1ra-1739/2018 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-1739/2018 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1739/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Spînu Oleg în numele părții vătămate Prepeliță Constantin, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Lazari Alexandru Xxxxx, născut la xxxx, originar

din r-nul xxxx, s. xxxx, domiciliat în mun. xxx, str.

xxxx, xxx, xxx, ap. xx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Lazari Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă

de 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

1.1. Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că inculpatul Lazari

Alexandru la 20.06.2017, aproximativ la ora 15:30, aflându-se pe teritoriul stației

de deservire tehnică auto de pe str. șos. Hîncești 258, or. Durlești, mun. Chișinău,

urmărind scopul vătămării integrității corporale a lui Prepeliță Constantin, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, în urma unui conflict iscat spontan, i-a aplicat acestuia, în repetate

rânduri și la intervale diferite de timp, multiple lovituri cu pumnii și picioarele

peste corp, provocându-i conform raportului de constatare nr. 1514/D din

01.09.2017, traumă asociată: cranio-cerebrală prin comoție cerebrală, fractura

1

peretelui inferior a sinusului zigomatic pe stânga, fractura peretelui inferior a

orbitei stânga, fractura apofizei maxilare a osului zigomatic pe stânga cu deplasare

minimă, hemosinus parțial pe stânga, complicată cu neuropatie traumatică a

ramurii II a nervului trigemen, edem echimotic și excoriație la nivelul feței,

echimoze la nivelul buzei superioare pe stânga, echimoză retroauricular pe stânga,

excoriații la nivelul cutiei toracice pe dreapta și în regiunea lombară pe dreapta,

plagă contuză la nivelul genunchiului drept, excoriații multiple la nivelul

membrelor inferioare bilateral, care condiționează dereglarea sănătății de lungă

durată și se califică ca vătămare medie.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Lazari Alexandru în baza art.

152 alin. (1) Cod penal, adică vătămarea intenționată medie a integrității corporale

sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute de art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a

sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din

capacitatea de muncă.

2.1. Procuror, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit

modului stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Lazari Alexandru să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin. (1) Cod penal, și să-i fie stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani și să fie încasat din contul lui Lazari Alexandru suma de 1088

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru plata efectuării rapoartelor de constatare și

de expertiză judiciară în prezenta cauză penală.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- argumentarea instanței de judecată că doar o pedeapsă privativă de libertate

este în măsură să-l facă pe inculpat să realizeze gravitatea faptelor comise și să-l

determine să-și schimbe atitudinea față de conduita sa în raport cu semenii săi nu

este suficientă pentru a aplica o pedeapsă privativă de libertate;

- instanța de judecată nu a luat în considerare prezența circumstanțelor

atenuante, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave,

recunoașterea vinovăției de către inculpat;

- circumstanțe ce îl caracterizează din punct de vedere pozitiv pe inculpat

sunt: inculpatul are la întreținere un copil minor, este căsătorit, e angajat în câmpul

muncii, anterior nu a fost judecat, nu se află la evidență la medicul psihiatru și

narcolog;

- cauza penală a fost examinată prin prisma art. 3641 Cod de procedură

penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fapt ce a absolvit

statul de un șir de cheltuieli legate de examinarea cauzei penale;

2

- inculpatul Lazari Alexandru a contribuit activ prin denunțare la

descoperirea unor fapte de corupere săvârșite în legătură cu investigarea cazului

enunțat. Atât la urmărirea penală cât și pe parcursul examinării cauzei penale în

instanța de judecată nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante;

- în prezența numai a circumstanțelor atenuante și a datelor ce îl

caracterizează din punct de vedere pozitiv pe inculpat, instanța de judecată a

pronunțat o sentință contrar prevederilor legale sub aspectul individualizării

pedepsei penale aplicându-i o pedeapsă cu închisoarea;

- pentru a fi întocmite și anexate la materialele cauzei penale raportul de

constatare nr.2547 din 21.06.2017, raportul de constatare nr. 1449/D din

06.07.2017 și raportul de expertiză judiciară nr. 1514/D din 01.09.2017, au fost

efectuate acțiuni procesuale cum ar fi numirea acestora, la fel, acestea au fost

întocmite de expert, fapte care cad expres sub incidența art. 227 alin. (2) Cod de

procedură penală, din care considerent, aprecierea instanței că prevederile legale

care sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală, nu

prevăd cheltuieli suportate la efectuarea expertizelor judiciare, sunt greșite;

- aprecierea instanței că art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală, nu

prevede cheltuieli suportate la efectuarea expertizelor judiciare, este combătut și

prin prevederile art. 162 alin. (2) Cod de procedură penală, conform cărora,

valoarea obiectelor alterate, deteriorate sau pierdute în urma efectuării expertizei și

a altor acțiuni legale se atribuie la cheltuielile judiciare. Dacă aceste obiecte au

aparținut învinuitului, inculpatului sau persoanei civilmente responsabile,

contravaloarea acestora nu se restituie. Dacă aceste obiecte au aparținut altor

persoane, contravaloarea lor se restituie din bugetul de stat și poate fi încasată de la

condamnat sau de la partea civilmente responsabilă. Aceste prevederi legale,

privite în coroborare cu prevederile art. 227 alin. (2) din Codul de procedură

penală, indică expres că cheltuielile suportate la efectuarea expertizelor judiciare

urmează a fi calificate ca cheltuieli judiciare;

- este fapt notoriu, că ridicarea încrederii populației în instituțiile statului este

unul din obiectivele de bază ale Republicii Moldova la momentul actual, însă,

acțiunile comise de inculpat știrbesc din acest obiectiv, din care considerent acesta

urmează să suporte absolut toate consecințele unei condamnări penale, inclusiv și

suportarea cheltuielilor judiciare;

- urmare a acțiunilor lui Lazari Alexandru, a fost necesară implicarea unui

mecanism întreg compus din organul de urmărire penală, procuror, care au fost

nevoiți să efectueze acțiuni de urmărire penală pentru a investiga faptele acestuia,

toate aceste acțiuni generând cheltuieli din partea statului, care în mod normal ar

urma de a fi recuperate, suma de 1088 lei constituind doar o mică parte din acele

cheltuieli pe care Legea permite de a o restituie.

3

2.2. Avocatul Spînu Oleg în numele părții vătămate Prepeliță Constantin,

solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- instanța nu poate reține în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea

vinovăției de către inculpat, or judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor

administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor

indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată

inculpatului trebuie să fie stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care stabilește o pedeapsă redusă, luându-se în considerare

recunoașterea faptei, iar reținerea în calitate de circumstanță atenuantă și

recunoașterea vinovăției ar însemna acordarea dublei valențe juridice uneia și

aceleiași circumstanțe de fapt;

- având în vedere circumstanțele cauzei, pedeapsa stabilită inculpatului este

prea blândă.

2.3. Inculpatul Lazari Alexandru, care a solicitat casarea sentinței primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, non privativă de libertate.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- pedeapsa stabilită este prea aspră, la stabilirea pedepsei instanța trebuie să

i-a în considerare gravitatea infracțiunii imputate, care legitimează o detenție

provizorie, caracterul și gradul prejudiciabil al faptei imputate, modul comiterii

infracțiunii. De asemenea urma să se ia în considerare persoana inculpatului, vârsta

sa, faptul că inculpatul este o persoană fără antecedente penale, că are loc

permanent de trai, precum și faptul că starea sănătății inculpatului este

nefavorabilă, suferă de un șir de maladii și necesită asistență medicală, se

caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru;

- pedeapsa cu închisoarea este cea mai gravă măsură de pedeapsă prevăzută

de legea penală, ea se aplică doar în cazuri excepționale, când alte măsuri de

pedeapsă nu pot fi aplicate, sau aplicarea lor nu ar atinge scopul pedepsei penale.

În speță instanța nu a motivat din ce considerente aplică o pedeapsă atât de aspră,

doar face mențiunea că pedeapsa este echitabilă.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Spînu Oleg în numele

părții vătămate Prepeliță Constantin, și au fost admise apelurile declarate de către

procuror și inculpat, casată sentința în latura pedepsei și a cheltuielilor de judecată,

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Lazari Alexandru recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 152 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an închisoare, cu

4

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod

penal, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul

Lazari Alexandru a săvârșit infracțiunea imputată lui, fapt ce a fost constatat din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la pedeapsă, instanța de apel a atestat că pedeapsa aplicată are

drept scop de a influența inculpatul de a-și revizui atitudinea față de valorile

sociale și comportamentul față de membrii societății, or, pentru a-și atinge scopul,

o pedeapsă penală nu trebuie să fie retributivă, intimidatoare sau vindicativă, în

sens că aceasta nu trebuie privită ca prețul pe care trebuie să-1 plătească persoana

pentru fapta prejudiciabilă și excluderea caracterului vindicativ al pedepsei, ci

realizarea dreptății.

În continuare, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 75 Cod penal, a

reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat este mai puțin gravă, Lazari Alexandru

la evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost judecat, suferă de un șir de maladii și

necesită asistență medicală, în calitate de circumstanțe atenuante săvârșirea pentru

prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave și faptul că Lazari Alexandru are un

copil minor la întreținere, careva circumstanțe agravante, în rechizitoriu și în

ședință de judecată nu au fost invocate de acuzatorul de stat, prin urmare nu s-au

reținut în sarcina inculpatului.

Totodată, instanța de apel a menționat că nu poate reține în calitate de

circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or judecarea

cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are

ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz

pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului urmează a fi stabilită în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stabilește o

pedeapsă redusă, luându-se în considerare recunoașterea faptei, iar reținerea în

calitate de circumstanță atenuantă și recunoașterea vinovăției ar însemna acordarea

unei duble valențe juridice uneia și aceleiași circumstanțe.

Pornind de la gravitatea infracțiunii incriminate, de cele două circumstanțe

atenuante stabilite în speță, instanța de apel a considerat că în privința inculpatului

Lazari Alexandru, pentru comiterea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (1) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu închisoarea pe un

termen de 1 an.

5

Instanța de apel a reiterat că din materialele cauzei, dar și din circumstanțele

constatate și apreciate nu s-a evidențiat necesitatea ca inculpatul să execute real

pedeapsa cu închisoare stabilită supra, din motivele invocate.

Astfel, instanța de apel, raportând circumstanțe reale și personale ale

inculpatului Lazari Alexandru, reiterând comportamentul pozitiv al acestuia după

comiterea faptei prejudiciabile, or circumstanțe care ar indica contrariul nu au fost

prezentate, la norma menționată supra, consideră că în privința lui Lazari

Alexandru sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 90 Cod penal, care

reglementează condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

considerând-o drept una echitabilă, ținând cont de circumstanțele personale, în

raport cu circumstanțele cauzei, față de regula examinării plurale a criteriilor ce

caracterizează individualizarea pedepsei și va aplica în privința acestuia

prevederile art. 90 Cod penal.

La acest capitol, instanța de apel a mai indicat că pedeapsa stabilită,

executarea căreia va fi suspendată pe o perioadă de probațiune, reprezintă o

pedeapsă proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de inculpat, cât

și cu personalitatea acestuia, care se caracterizează pozitiv, a recunoscut vina, are

la întreținere un copil minor, starea de sănătate fiind precară, având nevoie de

asistență medicală.

Spînu Oleg în numele părții vătămate Prepeliță Constantin, care fără a indica nici

un temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului Lazari Alexandru să-i fie stabilită o pedeapsă de

3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată nu au luat în considerare

prevederile art. 61, 75 Cod penal, și nu au ținut cont de caracterul social periculos

al faptei comise de către acesta, de consecințele care au survenit în urma comiterii

infracțiunii;

- pedeapsa stabilită inculpatului Lazari Alexandru este vădit neproporțională

celor comise de către acesta și urmările produse;

- în cadrul instanței de apel nu au fost respectate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, fapt ce a condus la stabilirea lui Lazari Alexandru a

unei pedepse cu suspendare condiționată a executării închisorii, care ar indica la

insuficiența legii penale în raport cu restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților cât și a altor persoane, ceea ce ar conduce, în final, la neatingerea

scopului pedepsei penale;

6

- instanța de apel, apreciind și aplicând eronat prevederile art. 90 Cod penal,

nu a luat în considerare comportamentul inculpatului în cadrul urmăririi penale

examinării cauzei în instanța de judecată;

- concluzia instanței de apel precum că corijarea inculpatului este posibilă

prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal or, careva circumstanțe în acest sens

nu au fost identificate, iar circumstanțele stabilite la caz sunt caracteristice

majorității inculpaților.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru admisibilitatea acestuia, menționând că pedeapsa stabilită inculpatului

Lazari Alexandru este vădit neproporțională faptei comise, ce denotă că în cadrul

instanței de apel nu au fost respectate pe deplin criteriile generale de

individualizare a pedepsei, ce a avut ca rezultat stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță, se reține că recurentul deși nu invocă expres nici un temei de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, acesta își manifestă

dezacordul cu individualizarea pedepsei stabilite inculpatului Lazari Alexandru,

precum și cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de

probațiune, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

7

În privința criticilor recurentului, precum că instanța de apel nu a ținut cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de caracterul social periculos al faptei comise,

urmările prejudiciabile, comportamentul inculpatului în cadrul umăririi penale, iar

circumstanțele stabilite la caz sunt caracteristice majorității inculpaților, Colegiul

penal atestă că sunt neîntemeiate, or instanța de apel în decizia s-a și-a argumentat

detaliat soluția sa privind pedeapsa stabilită și modul de executare a acesteia

conform art. 61, 75, 90 Cod penal, a ținut cont de aceste circumstanțe enunțate

supra, și de circumstanțele atenuante prezente la cauză, lipsa circumstanțelor

agravante, precum și că cauza a fost examinată în procedura simplificată pevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, fără a admite careva erori de fapt sau de

drept, iar alegațiile invocate de recurent constituie opinia subiectivă a acestuia ce

nu poate fi acceptată.

Astfel, motivarea instanței de apel, descrisă și la pct. 3.1. a prezentei decizii,

în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, se atestă că instanța de apel just a i-a stabilit inculpatului Lazari

Alexandru o pedeapsă echitabilă cu suspendarea executării acesteia, care, având în

vedere circumstanțele particulare ale cauzei, își va atinge scopul pedepsei penale,

or o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit.

Subsidiar, Colegiul penal mai menționează că CtEDO în jurisprudența sa, s-a

pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și

alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

8

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spînu Oleg în

numele părții vătămate Prepeliță Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Lazari

Alexandru Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată pe 15 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

9