1ra-417/2018 — art. 326 alin. 3 lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 alin. 3 lit. a CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-417/2018 — art. 326 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-417/2018
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
27 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache
Judecători – Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Elena Cobzac
judecând fără citarea părților recursul ordinar declarat de avocatul Prodan Lilia în
numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe
Fucedji Igor xxxxx, născut la xxxxx, originar
din xxxxx și domiciliat în xxxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.05.2017 – 23.06.2017;
Instanța de apel: 03.08.2017 – 07.11.2017;
Instanța de recurs: 24.01.2018 – 27.03.2018.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 iunie 2017, adoptată în
procedură simplificată prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, Fucedji Igor a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal,
stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 4 000 (patru mii) unități
convenționale, ceea ce constituie suma de 200 000 (două sute mii) lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Fucedji Igor
activând în calitate de ofițer de urmărire penală al Secției Urmărire Penală al Centrului pentru
Combaterea Traficului de Persoane, fiind persoană publică, având în virtutea acestei funcții
permanent drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, fiind
obligat, în conformitate cu fișa de post privind obligațiunile funcționale, de a dirija în
cunoștință de cauză sectorul de muncă încredințat, să manifeste inițiativă și perseverență, să
asigure îndeplinirea întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea
1
atribuțiilor, de legislația în vigoare, să fie obiectiv și imparțial, având obligații în vederea
soluționării materialelor și cauzelor repartizate spre examinare, iar în conformitate cu Legea
cu privire la prevenirea și combaterea corupției nr.90-XVI din 25.04.2008, acceptând benevol
restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce la
folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și în alte
interese decât cele de serviciu, contrar, obligațiilor și interdicțiilor impuse de funcția deținută,
acționând în înțelegere prealabilă și de comun acord cu persoana în privința căreia cauza a
fost disjungată, a comis infracțiunea - traficul de influență cu primirea de bunuri în proporții
deosebit de mari în următoarele circumstanțe:
În perioada lunii noiembrie 2016 - prezent, efectuând urmărirea penală în cauza penală
pornită în baza art.206 alin.(3) lit. b), b1), e1), f) și art.3621 alin.(2) lit. b), c) Cod penal în
privința lui xxxxx, ofițerul de urmărire penală Fucedji Igor în comun cu persoana în privința
căreia cauza penală a fost disjungată, susținând că vor putea determina procurorul care
conduce urmărirea penală pe cauza în speță, să înceteze urmărirea penală în privința
numitului xxxxx, au pretins și acceptat de la cet. xxxxxx - tatăl învinuitului xxxxx suma de 30
000 euro.
Astfel, ca urmare a acțiunilor ofițerului de urmărire penală Fucedji Igor și persoana în
privința căreia cauza a fost disjungată, la 27.11.2016 între orele 13:37 – 14:17, xxxxx,
aflându-se în restaurantul „Kalamaki Greek Tavem Opa” situat în mun. Chișinău, str.
Mitropolit Varlaam 88, i-a transmis Iui Fucedji Igor suma de 10 000 euro - ca prima tranșă,
care conform cursului oficialul Băncii Naționale a Moldovei constituie echivalentul sumei de
213 916 lei moldovenești, restul sumei urmând a fi transmis la adoptarea deciziei de încetare
a urmăririi penale.
Pe baza stării de fapt expuse, prima instanță a constatat că acțiunile inculpatului
Fucedji Igor, constituie infracțiunea prevăzută la art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal - traficul de
influență, adică pretinderea, acceptarea sau primirea, mijloacelor bănești de către o persoană
care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu
funcție de demnitate publică, pentru a-l face să îndeplinească sau nu, ori să întârzie sau să
grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, săvârșite de două sau mai
multe persoane, cu primirea de bunuri sau avantaje în proporții deosebit de mari.
Legalitatea și temeinicia sentinței a fost atacată cu apel de către procuror, care a
solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei în această
parte, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă
mai aspră, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea executării pedepsei
pe o perioadă de probațiune de 3 ani și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în
organele de stat pe un termen de 5 ani.
Fără a contesta vinovăția inculpatului, procurorul în motivarea apelului a indicat că
pedeapsa stabilită inculpatului Fucedji Igor de către prima instanță este prea blândă, din
motivul că aceasta este un mijloc de corectare și reeducare al condamnatului în vederea
atingerii scopului de influență asupra corectării și reeducării vinovatului, restabilirii echității
sociale și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și din
2
partea altor persoane, în privința inculpatului Fucedji Igor urmând să fie stabilită o pedeapsă
sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Astfel, inculpatul a fost angajat în calitate de ofițer de urmărire penală în cadrul
Combaterea Traficului de Ființe Umane. În obligațiile acestuia, ca ofițer de urmărire penală,
intra exercitarea atribuțiilor de serviciu în strictă conformitate cu legislația și să pledeze
pentru echitate și dreptate în societate, însă prin acțiunile sale, inculpatul Fucedji Igor a
ponegrit imaginea colaboratorului de poliție atât în rândul colegilor de serviciu, cât și în fața
societății, în mod special.
În acest sens, procurorul a menționat că inculpatului Fucedji Igor trebuie să-i fie
stabilită o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ceea ce
ar duce la atingerea scopului pedepsei penale, mai mult, ar servi și la prevenirea comiterii
infracțiunilor din rândul polițiștilor și ridicarea încrederii populației față de aceștia.
La fel, acuzarea a considerat că prima instanță urma să se pronunțe și asupra
prevederilor art.65 Cod penal, și anume asupra pedepsei complimentare, privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, care poate fi aplicată ca
pedeapsă complementară chiar și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă
pentru infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, deoarece inculpatul Fucedji Igor a
comis infracțiunea în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, fiind angajat în calitate de
ofițer de urmărire penală în cadrul Centrului pentru Combaterea Traficului de Ființe Umane.
Totodată, procurorul atenționează că în dispozitivul sentinței neîntemeiat este indicat
faptul că Fucedji Igor este în drept să achite jumătate din amenda stabilită în decurs de 72 ore,
în speță fiind inaplicabile prevederile art.64 alin.(31) Cod penal, deoarece a fost comisă o
infracțiune care se atribuie la categoria celor grave.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2017,
apelul declarat a fost admis, sentința a fost casată în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o
nouă hotărâre în această parte, potrivit căreia lui Fucedji Igor i s-a stabilit pedeapsa cu
aplicarea prevederilor art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe
un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 5 ani.
În rest, sentința a fost menținută.
În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a indicat că judecarea
cauzei penale în prima instanță a fost efectuată în baza probelor administrate la faza urmăririi
penală, procedură simplificată prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, respectiv
probele administrate de către organul de urmărire penală și reținute de către prima instanță
întru confirmarea vinovăției inculpatului, nu au fost contestate.
Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra stării de fapt, ci doar în partea stabilirii
pedepsei inculpatului Fucedji Igor.
În contextul dat, instanța de apel a constatat că prima instanță incorect a individualizat
pedeapsa stabilită inculpatului Fucedji Igor pentru săvârșirea unei infracțiuni de corupție, iar
în cazul dat noțiunea „gravitatea infracțiunii săvârșite” trebuie de înțeles în sensul că aceste
infracțiuni, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un pericol deosebit de grav
3
pentru societate, deoarece se manifestă în structurile autorităților de stat, a puterii sau
serviciilor publice, care discreditează și compromit activitatea acestora.
Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind nefondată soluția primei instanțe
privitor la neaplicarea pedepsei complementare în privința lui Fucedji Igor, deoarece în cazul
dat prevederile art.78 Cod penal sunt inaplicabile, dânsul a săvârșit infracțiunea folosindu-se
nemijlocit de poziția sa de serviciu. La caz, Legea penală nu și-ar atinge scopul și va fi
ineficientă pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni ce atentează la relațiile referitoare la
buna organizare și desfășurare a activității autorităților publice, precum și la relațiile ce țin de
încrederea societății în organele autorității publice, precum și a persoanelor investite de stat
să presteze servicii de interes public.
Așadar, instanța de apel a menționat că dacă sancțiunea normei penale prevede
obligatoriu ca pedeapsă complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de
a exercita o anumit activitate, instanțele de judecată nu sunt în drept de a o înlătura cu
trimitere la art.78 alin.(2) ori art.79 Cod penal, fiindcă aceasta, ar încălca prevederile art.61
alin.(2) Cod penal, care stipulează că „pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane.”
Instanța de apel a punctat că în cazul când infractorul a utilizat statutul funcției,
drepturile și avantajele pe care le acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție,
acesta trebuie să fie privat de dreptul de a ocupa astfel de funcții, or, anume atunci va fi atins
scopul pedepsei penale aplicate față de condamnat.
Respectiv, în speța dată, inculpatul nu este o simplă persoană publică, ci o persoană cu
demnitate publică care, conform obligațiunilor sale de serviciu, trebuie să prevină și să
combată orice componență de infracțiune și, în deosebi, infracțiunile de corupție, pe când
Fucedji Igor însăși a comis o astfel de infracțiune, astfel, diminuând extraordinar încrederea
societății în incoruptibilitatea organelor de drept. Prin urmare, instanța de apel a remarcat că
față de inculpatul Fucedji Igor sunt aplicabile prevederile art.65 Cod penal și din aceste
considerente a dispus privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele de stat pe un
termen de 5 (cinci) ani.
Instanța de apel a statuat că, în situația când cauzele penale privind infracțiunile de
corupție se examinează în procedurile speciale prevăzute în cazul acordului de recunoaștere a
vinovăției (art.509 Cod procedură penală) sau recunoașterea faptei săvârșite (art.3641 Cod
procedură penală), faptul recunoașterii vinovăției, care atrage incidența procedurii
simplificate, nu poate fi valorificat ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art.76
alin.(1) lit. f) Cod Penal, deoarece acesta ar însemna că aceleiași situații de drept i se v-a
acorda o dublă valență juridică.
Din considerentele sus-indicate, instanța de apel a considerat că inculpatul Fucedji Igor
trebuie să poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în circumstanțele constatate, iar
îndreptarea și reeducarea lui este posibilă doar cu aplicarea pedepsei penale, a închisorii, cu
executarea reală în penitenciar de tip semiînchis
4
Nefiind de acord cu decizia instanței, avocatul Prodan Lilia a contestat-o cu recurs
ordinar în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpatului să-i fie stabilită o altă măsură de
pedeapsă, mai blândă.
În motivarea recursului declarat, recurenta a indicat că decizia instanței de apel este
nemotivată și neargumentată în partea stabilirii pedepsei lui Fucedji Igor, adică soluția
adoptată de instanța de apel este una prea aspră în coraport cu circumstanțele cauzei.
Totodată, recurenta menționează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel și asupra argumentelor invocate de către părți în cadrul examinării
cauzei penale. La fel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sunt
expuse neclar motivele și nu s-a expus asupra prevederilor art.76, 77 Cod penal, la stabilirea
pedepsei, inclusiv la individualizarea pedepsei stabilite.
Recurenta accentuează faptul că cauza penală dată a fost examinată în procedură
simplificată prevăzută la art.3641 Cod de procedură penală, ceea ce denotă, ca la stabilirea
pedepsei inculpatului se atestă prezența circumstanțelor atenuante, care țin strict de capitolul
individualizarea judiciară a pedepsei.
Mai mult, încă din perioada anchetei preliminare penale s-a stabilit cu certitudine
prezența circumstanțelor atenuante prevăzute la art.76 alin.(1) lit. c), f), alin.(2) Cod penal,
pentru care fapt măsura preventivă aplicată în privința lui Fucedji Igor a fost din categoria
celor non privative de libertate.
Inculpatul Fucedji Igor a conlucrat cu organul de urmărire penală pe tot parcursul
urmăririi penale, inclusiv și la etapa examinării judecătorești, si-a recunoscut vina din
momentul reținerii si a făcut declarații în vederea elucidării cazului sub toate aspectele.
Totodată, se accentuează că inculpatul Fucedji Igor are la întreținere 2 copii minori,
unul dintre care este grav bolnav din naștere, respectiv acesta necesită o întreținere specială.
La fel, recurenta menționează că pe parcursul activității profesionale a lui Fucedji Igor
nu au fost stabilite careva derogări sau abateri de la atribuțiile sale și dânsul nu a fost
sancționat, s-a caracterizat doar pozitiv, anterior nu a fost judecat.
În urma acțiunilor de urmărire penală și a examinării judecătorești în privința lui
Fucedji Igor nu au fost stabilite circumstanțe agravante conform art.77 Cod penal.
În drept, recurenta își întemeiază recursul ordinar declarat în baza prevederilor art.427
alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală.
Asupra recursului procurorul a depus referință, în care menționează că recursul
declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este lipsit de temeiuri legale, în
conținutul deciziei contestate nu s-a stabilit eroarea invocată.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit
concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanță de recurs
judecând recursul, este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate în
cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este
5
tardiv sau inadmisibil), ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în
cazul când hotărârea este legală, întemeiată și motivată.
Reieșind din prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427 aceluiași Cod.
În conformitate cu art.427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel poate
fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.
Din conținutul recursului declarat rezultă că apărătorul invocă drept temei de casarea
eroarea prevăzută la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
În același timp, Colegiul penal lărgit constată că în cadrul primei instanțe cauza penală
s-a examinat în procedură simplificată, respectiv avocatul nu contestă starea de fapt stabilită
de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul
doar cu faptul că instanța de apel nu a luat în considerație la stabilirea pedepsei în privința
inculpatului Fucedji Igor, cumulul de circumstanțe atenuante prezente în cauza supusă
judecății.
Verificând și analizând materialele cauzei, precum și decizia instanței de apel ce este
contestată în partea stabilirii pedepsei, în opinia Colegiului nu și-a găsit confirmare temeiul
de casare semnalat de către partea apărării în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a
motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art.art.61,
75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,
stabilite conform sancțiunii normei incriminate.
În susținerea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei
infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, având
deplină libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de
regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei.
Pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei
penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a
Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.
Colegiul penal reține că inculpatul Fugedji Igor a fost condamnat pentru săvârșirea
unei infracțiuni de corupție, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, infracțiune prevăzute
la art.326 alin.(3) lit. a) Cod penal, iar cauza a fost examinată în procedură simplificată pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu art.3641 Cod de
procedură penală.
6
Astfel, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului Fucedji Igor, instanța de apel a
aplicat prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, vinovatul fiind condamnat la 3
ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Reieșind din textul deciziei contestate, se reține că instanța de apel a luat în
considerație faptul că inculpatul a comis o infracțiune de corupție, iar în cazul infracțiunilor
de corupție, noțiunea de „gravitatea infracțiunii” trebuie de înțeles în sensul că aceste
infracțiuni, comparativ cu alte categorii de infracțiuni, prezintă un grad de pericol înalt pentru
societate, deoarece se manifestă în structurile autorităților statului, a puterii sau serviciilor
publice, care discreditează și compromit activitatea acestora.
În continuare, Colegiul penal ține să puncteze că nu pot fi reținute alegațiile
recurentului privind necesitatea aplicării în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod
penal, or, concluzia privind posibilitatea aplicării acestor prevederi este o prerogativă doar a
instanței de judecată, care stabilește dacă scopul pedepsei penale poate fi atins chiar și fără
executare efectivă a acesteia. În formarea convingerii sale, instanța de judecată ține cont de
totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a
condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum
și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate la cauza penală.
Argumentele recurentului referitoare la circumstanțele atenuante precum că inculpatul
are la întreținere 2 copii minori, unul dintre aceștia fiind bolnav, s-a căit de cele comise, este
caracterizat pozitiv și anterior nu a fost sancționat, au fost invocate de partea apărării la
judecarea cauzei în instanțele de fond și apel. Expunerea repetată a circumstanțelor atenuante
nu atestă prezența unor erori de drept care ar impune necesitatea casării deciziei recurate.
În contextul dat, instanța de recurs menționează că întrunirea formală a criteriilor ce
permit aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu este un drept obligatoriu al condamnatului,
ci doar o posibilitate de a suspenda executarea reală a pedepsei, în cazul când nu ar fi rațional
ca vinovatul să execute pedeapsa stabilită.
Ținând cont de prevederile legale enunțate, Colegiul penal lărgit consideră că în
prezenta cauză nu s-au constatat circumstanțe ce ar dovedi faptul aplicării unor pedepse
individualizate contrar prevederilor legale, măsura de pedeapsă lui Fucedji Igor fiindu-i
stabilită în limitele sancțiunii, cu respectarea criteriilor prevăzute la art.75 Cod penal.
În atare împrejurări Colegiului penal ajunge la concluzia că instanța de apel i-a stabilit
inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în considerație
toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, care răspunde atât principiului
proporționalității, cât și scopului prevăzut la art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea condamnatului, cât și a altor persoane.
Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării
deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei inculpatului.
7
Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează că recursul
declarat de către avocatul Prodan Lilia în numele inculpatului Fucedji Igor este neîntemeiat și
urmează a fi respins ca inadmisibil.
În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat avocatul Prodan Lilia în numele
inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie
2017, în cauza penală privindu-l pe Fucedji Igor xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 aprilie 2018.
Președinte Petru Ursache
Judecători Anatolie Țurcan
Nadejda Toma
Vladimir Timofti
Elena Cobzac
8