1ra-95/18 — art. 189 alin. 3 lit. e CP

1ra-95/18 — art. 189 alin. 3 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-95/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Alerguș Constantin

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Vișnevski Nicolai în numele inculpatului Rusu Viorel și de către

inculpatul Rusu Viorel prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 13 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Rusu Viorel XXXXX, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

24.11.2015 – 24.11.2016 (prima instanță);

23.12.2016 – 13.09.2017 (instanța de apel);

21.11.2017 – 17.01.2018 (instanța de recurs ordinar).

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Viorel a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189

alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe

un termen de 5 ani cu amendă în mărime de 500 u.c.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea în privința inculpatului pe o perioadă de probațiune de 4

ani.

Viorel este învinuit de organul de urmărire penală în ceia că el a comis șantajul în

următoarele circumstanțe: în perioada lunilor iulie – septembrie 2015, Rusu Viorel,

aflându-se în xxxxx, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor cet. Spătaru Radu,

a cerut de mai multe ori de la ultimul, transmiterea sumei de 16 000 lei și 2 000

euro, care conform cursului oficial al BNM constituie suma de 43 000 lei, în sumă

totală de 59 000 lei, care constituie proporții mari, amenințând pe Spătaru Radu și

familia acestuia cu violență și cu moartea, demonstrându-i în acest sens cuțitul, ca

obiect folosit în calitate de armă. Prelungindu-și acțiunile sale criminale, la 15

1

septembrie 2015 Rusu Viorel, aflându-se în or. Bălți, a fost reținut în flagrant de

către organul de urmărire penală, în momentul primirii de la Spătaru Radu a sumei

de 16 000 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de organul de urmărire penală

conform art. 189 alin. (5) – Șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile

proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul asupra acestora sau de a

săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana,

rudele sau apropiații acesteia, cu răspândirea unor știri defăimătoare despre ele, cu

deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului

ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deținătorului, a rudelor sau a apropiaților

acestora săvârșit în proporții mari.

Prima instanță, a considerat că acțiunile inculpatului urmează a fi recalificate

din art. 189 alin. (5) Cod penal în art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal indicând că

acțiunile inculpatului fiind încadrate conform art. 189 alin. (5) Cod penal, în cadrul

judecării cauzei, prima instanță a constatat că inculpatul cerea de la partea

vătămată diferite sume de bani, la sfârșit convenind să – i aducă cât poate, astfel

partea vătămată i-a transmis suma de 16 000 lei.

Astfel, prima instanță a considerat că obiectul material al infracțiunii

constituie banii în sumă de 16 000 lei, care îi avea asupra sa partea vătămată și

anume această sumă s-a transmis către inculpat, iar suma indicată de învinuire –

2000 euro, nu-i poate fi încriminată pe motiv că suma dată nu a fost transmisă și

nici condiționată de a fi transmisă ulterior, mai mult, suma de 59 000 lei nu

constituie proporții mari, prima instanță indicând că în urma modificărilor operate

în lege, proporții mari constituie suma ce depășește 90 000 lei.

La fel, prima instanță a considerat că în cadrul judecării cauzei nu au fost

confirmate acțiunile inculpatului ce s-a încadrat în calificativul „cu aplicarea armei

sau a altor obiecte folosite în calitate de armă”, pe motiv că din declarațiile părții

vătămate, la întâlnirea cu Rusu Viorel, ultimul ținea în mână un obiect strălucit,

acesta putea fi cuțit, cheie, telefon, brichetă, el presupunând că este un cuțit care se

strânge, însă amenințarea cu acest obiect presupus a fi cuțit nu a avut loc.

Cât ține de vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

189 alin. (2) lit. d) Cod penal, prima instanță a constatat că sa confirmat în urma

cercetării judecătorești, prin ansamblul de probe cercetate și descrise în sentință

(f.d. 21 – 23 v.III) că inculpatul a săvârșit infracțiunea de Șantaj – adică cererea de

a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau deținătorului ori dreptul

asupra acestora sau de a săvârși alte acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu

violență persoana, rudele sau apropiații acesteia, cu răspândirea unor știri

defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului,

posesorului, deținătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deținătorului, a

rudelor sau a apropiaților acestora săvârșit prin amenințarea cu moartea.

2

Procuratura Bălți, Celac Alexandru, solicitând casarea sentinței cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul

să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3)

lit. e) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse de 8 ani închisoare cu amendă în

mărime de 1 500 u.c., cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

invocând că acțiunile inculpatului urmau a fi calificate de către instanță conform

art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, pe motiv că inculpatul a dobândit bunurile cerute

– banii în sumă de 16 000 lei, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal au

prejudiciat normele art. 75 Cod penal.

2017, s-a admis apelul declarat, casată sentința, pronunțată o hotărâre nouă potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Rusu Viorel a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, stabilindu-i o

pedeapsă de 7 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1500 u.c., cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

lunilor iulie – septembrie 2015, aflându-se în xxxxx, având scopul dobândirii ilicite

a bunurilor cet. Spătaru Radu, a cerut de mai multe ori de la ultimul, transmiterea

sumei de 16 000 lei, amenințând pe cet. Spătaru Radu și familia acestuia cu

violență și cu moartea. Prelungindu-și acțiunile sale criminale, la 15 septembrie

2015 cet. Rusu Viorel, aflându-se în or. Bălți, a fost reținut în flagrant de către

organul de urmărire penală, în momentul primirii de la cet. Spatari Radu a sumei

de 16 000 lei.

Acțiunile inculpatului fiind încadrate în prevederile art. 189 alin. (3) lit. e)

Cod penal – Șantajul săvârșit prin amenințarea cu moartea, urmat de dobândirea

bunurilor cerute.

Astfel, instanța de apel a constatat că la examinarea cauzei, prima instanță nu

a dat eficiență prevederilor art. 93 – 101, 26 – 27 Cod de procedură penală, nu a

cercetat multiaspectual cauza, nu a dat aprecieri probelor prin prisma pertinenței,

concludenții, coroborării lor, astfel nu a reținut just starea de fapt pe cauză.

La fel, instanța de apel a indicat că soluția privind recalificarea acțiunilor

inculpatului în prevederile art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal, este neîntemeiată și

contrară bazei probante, menționând că, prima instanță a indicat că „în cadrul

judecării cauzei, s-a confirmat că inculpatul cerea de la partea vătămată diferite

sume de bani, la sfârșit au convenit să-i aducă cât poate. Partea vătămată a transmis

16 000 lei”, acest fapt confirmă în mod cert că acțiunile de șantaj ale inculpatului

au fost urmate de dobândirea bunurilor cerute.

Instanța de apel a menționat că efectuarea măsurii speciale de investigație

„controlul transmiterii banilor” a fost consemnată prin procesul – verbal din

15.09.2015(f.d. 68 v.I), din care reiese că investigatorul sub acoperire i-a transmis

3

bani lui Spătaru Radu, iar acesta la rândul său a transmis banii lui Rusu Viorel care

i-a transmis lui Spatari Maxim, ultimul a pus banii pe torpedoul microbuzului cu

care au venit.

Mai mult, instanța de apel a constatat din probele cercetate că inculpatul a

obținut de la Spătaru Radu suma de 16 000 lei, care a fost transmisă inculpatului, și

a fost ulterior depistată conform procesului – verbal de percheziție din 15.09.2015

(f.d. 163 – 164 v.I), în automobilului de model Mercedes Vito care aparține lui

Spatari Maxim.

La fel, instanța de apel a indicat că în ședința de judecată, inculpatul a

confirmat că a primit de la Spătaru Radu suma de 16 000 lei.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea pedepsei, conducându-se de prevederile

art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

art. 7 și 75 Cod penal, de gravitatea și gradul de pericol social a crimei săvârșite de

inculpat, de comportamentul său după comiterea infracțiunii, a ajuns la concluzia

că sunt întemeiate motivele apelului, constatând că corijarea inculpatului este

posibilă doar fiind izolat de societate.

6.1 Avocatul Vișnevski Nicolai în numele inculpatului Rusu Viorel, indicând

temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală prin care a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi

decizii prin care să fie menținută sentința, invocând:

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- martorii Spătaru Tatiana, Profor Anatolie, Surdu Violeta, Cuțulap Danu,

Tcaci Leonid, Bondarenco Iurie și Risovanaia Ludmila, în declarațiile lor nu au

confirmat faptul șantajului și violenței, iar martorii Bondarenco Iurie și Risovanaia

Ludmila au indicat că aflându-se la distanța de 40 – 50 m., vara anului 2015, au

văzut cum două persoane discutau gălăgios, Rusu Viorel și Spătaru Radu, martorul

Spătaru Tatiana – mama părții vătămate, a indicat că este vecină cu Rusu Viorel în

xxxxx, inculpatul și partea vătămată au frecventat aceiași școală, relațiile au fost

prietenești, la data de 11.09.2015, fiul Spătaru Radu vorbea cu Rusu Viorel și

Spatari Maxim fără a avea careva ceartă. Partea vătămată, în ședința de judecată a

declarat că careva prejudiciu material de la Rusu Viorel nu are, la fel pretenții nu

are față de inculpat, amenințări din partea lui Rusu Viorel către rudele lui Spătaru

Radu nu au fost, 2000 euro inculpatul a cerut de la el cu „hai te rog frumos”. Suma

de 16 000 lei, i-a dat-o poliția și i-a propus lui Rusu Viorel pe telefon după care a

transmis banii lui Spatari Maxim.

- instanța de apel, trebuia să pronunțe decizia conducându-se de hotărârea

plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 și pct. 3 nr. 8 din

11.11.2003 individualizarea pedepsei plus art. 7, 75 alin. (1) Cod penal, luând în

calcul că nu a avut loc faptul de dobândire a bunurilor cerute;

4

6.2 Inculpatul Rusu Viorel indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală prin care a solicitat casarea deciziei

cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie menținută sentința, invocând:

- actele: procesul – verbal de audiere a victimei Spătaru Radu din

25.08.2014(f.d. 10 v.I), procesul – verbal de audiere suplimentar a victimei Spătaru

Radu din 04.09.2014 și procesul – verbal de audiere suplimentar a victimei Spătaru

Radu din 07.09.2014 au fost întocmite cu încălcări care duc la nulitatea actelor date,

fiindcă ordonanța de începere a urmăririi penale este din data de 08.09.2015, iar

actele de mai sus menționate fiind întocmite anterior începerii urmăririi penale,

adică în anul 2014;

- procesul – verbal de consemnare a plângerii(f.d. 8) din data de 25.08.2015 a

fost întocmit cu încălcări, în sensul rectificării anului, astfel ignorându-se

prevederile art. 248 Cod de procedură penală „orice modificare făcută în cuprinsul

unui act procedural este valabilă dacă aceasta este confirmată în scris, în cuprinsul

sau la sfârșitul actului, de către cei care l-au semnat”, în procesul – verbal indicat,

rectificarea nu este confirmată în scris;

- art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, prevede șantajul urmat de dobândirea

bunurilor cerute, însă partea vătămată, a confirmat că suma de 16 000 lei, a fost

transmisă de către poliție lui Spatari Maxim și nu lui Rusu Viorel, ori în acest caz

lipsește obiectul material al infracțiunii de șantaj.

- în discuția înregistrată dintre Rusu Viorel și Spatari Maxim la data de

15.09.2015 ora 19:08 – 19:11, Rusu Viorel i-a comunicat lui Spatari Maxim: „Ăi

trebu de dus la Bălți cu ceva! M-o sunat pațanu acela…”, conform comunicărilor

înregistrate la data de 15.09.2015 ora 19:23:02 – 19:23:46, între Rusu Viorel și

colaboratorul sub acoperire „Andrei” au avut loc discuții telefonice, și anume

colaboratorul sub acoperire a fost inițiatorul apelului telefonic. Astfel, inculpatul

indică că a fost violat art. 6 § 1 din Convenție și anume că transmiterea banilor a

fost inițiată de un agent în cadrul unei operațiuni sub acoperire, indicând hotărârea

CtEDO Morari Oleg vs Republica Moldova, pe motiv că este o similitudine

incontestabilă între cauza menționată și dosarul penal prezent;

- prima instanță, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia, putea hotărî aplicarea prezentei legi;

- martorul Profor Anatolie a declarat că Rusu Viorel s-a adresat la el cu

rugămintea de ai împrumuta 1000 euro, el i-a împrumutat banii, peste un timp a

fost telefonat de Spătaru Radu, care i-a comunicat că el îi va restitui banii

împrumutați de Rusu Viorel pe motiv că ei au o înțelegere între ei.(f.d. 199 – 200

v.II);

- declarațiile martorului Risovanaia Ludmila nu pot avea caracter probatoriu

din motiv că ultima indică că: „discuția era în limba română și nu a înțeles toată

discuția”, mai mult, martorul dat se afla la o distanță de 3 – 4 metri de Rusu Viorel

5

și Spătaru Radu, martorul Bondarenco Iurie a făcut declarații similare, respectiv și

acestea urmează a fi apreciate critic;

- în motivarea deciziei, instanța de apel a indicat că faptul transmiterii sumei

de 16 000 lei, a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate care a declarat că

inculpatul l-a amenințat cu răfuială fizică, cu moartea, însă acest argument este în

contradicție cu declarațiile părții vătămate date în cadrul ședinței de judecată în

instanța de apel: „la reținere, banii au fost transmiși de către poliție lui Spătari

Maxim, care este prietenul lui Rusu Viorel”(f.d. 55 v.III), „anume Spătari Maxim a

luat banii și i-a pus în automobil de model Mercedes Vito”(f.d. 56 v.III), astfel,

inculpatul indică că se observă neconcordanțe între declarațiile date de partea

vătămată în instanța de apel și însăși Decizia Curții de Apel;

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursurile declarate, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate,

motivând prin faptul că nu se constată erori de drept în raport cu motivele invocate

de recurent și respectiv decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază

soluția.

A mai indicat că, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile,

fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

8.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Vișnevski

Nicolai în numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

6

procedură penală, în sensul că instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal în urma cercetării

materialelor cauzei constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că,

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, întemeindu-și

corect soluția, prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, în baza probelor

verificate și apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, conform

cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, iar decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, și în partea contestată de avocat în prezentul

recurs, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de

a interveni în decizia contestată.

Colegiul penal, apreciază ca declarative argumentele apărării precum că din

declarațiile martorilor Spătaru Tatiana, Profor Anatolie, Surdu Violeta, Cuțulap

Danu, Tcaci Leonid, Bondarenco Iurie și Risovanaia Ludmila nu se confirmă

faptul șantajului și violenței, că partea vătămată, în ședința de judecată a declarat

că nu are careva pretenții de la inculpat, amenințări la adresa rudelor sale nu au fost,

iar suma de 2000 euro inculpatul a cerut-o fără careva amenințări, pe motiv că

aceste motive nu au fost atacate cu apel, astfel conform art. 427 alin. (2) Cod de

procedură penală, „Temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de

apel.”.

Cât ține de argumentul avocatului precum că nu a avut loc faptul de dobândire

a bunurilor cerute, Colegiul penal mai indică că instanța de apel a formulat și a

punctat minuțios și veridic răspunsul la acest argument(f.d. 70 v.III), pe care

Colegiul penal îl însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs

România din 16.02.2010.

8.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat:

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică ca temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

în sensul că faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică greșită și încălcarea

prevederilor art. 6 CEDO sub aspectul provocării la comiterea infracțiunii.

7

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Cât ține de temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „faptei săvârșite i sa dat o încadrare juridică greșită”,

Colegiul penal punctează că reprezintă o interpretare subiectivă a recurentului ce

nu poate fi acceptată, or instanța de apel corect s-a expus în privința acestui motiv

(f.d. 69 – f.d. 71 v. III) în decizia atacată.

Colegiul penal, apreciază critic argumentele recurentului precum că procesele

– verbale de audiere a victimei, Spătaru Radu din 25.08.2014, 04.09.2014 și

07.09.2014 au fost întocmite cu încălcare, fiindcă ordonanța de începere a urmăririi

penale este din data de 08.09.2015, iar actele de mai sus menționate fiind întocmite

anterior începerii urmăririi penale, adică anul 2014, astfel ele sunt cu rectificări ce

nu au fost confirmate, Colegiul penal, a constatat că, sunt prezente erori materiale,

fiind greșit indicat anul 2014, care nu schimbă în nici o formă esența actelor, mai

mult, Colegiul penal indică că aceste argumente nu au fost înaintate și în instanța

de apel, astfel, recurentul conform prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură

penală, a pierdut dreptul să conteste aceste circumstanțe.

La fel, Colegiul penal, ține să menționeze că nu pot fi luate în considerație

argumentele inculpatului de încălcare a art. 6 CEDO, precum că inculpatul nu a

săvârșit infracțiunea de șantaj, el fiind victima unei instigări sau provocări, că

prima instanță putea aplica prevederile amnistiei, că martorul Profor Anatolie a

declarat că el i-a împrumutat suma de 1000 euro lui Rusu Viorel, iar peste un timp

a fost telefonat de către Spătaru Radu care i-a comunicat că el îi va restitui banii,

pe motiv că și aceste circumstanțe nu au fost contestate în instanța de apel, nu au

fost obiect de examinare în instanța de apel, astfel, Colegiul penal indică iarăși

prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că

„Temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au

fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.”.

Cât ține de argumentul inculpatului precum că, declarațiile martorului

Risovanaia Ludmila, nu pot avea caracter probatoriu pe motiv că ea nu posedă

limba română și se afla la o distanță de 3-4 metri de Rusu Viorel și Spătaru Radu,

și că martorul Bondarenco Iurie a făcut declarații similare din acest motiv urmează

a fi apreciate critic și declarațiile acestuia, Colegiul penal îl apreciază critic, pe

motiv că martorul Risovanaia L. în declarațiile sale a indicat că, la văzut pe Rusu

Viorel și încă o persoană care îl așteptau afară pe Spătaru Radu, lângă localul unde

se aflau, în timpul discuției a văzut cum Rusu Viorel gesticula cu mâinile agresiv,

pumnii fiind tot timpul strânși, manifestând dezacordul cu ceva, ulterior Spătaru i-a

spus că persoanele date cer bani de la el fără a menționa ceva de credit și că vor să

îl bată necătând că ei îi sunt datori lui Spătaru Radu cu bani.

8

La fel, Colegiul penal, indică că inculpatul în cadrul ședinței de judecată în

prima instanță a declarat că: „ … băiatul insista ca eu să i-au banii, la care eu i-am

luat și i-am pus în mașina lui Spatari Maxim, astfel imediat a venit poliția”(f.d. 233

verso v. II). De aici rezultă că inculpatul singur a recunoscut că el a primit banii,

ceea ce permite Colegiului penal să constate că faptul transmiterii sumei de 16 000

lei lui Rusu Viorel a avut loc, ultimul a primit banii după care i-a pus în mașină, de

unde au fost ridicați de către polițiști, astfel se constată că argumentul inculpatului

precum că nu a primit banii nu corespunde realității, și nu coroborează cu celelalte

probe din dosar și însuși cu declarațiile lui din prima instanță. Prin aceste declarații

se confirmă și corectitudinea calificării acțiunilor efectuată de instanța de apel în

baza art. 189 alin. (3) lit. e) Cod penal, adică cu dobândirea bunurilor cerute.

Colegiul penal mai invocă că prin solicitarea recurentului de a menține

sentința de condamnare în baza art. 189 alin. (2) lit. d) Cod penal, inculpatul la fel

se contrazice pe el însuși în recursul ordinar, criticând aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel și invocând provocarea și instigarea la infracțiune de

către polițiști.

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Vișnevski

Nicolai în numele inculpatului Rusu Viorel și de către inculpatul Rusu Viorel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2017,

în cauza penală privindu-l pe Rusu Viorel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 15 februarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

9