1ra-1269/2018 — art. 152 alin. 1, 171 alin. 1, 179 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 152 alin. 1, 171 alin. 1, 179 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-1269/2018 — art. 152 alin. 1, 171 alin. 1, 179 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1269/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
10 septembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care solicită
casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25
ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe
Zaharia Veaceslav XXXXX, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în xxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
19.06.2017 – 31.07.2017 (prima instanță);
18.09.2017 – 25.01.2018 (instanța de apel);
29.05.2018 – 10.09.2018 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Rezina /sediul Orhei/ din 31.07.2017, Zaharia
Veaceslav a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.
152 alin. (1), 171 alin. (1), 179 alin. (2) alin. (1) Cod penal, fiindu-i aplicate
pedepsele:
- în baza art. 179 alin. (2) Cod penal, 1 an închisoare cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip semiînchis;
- în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, 2 ani și 5 luni închisoare cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;
- în baza art. 171 alin. (1) Codul penal, 3 ani 5 luni închisoare cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 84 alin. (1) Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, inculpatului i sa stabilit,
pedeapsa definitivă – 3 ani și 5 luni închisoare cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul, la
27.03.2017, în intervalul de timp cuprins între orele 20:00 – 21:00, fiind în stare de
1
ebrietate alcoolică, fără consimțământul persoanei, prin încălcarea prevederilor art.
29 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, deteriorând ușa de la intrare și
scoțând cârligul de la ușă, a pătruns în casa de locuit a cet. XXXXX din XXXXX,
după care, fiindcă concubinul acesteia –XXXXX i-a spus să plece și a refuzat să
meargă cu el, l-a târât în coridor, dându-l jos și în mod intenționat i-a aplicat câteva
lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i
conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr. 73 din 30.03.2017,
excoriații echimoze și edem al țesuturilor moi pe față și membre, care se califică ca
vătămare neînsemnată.
Tot el, la 27.03.2017 în intervalul de timp cuprins între orele 20:00 - 21:00,
continuându-și acțiunile criminale, fiind în ograda cet. XXXXX din XXXXX,
intenționat i-a aplicat ultimei mai multe lovituri cu mâinile și picioarele peste
diferite părți ale corpului, de la care lovituri ea a căzut jos, lovindu-se cu capul de
ciment. Deși victima era jos, inculpatul n-a încetat acțiunile ilegale, dar apucând-o
cu mâinile de cap pe victimă, a lovit-o de mai multe ori cu capul de ciment,
cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr. 51 D din 28.04.2017,
fractura mandibulei, fracturi costale pe stânga, fractură închisă olecranon drept, cu
deplasare, echimoze și edem al țesuturilor moi pe față și membre, care se referă la
leziuni corporale medii, provocând o dereglare a sănătății de lungă durată.
Tot el, la 27.03.2017, în intervalul de timp cuprins între orele 20:30 – 21:30,
continuându-și acțiunile criminale, având intenția de a întreține raport sexual și de
a-și satisface pofta sexuală, contrar voinței cet. XXXXX, aplicând forța fizică, a
dezbrăcat-o din pantaloni, după ce târând-o în casa de locuit a întreținut cu ultima
un raport sexual forțat în formă normală. Conform raportului de expertiză judiciară
medico-legală nr.51 D din 28 aprilie 2017, la cet. XXXXX s-a depistat un defect
de epiteliu pe comisura posterioară a vaginului, care posibil, a fost provocată în
timpul unui act sexual forțat.”.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost calificate de către prima instanță conform
prevederilor art. 179 alin. (2) Cod penal – „violarea de domiciliu, adică
pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau reședința unei persoane fără
consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei, cu aplicarea
violenței fizice”; art. 152 alin. (1) Cod penal – „vătămarea intenționată medie a
integrității corporale sau sănătății, adică vătămarea intenționată medie a
integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a
provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de o dereglare
îndelungată a sănătății”; în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, „violul, adică
raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei”.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul
Procuraturii Rezina, Stavinschi Olesea, prin care a solicitat casarea parțială a
2
sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, a fi
încasate cheltuielile de judecată din contul inculpatului în sumă de 15 529,68 lei,
invocând că prima instanța urma să încaseze de la inculpat în contul statului,
cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în
cauza penală și anume efectuarea expertizei medico-legale, biologice, costul filelor
din dosar, deci suma totală de 15 529,68 lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie
2018 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect
a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat l-a recunoscut pe Zaharia
Veaceslav culpabil de comiterea faptelor imputate, infracțiuni prevăzute de art.
152 alin. (1), 171 alin. (1), 179 alin. (2) alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o
pedeapsă echitabilă în baza probelor administrate în cauză, apreciate în mod
corespunzător.
Mai mult, instanța de apel a indicat că, cheltuielile judiciare invocate de
procuror reprezintă plata din bugetul de stat pentru efectuarea: raportului de
expertiză judiciară nr. 73 din 30 martie 2017 (f.d. 59 – 60 v.I); raportului de
expertiză judiciară nr. 51D din 28 aprilie 2017 (f.d. 69 – 70 v.I); raportului de
expertiză medico – legală a obiectelor biologice de origine umană și a corpurilor
delicte nr. 118 din 12 aprilie 2017 (f.d. 84 – 87 v.I) cât și calculele privind
cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale efectuate de către
inspectorul de poliție Gotornicean I. (f. d. 126 v.I).
Conform art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală, expertiza medico-legală
se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea gradului de gravitate și a
caracterului vătămărilor integrității corporale a părților vătămate cât și în alte
cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză iar conform alin.
(2) din același articol, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la
alin. (1) se face din contul mijloacelor bugetului de stat.
Instanța de apel a mai indicat că, apelantul solicită și încasarea din contul
inculpatului și a altor cheltuieli decât cele suportate în legătură cu efectuarea
expertizelor judiciare, și anume, cheltuieli ce țin de instrumentarea cauzei penale
(hârtie, imprimarea textului, copertă, etc.) (f. d. 126 v.I) – solicitările respective, la
fel urmează a fi trecute în contul statului, or, cheltuielile de judecată respective
constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării probatoriului necesar pentru
demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și nu pot
fi puse în seama inculpatului, astfel, menționând că legea procesual - penală nu
prevede achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare cerute de apelant, astfel
prevederile legale la care a făcut trimitere nu stabilesc asemenea cheltuieli ce pot fi
încasate din contul inculpatului (relevantă în acest context fiind practica judiciară -
3
decizia Curții Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017 privindu-l pe Codreanu
V.).
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul
în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, indicând temeiul pentru
recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care
solicită casarea parțială în partea ce ține de cheltuielile judiciare a deciziei cu
dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel de către alt complet de judecată,
invocând că:
- legislatorul a expus clar în art. 229 Cod de procedură penală, obligativitatea
suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat;
- prevederile art. 229 Cod de procedură penală, stipulează direct că inculpatul
suportă cheltuielile judiciare.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din
următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept
să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat
este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în
sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că
conform art. 229 Cod de procedură penală, condamnatul suportă cheltuielile
judiciare, se califică ca declarativ, acest motiv a fost obiect de dispută atât în cadrul
primei instanțe(f.d. 207 – 208 v.I) cât și în cadrul instanței de apel(f.d. 42 – 43 v.II),
asupra căruia s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra
tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform
practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.
4
Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 15 529,68 lei, este compusă din
costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz cât și calculele privind
cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale, cheltuieli ce sunt
prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală.
Conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, „cheltuielile pentru efectuarea
expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul
alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură
penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură penală
„Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură cu efectuarea acțiunilor
procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu
prevede altă modalitate.”
Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin
intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din
cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale,
administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către
organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi
penale sau judecarea cauzei.
Astfel hotărârea atacată este legală, iar recursul ordinar urmează a fi declarat
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 25 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l
pe Zaharia Veaceslav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 10 septembrie 2018.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
5