizate în sensul art. 93 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, în calitate de probe, fiind puse la baza

învinuirii și condamnării lui Munteanu Ion și Sîrghi Ion, a considerat

nefondată solicitarea apelantului privind încasarea de la inculpați a

costului întocmirii rapoartelor de expertiză menționate.

martie 2018, la data de 25 aprilie 2018, a declarat recurs ordinar

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei,

prin care, invocând în calitate de temei de drept prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei

instanței de apel, în partea soluției privind cheltuielile de judecată, cu

încasarea de la inculpații Munteanu Ion și Sîrghi Ion, în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 2476,60 lei.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a expus următoarele:

- este neargumentată soluția instanței de apel cu privire la

respingerea solicitării de încasare din contul inculpaților a cheltuielilor

5

judiciare, deoarece cheltuielile respective au fost suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare, inclusiv la solicitarea avocatului în

interesele inculpaților în cadrul pregătirii poziției de apărare a celor din

urmă;

- a făcut referire la prevederile art. 142 alin. (2); art. 227 alin. (1)-(3);

art. 228 alin. (3); art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală și în acest sens

a opinat că, odată ce inculpații au fost recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunilor incriminate, cheltuielile judiciare urmează a fi încasate din

contul acestora, or cauza penală a fost examinată în procedura art. 3641

Cod de procedură penală;

- atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au clarificat

obiectiv necesitatea încasării cheltuielilor judiciare, emițând hotărâri

neargumentate în această parte.

inculpatului Sîrghi Ion, a depus referință asupra recursului procurorului,

solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente:

- instanțele de fond corect și obiectiv au respins solicitarea de

încasare a cheltuielilor de judecată din contul inculpaților, reieșind din

obligația statului prin intermediul agenților săi de a dovedi vinovăția

persoanei pentru tragerea acesteia la răspundere penală, având sarcina

probării vinovăției, atâta timp cât legea procesual-penală îi garantează

acuzatului prezumția nevinovăției;

- ordonatorul expertizelor judiciare a fost organul de urmărire

penală.

declarat, în coraport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

La caz, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422

Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea

părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

6

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, iar potrivit art.427 alin.(1)

Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, la judecarea cauzei.

În speță se reține că recurentul contestă decizia instanței de apel,

indicând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, criticând decizia

instanței de apel anume în partea motivării soluției privind respingerea

apelului declarat de procuror, prin care a fost solicitată încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei

judiciare în prezenta cauză penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal reține că argumentele invocate de recurent în susținerea acestui

temei de drept nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei,

în acest context fiind aduse următoarele considerente.

Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate în coraport cu

motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor evidențiate în apel și în

prezentul recurs ordinar, bazându-și soluția pe prevederilor stipulate în

art. 227 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs ordinar, în

virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, fiind conchis că instanța de apel corect s-a referit la pct. 37

hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat

că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, nu

poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal accentuează dispozițiile art. 227 Cod de

procedură penală, care reglementează în mod clar și explicit care anume

cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor judiciare, în această listă

7

nefiind însă incluse cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor

judiciare.

Mai mult, prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din

14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar,

stipulează expres că: „În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea

expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul

alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din Codul de

procedură penală al Republicii Moldova”.

În această ordine de idei, se reține că potrivit prevederilor art. 142

alin. (2) Cod de procedură penală: „Părțile, din inițiativă proprie și pe cont

propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al

procurorului sau al instanței de judecată, să înainteze instituției publice de

expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară, o cerere privind efectuarea

expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor

putea fi utilizate în apărarea intereselor lor”.

Sub acest aspect, argumentul recurentului cu privire la faptul că la

solicitarea avocatului în interesele inculpaților în cadrul pregătirii

poziției de apărare a fost dispusă efectuarea unor expertize judiciare, nu

și-a găsit confirmarea, or studiind materialele cauzei, Colegiul penal a

stabilit că la numirea expertizelor judiciare pentru care se solicită

încasarea cheltuielilor din contul inculpaților, în calitate de ordonator,

figurează organul de urmărire penală, care era obligat în temeiul

prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, să dispună

efectuarea expertizei medico-legale în privința părților vătămate pentru

constatarea gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității

corporale a acestora, concomitent având, potrivit art. 100 alin. (1) Cod de

procedură penală, competența administrării probelor în procesul penal.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului cu privire la faptul

că, odată ce inculpații Munteanu Ion și Sîrghi Ion au fost recunoscuți

vinovați de comiterea infracțiunilor incriminate, cauza fiind examinată

sub îndrumările prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, ultimii

recunoscând integral probele administrate la faza urmăririi penale și

vinovăția, astfel urmând ca cheltuielile judiciare să fie încasate din contul

acestora, deoarece facilitatea acordată de legiuitor prin reducerea

limitelor pedepsei prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală nu poate fi interpretată în defavoarea inculpaților prin punerea în

sarcina acestora a suportării cheltuielilor de judecată, or, examinarea

8

cauzei în procedură simplificată are un singur efect legal instituit -

reducerea limitelor pedepsei și nicidecum nu influențează asupra

rezolvării chestiunii cu privire la cheltuielile de judecată, cu atât mai

mult că această chestiune are o reglementare distinctă și clară în legea

procesual penală.

În plenitudinea celor constatate, reieșind din corectitudinea

respingerii, de către prima instanță și instanța de apel, a solicitării

procurorului privind recuperarea cheltuielilor de judecată din contul

inculpaților, apreciind netemeinicia argumentelor invocate în recursul

ordinar deferit prezentei examinări, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 martie 2018, în

cauza penală în privința lui Munteanu Ion XXXXX și Sîrghi Ion XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 septembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

9