1ra-1553/2018 — art. 217-1 alin. 4 lit. d; art. 349 alin. 2 lit. a CP

1ra-1553/2018 — art. 217-1 alin. 4 lit. d; art. 349 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-1553/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

19 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Isaev Boris Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx, nr. xxxxx, ap.

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Isaev Boris a

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(4) lit.

d) Cod penal și conform legii, i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni, art. 349 alin.(2) lit. a) Cod penal și conform

legii i s-a stabilit pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani.

În conformitate cu art.84 alin.(l) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial, i s-a stabilit lui Isaev Boris pedeapsa definitivă, ținând cont de

prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe

un termen de 6 (șase) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen

de 5 ani.

Cheltuielile judiciare în suma de 1680 lei au fost trecute în contul statului.

1

S-a confiscat în folosul statului automobilul de model XXXXX, cu numărul

de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2005, cod VIN: XXXXX, număr motor

XXXXX cu prețul de piață în mărime de 72000 lei, înregistrat pe numele lui Isaev

Boris.

cu Zorea Constantin, Hîncu Veaceslav, Agapitov Tudor, Natacenco Vasile și Faloș

Victor de înstrăinare a substanțelor narcotice și psihotrope pe teritoriu r-lui

Călărași, în perioada lunilor mai-iulie 2017, ultimii au procurat de la Isaev Boris,

care de facto locuiește în mun. Chișinău substanțe narcotice și le-au înstrăinat

persoanelor consumatoare de droguri locuitori ai or. Călărași.

Tot el, la data de 03.08.2017, aproximativ la ora 7:10, aflându-se în

automobilul său de model „XXXXX” cu n/î XXXXX, care era parcat în ograda

comună a blocului locativ situată pe str. Vasile Lupu 30, din mun. Chișinău și

observându-i pe colaboratorii de poliție ai Inspectoratului de Poliție Călărași,

printre care era și ofițerul superior de investigații XXXXX, după ce s-au prezentat

și legitimat, confirmând funcția deținută, l-au somat să staționeze pe motivul că

urmau să efectueze acțiuni procesuale și anume percheziția în locuința și

automobilul vizat a acestuia. Fiind somat în mod repetat de a coborî din mijlocul

de transport menționat, Isaev Boris nu a reacționat și refuzând categoric de a se

supune cerințelor legitime a agenților statului menționați, concomitent urmând

scopul amenințării cu moartea și cu vătămarea integrității corporale a

colaboratorului de poliție, XXXXX, în vederea sistării activității lui de serviciu și

schimbării caracterului în interesul său, a startat motorul și cunoscând cu

certitudine că ghidează un mijloc de pericol sporit, iar în fața acestuia se află

colaborator de poliție în exercițiul funcției, intenționat a început deplasarea cu

automobilul său în direcția acestuia, acțiuni cu tendințe de amenințare care au fost

percepute ca reale de ofițerul superior de investigații XXXXX. Ca urmare Isaev

văzând că Susarenco insistă la subordonarea cerințelor sale legitime și nu se

înlătură din fața mijlocului de transport, cunoscând cu certitudine că prin

tamponarea pietonului dat pot interveni urmări periculoase pentru viață și sănătatea

persoanei, acționând prin intenție direct, intenționat a accelerat viteza

automobilului tamponîndu-1 pe XXXXX cu bara de protecție față, capotă și

parbriz față, continuînd deplasarea sa în jur de 50 metri și virând brusc, ultimul a

căzut jos la pământ, astfel fiindu-i cauzate dureri fizice insuportabile, precum și

deteriorate telefonul mobil de model „XXXXX” aflat în buzunarul hainei acestuia.

Urmare a acțiunilor lui Isaev Boris, părții vătămate XXXXX i-au fost cauzate

entorsă capsule-ligamentară a articulației talo-crurală de dreapta, leziune parțială a

ligamentului talo-fibular anterior, echimoză cu edem posttraumatic al țesuturilor

moi la nivelul gambei drepte, excoriații la nivelul articulației radio-carpală pe

dreapta, traumatisme care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 171/d

2

din 17 august 2017 se califică ca vătămări corporale ușoare, cu dereglarea sănătății

de scurtă durată.

Acțiunile lui Isaev Boris au fost calificate de procuror în temeiul art.2171

alin.(4) lit.d) Cod penal, adică păstrarea, transportarea și distribuirea substanțelor

narcotice cu scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a analogiilor drogurilor în

proporții deosebit de mari și art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, adică amenințarea sau

violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere sau a unei

persoane care își îndeplinește datoria obștească, adică amenințarea cu moartea, cu

vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei cu funcție de răspundere, în

scopul sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui

care amenință, acțiuni însoțite de aplicarea violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei cu funcție de răspundere.

3.1. procurorul în Procuratura r-lui Călărași, Moțpan Ion, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței contestate în partea soluționării

chestiunii cu privire la cheltuielile de judecată și pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care a încasa din contul

inculpatului, cheltuielile de judecată în mărime de 1680 lei, dar și confiscarea în

conformitate cu prevederile art. 106 Cod penal, a automobilului de model

XXXXXcu numere de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 1995, cod VIN:

XXXXX, număr motor XXXXX, a cărui preț minim de piață este de 470001ei.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că conform calculelor

anexate la expertizele judiciare suma totală este de 1680 lei, sumă ce a fost

suportată de stat.

Trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului la părerea acuzării intră în

contradicție și cu prevederile art.16 alin (2) din Constituția Republicii Moldova,

prin care se indică că „Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a

autorităților publice....” iar banii cheltuiți de stat în urma acțiunilor infracționale a

făptașului, care este recunoscut vinovat în modul stabilit de lege, sunt bani publici

ce revin din contribuțiile cetățenilor.

Prin aplicarea eronată de către instanța de fond a cerințelor art.1398 alin.(1)

Cod civil și a art.229 Cod de procedură penală, nu s-a luat în considerație că

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat, de fapt aceste norme legale

indicate supra, întră în contradicție cu cerințele stipulate la art.143 alin (2) Cod de

procedură penală, fapt care la viziunea acuzării, această normă nu poate fi aplicată

deoarece Legea supremă - Constituția, prevalează asupra acestei norme penale.

Prin urmare, acuzarea a considerat că instanța a pronunțat o sentință ilegală

neacceptând plata cheltuielilor judiciare care urma să fie suportate de către

condamnat, urmând ca sentința din 26 decembrie 2017 să fie casată în această

privință și să încaseze de la acesta cheltuielile de judecată.

3

La fel, apelantul a menționat că instanța de judecată, nu a dispus confiscarea

automobilului de model XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX, anul

fabricării 1995, cod VIN: XXXXX, număr motor XXXXX din motiv că nu au fost

administrate careva probe care ar confirma că în perioada anului 2016, inculpatul

Isaev Boris se ocupa cu înstrăinarea substanțelor narcotice în scop de a obține

profit.

Astfel, procurorul a considerat că instanța de judecată, nu a luat în

considerație faptul că activitatea infracțională a inculpatului, este mult mai mare

decât perioada lunilor mai-iulie 2017 indicată în învinuire, fiindcă înstrăinarea

substanțelor narcotice analogice cu cele înstrăinate de către inculpat, în or. Călărași

a început în anul 2016, urmărirea penală a fost începută la 10.05.2016 și pe

parcursul unui an de zile, persoanele suspecte au fost documentate, perioadă în

care inculpatul a obținut profit în rezultatul activității infracționale.

3.2. avocatul Maria Tertea în numele inculpatului Isaev Boris, prin care a

solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței contestate în partea în care

s-a dispus confiscarea în folosul statului a automobilul de model XXXXX cu

numărul de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2005, cod VIN: XXXXX,

număr motor XXXXX, cu prețul de piață în mărime de 72000 lei, înregistrat pe

numele lui Isaev Boris.

În motivarea cererii de apel, apărătorul a indicat că potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, nu au fost prezentate careva probe care ar confirma cu certitudine ca

Isaev Boris ar fi avut profit de pe urma vânzării substanțelor narcotice, automobilul

XXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2005, cod VIN

XXXXX, număr motor XXXXX, având vârsta de 12 ani fiind procurat în anul

2017, costul acestuia nu este atât de exagerat, instanța ne luînd în considerație că

Isaev era încadrat în cîmpul muncii avea salariu, totodată având și careva

împrumuturi prezentate în instanță.

Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.106 alin.(2) lit.b) Cod penal și

prevederile art.162 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, în cazul dat

automobilul confiscat nu constituie unelte la săvârșirea infracțiunii, nu a fost

folosit la săvârșirea infracțiunii și nu a fost destinat pentru săvârșirea infracțiunii,

mai mult, instanța nu a motivat hotărârea privind confiscarea specială și trecerea

forțată și gratuită în proprietatea statului, ci doar a făcut trimitere la art.106 alin.(2)

lit. b) Cod penal.

Isaev Boris a considerat că au fost încălcate prevederile art.46 din Constituția

Republicii Moldova - dreptul la proprietatea privată și protecția acesteia, i-a fost

încălcat dreptul la proprietate consfințit la art.46 alin.(3) din Constituția Republicii

Moldova, care prevede că averea dobândită licit nu poate fi confiscată; deși se

4

invocă precum că automobilul constituie corp delict, acesta nu putea fi corp delict

în acest caz, deoarece în materialele cauzei nu se conțin date că acesta a fost

dobândit ilicit, ori avea menirea de a fi utilizat în scopuri criminale. Deci, în acest

caz automobilul nu poate fi recunoscut corp delict în sensul art.106 Cod penal și

urmează a fi utilizat în continuare după destinația lui și în privința acestui bun nu

poate fi aplicată confiscarea special.

2018, apelurile declarate procurorul în Procuratura r-lui Călărași, Moțpan Ion și

apelul avocatului Maria Tertea în numele inculpatului Isaev Boris au fost respinse

ca nefondate și menținută sentința fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date instanța de apel a menționat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și

just a tras concluzia că inculpatul Isaev Boris, a săvârșit anume infracțiunile

imputate.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

În această ordine de idei, Colegiul penal, analizînd și apreciind sistemul de

probe indicat supra prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor, le apreciază ca fiind

veridice, utile, consecvente și care coroborează între ele și indică cu certitudine la

faptul că Isaev Boris a comis infracțiunea prevăzută la art. art.2171 alin.(4) lit. d)

Cod penal, pe semnele, păstrarea, transportarea și distribuirea substanțelor

narcotice cu scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a analogiilor drogurilor în

proporții deosebit de mari și art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, pe semnele,

amenințarea sau violența săvârșită asupra unei persoane cu funcție de răspundere

sau a unei persoane care își îndeplinește datoria obștească, adică amenințarea cu

moartea, cu vătămarea integrității corporale și a sănătății persoanei cu funcție de

răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu și schimbării caracterului ei în

interesul celui care amenință, acțiuni însoțite de aplicarea violenței periculoase

pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere.

Privitor la numirea pedepsei instanța de apel a menționat că la numirea tipului

și măsurii de pedeapsă inculpatului Isaev Boris, instanța de fond a respectat

prevederile art.6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și a stabilit o pedeapsă echitabilă.

În continuare, instanța de apel a menționat că potrivit art.75 alin.(1) Cod

penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii - săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

5

Subsecvent, art.2171 alin.(4) lit. d) Cod penal, prevede ca pedeapsă,

închisoare de la 7 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se

pedepsește cu amendă în mărime de la 9000 la 11000 unități convenționale cu

lichidarea acesteia, iar potrivit art.349 alin.(2) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsă

cu închisoare de la 4 la 8 ani.

Totodată, instanța de apel a indicat că potrivit art.61 alin.(2) Cod penal,

pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît

și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și

nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță just a reținut că ținând cont

de circumstanțele comiterii infracțiunii, conducându-se de principiile generale de

stabilire a pedepsei consfințite de art.61 alin.(2) Cod penal, corectarea inculpatului

și atingerea scopului pedepsei penale poate avea loc doar prin stabilirea în privința

acestuia a unei pedepse cu închisoarea.

Totodată, în condițiile și limitele de pedeapsă prevăzută de art.2171 alin.(4) lit.

d) Cod penal și art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, prin reducerea din maximul și

minimul prevăzut de sancțiune se stabilește o nouă limită cu care se va opera la

stabilirea pedepsei inculpatului Isaev Boris și anume, limitele de pedeapsă

prevăzute la art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, sub formă de închisoare stabilind o

nouă limită de la 4 ani 8 luni pînă la 10 ani și limitele de pedeapsă prevăzute de

art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, sub formă de închisoare de la 2 ani 8 luni pînă la 5

ani 4 luni.

Astfel, instanța de fond întemeiat a considerat că pentru comiterea de către

Isaev Boris a infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, este

echitabilă aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 5 ani 6 luni, iar

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, este

echitabilă aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu aplicarea

prevederilor art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul, instanța a

considerat a stabili lui Isaev Boris pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen

de 6 (șase) ani cu executare pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a exercita activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani.

În altă ordine de idei, Colegiul penal a reiterat că acuzatorul de stat a contestat

sentința în speță în partea soluționării chestiunii cu privire la cheltuielile de

judecată, indicînd că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale care

guvernează această instituție, totodată menționînd că instanța nu a explicat de ce

statul trebuie să suporte cheltuielile efectuate în cadrul unei cauze penale, însă

instanța de apel nu poate reține aceste argumente ca plauzibile, or instanța de fond

la soluționarea demersului respectiv, a oferit o motivare clară în partea ce ține de

subiectul de la care sunt încasate cheltuielile suportate în cadrul unui proces penal.

6

Instanța de apel a reiterat că expertiza dispusă în speță a fost ordonată de către

OUP în sensul demonstrării/calificării faptei inculpatului.

În sensul dat, Colegiul penal a constatat faptul că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate, reprezintă cheltuieli judiciare în speță, ce sunt achitate din

bugetul statutului.

De asemenea, instanța de apel a respins și solicitarea procurorului ce ține de

confiscarea în conformitate cu prevederile art.106 Cod penal, a automobilului de

model XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 1995, cod

VIN: XXXXX, număr motor XXXXX, a cărui preț minim de piață este de

470001ei.

În acest context, Colegiul penal a respins argumentele procurorului pe care și-

a bazat această cerință și anume că instanța de judecată, nu a luat în considerație

faptul că activitatea infracțională a inculpatului, este mult mai mare decât perioada

lunilor mai-iulie 2017 indicată în învinuire, fiindcă înstrăinarea substanțelor

narcotice analogice cu cele înstrăinate de către inculpat, în or. Călărași a început în

anul 2016, urmărirea penală a fost începută la 10.05.2016 și pe parcursul unui an

de zile, persoanele suspecte au fost documentate, perioadă în care inculpatul a

obținut profit în rezultatul activității infracționale, or acuzarea nu a prezentat probe

în acest sens, iar instanța de judecată a examinat cauza penală în limitele învinuirii

formulate de acuzatorul de stat.

Mai mult, acuzarea nu a prezentat careva probe din care ar rezulta că

inculpatul Isaev Boris, a folosit automobilul de model XXXXX cu numere de

înmatriculare XXXXX, anul fabricării 1995, cod VIN: XXXXX, număr motor

XXXXX, la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin.(4) lit. d) Cod penal,

astfel în materialele cauzei lipsesc circumstanțe probate, care ar cade sub incidența

art.106 Cod penal, în vederea admiterii apelului acuzatorului de stat.

Consecvent, instanța de apel a menționat că sentința în cauză a fost contestată

cu apel și de către avocatul Maria Tertea în numele inculpatului Isaev Boris, care a

solicitat admiterea apelului, casarea parțială sentinței contestate în partea în care s-

a dispus confiscarea în folosul statului automobilul de model XXXXXcu numărul

de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2005, cod VIN: XXXXX, număr motor

XXXXX, cu prețul de piață în mărime de 72000 lei, înregistrat pe numele lui Isaev

Boris.

În continuare, instanța de apel a respins apelul enunțat, or solicitarea apărării

nu a fost însoțită de suport probator.

Instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei rezultă că prin

ordonanța de punere sub sechestru a bunurilor din 05.09.2017, autorizată prin

încheierea judecătorului de instrucție din 05.09.2017, a fost pus sechestrul asupra

automobilului de model XXXXXcu numărul de înmatriculare XXXXX, anul

fabricării 1995, cod VIN: XXXXX, număr motor XXXXX cu prețul de piață în

7

mărime de 47000 lei și automobilul de model XXXXX cu numărul de

înmatriculare XXXXX, anul fabricării 2005, cod VIN: XXXXX, număr motor

XXXXX, cu prețul de piață în mărime de 72000 lei.

Potrivit certificatului de înmatriculare automobilul de model XXXXX cu

numărul de înmatriculare XXXXX a fost procurat în anul 2016, iar automobilul de

model XXXXX cu numărul de înmatriculare XXXXX a fost procurat la 21 iunie

2017.

În prezența stărilor de fapt expuse supra, Colegiul penal a indicat că instanța

de fond întemeiat a aplicat în privința inculpatului Isaev Boris prevederile art. 106

Cod penal, și a dispus confiscarea automobilului de model XXXXX cu numărul de

înmatriculare XXXXX, dat fiind faptul că acesta a fost procurat în perioada

comiterii infracțiunii.

Totodată, instanța întemeiat a constatat că atît din materialele cauzei

(convorbirile telefonice) cît și declarațiile martorilor, se confirmă că inculpatul

Isaev Boris ar fi avut profit de pe urma vînzării substanțelor narcotice, acesta în

ședința de judecată a recunoscut că au fost cazuri cînd elibera substanțele narcotice

și contra plată.

Mai mult, din declarațiile inculpatului rezultă că substanțele narcotice erau

livrate din Transnistria prin intermediar, iar uneori el personal se deplasa în

Transnistria să le aducă, fapt ce denotă că îndeletnicirea acestuia era în scop de

înstrăinare a substanțelor narcotice și obținere de profit.

Totodată, instanța de fond întemeiat a respins argumentele inculpatului

precum că a beneficiat de careva credite bancare în perioada anilor 2005-2016, că a

împrumutat suma de 2000 euro, deoarece acestea nu confirmă faptul că sumele

bănești indicate au fost folosite pentru procurarea mijloacelor de transport,

valoarea mijloacelor de transport deținute în proprietate inculpatul Isaev Boris

depășind cu mult valoarea sumelor indicate de către acesta, iar în prezența

circumstanțelor expuse supra se atestă că automobilul de model XXXXX cu

numărul de înmatriculare XXXXX, procurat la 21 iunie 2017, cade sub incidența

prevederilor art. 106 Cod penal, din care considerent, soluția instanței privitor la

confiscarea acestui automobil este întemeiată, or conform art. 106 alin. (2) Cod

penal, sînt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare): utilizate

sau destinate pentru săvîrșirea unei infracțiuni și rezultate din infracțiuni, precum și

orice venituri din valorificarea acestor bunuri.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, în termen la data de 31 mai

2018, prin care indicînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei atacate, în partea ce ține de

neîncasarea cheltuielilor judiciare și în partea neconfiscării automobilului de model

XXXXXcu numere de înmatriculare XXXXX, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

8

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care de fapt este

criticată de către procuror în partea ce ține de neîncasarea cheltuielilor judiciare și

de neconfiscarea conform art.106 Cod penal a automobilului XXXXX cu numere

de înmatriculare XXXXX – temei prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală;

- la examinarea prezentei cauze, instanța de apel a respins apelul procurorului

cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare din contul inculpatului în beneficiul statului, precum și în

partea ce ține de neconfiscarea conform art.106 Cod penal a automobilului

XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX. Urmează a se constata că, soluția

instanței de apel prin care a fost menținută sentința instanței de fond la încasarea

cheltuielilor de judecată, contravine normelor procesual penale în vigoare;

- acuzarea remarcă că efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală

este provocată de săvîrșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi

și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare,

cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvîrșirea

infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvîrșirea

infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat;

- mai mult, prin Legea nr.316 din 22.12.2017 (publicată în Monitorul Oficial

nr.40-47/108 din 09.02.2018), alin.(2) art.143 Cod de procedură penală a fost

abrogat - prin ce se atestă intenția legiuitorului, de a pune cheltuielile judiciare în

sarcina inculpatului;

- potrivit prevederilor alin. (1) art. 3 Cod de procedură penală în desfășurarea

procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau

al judecării cauzei în instanța judecătorească. Trecerea cheltuielilor judiciare în

contul statului la părerea acuzării intră în contradicție și cu prevederile art. 16 alin.

(2) din Constituția Republicii Moldova, prin care se indică că „Toți cetățenii R.

Moldova sunt egali în fașa legii și a autorităților publice...”, iar banii cheltuiți de

stat în urma acțiunilor infracționale a făptașului, care este recunoscut vinovat în

modul stabilit de lege, sunt bani publici ce revin din contribuțiile cetățenilor;

- instanța de judecată, nu a dispus confiscarea automobilului de model

XXXXX cu numere de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 1995, cod VIN:

XXXXX, număr motor XXXXX, din motiv că nu au fost administrate careva

probe care ar confirma că în perioada anului 2016, inculpatul Isaev Boris se ocupa

cu înstrăinarea substanțelor narcotice în scop de a obține profit;

- astfel, acuzarea consideră că instanța de judecată, nu a luat în considerație

faptul că activitatea infracțională a inculpatului, este mult mai mare decât perioada

lunilor mai-iulie 2017 indicată în învinuire, fiindcă înstrăinarea substanțelor

9

narcotice analogice cu cele înstrăinate de către inculpat, în or. Călărași a început în

anul 2016, urmărirea penală a fost începută la 10.05.2016 și pe parcursul unui an

de zile, persoanele suspecte au fost documentate, perioadă în care inculpatul a

obținut profit în rezultatul activității infracționale.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură

penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de

art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală.

6.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin.

(1) art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante

invocate în apelul procurorului Moțpan Ion, hotărârea atacată cuprinzînd motivele

pe care se întemeiază soluția și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de

fapt.

Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de procurorul

Tăut Dorina sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor

invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate.

10

Instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că cheltuielile

de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Isaev Boris

urmează să fie încasate din contul acestuia, or, acestea sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Procurorul solicită în baza art.227-229 Cod de procedură penală, încasarea

sumei de 1680 lei, suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară pe

cauza penală dată, făcînd trimitere la art.227-229 Cod de procedură penală și

modificările survenite la art.143 Cod de procedură penală în vigoare din

09.02.2018.

Colegiul penal menționează că cerințele procurorului în acest sens sunt

neîntemeiate, iar motivarea instanțelor privind respingerea cerințelor procurorului

de încasare a cheltuielilor de judecată corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Astfel, se reține că efectuarea expertizelor pe cauză, au fost ordonate de către

organul de urmărire penală, fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea

probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării, iar

potrivit prevederilor art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, expertiza se dispune

și se efectuează în mod obligatoriu în vederea demonstrării vinovăției inculpatului

în comiterea infracțiunii incriminate.

Totodată, la caz fiind relevante prevederile art.143 alin.(2) Cod de procedură

penală (red.Legii nr.66 din 05.04.2012), care stipulau că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat, iar modificările la norma dată din 09.02.2018, nu au efect

retroactiv.

În această ordine de idei, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a

respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare, ca fiind nefondată.

Argumentul recurentului cu privire la neconfiscarea automobilului XXXXX

cu numere de înmatriculare XXXXX, anul fabricării 1995, conform art.106 Cod

penal, instanța de recurs ordinar îl consideră neîntemeiat și menționează că, în

acest sens instanța de apel just s-a expus în pct.54-55 a deciziei în sensul

respingerii acestuia, motivare, pe care o însușește, or, la caz se constată, că

acuzarea nu a prezentat careva probe, din care ar rezulta că inculpatul Isaev Boris,

a folosit automobilul de model XXXXX cu numere de înmatriculare ILW 267,

anul fabricării 1995, cod VIN:XXXXX, număr motor XXXXX, la comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, sau că acesta a fost

procurat din banii dobîndiți în rezultatul activității criminale, după cum indică

acuzarea, deoarece conform învinuirii aduse inculpatului activitatea criminală de

către acesta a fost desfășurată în perioada lunilor mai-iulie 2017, iar acel fapt, că

11

urmăriea penală pe fapt a fost pornită la 10.05.2016, persoanele suspecte fiind

documentate, nu poate fi reținut pentru confiscarea automobilului menționat în

temeiul art.106 Cod penal.

Se reține, că recurentul în recurs nu prezintă careva argumente plauzibile, care

ar putea fi încadrate în baza art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile

art.394 Cod de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate

și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedurăpenală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe Isaev

Boris Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

12